Flacăra Iaşului, octombrie 1969 (Anul 25, nr. 7169-7195)

1969-10-14 / nr. 7180

FLACARA­­ ANULUI PAGINA 2* Festivalul naţional de teatru Interviul nostru cu artista emerită DINA COCEA despre Permanenţe şi înnoiri în arta spectacolului Este desigur prematur să se emită judecăţi de valoare a­­supra celui mai bun spectacol înainte ca fiecare din ele să fie raportat la totalitatea ce­lor ce vor fi prezentate cu prilejul­ Festivalului. Totuşi, de pe acum, se pot desprinde unele tendinţe şi ipostaze pri­vind diversele componente ale vieţii noastre teatrale, în le­gătură cu care am adresat cî­­teva întrebări artistei eme­rite DINA COCEA, care face parte din juriu. — Fără să vă invităm la anticipări am dori doar unele impresii personale, mai unu­i cu privire la piesele înscrise în concurs, deoarece presupu­nem că acestea au fost anun­ţate în prealabil şi deci vă sunt bine cunoscute. — Intr-adevăr, Festivalul este o confruntare într-o vi­ziune de ansamblu care va reflecta cu pregnanţă stadiul actual al dezvoltării dramatur­giei originale, poziţia teatre­lor faţă de această dramatur­gie, modul in care spectaco­­lul a reuşit să pună in valoare textul ce-i stă la dispoziţie şi — în ultimă instanţă —­ apre­cierea publicului care, după părerea mea, are ponderea u­­nui autentic verdict. A trage orice concluzie Înainte de acestea ar fi cu siguranţă pretimpuriu şi gratuit, ceea ce însă nu ne împiedică să fa­cem unele consideraţii ce se referă la tendinţele, care s-au putut constata pînă in pre­zent şi la cîteva probleme de ordin general. Referitor la piesele progra­mate în Festival, aş vrea să spun că ele dovedesc că dra­maturgia noastră a intrat în­tr-o eră nouă, descriptivismul fiind , astăzi discreditat în fav­­­voarea Investigării tot mai pro­­­­funde a realităţii, nu numai în sfera acţiunilor sociale, ci şi pe plan ideatic, spiritual. Această dramaturgie are o sarcină dificilă, aceea de a fi accesibilă publicului larg fără a cădea în platitudine şi con­venţionalism, ci dimpotrivă, purtîndu-ne în domeniul unei realităţi mai elevate, în pla­nul dezbaterii ideilor, al tră­irilor concentrate pînă la pa­roxism. O asemenea sarcină, îmi dau seama, nu este de loc uşoară şi de aceea chiar unii autori valoroşi, în dorinţa de a asigura lucrărilor lor o largă accesibilitate, au lunecat uneori pe deasupra lucrurilor, ancorind în facilitate, în imi­tarea simplistă a vieţii, intr-un fals realism. O altă categorie de dramaturgi mai tineri, ani­maţi de voinţa, de altfel legi­timă de a aduce noul, au uitat însă de unul din principiile de bază ale artei teatrale şi anume cel al comunicării, al dialogului cu publicul, al des­chiderii căilor spre o largă receptivitate. Ca actriţă iubesc înainte de orice dramaturgia originală de calitate, nu prin posibilităţile ce le dă unul ac­tor sau altul de a crea perso­naje interesante, ci în primul rind pentru mesajul de idei pe care îl conţine, pentru capaci­tatea de a face să vibreze cele mai intime coarde ale sensibilităţii contemporane. De astfel de piese avem in con­tinuare nevoie şi, aşa, cum do­rim noi actorii să slujim cre­aţia românească, sîntem con­vinşi că şi dramaturgii vor să slujească înaltele idei care ne însufleţesc deopotrivă. — Cu prilejul actualului Festival aţi observat unele tendinţe noi în aria spectaco­lului ? — Aş porni întîi de la ceea ce este peren , în Pita noastră, referindu-mă la rolul actorului care rămîne preponderent şi observînd totodată Înaltul pro­fesionalism ca o notă predo­minantă. Pentru a da cîteva exemple ţin