Flacăra Iaşului, noiembrie 1969 (Anul 25, nr. 7196-7221)

1969-11-01 / nr. 7196

FLACĂRA IAȘULUI PAGINA 2*. PULSUL CREAŢIEI NOASTRE LITERARE Ion ISTRATI Neiudoios lucru, după un sfert de veac de cind literatura noastră se a­­flă sub zodie nouă, ne găsim în pre­zent într-o perioadă în care valorile artistice autentice au început să se de­canteze şi să se clasifice mai bine. A­­numite nu bune deprinderi sînt pe cale de dispariţie din cîmpul preocupărilor , scriitoriceşti, după cum, fără a se re­nunţa la spiritul novator altoit pe tra­diţii, o explicabilă vogă ultra-moder­­nistă a şi prins să cedeze terenul, fă­­cînd loc creaţiilor veritabile. De alt­minteri, era şi timpul, fiindcă departe de a accepta iară distincţie tot ceea ce se scrie şi se publică în presa noastră literară, ori ceea ce se tradu­ce, cititorul de astăzi a ajuns la nivelul înalt al posibilităţii de a cîntări şi a deosebi autenticul de factice şi per­manentul de efemer, ochiul său critic şi discernămintul estetic permiţîndu-i să opereze selecţiile necesare şi să rostească judecăţile de valoare cuve­nite. Aşa fiind lucrurile, sarcinile noastre, ale celor ce scriem, nu sînt cîtuşi de puţin uşoare, proporţiile responsabili­tăţii noastre fiind din ce în ce mai vaste şi mai dificile În a conferi via­bilitate şi trăinicie operelor pe care le elaborăm spre a câştiga stima şi dra­gostea celor cărora ne adresăm. Cum anume trebuie să procedăm spre a reuşi e greu de spus. Mai lesne şi mai adevărat ?* de susţinut faptul că scrii­torii, fu special, cei mai tineri, dar nu numai ei, toţi pot şi trebuie, spre a izbuti, să Înveţe de la clasici. Fireşte, acordând cultul respectiv predecesori­lor noştri şi, în genere, tradiţiei nu îndeamnă că trebuie să ne conformăm întocmai, orbeşte, manierei şi proce­deelor lor proprii, ştiut fiind că nu pu­ţine au fost curentele care au trecut ca vântul şi nu s-a ales mai nimic din bruta lor. Tradiţia nu este transmisă ca un drept de moştenire, ci trebuie dob­ândită mai ales prin muncă, cu migala noastră proprie, ea presupunind un sens istoric care ne e indispensabil şi care, implicind măcar percepţia, ne a­­jută să apreciem trecutul şi, mai cu seamă, caracterul prezent al acestui trecut. Cum bine spunea T. S. Eliot Încă în urmă cu cinci decenii, sensul istoric la care mă refeream ne obligă să scriem nu numai tresăltîndu-ne în fibrele fiin­ţei noastre ardenţa generaţiei căreia îi aparţinem, ci cu sentimentul că În­treaga literatură de la Homer Încoace şi, inglobînd, evident, In ea, întreaga literatură""a propriei tale ţări, coexistă intr-o unică durată şi alcătuiesc o suc­cesiune unică. Acest simţămint alimen­tat de fiorul regenerator al trecutului şi al tradiţiilor Înaintaşe dăruieşte scri­itorului conştiinţa sensibilă a locului său un timp şi îi conferă totodată pro­pria lui contemporaneitate. Trăim un timp tumultuos şi eroic, în­cărcat de milioane şi milioane de fapte cotidiene, din cele mai semnificative, adesea greu de sesizat, insă depinde numai de talentul nostru, de percep­ţia istorică şi de intuiţia pe care ni le cişligăm şi ni le dezvoltăm, depinde de transpiraţia fiinţei noastre spiritua­le şi, aş zice, depinde de dăruirea noas­tră înfăţişarea artistică a lumii in ca­re trăim, a societăţii din care facem parte, a crezului concepţiei noastre despre viaţa pe care o făurim şi pe ca­re o dorim cit mai paşnică şi cît mai Înfloritoare. Pretutindeni pe unde ne poartă paşii, la Iaşi, ca şi în celelalte centre urbane ale ţării, în satele pe care le­ cutreie­răm, ca şi departe, în creierii