Flacăra Iaşului, aprilie 1967 (Anul 23, nr. 6393-6418)
1967-04-08 / nr. 6399
FLACĂRA IAȘULUI PAGINA 2 * Perspective ale neurochirurgiei In medicină, de curînd, s-a reuşit transplantarea experimentală a creierului, una dintre victoriile celemai importante ale medicinei moderne. Pe marginea acestei realizări deprestigiu am iniţiat, pentru cititorii noştri, un interviu cu prof. dr. NICOLAE OBLU, şeful cliniciide neurochirurgie din Iaşi. — Care este locul metodei transplantării organelor în medicina modernă ? — In general, chirurgia a căutat să elimine din organism în limita posibilităţii, complet sau incomplet, organele bolnave, dad nici o altă posibilitate terapeutică nu se întrevedea. Această chirurgie de extirpare a determinat șipreocuparea de înlocuire a unor organe a căror îndepărtare este incompatibilă cu viața. Dacă această problemă n-a fost prea dificilă în cazul organelor duble (rinichi, de exemplu), in cete unice însă nu s-a dovedit a fi uşor de învins. Totuşi, cercetătorii au continuat şi continuă eforturile şi pentru rezolvarea cu succes a înlocuirii organelor unice. De altfel, nu de mult, s-a afirmat că „chirurgia viitorului va fi aceea a grefelor de organe" (J. Bemnard). — Care sunt primele încercări de acest fel ? — Primele încercări de a grefa ţesuturi sau porţiuni de organe s-au făcut spre finele secolului trecut : aceste grefe s-au plasat în alte organe bine vascularizate (în muşchi, de exemplu) şi care le asigura vitalitatea. La începutul secolului nostru, s-au făcut primele încercări de a transplanta organe şi cărora actul operator ie-a asigurat nutriţia prin afrastomoza (sutura) vaselor sale cu cele ale organismului pe care se transplanta. Aceste încercări s-au aplicat pe rinichi, organ dublu, dar şi rezistent. După faza de experimentare pe animale, în 1994, s-a reuşit prima homo-transplantare de rinichi la om, între doi fraţi gemeni, identici. Ulterior, tehnica s-a perfecţionat şi în prezent sîntem în posesia unor rezultate, e drept, rare, de supravieţuire de ani de zile. S-a trecut apoi la grefe de ficat sau de aparat valvular al inimii. — Ambiţia cercetătorilor se ridică spre organe tot mai complexe. Deci şi la creier ! — In domeniul cercetării in neurofiziologie se cunoştea posibilitatea de a se studia pe animal, prin metoda aşa-zisă „a capului izolat", realizată iniţial de Humans şi perfecţionată, din punct de vedere al realizării tehnice, de către prof. Benetato la Institutul de fiziologie din Cluj. In linia preocupărilor de grefare însă a intrat în cîmpul experimental pe animale şi grefarea capului. S-a reuşit să se grefeze la cîine al doilea cap cu gît. Acest fapt a constituit o nouă treaptă în încercările experimentale. Dacă în cazul grefelor de alte organe, s-au realizat mai devreme progrese apreciabile, în încercările de grefare a creierului se întilneaudificultăţi enorme. Este suficient să notăm,între altele, faptul că în mod normal, creierul nu poate suporta oprirea circulaţiei sîngelui mai mult de 5 minute. Se ştie cu certitudine că o privare a creierului de singe dincolo de 5 minute determină leziuni pe creier, leziuni care sînt cu atît mai grave cu cît se prelungeşte întreruperea circulaţiei sangvine. Desigur, că, manevrele operatorii şi de scoatere a creierului de ier un animal, şi transferarea lui la un alt animal, necesitam un timp destul de lung, şi acestanu era singurul obstacol. Totuşi, recent, literatura de specialitate vine să anunţe un succes cu totul excepţional în materie de grefe de organe . Robert Y. White şi colaboratorii săi (S.U.A.) au reuşit,pentru prima oară, să grefeze creierul la cîine. Creierul a fost luat de la clinele „donator" împreună cu învelişurile