să arăt că Ale­xandru Drăgan de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ a fost remarcabil în rolul lui Vlad Ţepeş, după cum de la Teatrul „Victor Ion Popa“ din Bu­lad, care ne-a oferit un spectacol inegal „Al patrulea anotimp“, au ieşit totuşi la i­­veală unele Interpretări valo­roase (Mircea Herford, Elena Petrican, Livia Ungureanu). A­­ceasta a demonstrat din nou existenta unei înalte școli de teatru românesc. Consider, însă că spectacolul constituie un tot in care fiecare actor trebuie să socotească rolul ca fiind principal, indiferent de întin­derea şl însemnătatea acestuia. In general, apreciez că omo­genitatea unui colectiv artistic ţine de continuitatea în muncă a regizorului într-un teatru şi de aceea opiniez pentru aceasta, fără a exclude şi con­tribuţia temporară a unor In­vitaţi la punerea în scenă a unor piese. In regia celor mai multe spectacole am sesizat un su­flu novator, in sensul pozitiv al cuvintului, fără exagerări și experimente gratuite. S-au observat viziuni originale asu­pra textelor și ori de cîte ori s-a pornit de la spiritul aces­tora, reflectînd noul din ele, am avut de-a face cu reuşite („Oedip salvat“ de Radu Stan­ca la Teatrul de stat din Timi­şoara, „Procesul Horia" la Teatrul german din aceeaşi lo­calitate). Din păcate în sceno­grafie s-au mai observat unele ambiguităţi, o neînţelegere a simbolistică şi a transpunerii plastice a ideilor. Uneori a supărat platitudinea decorului: „Al IV-lea anotimp" — Tea­­trul din Piatra Neamţ — alte­ori gustul Îndoielnic — „Al IV-lea anotimp" — Teatrul din Bârlad. Sunt deficienţe pe care le-am amintit spre a fi In vi­itor remediate, probleme scoase în evidenţă şi cu prilejul dez­baterilor pe marginea unor spectacole. Dincolo de aces­tea aş vrea să-mi exprim con­vingerea că Festivalul naţional de teatru va constitui în an­samblul său un bilanţ menit să demonstreze marile progre­se înregistrate în dramaturgia şi arta noastră scenică. Elena PIETRARU Din agenda Festivalului Astăzi la ora 10, pe scena Tea­trului Naţional din Iaşi, un colec­tiv al Teatrului de stat din Galaţi va prezenta »Flo­rin şi Floric«, de Vasille Alecsandri, în regia lui Lu­cian Temelie şi scenografia lui O­­vidiu Meşinschi. La ora 19:30, pe aceeaşi scenă, va avea loc spectaco­lul cu piesa ,Un asasin ciudat“ de N. Ştefănescu şi Camil Şerban, în interpretarea ac­torilor gălăţeni. Direcţia de scenă aparţine lui Ovi­­diu Georgescu, iar scenografia Olim­piei Damian. Croitorii cei mari din După „Cronica lui Laonic" și avînd în perspectivă „Să­getătorul" lui Ion Omescu, am asistat la „Croitorii cei mari din Valahia", piesa lui Ale­xandru Popescu, prezentată de Teatrul municipal „Maria Filo­­tti” din Brăila. Sînt trei lu­crări dramatice care trimit ju­decata critică la raportul dra­maturgiei noastre actuale cu istoria. Fireşte, fiecare din a­­ceste trei lucrări are modul ei original de a se circumscrie istoriei, ceea ce le este co­mun fiind clar refuzul de a se numi teatru istoric în accepţia clasică a expresi­ei (aşa cum este, de pildă, „Luceafărul" lui Delavrancea pe care îl va prezenta, în zi­lele următoare, Teatrul „M. Eminescu" din Botoşani). Dacă despre unele din numeroasele lucrări ale dramaturgiei noas­tre actuale s-a spus că sunt de inspiraţie istorică, sau că folo­sesc doar un pretext istoric, sau că împrumută de la is­torie doar cadrul în care în­scriu , o problematică contem­porană, despre „Croitorii cei mari din Valahia" nu se poate spune decît că este o piesă despre istorie. Caracteristica aceasta a fost