Flacăra Iaşului, februarie 1955 (Anul 11, nr. 2623-2646)

1955-02-01 / nr. 2623

Pag. 2-a FL’AC'ARA IA S­ÜLDI Nf. 2623 In anii regimului democrat»popular, învăţămîntul pen» tru pregătirea muncitorilor calificaţi şi a cadrelor medii tehnice a cunoscut un mare avînt. Astfel, la în epu»­tul anului şcolar în curs, învățâmîntul pentru pregătirea muncitorilor calificaţi şi a cadrelor medii tehnice cu»­prindea 265 şcoli profesionale, frecventate de 77.000 elevi, şi 286 şcoli medii tehnice cu 80.700 elevi. Mare parte din aceste unităţi şcolare dispun de o bază mate­­rială corespunzătoare, de cantităţi importante de utilaj, aparatură şi material didactic. Numai în ultimii 2 ani şcolile profesionale şi medii tehnice au dat producţiei şi sectorului social cultural 99.600 muncitori calificaţi şi 37.100 tehnicieni. Pe lingă părţile sale pozitive, a­cst învăţămînt are şi serioa­se lipsuri. Astfel, profilul şcol­­or profesionale şi medii tehnice nu asigură pe deplin specializarea absol­­venţilor potrivă cu cerinţele economiei naţionale, ocro­­tirii sănătăţii şi dezvoltării culturii poporului. Pregătirea practică a absolvenţilor din aceste ş­coli lasă mult de dor­­ ; în Sistemul actual de şcoli profesionale şi medii tehnice nu sunt va­orificate avantajele pe care le oferă instruirea practică la locul de muncă, în procesul de pro­­ducţie din întreprinderi, şantiere de construcţii, S. m­­ T. şi gospodării agricole de stat, pentru legarea elevilor de activitatea productivă. De aceea tinerii absolvenţi repar­­tizaţi în cîmpul muncii se integrează greu în procesul de producţ­e, după o perioadă lungă de acomodare, iar uneori — în deosebi absolvenţii şcol­­or medii tehnice— se î­dreaptă spre activităţi administrative. Deoarece absolvenţii actualelor şcoli medii tehnice nu au pregătirea pra­tică necesară pentru a îndeplini funcţii de maiştri, întreprinderile întîm­pină greutăţi la încadrarea posturilor de maiştri cu personal calificat, capabil să cu­­prindă şi să îndeplinească cu competenţă sarcinile pe care producţia le pune acestora.­­ Ministerul Invăţămîntului şi ministerele care au în sub­­ordine şcoli profesionale şi şcoli medii tehnice nu s-au preocupat temeinic de organizarea, funcţionarea şi con­­ducerea acestor şcoli. Datorită planificării birocratice nu s-au stabilit nvoile de cadre (muncitori calificaţi şi maiştri) coresp­unzători cerinţelor diferitelor ramuri ale ec­onomiei naţion­le, ministerele considerînd că vor primi aceste cadre de-a gata ; ministerele nu au arătat o grijă de zi cu zi pentru buna desfăşurare a procesului de în­­văţămînt, neglijind aproape cu totul legarea învăţăm­în­­tului cu procesul de producţie; ele nu au asigurat o bună gospodărire a acestor şcoli şi nu s’au ocupat de educarea temeinică a tinerilor pe care părinţii i-au incre­­dinţat cu scopul de a face din copiii lor cadre bine ca­­lificate. Ca o urmare a acestor stări de lucruri, tinerii absol­­venţi au ieşit din aceste şcoli fără o pregătire practică corespunzătoare funcţiilor pe care trebuiau să le ocupe în producţie. Unii din aceşti absolvenţi au îngroşt nu­­mărul personalului administrativ din birouri , iar mulţi din ce­i care au fost repartizaţi la întreprinderi au dat o produ­ţie slabă şi de calitate inferioară, cu rebuturi, de­­teriorînd uneori util­­ul,­­cînd risipă şi crescînd nejus­­tificat consumul de materii prime şi materiale, mărind astfel preţul de cost. Datorită aceloraşi cauze, cîştigurile realizate de