Flacăra Iaşului, februarie 1966 (Anul 22, nr. 6032-6055)

1966-02-01 / nr. 6032

riACÄRA IA$DLIJI PAGINA 2 -..'■ - "■ ' w V IATA CULTURALA CARNET BIRLAD (de la subredacţia zia­­rului „Flacăra Iaşului*). Recent, pe scena Teatrului de stat „Victor Ion Popa“ din Bir­­lad, s-a dat startul intr-o inte­resanţii competiţie cultural-artis­­tici, organizaţi de Consiliul lo­cal al sindicatelor şi care va reuni la cele zece probe ale concursului tolişti vocali de mu­jici populari şi uşoari, solişti instrumentişti, dansatori, recita­tori etc. La aceasti competiţie Voi participa peste 2.000 de ar­tişti amatori din Întreprinderile birladene. Prima confruntare, care a avut loc Intre artiştii amatori de­­la Fabrica de rulmenţi şi cel de la Fabrica de confecţii, a luat sfirşit cu victoria metalurgicilor. Spec­­tacolul-concurs a sttrnit un viu interes printre spectatori, care au populat plnă la refuz sala tea­trului bârlădean şi au aplaudat ca căldură pe interpreţi. In următoarele etape, se vor intilni artiştii amatori din cele­lalte Întreprinderi birladene, iar la 1 Mai va avea Ioc un spec­tacol festiv In care vor evolua formaţiile şi soliştii premiaţi in aceste Întreceri. * Zilele trecute, din iniţia­tiva grupei sindicale de la Clinica I medicală, a avut loc la Spitalul nr. 1 de a­­dulţi­­ Iaşi, o şezătoare li­terară dedicată poetului Mi­­hai Codreanu. Cu acest pri­lej, scriitorul Aurel Leon a făcut un medalion al sone­­tistului ieşean, după care ac­torii Elena Bartok şi Virgi­­liu Costin, de la Teatrul Na­ţional „Vasile Alecsandri", au citit din opera lui Mihai Codreanu.* PAŞCANI (de la şubredacţia ilarului „Flacăra Iaşului"). Zilele trecute, echipa de teatru a Casei raionale de cultură Paş­cani a prezentat un spectacol cu piesa „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale. Spectacolul, avînd in distribuţie pe Mantu Maria, Vlad Hariga, Ciopraga Gigi şi alţi salariaţi din localitate, s-a bucurat de mult succes, fiind vi­zionat de peste 400 de spectatori. ALEXANDRU VATAVU * Aproape zilnic, la Biblio­teca regională sosesc noi volume. Numai în cursul zi­lei de 26 ianuarie, aici, a intrat un nou fond de 969 de volume. In prezent, această bibliotecă posedă 200.196 de volume, faţă de 61.900 de volume în urmă cu 10 ani. Anouilh, pe scena Teatrului Naţional In cursul lunii februarie, pe scena Teatrului Naţional „Vasile A­­lecsandri" va fi prezentată, în pre­mieră pe ţară, drama istorică Becket de Jean Anouilh. Este pentru a doua oară eleci numele acestui prestigios dramaturg francez a fost Înscris in repertoriul scenei ieşene. (I s-a mai jucat, in primele stagiuni de după război, piesa „Călător fără bagaj"). Reprezentant de frunte al dramatur­giei franceze contemporane, alături de Giraindoux, Salacrou, Sartre, Io­­nescu, Anouilh aduce In piesele sale, pe lingă frumuseţea desăvîrşită a fondului şi formei artistice, o adîncă şi caldă umanitate. Becket sau Onoarea Domnului a fost scrisă în 1958 şi este o dramă de largi desfăşurări istorice. Scena devine un spaţiu indefinit transfor­­mabil, sugerînd vastitatea. Decoruri sumare, dar sugestive, oferă ochilor uimiţi ai spectatorilor Anglia şi Franţa, palate, bordeie şi oraşe, ma­rea prinsă în vîrtejul furtunii sau păduri străbătute de călăreţi. Cei doi eroi, Regele şi Becket, trăiesc, în aceste spaţii, lunga, pătimaşa şi tulburătoarea lor amiciţie, care se sfirşeşte cu uciderea arhiepiscopului răsculat. La noi în ţară, piesele lui Anouilh au fost întotdeauna