remarcată și in general acceptată de toată lu­mea. Este o piesă despre per­manenţă, despre neîntrerupere, despre curgerea continuă a is­toriei noastre pe aceste lo­curi, o încercare ingenioasă de a-i descifra sensurile şi mobil­urile, de a-i găsi deter­minările. Procedeul e simplu şi, dacă vreţi, nedramaturgic; realităţile medievale ale Ţării Româneşti sînt comentate de un călător străin, de un cape­lan din Toscana, adus la curtea lui Basarab voievod ca duhov­nic al doamnei. Intîlnirile a­­cestuia cu oamenii pămîntului sînt surprinzătoare şi revela­torii ; străinul, umblat prin­­nu­meroase ţări ale Europei, bun cunoscător al literaturii uni­versale şi al artelor se tre­zeşte­ dintr-odată în faţa unor neaştepttfiri de autentice şi o­­riginale talente, dovezi incon­testabile ale genialităţii native a unui popor, flagrant con­trastantă cu condiţiile mate­riale şi cu gradul de civiliza­ţie, ambele vitregite de fur­tunile istoriei. Piesa are ex­celente metafore, uneori poate expuse cu prea multă osten­taţie, alteori insuficient sus­ţinute dramatic, dar nepier­­zîndu-şi nici o clipă valoarea şi capacitatea de persuasivitate. Teatrul „Maria Filotti“ Brăila Spectacolul teatralui brăilean realizat de regizorul Yannis Veakis are in primul rind meritul unei elevate profesi­­onalităţi în transpunerea cu fidelitate şi adesea cu emoţie a valorilor textului. ‘ Qurslv, păstrînd un echilibru judicios între gravitate şi umor, relie­­fînd cu fineţe simbolurile, spectacolul găseşte cele mai directe punţi spre spectator, oferindu-i acestuia nu numai satisfacţii estetice, ci şi un imbold spre meditaţie, spre reflecţie, înclinaţia Spre poem filozofic a textului a uşoi se­sizabilă şi în spectacol, dar nu sunt eludate nici subtilele sensuri satirice. DIntr-o ase­menea Împletire, spectacolul a câştigat accesibilitate, putere de transmitere a ideilor şi ca­pacitate de convingere. Intr-un cadru scenografic frumos, de efect, plastic, dar discutabil sub raportul posibi­lităţilor de sugerare a atmo­sferei, de redare a ideii funda­mentale a piesei (evoluţia con­tinua, neîntreruperea) se În­scriu creaţii actoriceşti meri­­torii, din păcate­ Inegale. Gstpeş­­anul, interpretat de Petre Si­­mionescu, se situează In cen­trul spectacolului, el fiind un fel de nod, unde se adună şi de unde pornesc iar toate firele Intlmplărilor şi, toto­dată, un comentator avizat al acestora. Personajul are pres­tanţă şi, în acelaşi timp, umor. Cuplul Basarab-Doamna Fleur izbuteşte mai ales în nota de comedie imprimată secvenţelor In care apare şi mai puţin în scenele de gravitate. Nicolae Ivănescu (Voievodul Basarab) are o spontaneitate cuceritoare şi o adincă Înţelegere a ceea ce este simţămint pur omenesc în personalitatea voievodului, dar am avut impresia unei prea mari simplificări, (sau poate ar fi mai exact să spu­nem simplizări) a personaju­lui. Mai mult, după ca sa Îm­bracă In haine moderna, per­sonajul aproape că nu mai e­­xistă ! Interpretarea devină ştearsă, nu se mai impune prin nimic. Aici şi metafora textului a mai subţire, mai lipsită de substanţă. Mariana Cercel (Doamna Fieur) şi-a parcurs partitura cu fineţe şi cu firească Înţelegere a per­sonajului. Dumitru Dobrin. (Poetul) reţine atenţia prin sinceritate, dar nu impune o prezenţă scenică suficient de fermă, de convingătoare, cum îi cere textul. Puţinătatea ba­gajului sufletesc, lipsa nuan­ţelor 11 situează, din păcate, prea departe de Capelan, cu care susţine de fapt un con­tinuu dialog. Celelalte apariţii — Mircea Valentin (Sculptorul), Bujor