meningeale şi craniu şi s-a transpiflintat la un alt cîine „receptor", la nivelul gitului acestuia. Aici s-au făcut legăturile vasculare între creierul adus și vasele carotidojugulare ale ciinelui receptor. In acest fel, s-a asigurat creierului grefat o oarecare vitalitate, desigur redusă în timp. De retinut că nu s-au făcut conectări între creierul transpus la gitul ciinelui receptor şi sistemul nervos al acestuia. In aceste condiţii, creierul grefat a „trăit" la unele animale cel puţin 6 ore, iar la altele pînă la 6 zile. Încetarea lui din funcţie, deci „moartea" creierului grefat este atribuită constant unei alimentări necorespunzătoare cu singe. Totuşi, în noul său lăcaş, deşi creierul nu poate primi stimuli decit pe cale sanghină, el are o valoare funcţională, care este obiectivată prin înscrierea cu ajutorul electroencefalografului a activităţii sale electrice. Pînă acum s-au putut cerceta, pe lingă activitatea sa bioelectrică, circulaţia sîngelui, temperatura,, precum şi consumul de oxigen şi glucoză. Acest splendid rezultat experimental, pe lingă marile posibilităţi de cercetare în domeniul neurofiziologiei sau neuropatologiei va stimula şi pe autorii încercărilor de pînă acum, dar şi pe alţii pentru a se perfecta şi depăşi această etapă experimentală. — Următoarea etapă se poate bănui ! — Aşa după cum în grefa de rinichi s-a reuşit grefarea lui la om, sperăm că viitorul, şi poate unul nu prea îndepărtat, ne va confirma speranţa unei transplantări a creierului la om. N. ALDIN Artişti demine cătină Efectele de lumină sunt cele care pun în valoare spectacolul, subliniază valorile textului şi interpretarea actorilor. Iată-l pe maistrul de lumini al Teatrului Naţional din Iaşi, Gheoreghe Leurzeanu, la orga de lumini, în timpul manevrelor de spectacol. Lapte care nu se strică Specialiştii englezi au cercetat ce se irtîmplă cu laptele in condiţii de igienă excepţionale. Ei au construit o maşină specială, în care sticlele sunt sterilizate cu abur încălzit la 150°C, după care ele sunt umplute imediat cu lapte pasteurizat. Laptele astfel îmbuteliat a stat în cameră timp de două săptămini, fără să se strice. Ca să nu-și piardă mirosul și gustul, s-au folosit sticle de culoare închisă. Călire fără oxigen Uzina termotehnică „Elkal" din Lodz (Polonia) a construit două prototipuri de generatoare pentru reglarea atmosferei. Ele servesc la călirea metalelor intr-o atmosferă fără oxigen. Pînă acum, suprafața metalelor care se căleau intr-o atmosferă cu oxigen, pierdea din masă şi din luciu. Acest fapt avea o influenţă negativă, în special asupra rulmenţilor care trebuie să aibă o suprafaţă perfect netedă. După călirea tradiţională, ei trebuiau prelucraţi a doua oară. La noul generator, acest lucru este evitat. Grup statuar lîngă Biblioteca universitară „M. Eminescu", din Iași, din păcate, greu de văzut din stradă! Un monument al naturii: Dealul Repedea Prof. dr. docent I. GUGIUMAN În jurul oraşului Iaşi sunt multe dealuri, de pe fruntea sau de pe plaiul cărora, se poate admira nu "numai, vechea capitală a Moldovei, aflată astăzi în plină şi viguroasă dezvoltare, ci şi priveliştea largă ce se întinde pînă la zeci de kilometri depărtare. Pe toatele întrece însă, ca frumuseţe şi ca poziţie, Dealul Repedea, situat la vreo zece kilometri distanţă spre sud de acest mare centruurban. El reprezintă, împreună cu masivul deluros Păun, din apropiere, partea cea mai de nord-est a subunităţii fizicogeografice numită Podişul Central Moldovenesc, înălţimea lui depăşeşte cu puţin cifra de 350 metri deasupra nivelului mării, spinarea sa avînd forma unui platou neted ca masa. Marginea de miază-noapte şi de asfinţit a Dealului