munţi­lor, ca să nu ieşim dincolo de coordo­natele contemporaneităţii noastre ro­mâneşti, pulsează energic capacitatea de muncă şi de pricepere a unui popor harnic şi înzestrat care ne duce faima şi mult dincolo de fruntarii. Este pulsul socialist al istoriei noas­tre noi ! E pulsul creator care trebuie să se simtă bătînd tot mai sănătos și in lucrările noastre literare ! În curînd, la Iaşi Un turneu al Teatrului din Weimar Intre 13 şi 13 noiembrie, o­­raşul Iaşi va primi vizita unui colectiv al Teatrului din Wei­mar (R.D.G.), care va prezenta cu acest prilej spectacolele cu piesele „Visul unei nopţi de vară" şi „Aula". Aceste manifestări se în­scriu pe linia schimburilor ar­tistice stabilite între Teatrul Naţional din Iaşi şi cel din Weimar, relaţii ce s-au do­vedit deosebit de fructuoase. Expoziţie volantă de artă plastică Ieri Muzeul de artă plas­tică din Iaşi a trimis la Pia­tra Neamţ expoziţia volantă „Nicolae Popa", care va fi deschisă timp de o lună la muzeul din localitate. Această expoziţie cuprinde peisaje din Iaşi şi împrejuri­mile sale, portrete de munci­tori şi ţărani, precum şi com­poziţii din ciclul Răscoala din 1907. Tînăra solistă de muzică populară Elena Macovei din Vlădeni a cucerit locul I la fa­zele judeţene ale con­cursurilor in 1967 şi 1969. CĂRŢI In curlnd va apare In librării volumul de poezii »Contrapunct, In toamnă", semnat de Haralambie Ţugui. Cartea cuprinde lirică de meditaţie şi atmosferă, precum şi calde ver­suri cu prolil cetăţenesc-patriotic. Poeziile se remarcă prin aceea că urmăresc o exprimare deschisă a stărilor sufleteşti trăite, cu mij­loace artistice uşor accesibile, dar in acelaşi timp elevate. 144 pagini, lei 7,25. Recent a apărut volumul I al romanului »Vîntul din faţa soarelui!" de Traian Filip. Lucrarea cuprinde pagini emoţionante din lupta unui grup de utecişti, in preajma zilei de 23 August 1944 şi in primele luni ce i-au urmat, fiind străbătută de f­orul autenticului, de entuziasmul puternic şi spiritul de abne­gaţie al unor tineri înaintaţi. 333 de pagini, lei 10. Bucuriile mele Bucuriile mele, cocoare de soare, Sînteţi voi, frumoase dimineţi, Cu pomi înspicaţi de brumă. Clipă sărutată fugar de păsări călătoare, Pline-s de vis şi lunci şi pădure ! Boarea mîngîie smaragdul în cîmp Proaspăt ieşit, după ploaie, din humă. Via cîntec învie în cramele sure ... Vouă mă-nchin, dimineţi! Vis şi podgorii, pădure şi boare, Cîntec, lumină, lanule fraged, Bucurie sînteţi, cocoare de soare ! Ion PUHA Km Huli i­nil! HM n­iti li Iiin, Up­ti trisai - 18 li aii li la izlutnirea n „Pin-a fost Horea imparat Domnii nu s-au desculțat Nici în pat nu s-au culcat Prinz la masă n-au mincat". Cînd armatele habsburgice intrau, In 1688, pe pâmîntul Transilvaniei, unii locuitori au sperat că s-a încheiat un ca­pitol întunecat din istoria a­­cestei provincii. Faptele aveau însă să demonstreze că, pen­tru marea majoritate a popu­laţiei, noua stăpînire nu aducea nimic bun. Sarcinile iobăgeşti, deosebit de grele şi pînă a­­tunci, aveau să devină, treptat, strivitoa­re. Ţăranii trebuiau să dea stă­­pînului de pămînt dijme din toate produsele agricole, să-i dea censul și numeroase taxe în bani. Robota, care fusese fixată în 1514 la o zi pe săp­­tămină, crescu mereu ajungînd în 1769 la trei zile pe săptă­mână pentru iobagii care lucrau cu vitele și la patru zile pentru cei ce lucrau cu braţele. Aceste sarcini erau frecvent agravate prin abuzurile la care se de­dau nobilii, unii dintre ei pre­­tinzînd iobagilor să le lucreze toate zilele săptămînii. La