Macrl (Marele Croitor), Mir­cea Guberschi (Marele Spătar), Dorel Mihăilescu (Vistiernicul) se păstrează în nota bună a spectacolului. Doar Nicolae Budescu (Episcopul) sparge u­­nitatea printr-o continuă ina­­decvare a gestului și a vocii. Stelian OBREJA de Al. Popescu România- Portugalia 1-0 (1-0) Gaudeamus! Să ne bucurăm din toată inima , ,ge­neraţia spontanee" a fotbalului româ­nesc este, la figurat vorbind, deja în drum spre Mexic. Dobrin, fachirul din Trivale, a ştiut ca totdeauna şi ca nici­odată să vrăjească mingea, făcînd cea mai completă demonstraţie de tehnică Individuală de la epoca Ozon încoace. Dumitrache, agresiv şi bătăios, a ştiut să se afle exact unde trebuia, exact în se­cunda in care trebuia. Dembrovschi, cu stilul său de a proteja şi conduce min­gea ca la hochei, a operat cu Inteligen­ţă pe spaţii largi. Lucescu, fără a stră­luci, a fost util şl In atac şl In apărare, laboriosl Nunweiller şl Dinu — ultimul ceva mal nesigur insă. Dan, după cura de „Extraveral“ (deh I nervii !) a redeve­nit băiatul de aur gata oricînd să-şl dea şi sufletul pe gazon. început nesigur la Deleanu, apoi revenire totală şi, spre final, demonstraţie de joc ofensiv „ca la carte*. Excelent Sâtmareanu, parcă mai curajos şi mai neostenit decit ori­­cune. Surprinzător de sigur Hălmăgeanu. O singură f oaie neagră* : Răducanu. Publicul nu-i va ierta curind faultul de maidan din minutul 34, fault pe care »Interviziunea* sl .Euroviziunea" l-au multiplicat la Infinit. Cui prodest acea lovitură brutală nu văzul lumii, la ce bun faultul care ar fi putut să păteze întrea­­ga partidă și să aștearnă rînduri alar­mante în imaculatele rubrici ale foii de arbitraj ? Dincolo de toate astea, Rădu­­canu mi s-a părut şi nesigur (a se ve­dea bîlbîiala din minutul 3). Dragă Ghi­­ţă, parcă te văd, curînd-­curînd, titular ! Şi, In fine, In afara comportării fiecă­rui »tricolor", esenţiale mi se par cîteva lucruri ce privesc jocul în ansamblu al echipei şi configuraţia generală a parti­dei. In primul rind , am ştiut să atacăm lucid şi nu ne-am năpustit orbeşte spre poartă ; am ştiut ca, în final, să econo­misim forţele rămase, „ţinînd” rezultatul cu dinţii. In al doilea rind , jocul exce­lent al apărării a anihilat complet fai­moasele vedete portugheze, determinîn­­du-le să nu expedieze nici un singur şut realmente periculos la poarta Iul Rădu­canu I In al treilea rind , ambiţia deose­bită şl dăruirea In joc a fost la înăl­ţime. In al patrulea rînd , temperatura înaltă a marii încleştări de forţe a lăsat, Ici-colo, şl loc spectacolului, solişti fiind, mai întotdeauna fotbaliştii români. (Amin­­tiţi-va de acea fază de antologie reali­zată în minutul 1 56 de - evident­e - Do­brin şi Dumitrache). Şi, in fine, meciul de duminică a consacrat definitiv pe omul de echipă Dobrin, inventivul, luci­dul şi subtilul Dobrin, cel pe care Teaş­­că l-a ţinut pe tuşă la Cracovia şi, din cînd in cînd, îl mai ţine şi la Piteşti... Fără îndoială, numeroase imagini din acest meci ne vor rămîne multă vreme întipărite pe retină. Faţa crispată de în­cordare a lui Eusebiu. Piramida de tru­puri care, într-un vălmăşag fără noimă, sărbătorea victoria. Lozincile din tribună. Vrăjitoriile lui Dobrin. Cursele lui Simoes. Voleul lui Dumitrache. Şi, mai presus de toate. Imaginea tonică şi reconfortantă a tabelei de marcaj In mult aşteptatul mi­nut 90... lată, aşadar, că nu 1-0 a putut şterge amintirea acelui dureros 1-12. Chiar da­că portughezii nu mai sunt ceea ce au fost, putem spune că avem, da, o echi­pă de aur, cum