Repedea are aspect de abrupt puternic, care se continuă în jos prin învăluriridin ce în ce mai line, totul alcătuind un relief de cuestă (coastă) cu peisaj specific, in care crîngurile, podgoria și livada dau nota caracteristică. In buza priporoasă a dealului se vede capătul rupt al stratelor alburii, stîncoase, aşezate aproape orizontal şi alcătuite din calcare grezoase şi politice, în aceste straie sunt extraordinar de numeroase fosilele aparţinînd lumii vieţuitoarelor care au trăit în apele Mării Sarmatice ce dăinuia pe aceste meleaguri acum aproape opt milioane de ani. Cu un veac şi ceva în urmă, pe la 1861, Grigore Cobâleescu, profesor la Universitatea din Iaşi, a cercetat aceste strate cu lumea lor imensă de fosile, publicînd prima lucrare românească de geologie intitulată „Colbariul de la Răpidea”. La baza stivei de roci calcaroase se alia un strat nu prea gros de nisipuri îmbibate cu apă bună de băut, care dă multe izvoare ce curg la vale -peste faţa straielor argiloase aflatemai jos -ori sînt captate şi folosite de populaţie prin mijlocirea şipotelor, a fîntînilor şi a conductelor ce se îndreaptă pină la Iaşi.Către acestdeal impunător urcăde multă vreme vizitatori din ţară şi de peste hotare, ca să-i admire frumuseţea lui naturală, să vadă şi să-i cerceteze stîncile ori să-şi desfate sufletul privind cu nesaţ pînă departe, în zare, cum se unduiesc din dealurile joase dinspre miază-noapte şi asfinţit ale Cîmpiei Moldovei. Truda drumului pînă la Repedea nu a fost niciodată prea mare pentru cei îndrăgostiţi de frumuseţile pămîntului românesc. Astăzi, şoseaua modernă ce duce de la Iaşi la Vaslui (şi de acolo mai departe) trece pe lîngă acest deal şerpuind agale, iar noul complex turistic „MOTELUL BUCIUM“, asigură celor doritor, de popas şi contemplare, adapost, hrană şi loc de întremătoare odihnă. La Repedea, declarat de cîţiva ani monument al naturii, se poate merge oricînd, totdeauna avînd ce vedea şi ce admira. Prins în mantia albă a zăpezii de iarnă, înconjurat primăvara de miile de pomi înfloriţi asemeni unor candelabre uriaşe fixate pe coasta cu livadă din vale, mîngîiat toată vara de trilurile păsărelelor aciuate în crîngurile şi în codrul din apropiere ori cuprins toamna de aroma strugurilor daţi în pîrg şi de policromia ipodgoriei ce se întinde pînă dincolo de oraşul Iaşi, Dealul Repedea ne îndeamnă la o cît mai îndelungă zăbovire pe fruntea lui pleşuvă cu necontenită adiere de vînt. De acolo, de sus, nu amurgurile cu cer senin, se poate vedea, departe, spre apus, silueta falnică a Ceahlăului dominată de vîrfurile Toaca, Ocolaşul Mare şiPanaghia. Ici, colo, ziua, ca şi în nopţile cu lună plină, pe covorul imens al ogoarelor desfăşurate pe dealurile scunde ale Cîmpiei Moldovei se vede sclipind alb-argintiul iazurilor recent construite, pe faţa cărora nu rareori îşi reflectă lumina puzderia de becuri electrice înşiruite pe margini de drum, pe pifţi de sate şi pe şoselela ce urcă şi coboară domol. . în sfîrşit, tot de acolo de sus sau de pe terasa complexului turistic, avem una din cele mai frumoase privelişti asupră oraşului Iaşi, învăluit ziua intr-o fină şi străvezie Ceaţă urbană, iar noaptea pare căîntreaga lui vatră se mişcă o detă cu lina Tremurare a miilor de becuri multicolore Ce-i brăzdează tot cuprinsul în lung şi lut. De la Rebedea se poate Uşor pătrunde în codrul dinspre miază-zi, cu poteci tainice, căprioare sprintene, cabane izolate şi poieni pline de soare. Spre răsărit, se poate ajunge pe culmea cea mai înaltă a masivului deluros Păun, de unde se poate vedea în toată larga ei deschidere lunca Prutului. La capătul unei drumeţii de o zi-două la Repedea, ne întoarcem acasă nu