absol­­venţii ş­olilor profesionale şi ai şcolilor medii tehni­e care au intrat în producţie, au fost nesatisfăcatoare, mic­­şorînd totodată productivitatea echipelor din care făceau parte. Faptul că elevii din şcolile profesionale şi şcolile medii tehnice nu au fost pregătiţi în întreprindere şi producţie şi că recrutarea lor nu s-a făcut in primul rînd din lo­­calitatea unde se afla întreprinderea, a avut ca u­rmare, pe lîngă slaba lor pregătire profesională, creşterea fluc­­tuaţiei forţelor de muncă şi scăderea disciplinei. Lipsă de preocupare faţă de p­regătirea acestor tineri au avut şi organizaţiile de partid, U.T.M. şi sindicale din întreprinderi, şcoli, instituţii şi min­stere. Organizaţiile de partid, U.T.M. şi sind­cale nu s-au preocupat ca aceşti tineri să capete o temeinică pregă­­tire profesională, au neglijat educara şi politică, în Spiritul dragostei faţă de munca productivă şi calificată, al disciplinei conştiente în ş­oală şi în producţie, al dra­­gostei faţă de întreprinderi. Ministerul învăţ­mîntului, cît şi celelalte ministere, nu s-au preocupat în mod sistematic de pregătirea munci­­torilor calificaţi şi a cadr­lor medii tehnice, de profila­­rea şcol­­or şi a cadrelor pe specialităţi potrivit cu ce­­rinţele sectoarelor pro­prii de activitate şi nici de asigu­­rarea unei judicioase folosiri a absolvenţilor repartizaţi în p­oducţie. O altă fi­să a sistemului de învăţămînt pentru pregă­­tirea muncitorilor calificaţi şi a cadrelor medii tehnice provine din faptul că în cadrul actualei organizări nu pot fi calificaţi pentru cerinţele economie, sănătăţii şi culturii, absolvenţii şcolilor de 10 ani care nu intră în învățămâtul superior. Pentu a deveni folositori patriei şi so­ietăţii, aceşti tineri trebuie calificaţi ca muncitori pentru meserii care cer un nivel mai înalt de cultură generală sau ca personal tehnic, şi orientaţi spre pro­­ducţie. îmbunătăţirea invăţămîntului pentru pregătirea munci­­torilor calificaţi şi a personalului mediu tehnic a dev­­­­nit o problemă importa­ntă şi urgentă. Pentru rezolvarea ei în lumina experienţei din ultimii ani, acest învăţămînt tre­bue profilat conform stadiului de de­zvoltare a economiei noastre naţionale, trebuie strîns legat de procesul de producţie din întreprinderi şi trebuie să cuprindă şcoli profesionale de ucenici, şcoli tehnice pentru muncitori calificaţi şi personal tehnic şi şcoli tehnice de maiştri, care să funcţioneze pe lîngă marile întrep­rinderi industriale, agricole, instituţii sani­­tare etc. Sistemul de şcoli prevăzute trebuie să asigure pregi»­tire­a de muncitori calificaţi şi de maiştri legaţi de pro-» ducţie, cu temeinice cunoştinţe profesionale, capabili să îndeplinească sarcinile de producţie puse de partid şi guvern. In acest scop, Comitetul Central al Partidului Mun­­citoresc Romín şi Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romíne, Hotărăsc: 1. învăţămîntul pentru pr­emtirea muncitorilor califi­caţi şi a cadrelor medii tehnice necesare economiei na­­ţionale, ocrotirii sănătăţii şi dezvoltării culturii poporu­­lui va cuprinde următorul sistem de şcoli : a) Şcoli profesionale de ucenici ; b) Şcoli tehnice pentru muncitori calificaţi şi personal tehnic ; c) Şcoli tehnice de maiştri ; Ac­ste şcoli vor funcţiona pe lîngă marile întreprin­­deri, fabrici, uzine, centre mecanice, S.M.T., G.A S., ferme experimentale, şantiere de construcţie, unităţi sa­nitare, precum şi pe lîngă ministere, instituţii şi organi­­zaţii centrale. In localităţile cu mai multe întreprinderi mici se vor putea înfiinţa astfel de şcoli, în care vor învăța elevii proveniţi de la aceste întreprinderi. 