n-am­ avut de mult. Pes­te puţină vreme, cu siguranţă, se va vor­bi despre Dobrin şi Dumitrache la Gua­dalajara şi Puebla şi Mérida şi Veracruz şi Pachuca şi Orizaba şi Toluca ... Succes, băieţi ! M. R. IACOBAN Rugbi, div. A Politehnica - Progresul Bucureşti 32-9 (16-3) Pînă în această toamnă, una dintre cele mai dificile echipe pentru ieșeni era Progresul. Indiferent de forma pe care o manifestau ieșenii, aproape în­totdeauna rugbiştii din str. Dr. Staicovici creau Politehni­cii multe greutăţi, „ciupindu-i“ puncte nescontate. De pildă, in primăvară Progresul a făcut 6—6 la Iași, răpind gazdelor un punct, exact acela care, în final, l-ar fi adus Politehnicii medaliile de bronz. Duminică, Insă,­­complexul Progresul“ a fost spulberat. Oferindu-ne o partidă rug­­bistică în proporţie de 100 la sută, ieșenii şi-au dominat evident, sub toate aspectele, adversarii. Deşi a lipsit acea încordare din partidele în ca­re se înfruntă doi adversari de forţe apropiate sau egale, meciul a fost deosebit de plă­cut de urmărit, datorită fa­zelor de mare spectacol rug­­bistic create de ieşeni şi, de­sigur­, dimensiunilor scorului. Ca de obicei, înaintarea Po­litehnicii a fost şi de această dată în mare vervă. Acţiunile iniţiate de Dăscălescu sau Do­rin Florin (o notă specială pentru fantezia şi promptitudi­nea cu care declanşau atacu­rile) şi sprijinite prompt , de ceilalţi coechipieri au creat de fiecare dată derută­ri rîndurile formaţiei Progresul. Apărarea oaspeţilor a cedat chiar de la începutul parti­dei : în min. 5, o eşarjă* a înaintării ieşene este finalizată de către Dăscălescu, care în­scrie la colţ: 3—0. Apoi, şirul Încercărilor este continuat de către Cihodaru (min. 14) şi Drăgănescu (min. 26), ultimul, o tânără speranţă a ieşenilor, înscriind spectaculos, la cen­tru. Scorul reprizei (16—3) a fost completat de Bujoiu (lo­vitură de picior căzută de la circa 35 de metri), Gheorghiu (2 transformări) şi de Craio­­veanu (lovitură de pedeapsă, de la aproximativ 50 m. — pentru Progresul). După pauză, jocul are ace­­laşi aspect şi, bineînţeles, ace­eaşi direcţie : spre buturile Progresului. In min. 43, Bo­­joiu blochează balonul la o degajare a unui jucător ad­vers şi Spiratos plonjează, în­scriind. După o perioadă de joc la centru, de circa 20 de minute, ieşenii revin din nou în terenul oaspeţilor şi Spi­­ratos realizează o nouă încer­care la centru (24-3, în urma transformării realizate de Gheorghiu).. După ce oaspeţii mai înscriu încă 3 puncte (Ghica — lovitură de pedeapsă). Po­litehnica mai obţine încă 5 puncte prin Şimonea (încerca­re la centru) şi Gheorghiu (transformare). Scorul partidei (32—9) este stabilit în urma punctelor rea­lizate de Craioveanu (din nou a transformat o lovitură de pedeapsă de la mare distan­ţă) pentru Progresul şi de Ci­hodaru (lovitură de picior că­zută) pentru Politehnica. Adresînd cuvenitele felici­tări învingătorilor pentru spec­tacolul rugbistic oferit, ne ex­primăm totuşi regretul că li­nia de treisferturi a Politeh­nicii nu a dat nici de această dată, în totalitate, randamentul scontat. De altfel, faptul că acest compartiment a realizat doar o singură încercare este, credem, destul de clar pentru toată lumea. Asupra carențe­lor sale nu mai amintim, deoarece ele s-au dovedit iden­­­­tice cu cele manifestate în întîlnirile precedente. A arbitrat excelent Th. Wi­ring (București). Gh. VASILIU Fotbal, div. C. Nicotină — Penicilina 4-2 (3-1) Meciul debutează cu atacuri repetate ale Nicolinei la poar­ta Penicilinei, atacuri care se concretizează