numai cu bucuria celor văzute, ci şi cu dorinţa de a reveni mereu aici, ca să admirăm priveliştile ce ne-au încîntat, poate pentru prima dată şi atît de mult sufletul, ne-au îmbogăţit mintea cu atîtea lucruri noi şi ne-au întărit convingerea că multe se pot realiza în scumpa noastră patrie socialistă. TOT NEINSURAT AM RĂMAS! Nu ştiu ce mi-a venit mie sa mă însor tocmai cu tata lui Negru-împărat, divorţată de bărbatu-său pe motiv de infidelitate. Dar, dorinţa-i dorinţă, aşa că m-am prezentat la viitorul tată-socru, mi-am umflat coşul pieptului ca să par mai voinic şi tuindu-mi inima în dinţi i-am spus: — Sint deştept, isteț, frumos! Am bani ! Nu fumez şi nici nu beau! Vreau să-mi dai fata de nevastă, Impărate-Negru ! Atît ! întunecimea sa m-a măsurat din cap pină-n picioare şi grăit-o astfel către mine : — Om la vremea însurătorii, în problema asta te vei descurca cu tiicăriea cea mai mare pe care o găsești la Fabrica de tricotaje „Moldova". Ii ajutoare de maistru la agregatul 3. Ea știe cum să procedeze în astfel de cazuri. Cind m-a văzut, fata mai mare a împăratului a făcut ochii mari, crezind că nu-s pămintean, dar, dumirindu-se, mi-a zis cu vorbă domoală : — Jumătate însurat, jumătate burlac, știu carei-i necazul. Eu sunt fiica cea mai mare a lui Negruîmpărat. După soț mă cheamă Eleonora Ghinea. Tu vrei să te însori cu sora mea cea mai mică. Noi ne tragem dintr-o familie străveche de împărați închiși la culoare. Obiceiul la noi e că pentru orice înlesnire sau serviciu ce ni-i facem trebuie să ne dai un plocon. Dacă vrei să reuşeşti, ia această găină, care face cite 30 de ouă pe zi (şi pe care eu am primit-o plocon de la Elena Iuraşcu) şi du-i-o împăratului. Am mulţumit, sărutind mina măriei sale, fiica mai mare a lui Negru-împărat, şi am plecat către curţile împărăteşti. Pînă să ajung acolo, găina s-a ouat de 30 de ori, aşa că i-am dat împăratului şi cete 30 de ouă. — Acum îmi dai fata ? l-am întrebat eu. In loc de răspuns, insă, viitorul meu socru mi-a întors spatele şi n-a mai scos nici o vorbă. Văzind aceasta m-am dus din nou la sora mai mare a alesei mele. Cină m-a văzut, a scos 10 kg. de vin, după care mi-a spus : — Du-te din nou la taică-meu și spune-i că vinul acesta nu-i ca toate vinurile. Eu l-am primit de la supusa mea Elena Avătăriei ca s-o menajez, că altfel îs foc și pară. Iar ea a adus vinul de la Huşi. Cu sacrificii. Am luat vinul, dar n-am apucat să ies pe poarta fabricii, cind s-a repezit spre mine, nici eu nu mai ştiu ce era, om sau nălucă, şi mi-a umflat damigeana. — Nu-i nimic, m-a liniştit Eleonora Ghinea, care apăruse ca din pămint lingă mine. Asta a fost bărbatu-meu. Să te fereşti de el că dă cu capul şi mai dă şi cu pumnii. Ţine carnea asta de porc şi aceste pachete de ţigări ,,Aroma". Eu te am de la Maria Racoviţă. Cu fumul de la tigari să aturni carnea. Iar apoi, i-o duci lui taică-meu. La Negru-împărat l-am găsit şi pe ginerele mai mare, cel care-mi luase damigeana. Beau împreună vin de Huşi. Cind m-au văzut, mi-au luat carnea din mină şi au dat poruncă slugilor să mă scoată în drum. N-a fost nevoie să mă scoată slugile. Am ieşit singur, de frică. A mărit cum eram, am pornit-o pe jos spre Fabrica de tricotaje să mă plîng din nou prea bunei fiice mari a Imparatului- Negru. Cum m-a văzut s-a și repezit la mine. — Om nerecunoscător ce ești! După ce ți-am făcut atitea servicii îndrăznești să vii la mine cu mina goală ? Ia întreabă supusele de la agregatul meu care-mi sint pretențiile cind le fac vreo înlesnire ? De ciorapi ai auzit ? — Am auzit! — De tefe de masă, baticuri, ai auzit ? — Am auzit ! — De lichior, de ciocolată, aiauzit ? — Am auzit ? — Atunci... Şi mi-a ars o palmii