2. Stabilirea necesităţilor de muncitori calificaţi, de maiştri şi de alte cadre tehnice, după meserii şi specia­­lităţi, se face de fiecare întreprindere sau instituţie în parte, ţinîn­d seama de : necesităţile pentru creşterea volumului de produc­­ţie în conformitate cu planul de stat ; — necesităţile pentru dezvoltarea în perspectivă a în­­treprinderilor; — necesităţile curente pentru înlocuirea celor ce ies normal din cîmpul muncii prin pensionare de vîrstă. Asigurarea şi pregătirea acestor cadre este o obligaţie a conducerii întreprinderilor. 3. Elevii pregătiţi de şcolile profesionale de ucenici şi la şcolile­­ unice de maiştri, destinaţi acoperirii ne­voilor prop­ii ale întreprinderilor, nu vor putea fi re­­partizaţi sau transferaţi de către ministerele tutelare la alte întreprinderi, decit in cazuri excepţionale şi numai cu aprobarea ministrului. 4. La şcolile profesionale de ucenici de pe lîngă în­­treprinderi, pa baza dispoziţiunilor ministerului tutelar, vor putea urma învăţămîntul şi ucenicii proveniţi dela alte întreprinderi, care nu au condiţiuni pentru organi­­zarea unor asemenea şcoli. 5. Ministerele, care pentru anumite meserii nu au bază tehnică proprie necesară pregăti­ri muncitorilor calificaţi, a maiştrilor şi a altor cadre tehnice, vor pregăti aceste cadre la şcolile profesionale de ucenici, şcolile tehnice şi la şcolile tehnice de maiştri ale altor ministere, care au asemenea posibilităţi. Aceşti absolvenţi vor fi repartizaţi în producţie de către ministerele care i-au trimis la şcoală. 6. Pentru pregătirea de muncitori calificaţi şi de maiştri necesari întreprinderilor noi, ministerele vor lua , măsuri ca aceştia să fie instruiţi în şcolile ce funcţionează pe lîngă marile întreprinderi care au o tehnicitate ridicată. Aceste cadre se vor pregăti peste nevoile întreprin­derilor pe lîngă care funcţionează şcoala. . Determinarea necesaru­­i de cadre, muncitori şi maiştri, precum şi specificarea meseriilor şi specialităţilor nece­­sare încadrării întreprinderilor noi, se face de ministe­­rele tutelare respective. 7. Pe lingă întreprinderi sau instituţii care au astfel de şcoli, se pot organiza internate numai pentru cei din alte localităţi, cît şi pentru cei fără părinţi sau susţi­­nători. 8. De organizarea şi funcţionarea în bune condiţiuni a învăţămîntului răspunde direct cu ducerea întreprin­­derii sau instituţiei pe lîngă care funcţionează şcoala. De buna desfăşurare a învăţămîntului, de coordona­­rea, îndrumarea şi controlarea activităţii acestor şcoli răspund ministerele, instituţiile şi organizaţiile centrale tutelare. 9. In scopul asigurării unei inst­uiri unitare şi a apli­­cării metodelor didactice corespunzătoare, Ministerul In­­vâţămîntului are obligația de a inspecta aceste şcoli, dînd indicaţiuni conducerii şcolilor şi întreprinderilor ; de asemenea, va face recomandări ministerelor tutelare în vederea lichidării lipsurilor constat­­e. Ministerul Învățămîntului în colaborare cu ministerele tutelare întocmeşte manualele didactice necesare elevilor din şcolile profesionale de ucenici, şcolile tehnice şi şco­­lile tehnice de maiştri. 