bine primite de public. Premiera pe ţară a dramei Becket este aşteptată cu interes nu numai de spectatorii ieşeni, ci şi de cei din alte oraşe, cărora le sunt cunoscute succesele internaţionale ale piesei. Ne-am adresat tovarăşei Sorana Coroamă, regizoarea spectacolului, cu cîteva întrebări­­ ■— Ce a determinat colecti­vul Teatrului Naţional să in­cludă în repertoriu această piesă ? — Rezonanţele ei foarte contem­porane, caldul ei umanism. Cu toate că acţiunea se petrece intr-un Ev- Mediei foarte întunecat, piesa vor­beşte despre om, despre demnitatea umană, despre această problemă per­manent actuală. Pledoaria pentru demnitatea omului în acea nesfirşită noapte medievală ne apare ca un prim punct luminos, ca nişte zori ce vestesc renaşterea de mai tîrziu. Piesa este scrisă intr-un limbaj foarte modern, ai senzaţia că se pe­trec nişte evenimente recente pe care le-am fi putut trăi cu toţii. Scrisă în anii de după ultimul război, după acest război dur şi inu­man, drama Becket s-a înscris pu­ternic în actualitate. — Fiind o dramă istorică, montarea scenică v-a pus de­sigur unele probleme mai di­ficile. — In montarea spectacolului nu ne-a interesat în primul loc latura istorică a piesei (deşi ne-am docu­mentat riguros asupra epocii şi a personalităţilor istorice), nu vom face arhivistică. De altfel, nici textul nu ne-ar permite așa ceva, el fiind scris într-o manieră modernă la mo­dul de gîndire al omului contempo­ran. Referirile istorice vor fi, in spectacol, mai mult pretexte decit reconstituiri. In ciuda respectării sti­lului epocii și a datelor istorice, mergem mai mult la Sugerare şi nu la redarea tale-quale a unei realităţi precise. Epoca va fi doar un fundal pe care se vor imprima gînduri con­temporane. — Aici rolul «cenografiei,,. . .„este de primă importanţă. De­corurile (Hristofenia Cazacu) vor fi reduse la esenţă, la simbol. Sugerăm doar epoca de piatră şi metal a Evu­­lui­ Mediu şi nu o reconstituim. Vom folosi stilul romanic, stilul epocii. Montarea este, fără îndoială, grea şi pretenţioasă. Rapiditatea desfăşu­rării acţiunii, schimbările rapide de idei şi atitudini, trecerile abrupte de la o situaţie la alta ne-au determi­nat să folosim două turnante, iar unele schimbări se vor face la ve­dere. MOMENT TEATRAL — V-a pus cumva proble­me speciale faptul că piesa are tendințe cinematografice? — Nu. In general, sunt împotriva imixtiunii cinematografului în teatru și nu voi folosi în montarea specta­colului decît mijloace teatrale. — Citeva cuvinte despre distribuţie. — Distribuţia e foarte mare, an­trenează aproape întreg colectivul teatrului, mai ales pe bărbaţi. In ro­lurile principale au fost aleşi doi actori care şi-au cîştigat un bineme­ritat prestigiu: Teofil Vîlcu, în difi­cilul rol al Regelui şi Ion Omescu în rolul titular. Roluri de primă impor­tanţă le revin şi Adinei Popa şi lui Boris Olinescu, Costel Constantin, Virgi­­liu Costin. In roluri de mai mică în­tindere, dar nu mai puţin importan­te, au fost distribuiţi actori prestigi­oşi ca Anny Braeschi, George Po­­povici, Ştefan DăncinesCU, artişti e­­meriţi, Carmen Barbu, N. Veniaş, C. Sava, C. Dinulescu şi alţii. Teofil Vîlcu ne-a spus: Rolul Regelui este deosebit de greu, dato­rită marii complexităţi a personaju­lui. Datele lui: impulsiv, diplomat, brutal, vulgar, ironic, dar şi cu reale nuanţe umanitare. Regele e capabil de treceri fantastice de la o stare la alta. Moşteneşte de la maică-sa do­rinţa de a comanda şi de a fi