cu ciudă de-am ajuns pe inima lui bărbatu-său, care fusese, se vede treaba, înştiinţat de venirea mea, fiindcăa repetat şi ei figura nevestei de-am ajuns din nou de unde am plecat. Şi uite aşa m-au purtat de vreo citeva ori pină a obosit fata mai mare a lui Negruîmpărat, fiindcă după palma pe care mi-a tras ori nu am mai ajuns la bărbatusău, ci la comitetul sindicatului din fabrică, unde se ancheta tocmai cazul Eleonorei Ghinea, care pretinde Plocoane de la muncitoarele de la agregatul 3 ,perimi diversele „înlesniri" ce te face. Altfel trebuia să-i duc și eu un plocon ! P. AGACHI P. S. Era să uit. Tot neînsurat am rămas. DIN LUNEA PLANTELOR O CIUPERCĂ uriaşă — Calvatiagigantea — a fost descoperită in munţii Liulin, din apropiere de Sofia, şi cintăreşte 2,5 kg. Ciupercile de această mărime sunt rare. Calvatia gigantea creşte din august pînă in octombrie, izolată sau in grup, pe soluri fertile,păşuni, tinete. PALMIERUL „Coco de mer" (cocos de mare) dă roade uriaşe — nuci care cintăresc cite 13 kg. Palmierul are o înălţime de 80 m. şi trăieşte pină la 1.000 de ani, şi chiar mai mult, dar intr-un singur loc pe globul pămintesc — pe Insula Preslin din grupul Insulelor Seychelles, din Oceanul Indian. ★ PENSIONARUL iugoslav Vorn Mifetid a cultivat in grădina sa de zarzavat castraveţi lungi de 1,5 m. PE INSULA Sabatin creşte una din minunile botanicii —Lilia Gien —floare înaltă de circa 2 m., care înfloreşte la şase ani o dată. Ştiaţi că... ...SE PREGĂTEŞTE editarea primei enciclopedii naţionale bieloruse în opt volume ? Primul volum va apare cu prilejul celei de-a 50 aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. ...SPECIALIŞTII din Brazilia studiază posibilitatea construirii unei conducte de 400 km., pe care să se transporte minereul de fier din interiorul țării în sportul Rio de Janeiro ? ...IN APROPIERE de Birmingham (Anglia) s-a construit unul din cele mai mari garaje din lume ? In clădirea cu opt etaje se pot gara 3.300 de automobile. ...IN CUBA există peste 1.000 de peșteri înregistrate de Societatea speologilor cubani? ...SUDURA la rece (unirea a două suprafeţe metalice şlefuite printr-o apărire puternică) era cunoscută încă acum 2.000 de ani? ...RECENT s-a descoperit, in Austria, un cristal uriaş, cin- Tărând 618 kg ? Avancronica sportivă Superlativele grăbite şi judecăţile de valoare definitive categorice sunt (bineînţeles şi în sport) contraindicate, dacă nu chiar riscante. Să mai amintim foarte recentul eşec al hocheiştilor cehi in faţa blonzilor finlandezi ? Sau, poate, înfringerile în serie ale răsfăţatei campioane Kiki Caran ? Tocmai de aceea, cine spune azi că echipa feminină de volei Dinamo este,de fapt, invincibilă, cea mai puternică din ţară etc etc. comite o eroare la fel de regretabilă ca şi aceea a apreciatului scriitor Fănuş Neagu care, intr-un ciclu de reportaje nu lipsite de farmec, dar şi de insinuări şi pe alocuri de un umor forţat,ciută deja prohodul C.S.M.S.-ului şi îi vede de pe acum campioni pe vecinii săi de locuinţă din Giuleşti. Am urmărit, in iarnă, meciul de la Bucureşti dintre Dinamo şi Penicilina şi în tribună, spectatorul de lîngă mine, altminteri un fin cunoscător al multor ramuri de sport, şi-a mărturisit surprinderea cum numai o singură jucătoare — Zahara (fiindcă celelalte erau timorate) a reuşit să reziste, să domine şi să păcălească deseori întreaga echipă gazdă. Fiindcă, dacă celelalte 5 ieşenceor fi jucat la valoarea lor, scorul nu era 1-3 ci,probabil, 3—0. Aşa incit revanşa de mîine nu ni se pare definitiv tranşată în favoarea dinamovistelor, dacă ţinem seama şi de acel 0-3 în partida cu Rapid. Vin la rînd baschetbalistele (fiindcă, în paranteză fie