prin două go­luri. Autori­i Panţtru (min. 5) și Lohan (min. 9), ambele go­luri fiind înscrise cu capul. In min. 11, Penicilina bene­ficiază de o lovitură de la fl­m. Portarul Pascal reuşeş­te să boxeze balonul expediat de Brinduşescu, tot plnă la a­­cesta Insă, care pasează lui Toacă. Şi golul nu mai poate fi evitat. Nouă minute mai tîrziu, fotbaliştii Nicolinei majorează scorul prin M. Io­nes­cu. După pauză, deşi Nicolina domină, cea care înscrie e Penicilina, prin Leahii (min. 67). Rezultatul final este pe­cetluit de M. Ionescu un min. 1*­ 4—4 pentru Nicolina. Baschetbalistele de la „Universitatea“ au ratat calificarea în „A“ Timp de câte­va zile, viaţa cul­tu­­ral-sportivă a Bacăului a fost do­minată de prezenţe ieşene. Con­certul inaugural al Filarmonicii lo­cale, de pildă, i-a avut ca solişti pe cîntăreţii Visarion Huţu şi Ma­riana Stoia, iar in competiţiile sportive au participat baschetba­listele de la „Universitatea", bas­­chetbaliştii „Constructorului“, hand­­baliştii „Agronomiei" şi cei ai Li­ceului nr. 2 ş.a. A surprins, insă, anonimatul to­tal in care s-a desfăşurat turneul de calificare pentru divizia „A“ în care erau angajate 3 echipe fe­minine de baschet. Nici un afiş, nici un anunţ în „Sportul“. Nici tov. Octav Dumitriu, secretar ge­neral al F. R. Baschet, care a onorat cu prezenţa sa turneul, n-a reuşit să dezlege misterul acestei lipse de publicitate. Dar, în sfâr­­şit ... Revenind la Jocurile propriu-zi­­se, trebuie să notăm startul bun luat de „Universitatea". In prima zi a turneului, ieşencele au în­­tîlnit „Politehnica“ Braşov, echipă valoroasă, condusă de unul din foştii antrenori ai naţionalei , Gh. Roşu. „Politehnica“ a condus cu 4—5 coşuri in prima repriză, şi-a menţinut un oarecare avantaj in repriza secundă, după care ele­vele prof. Mircea Avram au redus din handicap, au egalat în min. 34 , 44—44 şi nu clştigat într-un final de mare luptă : 48—46 (21— 28), evidenţiindu-se Mihalca (13 puncte), Idriceanu (11 puncte), Laz­io şi Moraru. In ziua a doua, „Con­structorul" Bucureşti, formaţie cu multă experienţă competiţională şi cu certe individualităţi, a dispus de „Politehnica" Braşov, deşi în final rezultatul devenise Incert. Meciul decisiv pentru calificare s-a disputat, deci, între „Construc­torul" şi „Universitatea" şi carac­terul acesta „decisiv" şi-a pus am­prenta asupra întîlnirii. Ieşencele au pornit bine, scorul s-a men­ţinut echilibrat circa 10 minute. „Universitatea" a avut chiar, la un moment dat, un avantaj de 3 co­şuri, dar, în continuare, o emo­tivitate inexplicabilă, dublată de o suită de ratări la fel de inexpli­cabile au decis soarta partidei. „Constructorul* a câştigat cu 52—37 (28—20), dar „Universitatea", deşi nu s-a calificat, a realizat o ex­perienţă utilă şi a consacrat-o pe Silvia Moraru (singura, de altfel, care a corespuns în acest joc), excelentă în apărare și atac , îl înscris 17 puncte. Așadar, lupta pentru revenirea în „A* reîncepe în noiembrie — în noul campionat, probabil sub alta auspicii, gîndindu-ne că echipa va fi mai redată. Al. CERBU Box Ieşenii, în finala „Criteriului de toamnă al juniorilor“ Sîmbătă şi dumini­că, la Botoşani, s-a desfăşurat etapa de zonă a „Criteriului de toamnă al junio­rilor“, la care au par­ticipat reprezentati­vele de box ale ju­deţelor Botoşani, Su­ceava, Brăile şi Iaşi. Pentru locul I s-au întîlnit reprezentati­vele judeţelor Bră­ila şi Iaşi. Din reprezentativa Iaşului, de fapt e­chipa clubului Nico­lina, au obţinut victorii: C. Agrigo­­roaie, Ad. Patriciu­, Gh. Racoviţă, I. Ra­du, Ad. Ceaikovski, Fl. Costinescu şi S. Morcov. Scor final : 14-8 în favoarea pugiliştilor ieşeni. Ei vor participa la finala „Criteriului", care va avea loc între 24 şi 26 oc­tombrie, la Galaţi. C. DANIELESCU coresp. Handbal­ div.