numeroasele şi grelele o­­bligaţii impuse de nobili se a­­dăugau cele faţă de stat. Io­bagii trebuiau să achite dife­rite taxe faţă de fisc, să con­tribuie apoi cu însemnate su­me de bani la întreţinerea a­­paratului funcţionăresc şi mili­tar, să ţină în casele lor pe soldaţii armatei imperiale, să e­­­xecute numeroase munci pen­tru construirea şi întreţinerea drumurilor şi cetăţilor. Deosebit de grea devenise situaţia locuitorilor din Munţii Apuseni, unde, din cauza sără­ciei solului, pe lingă agricul­tură, iobagii trebuiau să aibă şi alte îndeletniciri. In condiţiile dezvoltării mineritului, iobagii au fost supuşi unor obligaţii in muncă, mereu sporite, la care se adaugă numeroase taxe. Abuzurile aparatului administra­tiv, frecvente, întreţin continuu viu spiritul de revoltă al locui­torilor. Ei îşi trimit adesea de­legaţii la Viena să ceară drep­tate de la împărat şi în frun­tea acestora apar mereu Ho­rea, un ţăran din Albac, şi Cloşca, un iobag din Cărpiniş. Unele incidente, ca cel de la Cîmpeni, din 24 mai 1782, re­primat cu o deosebită severita­te de autorităţi, arătau că fur­tuna se apropia. Iosif al ll-lea, care dorea să-şi întărească forţele militare din Transilvania, hotărî să admită înscrierea voluntară în armată a iobagilor din satele situate în preajma regimente­lor grănicereşti. Cei ce se în­scriau în aceste unităţi scăpau de sarcinile iobăgeşti. Copleşiţi de nevoi, ţăranii se înscriu în număr foarte mare în regimen­tele grănicereşti refuzînd să-şi Lector univ. V. NEAMŢU mai achite obligaţiile faţă de nobili. Aceştia interveniră însă pe lingă guvern şi obţinură sistarea înscrierilor. Horea, care plecase pentru a patra oară la Viena, avea să aducă moţilor ştirea că îm­păratul ar fi poruncit ca io­bagii să nu mai facă atitea slujbe, dar nobilii se opuneau şi de aceea luase hotărîrea să-i transforme in militari. Cre­dinţa greşită că losif al ll-lea le înţelegea suferinţele şi voia să-î ajute îşi făcu loc in minţi­le iobăgimii din Transilvania şi In special la cei din Munţii Apuseni. După ce, la Mestea­căn, Crişan comunicase ţăra­nilor poruncile împăratului, se hotăriră să se adune la 1 no­iembrie la Curechiu şi de aici să plece la Alba lulia pentru a se înscrie ca grăniceri. Auto­rităţile locale, făcînd uz de ar­me, încercară să-l prindă pe Crişan. Ţăranii ripostară însă energic ucigînd doi dregători şi un gornic, dezarmînd pe sol­daţi. A doua zi, Crişan ceru ţăranilor să-l urmeze, să prade şi să stingă pe toţi nobilii, sus­­ţinînd că aşa e porunca îm­păratului. Sub conducerea lui Crişan fură atacate curţile de la Criş­cior, Ribiţa, Baia de Criş. No­bilii erau ucişi sau siliţi să ac­cepte hainele şi credinţa io­bagilor, iar documentele, pe care se fundamentau privilegi­ile erau distruse. Pornită din Zărand, răscoala se întinse cu mare repeziciune în alte co­mitate, în Hunedoara, Arad, Sibiu, Oradea etc. Numeroase localităţi, printre care Abrudul şi Roşia, atacate de Horeci şi Cloşca, căzură în miinile răscu­laţilor. Numărul acestora cres­cu­­simţitor, la acţiunile lor ală­­turindu-se, in unele regiuni, şi iobagii unguri. Iobagii atacară cetatea Devei, dar fură intîm­­pinaţi de soldaţi cu gloanţe; unii fură ucişi în timpul lupte­lor, iar prizonierii fură execu­taţi. Disensiunile dintre guverna­torul Transilvaniei, baronul Sa­muel Brukenthal, şi comandan­tul armatei, baronul Preisz, ca şi spaima care cuprinsese pe nobili au făcut să crească în­crederea ţăranilor în victorie. La 11 noiembrie răsculaţii a­­dresară nobilimii un ultimatum. Se cerea ca: „Nobili să nu