10. În şcolile profesionale de ucenici, şcoli tehnice şi ş­oli tehnice de maiştri, procesul de învăţămînt se des­­făşoară potrivit planurilor şi programelor de învăţămînt elaborate de ministerele, instituţii­e şi organizaţiile cen­­trale, ţinînd seama de propunerile făcute de întreprinde­­rile şi unităţile pe lîngă care funcţionează aceste şcoli. Aceste programe şi planuri de învăţămînt vor fi apro­­bate de Ministerul Învăţămîntului. 11. în scopul profilării învăţămîntului şi precizării me­­seriilor, ministerele, instituţiile şi organizaţiile centrale vor întocmi tabele cu specifi­area meseriilor pentru mun­­cit­ori şi tabele cu specialităţile pentu maiştri şi perso­nal tehnic, indicîndu-se şi durata de pregătire. 12. Cursurile se predau de către profesori, iar instrui­­rea practică la locul de muncă se face de către munci­­tori calificaţi, maiştri şi maiştri instructori, iar în agri­­cultură şi de către profesori de specialitate. Cadrele didactice pentru obiectele de cultură generală şi de specialitate se recrutează dintre absolvenţii învăţă­­mânt­ului superior cu diplomă de stat, precum şi dintre inginerii şi tehnicienii de specialitate. Normele de muncă ale personalului didactic şi de con­­ducere de la şcolile profesion­le de ucenici, şcoli tehnice şi şcoli tehnice de maiştri vor fi cele în vigoare. Numirea, transferarea şi eliberarea din funcţii a cadre­­lor didactice de la obiectele c­­e cultură generală se fac de către minis­trele şi celelalte instituţii centrale de care depind şcolile, conform prevederilor Decretului nr. 313/1954 şi a regulamentului privind numirea, transferarea şi eli­­berarea din funcţie a cadrelor didactice din învăţăm­în­­tul elementar şi mediu, regulament aprobat prin ELC.M. nr. 1390/1954. Şcoli profesionale de ucenici 13. Şcolile profesionale de ucenici pregătesc munci­tori calificaţi în meseriile specifice diferitelor ramuri de activitate. Ele se împart în două grupe : — Şcoli profesionale de pe lîngă întreprinderi şi in­­stituţii ; — Şcoli profesionale (şcolile rezervelor de muncă) ale Ministerului Învățămîntului. 14. Şcolile profesionale de ucenici se organizează pe lîngă întreprinderi, trusturi, centre mecanice, S.M.T., G.A.S., sau pe lingă alte unități economice ori instituţii. 15. Pentru pregătirea muncitorilor calificaţi necesari agriculturii (agricultor, legumicultor, pomicultor, viticul­­tor, pivalier, crescător de animale, avicultor, apicultor, veterinar, mecanic tractorist etc.), școlile profesionale de pe lîngă S.M.T., G.A.S., centre mecanice, ferme experi­­mentale vor primi ucenici, în primul rînd, dintre copiii ţăranilor muncitori din regiunea respectivă. Instruirea practică a uc­erilor de la aceste şcoli se va organiza după cerinţele producţiei, corespunzător cu perioada muncilor agricole. Cursurile vor fi organizate în perioada de iarnă, sub îndrumarea personalului di­­dactic permanent al şcolii şi a cadrelor de specialitate din unitatea respectivă. 16. Şcolile profesion­ale de ucenici ale rezervelor de muncă din sistemul Ministerului Invăţămntului vor fi organizate ca unităţi de producţie pentru satisfacerea unor nevoi re­ale, în domeniul lucrărilor de instalaţii, de reparaţii şi de întreţinere, cum sunt: instalaţii de apă, de încălzire, de gaz, de lumină, de forţă, instalaţii sanitare, de ascensoare, radiofonie, precum şi pentru producţie de utilaj şi apara­­te necesare laboratoarelor şcolilor. Unele din aceste şcoli profesionale de ucenici vor pu­­tea fi organizate pentru producţia de piese de schimb şi reparaţii de utilaj necesare agriculturii, morăritului şi altor nevoi locale. 