­­ Nici o victorie la Iaşi Cele două întîlniri feminine de handbal programate dumi­nică pe terenul „Voinţa", din­tre Politehnica Iaşi — Chimia Victoria şi Universitatea Iaşi — Textila Buhuşi, s-au înche­iat cu victoria oaspeţilor. Am văzut cum se poate scăpa din mină victoria, cînd conduci cu două puncte. Poli­tehnica, spre sfîrşitul partidei, a preluat conducerea. Pentru puţin timp, însă, căci chimis­tele, ajutate şi de arbitru (au fost acordate pentru greşeli imaginare două lovituri de la 7 metri), au reuşit să egale­ze şi să înscrie încă un punct care să le aducă victoria. Scor final: Politehnica Iaşi — Chimia Victoria 6—7 (2—4). Am asistat apoi la prima înfrîngere pe teren propriu a formaţiei Universitatea. Aceas­ta era şi de aşteptat, avîndu­­se în vedere valoarea textilis­­telor de la Buhuşi. Nu ne pu­tem declara de acord, însă, cu scorul 8—15 (3—6) la care au pierdut. Formaţia ieșeană a comis multe greşeli, atit în atac, cit, mai ales, în apăra­re, ceea ce a permis adversa­relor să înscrie fără dificul­tate. Volei, div. B. Politehnica — o speranţă justificată La Iaşi, etapa inaugurală a campionatului diviziei B a o­­pus studenţilor din localitate formaţia colegilor lor din Pe­troşani. Intîlnirea, disputată sîmbătă, a căpătat un plus de importanţă şi prin prezenţa, ca arbitru principal, a tov. Nicolae Mateescu, preşedinte­le comisiei de competiţii a Federaţiei române de volei, decanul de vârstă al arbitrilor noştri. Acesta ne-a declarat la sfîrşit că »Ieşenii sunt, în­tr-un fel, o revelaţie, mani­festă o formă excelentă, o tehnică individuală superioa­ră (Berman, Teodorescu, Weiss) şi o tactică modernă, elemente care, probabil, îi vor propulsa în fruntea cla­samentului final*. Scorul de 3—0 (15—5, 15— 4, 15—5) arată clar diferenţa de valoare dintre echipe. Dar ilustrarea acestei diferenţe, ilustrarea veridică, a fost me­ciul, în care ieșenii au exce­lat, meci la care însă, din păcate, a asistat prea puţină lume. C. PĂLĂDUŢĂ — coresp. Universitatea — Viitorul Bucureşti 1-3 Cele ce au dat culoare me­ciului au fost bucureştencele, care au jucat un ansamblu mai bine. O victorie incomodă, pe care Viitorul a repurtat-o mai ales datorită indisponibilităţi­lor din echipa ieşeană şi a lipsei de rezerve de valoare. Scor final: 3—1 (—ii, 13, 9, 13) în favoarea bucureştence­­lor. Corect arbitrajul brăilenilor D-tru Lupescu şi G-tin Tudor. În „Cupa României“ la fotbal C.F.R. Paşcani- Ştiinţa Bacău 3-2 (2-1) (De la subredacţia ziarului "Flacăra Iaşului") In jocul de Cupă de dumi­nică, ambele echipe au iniţiat multe acţiuni ofensive, ter­minate cu şuturi la poartă. Urmare firească a acestui lu­cru , s-au înscris cinci goluri, dintre care două din penal­­tiuri. Scorul este deschis de către studenţi prin Pelea (min. 26), care profită de o greşea­lă a fundaşului central Coz­­ma (a trimis defectuos o min­ge la propriul portar). Numai după două minute, se restabi­leşte egalitatea : fundaşul Ru­­su execută cu precizie o lo­vitură de la 11 m, în urma unui hent în careu. Scorul primei reprize, de 2—1, pen­tru C.F.R., este pecetluit în min. 32 de Oblîncescu, care reia balonul cu capul, plasat, la o lovitură liberă executată de Rozoxea. După pauză, un timp, jocul se desfășoară mai mult la centrul terenului, du­pă care în final cele două