mai fie, ci fiecare, dacă va putea găsi undeva o slujbă împărătească, din aceea să trăiască. Nobilii stăpîni de mo­şii să-şi părăsească o dată pentru totdeauna moşiile. Şi ei să plătească dare ca şi po­porul de rînd. Pămînturile lor să se împartă între poporul de rînd, după porunca ce o va da înălţatul împărat*. Dacă aceste cereri ultimative ale ţă­ranilor ar fi fost acceptate, s-ar fi ajuns la răsturnarea orîndui­­rii feudale. Dar ţăranii nu a­­preciaseră just nici poziţia îm­păratului, in care continuau să aibă încredere, nici perfidia nobilimii şi nici forţa înspăi­­mîntătoare a aparatului de re­presiune. Pentru a cîştiga timp, în ve­derea primirii unor instrucţiuni precise de la Viena şi a con­centrării trupelor, comandanţii militari începură tratative cu răsculaţii, ajungînd la încheie­rea unor armistiţii cu Cloşca, Crişan şi alţi comandanţi ai răsculaţilor. Ţăranii ceruseră să nu mai fie iobagi, să fie mili­tarizaţi şi să fie eliberaţi cei închişi. Poruncile venite de la „prea bunul împărat" erau acum foarte limpezi. Se ordona inter­venţia armatei şi mai ales fo­losirea artileriei împotriva răs­culaţilor, o recompensă de 300 galbeni pentru cel care i-ar prinde pe capii lor, „nelegiu­iţi" şi „blestemaţi", ce urmau să fie judecaţi şi pedepsiţi. Ţăranii, slab înarmaţi şi ne­instruiţi, primiră totuşi lupta cu armata imperială, obţinind une­le succese la Brad, Hălmagiu, Rîmeţi şi Lupşa. Curînd însă si­tuaţia deveni favorabilă arma­tei imperiale care ocupă la 7 decembrie Mihăilenii şi apoi, pe rînd, Abrudul şi Cîmpenii, unde luptau Horea şi Cloşca. In condiţiile existenţei unei zdrobitoare disproporţii de for­ţe, continuarea luptei devenea fără sens. Horea şi Cloşca dă­dură poruncă oamenilor lor să se împrăştie şi apoi îşi căuta­­ră adăpost în pădurea Scoruşet din munţii Gilăului. Aici ei au fost însă prinşi, cu ajutorul u­­nor trădători, de trupele impe­riale. La 30 ianuarie 1785 a fost prins şi Crişan. Ţinuţi închişi în celulele de la poarta cetăţii din Alba lu­­lia, conducătorii răscoalei au fost supuşi unui îndelungat in­terogatoriu. Aici Crişan şi-a curmat zilele spînzurîndu-se cu nojiţele de la opinci. Horea şi Cloşca au fost, potrivit porun­cii împăratului, purtaţi sub o puternică strajă prin satele care se răsculaseră, ca să se încredinţeze toţi că erau în miinile stăpînilor. Sentinţa, care prevedea fringerea cu roata a lui Horea şi Cloşca, fusese pro­nunţată la 26 februarie 1785, la recomandarea lui Iosif al ll-lea. Ea a fost adusă la în­deplinire două zile mai tîrziu, pe platoul din faţa cetăţii din Alba lulia, unde fuseseră a­­dunaţi cu forţa şi peste 2.500 de ţărani din 419 sate, cu scopul de a le servi ca pildă: învingători, nobilii nu şi-au putut ascunde spaima ce a pus stăpînire pe ei încă din prime­le zile ale răscoalei. Represiunile care au urmat au fost combinate de autorităţi cu măsuri menite să potoleas­că spiritele, să împiedice o nouă ridicare a ţărănimii, a ce­lei româneşti mai cu seamă, care avusese curajul să se ri­dice în fruntea luptei împotri­va asupririi sociale. Horea, iobagul din Albac, a devenit un simbol în lupta de eman­cipare socială, naţională şi re­ligioasă a românilor transilvă­neni. Numele lui Horea, întoc­mai ca al marilor voievozi Şte­fan cel Mare şi Mihai Vitea­zul, s-a gravat adine in inimi­le, în cintecele şi legendele ro­mânilor, din care nici timpul, nici împrejurările vitrege nu l-au putut şterge. Este poate cel mai trainic monument pe care poporul, căruia i-a aparţinut, a ştiut să i-l ridice. A In II PE SCENA NAŢIONALULUI