17. Pentru a da elevilor cunoştinţele elementare, in­­struirea practică a ucenicilor în şcolile profesionale se va face timp de 1 - 6 luni în ateliere, şcoală, după care practica se va continua obligatoriu în procesul de pro­­ducţie al întreprinderilor, la locul de muncă, sau în ac­­tivitatea instituțiilorr­e lîngă care funcţionează şcoala. 18. Reţeaua şi profilul şcolilor profesionale de ucenici, durata de şcolarizare pe meserii şi specialităţi se fixează de către ministere, instituţii şi organizaţii centrale, ţi­­nînd seama de propunerile întreprinderilor pe lîngă care sînt organizate şcolile, după stricele lor nevoi de mun­­citori calificaţi şi în limita prevederilor stabilite prin ho­­tărîri ale Consiliului de Miniştri. Durata de ucenicie şi şcolarizare in şcolile profesio­­nale de ucenici este de 2—3 ani, după cerinţele meseriei şi specialităţii. 19. întreprinderile şi instituţiile­­ mici, cooperativele meşteşugăreşti şi meseriaşii particulari pot angaja uce­­nici din localitate. Ac­eşti­a vor face pregătirea practică în atelierele acestor unităţi. Pentru instruirea teoretică, ucnicii vor fi trimişi la una din şcolile profesionale din localitate, sau la cursuri speciale organizate de Ministerul Invăţămntului. In localităţile îndepărtate de şcolile profesionale de u­­cenici şi und­e nu se pot organiza şcoli, ucenicii vor in­­văţa meseria în aceste unităţi la locul de producţie. Pentru complectarea cunoştinţelor de cultură generală şi de specialitate, se vor organiza în aceste unit­mi cursuri de către ingineri şi maiştri, iar elevii vor da examenele la şcoala profesional cea mai apropiată, conform nor­­mativelor stabilite de Ministerul Invățămîntului. 20. Numărul orelor de curs pentru pregătirea teoretică a ucenicilor nu va putea depăşi jumătate din totalul orelor de activitate, stab­ite prin planul de învăţămînt. 21 In şcol­­e profesionale de ucenici se primesc absol­­venţi ai şcolilor de 7 ani în vîrstă de 14—16 ani, in ordinea rezultatelor obţinute la examenul de admitere şi în limita sarcinilor de şcolarizare. Prin regulamentele de o­ganizare şi funcţionare a a­­cestor şcoli, limita superioară de vîrstă poate fi majorată pentru unele meserii la care se cer condiţii fizice deo­­sebite. Admiterea în şcolile profesionale este condiţionată de rezultatul vizitei medicale a candidaţilor. 22. La înscrierea în şcoală elevii urmează să încheie, prin părinţii sau susţinătorii lor, contracte prin care se obligă să respecte îndatoririle şcolare, iar după absolvire, să lucreze minimum 3 ani în întreprinderile sau institu­­ţiile în care se pregătesc, sau la locul de muncă unde vor fi repartizaţi. 23. După terminarea anilor de ucenicie, ucenicul va da o probă practică in faţa unei comisii de examinare, primind certificatul de muncitor calificat. După această probă, dă examenul de absolvire a şcolii profesionale şi primeşte diploma de absolvire a acestei şcoli­ Acel care nu reuşeşte la acest din urm­ă examen, după ce a obţ­iut certificatul de muncitor calificat, are dreptul de a repeta examenul de absolvire a şcolii, încadrarea în producţie a acestora se va face de către comisia de încadrare tarifară a întreprinderii sau a in­stituţiei la care sînt repartizaţi absolvenţii. Acei care nu au obţinut şi diploma de absolvire a şcolii vor fi încă­­draţi într-o categorie de salarizare inferioară faţă de cei care au absolvit şi şcoala. 