ascul­tat, iar de la taică-său înclinarea spre studiu. Pentru mine, care am jucat pe această scenă roluri însem­nate ce mi-au adus mari satisfacţii, acest rege este personajul cel mai complex pe care l-am întilnit, cel ce mi-a prilejuit cel mai mult studiu şi cel mai mare efort. Dacă fiecare rol important trebuie să însemne pentru actor o treaptă, acesta cred că poate însemna mai multe trepte deodată, in cazul in care interpretarea lui se va ridica la valoarea pe care o do­resc. Ne-am adresat apoi lui Ion O­­mescu, interpretul rolului titular, ru­­gîndu-1 să ne spună părerea despre personajul căruia îi va da viată. — In prima jumătate a piesei, concepţia despre lume a lui Becket este dominată de valoarea estetică. Realitatea ii solicită atenţia numai în măsura în care o găseşte frumoa­să, pentru ca apoi, şi în asta constă dificultatea interpretării rolului — concepţia lui să se restructureze in­tegral pe dominantă etică, întocmai ca şi Faust, la capătul altor expe­rienţe, Becket nu-şi găseşte liniştea decit in momentul în care dragostea de om devine sensul suprem, gene­rator de sacrificiu, al existenţei sale. Intr-o vreme în care normanzii cu­ceresc pământuri noi prin dreptul celui mai puternic, saxonul Becket cucereşte valori noi pentru istorie, reuşind să impună învingătorilor respectul condiţiei umane. Ca inter­pret al acestui rol, care a prilejuit creaţii deosebit de valoroase pe sce­nă şi pe ecran, voi fi mulţumit, cu eforturile şi posibilităţile mele, să ating o onorabilă aproximație. ȘT. O. MUGUR Mîini îndemînatice Întreceri la schi Duminică, pe pirtiile de schi din pădurea Bîrnova, unde ză­pada măsoară peste un metru grosime, C.S.M.S. Iaşi şi Consi­liul raional U.C.F.S. Iaşi au or­ganizat într-un singur concurs (probele fiind aceleaşi) fazele o­­răşenească şi raională de schi fond, pentru juniori şi seniori. Seniorilor le-a fost rezervată proba de 10 km. fond, juniorilor — 5 km. fond, iar junioarelor şi senioarelor, proba de 3 km. fond. Iată primii clasaţi: Oraşul Iaşi 5 km. juniorii 1. Dan Caranfil, 2. Vasile Susai, 3. Nicolae Cio­can (toţi de la Voinţa Iaşi). 10 km. seniori: 1. Mihai Blaga, 2. Florin Dobreanu, 3. Vasile Stănescu, 4. Petru Gîţu (toţi de la Voinţa Iaşi). 3 km. junioare: 1. Sidonia Ma­covei, 2. Doina Lungu (ambele de la Voinţa Iaşi). 3 km. senioare: 1. Aurica Bo­­sianu, 2. Angela Ceaicovschi (am­bele de la Voinţa Iaşi). Raionul Iaşi 5 km. juniori: 1. Octav Iorda­­che, 2. Vasile Enache (ambii de la Sănătatea Bîrnova), 3. Marcel Costinescu (Victoria Poieni). 10 km. seniori: 1. Iosif Buzelan, 2. Viorel Borcea (ambii de la Sănătatea Bîrnova), 3. Alexandru Păvăluţă (Victoria Poieni). Primii doi clasaţi la fiecare pro­bă vor participa la faza regională ce se va organiza la Bîrnova, în ziua de 13 februarie. Constantin Adumitreset coresp. S­PORT Patinaj pe... aleile ștrandului din Iași- Gheața patinoarului este improprie. Poate va fi mai bună iarna viitoare... SCURTE ŞTIRI „Cupa de iarnă“ la handbal şi-a desemnat clştigătorii. In ultima eta­pă a avut loc un singur joc (Mol­dova — Voinţa 21—20), unele e­­chipe neprezentindu-se. Este cazul formaţiilor Institutului agronomic (m), Voinţei şi Institutului politeh­nic (1). La băieţi, pe primul loc s-a cla­sat echipa C.S.M.S., iar la fete — echipa Liceului nr. 2. In partidele finale din cadrul etapei orăşeneşti a campionatelor şcolare de volei, s-au înregistrat ur­mătoarele rezultate: Liceul nr. 3 — Grupul şcolar petrol-chimie 3—2 (m), Liceul nr. 2 — Liceul nr. 4 3—0. CLASAMENTE: 1. Liceul nr. 3 ; 2. Grupul şcolar petrol-chimie, 3. Grupul şcolar tehnic profesional (băieți) ; 1. Liceul nr. 2; 2. Liceul nr. 4 ; 3. Școala profesională co­mercială (fete), V. ALEXA — coresp. * Cu pr­lejul etapei regionale a campionatelor republicane de halte­re, juniorii ieșeni au realizat patru noi recorduri regionale : Ghiocel loanid (categ. ușoară) —­ 65 kg. la Stilul împins I Sebastian Tudose (ca­teg. semigrea) — 97,5 kg. la stilul aruncat și 242,5 kg. la total I Cor­nelia Matei (categ. mijlocie) — 80 kg. la stilul smuls. Pentru finala campionatului repu­blican (26—27 februarie, Craiova), s-au calificat, in ordinea categoriilor: Toader Antohi (Instit. politehnic), Ghiocel Ioanid, Alexandru Pantea, Corneliu Matei (toți de la C.S.M.S.), Sebastian Tudose (Universitatea). Nu simple constatări, ci măsuri de o largă eficacitate (Urmare din pag. 1) viziile făcute după metode „mobili­zatoare” nu asigură o bună funcţio­nare a utilajului. Iată, de pildă, In ziua de 14 ianuarie (o zi aleasă la întîmplare de ing. N. Coman, ad­junctul şefului de secţie) la linia 4 x, în schimbul de noapte, se în­registrează o întrerupere de 2 ore şi 20 de minute, în schimbul de di­mineaţă se fac revizii, iar după­­amiază alte 2 ore de întrerupere. Fiindcă a venit vorba despre ceea ce ne arată evidenţa, se mai poate face încă o constatare, de astă dată cu privire la însăşi fidelitatea ei. Deşi se arată că în ziua de 14 ia­nuarie linia 4 x a avut revizie 8 ore, deci întreg schimbul, totuşi a dat o producţie de 2 tone, iar la linia 2 x, unde s-au lucrat numai 10 minute, o producţie de 7 tone. Se poate avea încredere într-o ase­menea evidenţă? Nu cumva ea as­cunde unele „secrete" pe care le cunosc numai cei care o întocmesc? Pro­punem conducerii uzinei să studieze această evidenţă şi modul ei de constituire cu gîftduî că s-ar putea descoperi şi alte inadvertenţe. Du­pă cura se ştie, o evidenţă trebuie să fie fidelă realităţii, permiţînd luarea unor măsuri judicioase.­mportante probleme se ridică şi în privinţa asigurării cali­tăţii superioare a ţevilor. Este adevărat că exigenţa contro­lului tehnic de calitate a sporit, in­cit, pe poarta uzinei, nu ies decit ţevi care corespund intrutotul indi­catorilor tehnici şi calitativi prevă­zuţi. Au scăzut, in ultimul timp, procentajele de ţevi declasate şi re­­butate. Dar rezerve mai sunt şi nu puţine. — La sudură, mai lucrăm Încă empiric, ne spune ing. CONST. MO­­RARU, şef de schimb, şi din această cauză rebuturile sunt încă mari, deşi ne aflăm uneori sub procentajul admis. Ar fi bine ca la introducerea benzii în lucru să avem şi buletinul ei de compoziţie chimică, pentru a putea stabili mai repede parametrii de sudare. E drept că stabilirea a­­cestor parametri nu depinde numai de compoziţia chimică a benzii, dar oricum, buletinele de care am amin­tit ne-ar folosi foarte mult. Unde sunt buletinele de analiză? — Noi, cei de la laborator, ne informează fizicianul NICOLAE BO­­HOSIEVICI, facem analiza materiei prime, emitem buletine, dar le pre­dăm serviciului C.T.C. Ce se face cu ele, nu știm. Tot în mina C.T.C.