IEŞEAN LUMPATIUS VAGABONDUS" comedie muzicală în trei acte de Eohann Nepomuk Nestroy Programul de sală la re­centa premieră cu piesa „Lum­­patius vagabondus", montată pe scena Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri" din Iaşi, oferă spectatorului o seamă de date absolut necesare pen­tru considerarea la obiect a spectacolului amintit. El află astfel că „Lumpatius vagabon­dus", comedie de Johann Ne­pomuk Nestroy, dramaturg vi­­enez de mare popularitate in prima jumătate a secolului trecut, figura in repertoriul teatrului românesc încă din stagiunea 1852 —■ 185­1. Se mai precizează, de asemenea, un program, că „alături de un alt cunoscut al vremii, Ferdi­nand Raimund, Nestroy (autor al 83 de piese, mergînd de la improvizaţii pe teme actuale, la teerii fantastice, parodii, farse etc.) este consemnat de istoria literară drept clasicul comediei populare vieneze, co­medie care a constituit un moment literar şi artistic oa­recum simultan şi asemănător cu acela marcat la noi de apa­riţia dramaturgiei satirice sem­nată de Alecsandri, Jurillo, Russo, Negruzzi şi alţii." Ar mai fi fost, poate, nece­sară — după această încadrare in epocă — o subliniere a spe­cificului comediei populare vi­­eneze, atît ca tonalitate, cît şi ca arie tematică de cuprinde­re. Aceasta deoarece succesul unui asemenea spectacol ţine nu numai de valoarea respec­tivelor texte, ci şi de afinită­ţile publicului spectator şi ale colectivului teatral care îşi propune să-l monteze. In parte, am putea spune că „Lumpatius vagabondus* răs­punde ambelor exigenţe. Tex­tul se bucură de notorietate în literatura dramatică univer­sală, iar Teatrul Naţional din Iaşi dispune de forţele nece­sare, adecvat dotate pentru a parcurge cu efect partiturile, nu numai actoriceşti, dar şi muzicale. Şi totuşi, din capul locului trebuie să o spunem, de astă dată, rezultatele nu răs­pund Intrutotul aşteptărilor Aceasta, In mod paradoxal deşi, In ansamblu, distribuţia este judicios alcătuită, deşi există reale momente de an­tren sau de atmosferă proprie comediei vieneze, deşi aran­jamentele muzicale sunt agre­abile, iar decorurile şi costu­maţia — în spiritul genului teatral muzical abordat. Ce-i lipseşte, totuşi, spectacolului? Probabil, o mai fermă racor­dare la sensibilitatea specta­torului contemporan. Ceea ce s-ar fi realizat printr-o considerare mai detașată a textului, într-o notă de jo­vială parodiere. De altfel lucrări de specia­litate vorbesc de „Spiritul rău »Lumpazivagabundus" ca despre o lucrare în care Jo­hann Nepomuk Nestroy „a ironizat feeriile la modă". Aşa se şi explică prezenţa în pro­logul comediei (prolog la care, în mod inexplicabil, s-a renunţat) a zonelor Fortuna şi Amorosa. Ne îndoim că ele ar fi "personificări naive" care „încercau să sugereze cu procedee şi la nivelul propriu acestei dramaturgii" un răs­puns sau altul la Întrebări privitoare „la probleme so­ciale" rostul lor fiind nu­mai unul parodic. Re­­nunţînf­ la acel prolog, care prin apelul la o falsă mitolo­gie ar fi putut da tonul de parodie întregului spectacol, realizatorii acestuia l-au Înlo­cuit cu altul, convenţional, că­ruia îi răspunde în final un epilog asemănător. Specificăm că acesta din urmă cuprinde şi unele surprinzătoare „actu­alizări" („omul a păşit pe lună" etc.) evident inadec­vate. Din păcate, datorită unei inconsecvente tratări a textu­lui cele mai­­ atractive mo­mente — tabloul doi, acasă la Zwirn, cupletele interpretate foarte în notă de Puiu Vasiliu etc. alternează cu scene mono­tone,­ excesiv lungite, ritmul molcom