24. Pentru cointeresarea muncitorilor calificaţi şi a ■ şefilor de echipă în buna pregătire profesională a uceni­­cilor, aceştia vor primi avantaje materiale care se vor stabili prin regulamente, de către ministere, instituţii şi organizaţii centrale, împreună cu Ministerul Finanţelor. 25- In şcolile organizate pe lingă întreprinderi şi in­­stituţii, conducătorii acestora răspund de întreaga acti­­vitate a şcolii, ca de oricare din sectoarele de sub con­­ducerea lor. In această acţiune ei sînt ajutaţi de direc­­torii şcolilor. In şcolile aflate sub directa conducere a ministerelor, instituţiilor şi organizaţiilor centrale, ca şi în şcolile pro­­fesionale ale Ministerului Invăţămîntului, directorul şcolii răspunde de întregul proces instructiv-educativ şi de toată activitatea administrativ-gospodărească a şcolii. 26. întregul colectiv al întreprinderii, muncitorii cali» ficaţi, maiştri­, inginerii, conducerea întreprinderii, orga­ nizaţia de partid, U.T.M. şi sindicală trebuie să poarte o grijă părintească ucenicilor, să-i înconjoare cu toată dra»­gostea pentru a face din ei muncitori bine calificaţi în meserie şi cetăţeni patrioţi, devotaţi cauzei construirii socialismului. Şcoli tehnice 27. Şcolile tehnice se organizează pe lîngă întreprin­­deri, instituţii, organizaţii centrale­­ m­iistere. Reţeaua şi profilul acestor şcoli, sarcinile şi durata lor de şcolarizare se stabilesc prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri. Durata de şcoarizare în şcolile tehnice este de 1-2 ani, după cerinţele meseriei sau specialităţii. 28. In şcolile tehnice se primesc absolvenţi ai şcolilor medii de 10 ani, pentru a deveni muncitori calificaţi în meserii care cer un nivel mai înalt de cultură generală, precum şi personal tehnic ca normator, topograf, dese­nator tehnic etc. 29. Primirea în şcoli tehnice se va face fără examen de admitere, în urma unei vizite medicale şi în limita Sarcinilor de şcolarizare. 30. Absolvenţii şcolilor tehnice sînt obligaţi să lucreze la locul de muncă unde vor fi repartizaţi, cel puţin 3 ani după absolvirea şcolii, pe bază de angajament semnat la admiterea în şcoală. 31. Muncitorii calificaţi, absolvenţi ai şcolilor tehnice, care după o practică efectivă în producţie de cel puţin 2 ani îşi însuşes­c temeinice cunoştinţe tehni­c corespunzătoare unui ajutor de maistru, pot fi numiţi ajutori de maiştri. După un stagiu de 1—2 ani ca ajutor de maistru se pot prezenta la examen, pentru a obţine diploma de maistru, fără a mai urma cursurile şcolii tehnice de maiştri. 32- Pentru cerinţele de cadre de specialitate ale unor ramuri de activitate economică şi social culturală, minis­­terele, instituțiile şi organizaţiile centrale pot organiza şcoli în care vor fi primiţi absolvenţi ai şcolilor de 7 ani. Aceste şcoli vor purta denumirea profilului cadrelor pe care le formează, iar durata studiilor la cursurile de zi este de 2—4 ani. Ministerul Culturii va putea o­ganiza şcoli speciale de artă in care vor putea fi primiţi elevi începînd de la etatea de 7 ani. Şcoli tehnice de maiştri 33. Şcolile tehnice de maiştri se organizează pentru pregătirea de maiştri necesari producţiei. Aceste şcoli se vor organiza, în primul rînd, în centre industriale şi agricole puternice, unde există o bază teh­nică dezvoltată, în vederea obţinerii unei pregătiri te­­meinice a m­iştrilor, în condiţii cît mai economice. Absolvenţii şcolilor tehnice de maiştri trebuie să ob­­ţină o asemenea calificare, îneît să poată deveni princi­­palul ajutor al inginerilor in organizarea