Femeia, 1967 (Anul 20, nr. 1-12)

1967-01-01 / nr. 1

Ai cumpărat revista, ai răsfoit-o, poate, cît să-i cunoşti sumarul, şi acum, în sfirşit, avînd un ceas de răgaz, ai început să citeşti pe îndelete reportajul nostru curent sau ancheta, por­tretul literar ori, cine ştie, chiar acest articol de început de an pe care semnătura revistei îl transformă în ceea ce gazetarii numesc, mai mult sau mai puţin pretenţios, editorial lunar. Dar, indiferent care i-ar fi denumirea şi forma sa publicistică, fie că vom derula filmul marilor realizări ale anului care a trecut ori vom prefigura carta exigenţelor anului 1967, cel de-al doilea an al planului cincinal, că vom aduce sub lumina tiparului nenumăratele fapte atestînd patosul constructiv al milioanelor de oameni ai muncii sau, prin specificul revistei, vom prezenta iscusinţa, trăinicia şi creaţia milioanelor de femei care contribuie la întărirea edificiului nostru socialist, că vom pleda pentru demnitatea profundă a omului acestor ani de construcţie ori vom vorbi de marile idealuri insuflate întregului nostru popor de partid, fiecare articol publicat va rămîne în esenţă şi în ce are mai bun un dialog. Un dialog despre participarea activă a femeii la perfecţionarea continuă a procesului constructiv, la ridicarea calitativă a întregii activităţi economice, la creşterea eficienţei în industrie, agricultură, în toate domeniile de activi­tate , sarcini de importanţă vitală pentru ţara noastră dezbă­tute în recenta plenară a C.C. al partidului, ca şi în Marea Adu­nare Naţională. Dialogul a început de mult. Dialogul continuă. Cine ar putea să enumere nenumăratele teme care se circumscriu acestui permanent dialog? Consolidarea şi întărirea familiei, ca şi edu­carea tinerelor vlăstare ale patriei reprezintă, în egală măsură, o îndatorire de onoare a femeii, chemată, alături de întregul popor, să împletească preocuparea pentru îmbunătăţirea condi­ţiilor sale de viaţă cu grija pentru viitorul naţiunii noastre so­cialiste. Un dialog neîntrerupt nici o clipă, plin de sinceritate şi de fervoarea comunicării deschise, directe între miile de cititori care ne acordă încrederea lor, întîrziind asupra rîndurilor noastre, şi colectivul revistei, în permanenţă lărgit prin includerea ace­loraşi cititori deveniţi, de atîtea ori, corespondenţii noştri constanţi. Fiecare articol, reportaj sau anchetă vrem să marcheze eta­pele unui dialog continuu despre problemele tale reale, un schimb de experienţă de la cei care ştiu, celor ce vor să afle, o pledoarie fermă pentru demnitatea deplină a femeii. Scriind despre munca ta pasionată, ca muncitoare, educatoare, arhitectă, scriitoare sau medic, am rămas nu o dată datori «tovarăşei de viaţă», după cum scriind despre marile tale răspunderi în viaţa de fiece zi a familiei am regretat că nu a stat şi mai mult în puterea cuvîntului să reunească cele două ipostaze într-una, aşa cum viaţa însăşi, reunindu-le, a întregit portretul mamei, al soţiei sau fiicei cu acela al femeii înscrise în marele detaşament de constructori ai ţării. Ne vom strădui să găseşti în spatele fiecărei semnături din revistă un prieten atent şi receptiv la sentimentele şi îndatoririle tale, înţelegător şi exigent, conştient că răspunderile îndeplinite cu cinste şi sentimentele mari nasc şi educă oameni, îndatorirea cea mai de preţ a femeii şi a mamei, poate, de nerăsplătit pentru iubirea ei. Scrie-ne, îţi aşteptăm răspunsul şi, încă o dată, cele mai bune urări de sănătate şi fericire în noul an 1967! «Femeia»

Next