înaintări forţează din nou. Este rîndul studenţilor să e­­galeze în min. 70 prin Bule­­rez, care execută o lovitură de la 11 m. în urma unui fault în careu. In min. 75 este 3—2 pentru C.F.R. prin golul înscris din­­tr-o frumoasă lovitură cu capul de către Suciu. C. ENEA de ore Radio Iaşi EDIŢIE DE PRINZ (14 OCTOM­BRIE) i 12.00 Revista presei y 12.10 Melody-club » 12.50 Scurt program da Jocuri populara r 13.00 Buletin da ştiri » 13.10 Va­rietăţi muzicala » 13.30 Actuali­tatea plastică I 13.40 Mari vio­lonişti.I PROGRAMUL’ DE SEARA t 16.00 Buletin de ştiri » 16.10 Cîn­­tece patriotice i 16.30 Pa teme economica » 16.45 Teatru la mi­crofon I 18.15 Muzică populară românească » 18.30 Radiojurnal» 18.45 Recital da muzică uşoară. PROGRAMUL DE DIMINEAŢA (15 OCTOMBRIE): 5.30 Buletin da ştiri I 5.40 Muzică uşoară * 6.00 Cronic® agrară 1 6.15 Cinte­­ca populara româneşti 1 7.10 Vă invităm să notaţi în agenda dv. Televiziune 18.00 Buletin de ştiri I 18.05 Limba engleză (reluare) » 18.30­­ „Misterul din peşteră“ (II) — serial pentru copii » 19.00 Publi­citate I 19.05 Paralelisme în cercetare» 19.30 Telejurnalul de seară » 20.00 Actualitatea e­conomică — ediţie specială I 20.15 Seară de teatru : „Cum vă place ?“ de W. Shakespeare, partea a II-a I 21.30 Orchestra de muzică populară a Ansam­blului „Ciocîrlia" I 21.45 Prim plan. Actorul şi poetul Emil Botta I 22.10 Teleglob. Lenin­grad I 22.30 Telejurnalul de noapte şi buletinul meteorolo- I gic I 22.45 Intilnire cu muzica uşoară. Cinematografe VICTORIA : „Omul care valora miliarde", cinemascop. Copro­ducţie franco-italiană, orele : 9 , 11 , 15 , 17 I 19 , 21. REPUBLI­CA : „Maraton", producţie a studioului Barandov — 1968 cu­­ Jana Brejchova, Iaromir Hanzlik» orele : 8.45 » 11 » 14.30 » 16.40 y 18.50 » 21. COPOU : „Viţelul de aur“, ambele serii, orele : 9 y 11.30 , 14.30 , 17.30 , 20.30. AR­TA : „Dragoste la Las Vegas", orele : 9.15 » 11.15 şi „Iconostas", cinemascop, orele : 17 y 19 » 21. TATARASI : „Pantoful cenuşăre­­sei“, ora 10. „Pentru încă pu­ţini dolari", orele­­ 16 , 18,10 i 20.10. NICOLINA : „Vremuri minunate la Spessart“, orele : 16 , 18 , 20. PAŞCANI : „înco­tro, omule ?", ambele serii. TG. FRUMOS : „La dolce vita", ci­nemascop, ambele serii. HIRLAU: „Baladă pentru Măriuca". PO­­DU­ ILOAIEI : "Acuzatul". Teatrul de păpuşi LA’ ORA' 15.00, un spectacol CU piesa : .CALIN NEBUNUL*. Gală de filme LA’ ORA’ 20.15, in aula „M. Eminescu“ a Universităţii „Al. I. Cuza", va avea loc O GALA DE FILME FRANCEZE. . Cu a­­cest prilej, lectorul universitar Michel Louyot va prezenta fil­mele : „Cronici ale Franţei",­­Daumier*, .Marele Trianont, .Iubiţi Parisul*. Agenţia C. n­ T. Agenţia Judeţeană de turism Iaşi organizează EXCURSII IN U.R.S.S., pe următoarele itine­­rarii : Iaşi — Chişinău — O­­desa, cu autocarul, de la 26 la 30 noiembrie a.c. Preţul infor­mativ al biletului, pentru o persoană, 750 lei. Iaşi — Su­ceava — Nordul Moldovei —­­Cernăuţi, cu autocarul, de la 20—23 noiembrie. Preţul infor­mativ al biletului pentru o per­soană, 530 lei şi­­ Iaşi — Chi­şinău, cu autocarul, între 21—23 noiembrie. Preţul biletului pen­tru o persoană, 440 lei. înscrierile se primesc pînă la 20 octombrie. Informaţii suplimentare la se­diul agenţiei din Iaşi, Piaţa Unirii, bl. 12, telefon 15236. Timpul probabil Vremea se menţine în gene­ral frumoasă. Cerul va fi va­riabil. Vine slab la potrivit, proilominînd din sectorul su­dic. Temperatura aerului în ge­neral staţionară, minimele vor oscila între 5 şi 10 grade, iar maximele între 18 şi 24 grade

Next