cît mai bună a procesului de producţie. ~ 34. Recrutarea elevilor se va face, în primul rînd, din marile întreprinderi cu nivel tehnic ridicat, dintre mun­­citorii cei mai calificaţi, absolvenţi ai şcolilor profesio­­nale, sau cu studii echivalente—conform instrucţiunilor ce se vor da în comun de către Ministerul învăţăm­în­­tului cu ministerele şi instituţiile interesate—cu o prac­­tică în meserie de 2—3 ani, fără a fi depăşit vîrstă de 35 de ani şi care au dovedit în activitatea lor că posedă calităţi de buni organizatori, pentru a deveni cadre de conducere în producţie (maiştri). Pentru agricultură, recrutarea elevilor se va face în primul rînd din unităţile agricole ale regiunii unde se af­l şcoala. Cei admişi în şcolile tehnice de maiştri, pe toată du­­rata învăţămîntului, vor fi încadraţi în întreprinderile pe lîngă care funcţionează şcoala sau în întreprinderile de unde provin, în calitate de ajutor de maiştri, participînd în mod nemijlocit alături de maiştri din întreprinderi, la organizarea şi conducerea producţiei. Admiterea se face pe baza recomandării întreprinderii sau instituţiei de unde provin elevii, în ordinea rezulta­­telor obţinute la examenul de admitere şi în limita locu­­rilor disponibile. Dintre absolvenţii fiecărei şcoli profesionale, primii clasifi­aţi la învăţămîntul teoretic şi practic, atît la exa­­menul de absolvire, cît şi în tot timpul şcolii, vor fi pri­­miţi în primele loc­ri în şcolile de maiştri, fără examen de admite­re. Pentru a cunoaşte procesul de producţie şi a-şi însuşi deprinderea de conducere, elevii vor lucra jumătate din timpul de şcolarizare în ateliere sau producţie agricolă, iar în restul timpului vor primi pregătirea teoretică la şcoală. 35. In agricultură, şcolile tehnice de maiştri se vor organiza de către minister în centrele în jurul cărora există o puternică bază de producţie agricolă, zootehnică, legumicolă, viticolă etc. Elevii vor face cu­turile la aceste şcoli, iar practica o vor face în perioadele de munci agricole împreună cu profesorii lor la S.M.T -uri, G.A.S.»uri, G.A.C.»uri şi alte unităţi agricole. Absolvenţii acestor şcoli vor fi încadraţi în producţie în următoarele funcţiuni: maistru de culturi, maistru me­­canizator, maistru zootehnician, maistru veterinar, maistru pomicultor, maistru viticultor, maistru legumicultor, maistru silvicultor, maistru hidroameliorator, maistru avicultor, maistru apicultor, maistru sericicultor, maistru agricultor şi altele. 36. Reţeaua şi profilul şcolilor tehnice de maiştri, sar­­cini­ile şi durata de şcolarizare pe specialităţi se fixează de ministere, după strictele lor nevoi de maiştri şi în limita prevederilor stabilite prin hotărîri ale Consiliului de miniştri. Durata de şcolarizare în şcolile tehnice de maiştri este de 2—3 ani, după cerinţele meseriei şi specialităţii. 37. Absolvenţii şcolilor tehnice de maiştri, precum şi maiştrii proveniţi din absolvenţii şcolilor tehnice vor putea fi admişi în învăţămîntul superior în condiţiunile ce se vor stabili de către Consiliul de Miniştri. 38- In viitor vor putea purta titlul de maistru şi vor putea fi încadraţi în funcţia de maistru, beneficiind de toate drepturile ce se vor acorda acestora, numai absolvenţii şcolilor tehnice de maiştri, precum şi cei asimilaţi lor în condiţiunile prezentei hotărîri. Dispoziţii tranzitorii şi finale 39. Actualele şcoli profesionale şi şcoli medii tehnice vor fi reorganizate și repartizate potrivit prevederilor a­­cestei hotărî­ri. 40. Elevii de la şcolile profesionale, devenite de între­­prinderi, precum și elevii celorlalte şcoli profesionale își vor continua pregătirea practică pînă la terminarea şcolii, în procesul de producţie în ateliere,şcoală, pe terenuri experimentale, în instituţii şi unităţi de producţie, con­­form prevederilor prezentei hotărîri. 