­­ului ajung și buletinele trimise de furnizor. —­ Nu-i adevărat, ne contrazice tovarășul VASILE BRANIŞTEANU, Inginerul şef al uzinei. Şefii de schimb primesc buletinele de anali­ză chimică. Mai tîrziu revine : «— Asta era mai de mult, însă, chiar dacă le-ar primi, tot nu s-ar uita la ele... Şi la urma urmei, de ce au nevoie şefii de schimb de aceste buletine? Pe fiecare colac de bandă scrie doar cantitatea de carbon. Cum să comentăm acest răspuns? Poate ar fi mai bine să aflăm şi pă­rerea şefului serviciului C.T.C., ing. CONST. PINI­EA. — Stabilirea parametrilor de su­dură nu depinde numai de cantita­tea de carbon, deşi acesta este ele­mentul principal, ci şi de proporţia în care se găsesc şi celelalte ele­mente. De aceea, ne-am gîndit să înfiinţăm un post de controlor teh­nic la intrarea materialului în linia de sudură, deocamdată la linia 4 ac. Controlorul respectiv va avea asu­pra lui buletinele de analiză chimi­că a fiecărei şarje şi va putea ur­mări cum se comportă materialul în timpul lucrului. Avem intenţia să facem un studiu mai larg asupra calităţii sudurii în funcţie de carac­teristicile materialului şi, fără îndo­ială, cei care trebuie să ne ajute, fiind interesaţi direct în obţinerea a cu­ mai bune rezultate, sunt tova­răşii care lucrează în producţie. Ei vor avea astfel posibilitatea să cu­noască buletinele de analiză la ori­ce oră şi să stabilească parametrii optimi de sudură. Aşadar, buletinele de analiză chi­mică sunt necesare, s-au şi luat mă­suri pentru folosirea lor d* fapte confirmate şi de directorul uzinei tov. ing. VASILE LUPUŞORU, totuşi, inginerul şef n-a găsit necesar să se refere la ele. Se pare că in uzină nu există incă o unanimitate de ve­deri în ceea ce priveşte necesitatea stabilirii pe cale ştiinţifică a unor tehnologii de lucru, tinzîndu-se spre metodele empirice. Aşa se explică şi faptul că de vreo trei luni lipseş­te aparatul de măsurat temperatura ţevii la ieşirea din cuptor (ardome­­tru), aprecierea fiind lăsată pe sea­mă „ochiului" muncitorului cuptu­­ral. Ce rezultate se obvin în aseme­nea condiţii, ne spune muncitorul GH. GUŢU: — Se întîmplă, uneori, să fim mai obosiţi (în schimbul de noapte obo­seala apare mai repede decit ziua) şi ochiul ne înşeală. Dacă tempera­tura e mai mare, ţevile se îndoaie, iar dacă e mai mică se produc de­fecte la reductor-alungitor şi atunci toată instalaţia se opreşte. Am avut asemenea cazuri. Despre lipsa ardometrului ne vor­beşte şi inginerul OCTAVIAN NA­­SIE, care răspunde de aparatele de măsură şi control. — Aparatul nu s-a putut repara, dar se vor face tn continuare în­cercări, ne-a spus el. — E normal să se lucreze fără a­­cest aparat? — Nu, dar dacă nu-1 putem re­para ! Cineva ne informează că în uzi­nă au sosit de trei săptămîni două pirometre. — De ce n-ați repartizat un piro­­metru pentru măsurarea tempera­turii ? — Costă scump şi trebuie folosit cu multă atenţie... Nu-1 putem în­credinţa oricui. Dar să vedem... După cum am aflat pirometrul a ajuns a doua zi în secţia ţevi. De ce au trebuit trei săptămîni pentru a se lua această hotărîre ? In legătură cu Calitatea se mai poate face observaţia că evidenţa pe schimburi a rebuturilor nu este incă pe deplin satisfăcătoare, datorită u­­nor locuri înguste în secţia finisaj, care nu poate prelua ritmic produc­ţia secţiei vecine. Există preocupări din partea C.T.C. de a marca ţevile produse, pe schimburi, dar deocam­dată numai preocupări, nu şi rezul­tate. Sperăm că acestea nu vor în­­tîrzia prea mult. Mai criticabilă ni se pare însă atitudinea conducăto­rilor de schimb şi a birourilor orga­nizaţiilor de bază respective din sec­ţia ţevi, care declară c­i nu se poa­te face nimic în privinţa aceasta şi nici nu vor să se gindească la vreun sistem care le-ar permite cunoaşterea exactă a