spus, vom asista duminică la un program unic prin ineditul său în sala Voinţa : 4 menţiuni feminine de volei-baschet). Fosta campioană a ţării, Rapid, nu este, fireşte, un „cinci" neglijabil, chiar şi numai dacă amintim că printre protagoniste se numără Anca Racoviţă, Dorina Sulimon sau Ivanovici. Se poate considera, numai pentru aceasta, Universitatea Iaşi, în ascensiune de formă, fracului ş munţii... învinsă încă de azi dimineaţă ? Ar fi o naivitate, dacă mai luăm in consideraţie şi cele trei infringed anterioare ale bucureştencelor. Şi acum, despre C.S.M.S., echipa poate cea mai controversată a campionatului, admirată deunii, trimisă, pe un ton sentenţios, să mai înveţe fotbal, de alţii. Desigur, sunt citeva adevăruri aflate in ultima clipă de unii epigramişti şi de vreo doi-trei prozatori : la Arad este un joc greu, situaţia în clasament a ambelor echipe este precară, în mod normal gazdele ar trebui să cîştige ş.a. Nu-i mai puţin adevărat însă că oaspeţii, care n-au strălucit de fel în toamnă,, au mai învins totuşi la Arad şi s-au eliberat, întrucîtva, zilele trecute, în compania oltenilor de nişte false complexe de inferioritate. După cum nimeni nu poate şti cind va încerca, in sfîrşit, U.T.A. să obţină o a doua victorie, pe teren propriu, din acest campionat. A pierde la Arad nu este, fireşte, ceva ieşit din comun. A ciştiga, în schimb, din nou este posibil. Unii suporteri ai ieşenilor, gîndindu-se la valoarea celor două puncte şi la implicaţiile în clasament,au şi numit eventuala victorie: miraculum mundi - minunea lumii.E o exagerare, desigur, e aici un entuziasm care nu se stinge, idol şi o fărimă din sufletul de aur al spectatorului. Să nu anticipăm, totuşi, fiindcă judecăţile de valoare categorico-definitive nu fac casă bună nici cu forma sau capriciile unor sportivi, nici cu calculele exacte, reci, meticuloase, ale unor specialişti. AL. CERBU JOCURI MUZICĂ ITALIANĂ ORIZONTAL: 1. Violonist italian (1692-1770), autorul cunoscutei sonate „Trilul diavolului” — , fain tutte”, operă de Motort; 2. In rol I M — Operă de Verdi, după o celebră piesă a lui Shakespeare — Pomadă ; 3. Personaj din opera ,/Bal mascat” de G. Verdi — „Pinii 'din . . .", poem simfonic de 'O ■fcespfghi ; 4. ’Punct cardinal — 'Locuitor al Letoniei; 5. Nota muzicală — In visi! — Ion Popa — ■Personaj feminin din opera „Don Juan” deMozart ;6.instrument mu 45FC'al - Teoretician al frumosului -7. Operăde 'P. Vascagni - De culoarea aurului (pi.); 8. ,, ... Cezar”, operă de Mollipiero - Dumneata,între prieteni9. Altonso Gastat di - Zece ! - Mathias Albani ; 10. Diminutiv ’feminin — Personajdin opera „’Boema" dePuccîni ; TI. Titled uneii canțonete de Le a nea va Io *~ in trio I; 12. Una din operele celebre ale lui G. Verdi. VERTICAL: 1. Compozitor italian, autorul unei celebre serenade — Operă de Verdi; 2. Personaj din opera 1.Lucia di Lamermoor" de Donizetti — Celebru violonist italian contemporan, cel mai Iltim ’interpret 'al lui Paganini ; 3. I rvcownem (abr.) - Vocea puil'or de jp'ă'-i&r-i — Alecu •M, 'Turca ; 4. T'oVcfrcCs ’(dfcfr,) - A spune barca în mişcare - Ioana Radu ; 5. Patria operei — Eroină franceză, personaj titular al unei opere de Verdi ; 6. Unchi — Literat francez — Nume masculin; 7. Sclavi spartani — Plantă ... agățătoare ! ; ’8. Gen muzical reprezentat cu cinste de compozitori ca Verdi, Rossini, Puccini, Mascagni, L'concavalo etc. — Fir; 9. Instrument muzical de suflat — 'Notă muzicala — Anatomie (abr.); 10. Nimic mai mult ; 11. „ ... Bocanegra”, operă tie Verdi - Nu lipseşte din 'Operele comice ; 12. Cureluşă de mesină — Foloseşte la cusut — Cea a calomniei din „Bărbierul din Sevilla” de Rossini a ajuns celebră. R. DUDA