41. Elevii din anul IV al actualelor şcoli medii tehni­­ce își vor continua învăţătura pînă la absolvire, după sistemul existent înainte de intrarea în vigoare a prezen­­tei hotărîri. Aceştia, precum şi absolvenţii şcolilor medii tehnice din anii trecuţi, care, după o practică efectivă în producţie de cel puţin 2 ani, işi însuşesc temeinic cunoştinţe co­­respunzătoare unui ajutor de maistru, pot fi numiţi aju­­tori de maistru. Incadraţi fiind în această funcţiune, ei îşi continuă pregătirea practică de organizare şi conducere a pro­­ducţiei, timp de 1—2 ani, după care se vor putea pre­­zenta la examenul de maistru. 42. In limita locurilor disponibile şi în ordinea rezul­­tatelor obţinute la învăţătură, elevii anului I ai actuale­­lor şcoli medii tehnice vor fi prim­ii în şcolile profesio­­nale de ucenici în anul 15 cei din anul II vor intra în anul II al şcolii p­ofesionale şi în anul I de ucenicie, iar cei din anul III vor intra în anul III al şcolii profe­­sionale şi în anul II de ucenicie. După terminarea școlii profesionale, aceștia vor lua diploma de absolvire, iar după terminarea stagiului de ucenicie, vor da examenul practic pentru a lua certifi­­catul de muncitor calificat. 43. Pentru as­gurarea nevoilor de cadre ale agricultu­­rii, elevii anului IV din actualele şcoli medii tehnice a­­gricole vor fi repartizaţi pe data de 1 martie 1955 în producţie, ca lucrători calificaţi sau ca şefi de echipă timp de 1 an de zile, după care vor putea fi încadraţi ca ajutor de maiştri. După un stagiu de un an de zile în această funcţie, se vor putea prezenta la examenul de maistru. Elevii anului III, la 1 aprilie 1955, vor fi de asemenea repartizaţi în producţie, pentru practică pînă la 1 noiem­­brie 1955, dată după care vor putea fi făcuţi şefi de echipă, în care funcţie vor lucra pînă la 1 noiembrie 1956. începînd cu această date, cei care au căpătat temei­nice cunoştinţe practice vor putea fi avansaţi ca ajutori de maiştri, puţind fi primiţi totodată direct în anul Hal, şcolii de maiştri. Elevii anului II trec pe data de 1 mai 1955 în pro­­ducţie, pentru practică, pînă la data de 1 noiembrie 1955, după care îşi vor continua cursurile teoretice şi practice, timp de 1 an de zile, in anul III al noilor şcoli profesionale. La absolvirea şcolii (1 noiembrie 1956) vor fi repar­tizaţi in producţie ca muncit­ori calificaţi sau ca şefi de echipă. După o practică de un an de zile în această funcţie vor putea fi numiţi ca ajutori de maiştri şi se vor pu­­tea prezenta la şcoala de maiştri, în anul I, care va dura pînă la data de 1 martie 1959. Elevii anului I ai actualele şcoli medii tehnice agri­­cole vor continua cursurile pină la 1 mai 1955 în ca­­drul actualelor şcoli, după care vor fi trimişi la practică. La deschiderea cursurilor, în toamna anului 1955, vor fi primiţi în anul H al şcolii profesionale agricole. (1Continuare în pag. 33 a) H­OTARI­REA Comitetului Central al P. M. R. şi a Consiliului de Miniştri al R. P. R. cu privire la organizarea şcolilor profesionale de ucenici, a şcolilor tehnice şi a şcolilor tehnice de maiştri . r t V

Next