rebuturilor ce le aparţin. — Dacă s-ar cunoaşte In Întregi­me cărui schimb ii revin rebuturile, eu cred că ele ar dispare, sau, în orice caz, s-ar micşora foarte mult, este de părere tov. CONST. MIHOG, membru al comitetului de partid pe uzină, ar cum să se cunoască, dacă nici comitetul de partid n-a intervenit în vreun fel, ci s-a mulțumit numai cu consta­tări. De altfel, nu numai în acest caz comitetul de partid (secretar ION FRONEA) s-a limitat la constatări. Superficialitatea unor revizii, dato­rită folosirii aşa-ziselor metode mo­bilizatoare, tendinţele spre empirism în procesele de sudură, desele între­ruperi în funcţionarea utilajului ca urmare a unor deficienţe organiza­torice, despre care s-a vorbit la în­ceputul articolului, toate ii sunt cu­noscute. Propunem comitetului de partid să reflecte mai profund asupra lipsuri­lor semnalate, să asculte cu mai multă atenţie propunerile muncito­rilor, inginerilor şi tehnicienilor. Dar nu numai atât. Comitetul de partid are datoria să combată ten­dinţele spre automulţumire, în pri­mul rînd acelea observate la unii membri ai comitetului şi la unele cadre de conducere, tendinţele de subapreciere a metodelor ştiinţifice de organizare şi conducere a pro­ducţiei. Ar fi bine ca şi Comitetul orăşe­nesc de partid să examineze mai în­deaproape nivelul de organizare a producţiei şi a muncii politice din Uzina metalurgică, să combată cu tărie practica simplelor constatări, pentru adoptarea unor măsuri ope­rative, de o largă eficacitate. I­D Interviu pe zăpadă despre... rugbi BIRLAD (de la sub­­redacţia ziarului „Fla­căra Iaşului“) La 13 martie, cele 12 echipe de rugbi din prima categorie a ţării iau startul în campio­natul 1966. La Rulmen­tul Bîrlad, al cărui lot s-a descompletat masiv (au plecat nu mai puţin de 10 jucători — Aile­­ni, Ionică, Pascal, Răş­­canu — militari, Cio­­rici— la facultate, Cris­­tea, Bidner, Gavriş, Ște­­faniu, Boldescu — „pă­sări călătoare"), se pun multe probleme: com­pletarea lotului, forma­rea unor jucători pe alte posturi decit pe cele In care jucaseră, omogenizarea echipei... Totuşi, pentru o com­portare cit mai bună, rugbiştii metalurgişti au început antrenamentele direct în aer liber, în­că de săptămîna trecu­tă. Duminică, 30 ianua­rie, i-am găsit pe rug­biştii bîrlădeni în plină activitate. Erau prezenţi la antrenament: Gran­­dore, Beloşinschi, Băn­­ceanu, Călin I, Călin II, Manase, Mihalaşcu, Manea, Ciorăscu, Rai­­nea, Duţă, Polizache, Brăescu, Căldăraru, Roş­ea (provenit de la Steaua), Rădiţă (venit de la Constructorul Iaşi), Postu (venit de la Constructorul Bîrlad), Modiga, Ţopa, Cosma, lanovici — promovaţi din echipa de juniori. La sfîrşitul antrena­mentului, i-am luat un scurt interviu antreno­rului echipei metalur­giste — Mircea Puiu: — Campionatul... bate la uşă. Cum staţi cu pregătirile? — Suntem la al trei­lea antrenament şi pî­nă la 4 februarie, şe­dinţele noastre sînt re­zervate pregătirii fizice generale, facem aler­gări în teren variat, crosuri, gimnastică, iar la sfîrşitul lor, pentru destindere, jocuri de­„ fotbal, handbal. Con­tactul cu balonul oval îl vom avea abia la 4 fe­bruarie, dată de la care vom incepe şedinţe de pregătire tehnică , in­dividuală şi pe ansam­­ble. La individual, vom urmări perfecţionarea unor elemente tehnice ca: pasa, prinderea ba­lonului, lovirea balonu­lui cu piciorul (anul trecut am pierdut mul­te meciuri pentru că n-am avut un jucător care să poată transfor­ma), driblingul..., iar pe subansamble, vom in­sista pe grămezi spon­tane şi ordonate, jocul la margine şi formarea a noi cupluri. De pildă, intenţionez ca din Rai­­nea sau Brăescu, care jucau aripi, să fac un centru, căci ambele pos­turi s-au descompletat prin plecarea lui Ga­vriş şi a lui Cristea, în locul unuia din ei, pe aripă voi încerca să-l formez pe juniorul Țopa — un jucător cu viteză mare și posibili­tăţi de afirmare. — Perspective? ... — Începem campio­natul cu o echipă mo­desta, însă pe parcurs sper să ne completăm lotul, pe de o parte cu jucătorii care își vor termina stagiul militar, iar pe de alta, prin promovarea în prima echipă a unor ju­niori de talent. De aceea cred că evoluţia noastră va fi la înce­put mai modestă, însă în partea a doua a campionatului vom de­veni din nou echipa Rulmentul­ui un adver­sar de care să se tea­mă şi cele mai reduta­bile formaţii. Jucătorii noştri mani­festă o bună dispoziţie la antrenamente şi se pregătesc cu strguinţa. — Ne-aţi spus că în partea a doua a cam­pionatului o să fie pro­movaţi juniori de ta­lent. Cum? De unde? •— Anul acesta. Cînd am văzut că ne-au ple­cat 10 jucători şi încă din prima garnitură, se punea întrebarea la un moment dat: ce lot va mai activa in noul cam­pionat? De ce am a­­juns la această situaţie? Trebuie să o spunem deschis: am neglijat iz­vorul de cadre pentru prima echipă — junio­rii. De aceea, trăgînd învăţăminte din lecţia pe care am primit-o de la „păsările călătoare", vom pune un accent deosebit pe creşterea juniorilor. In acest scop, unii dintre ju­cătorii mai vechi , fraţii Călin, Grandore, Manea şi Bănceanu, sub directa mea suprave­ghere, vor antrena cite o echipă de juniori. A­­vem de unde, la Şcoa­la profesională a fa­bricii sunt peste 700 de elevi, pentru a stimula aceste echipe de ju­niori, vom organiza un „campionat de casă” la rugbi în 8. Considerăm că în felul acesta vom descoperi noi talente pe care le vom promo­va cu curaj în prima echipă. S. ELIADE DE PESTE HOTARE INZELL 31 (Agerpres) — Campio­nul european de patinaj viteză, o­­landezul Ard Schenk, continuă se­ria succeselor. La un interval de nu­mai 24 de ore, el a stabilit un nou record mondial. Participînd la un concurs care a avut loc la Inzell (R.F.G.) Schenk a realizat timpul de 2­05­ 3/10 în proba de 1.500 m­. Cu o zi mai îna­inte el corectase recordul mondial în proba de 3.000 m. îl-SIDNEY 31 (Agerpres) — Conti­­nuîndu-şi turneul în Australia echi­pa cehoslovacă de fotbal Slovan Bratislava a întilnit la Sidney o selecţionată locală. Echipa cehoslova­că a dominat net, repurtînd victo­ria cu scorul de 6—0 (3—0). * CORTINA D'AMPEZZO 31 (Ager­pres) — Echipajul Italiei II alcătuit din Monti şi Storpaes a cîştigat du­minică seara în staţiunea de spor­turi de iarnă Cortina d'Ampezzo campionatul mondial de bob. Este pentru a 9-a oară Cînd renumitul bobeur italian Monti, în vîrstă de 38 de ani, își înscrie numele pe lista campionilor lumii la această disciplină. Cu toate că a avut un antrena­ment sumar, primul echipaj al Ro­mâniei alcătuit din Panţuru şi Nea­­goe s-a clasat pe locul 5, înaintea unor echipaje favorite ca ale Aus­triei, S.U.A., Canadei şi Elveţiei. * ROMA 31 (Agerpres) — S-au în­cheiat meciurile semifinalelor „Cu­pei campionilor europeni" la polo pe apă programate la Genova. In ultima zi au fost înregistrate următoarele rezultate: Marina Moscova — Fe­rencváros Budapesta 4—3 (1—0; 1— 1; 1—1; 1—1); Pro Recco — N. G. Barcelona 5—1 (1—0; 1—1; 1—0; 2— 0).

Next