fiind principalul păcat al acestei­­montări. De adă­ugat lunecările spre dramoletă în actul final şi inadecva­­rea viziunii regizorale, care şi-a însuşit cu prea mult zel litera şi nu spiritul acestei comedii. Vom înţelege astfel de ce, eterogenă ca modali­tate şi cu un relief tocit de vreme în ce priveşte verva şi m­ilriarnfli trtVmn Ini I C :: f 11 I o ir ducerea nu i-a putut şi nu i-ar fi putut restitui întreaga savoare a originalului) „Lum­patius vagabondus" rămîne, pe scena Naţionalului ieşean, o experienţă interesantă, poate utilă, dar fără ecoul scontat. Nu ne rămîne decit să con­semnăm, alături de regie (Ma­­uriciu Sekler, artist emerit, şi Virgil Raiciu), scenografie (Marga Ene) şi muzică (Ri­chard Oschanitzky), interpre­tarea notabilă a actorilor George Macovei (dinamic, de­zinvolt şi ... „în voce" !) şi Puiu Vasiliu. Valentin Pompi­­liu-Ionescu este din păcate ex­cesiv sedus de aparenţele me­lodramatice ale rolului, ca şi mai toţi interpreţii ultimului act. Reuşită este prezenţa, în actul doi, a Virginiei Carabin- Raiciu, Lianei Mărgineanu şi Valer Marinescu. Să amintim şi alte contribuţii (Sergiu Tu­dose, Adrian Tuca, Saul Tai­­şler, Lidia Nicolau, Virgil Rai­ciu etc.), bineînţeles, cu re­zervele de mai sus. Spectaco­lul este servit cu participare de către cor şi orchestră, în ciuda unor nesincronizări — sperăm accidentale. încheind cam tardiv sezonul estival, „Lumpatius vagabon­dus" ne lasă în faţa unei­ noi stagiuni a Teatrului Naţional din Iaşi, al cărei repertoriu — Cehov, Moliere, Goldoni, Voiculescu etc. — justifică aş­teptările publicului, vădind preocuparea pentru o atentă echilibrare a cerinţelor care stau în faţa unei atari presti­gioase instituţii de artă. I. FRIDUŞ CRONICA TEATRALA Ceramică de Tansa în Muzeul etnografic al .­iv.. ei din Iași. de 2­4 ore Radio Iaşi EDIŢIA DE PRINZ (1 NOIEM­BRIE): 12.00 Revista prese­i 12.10 Solişti de frunte al mu­zicii populare româneşti­ 12.30 Prezenţe româneşti peste ho­tare: 12.40 Raliul melodiilori 13.00 Buletin de ştirii 13.10 Va­rietăţi muzicale­ 13.30 Scena­ 13.45 Muzică uşoară orches­trală. PROGRAMUL DE SEARA'­ 16.00 Buletin de ştiri) 18.10 Dialog cu ascultătorii noştri) 16.30 Magazin muzical) 17.00 Lecturi dramatizate) 17.30 Mu­zică de dans» 18.15 Amintirii amintiri (program de roman­ţe)) 18.30 Radiojurnal) Actua­litatea în agricultură» 18.43 Melodii de succes din muzica uşoară românească. PROGRAMUL DE DIMINEAŢĂ (2 NOIEMBRIE): 6.00 Buletin de ştiri, 6.10 Valsuri şi porci executate de fanfară) 6.30 Unde mergem astăzi , 6.40 Pagini a­­lese din operetei 7 00 Satul românesc contemporan, 7.20 Cîntă formaţia vocal-instru­­mentală „Coral"!, 7.30 Mati­neu folcloric muzical­ 8.00 Bu­letin de ştiri, 8.10 Interpreţi de muzică uşoară, 8.30 Cute­zătorii (emisiune pentru e­­levi). Televiziune 18.00 Buletin de ştiri, 18.05 Fragment din spectacolul „Papu­­ciada" de Camil Petrescu, 18.30 Bună «ceva, fete ! Bună seara, băieţi !» 19.30 Telejurnalul de seară, 20.00 Filmul serial „Răzbună­torii“, ,Visuri nemărturisite" , 20.50 Tele-enciclopedia, 21.50 123 de minute şi un secol — re­portaj filmat; 22.15 Varietăţi pe peliculă, 22.45 Telejurnalul de noapte, 23.00 Program de ro­manţe. Cinematografe VICTORIA: „Corabia nebuni­ lor“ ambele serii, cinemascop, orele : 8.45 , 11.35 » 14.45, 17.45, 20.45. REPUBLICA: .Tes­tamentul doctorului Mabuse*, orele: 9 15» 11-15» 14.45» 16.45 , 18.45 , 20.45. CO­POU : „Un glonte pentru ge­neral", orele 9, 11.25, 14, 16.25, 18.50, 21.15» ARTA: „In fiecare zi sărbătoare**, orele 9, 11, 15, 17, 19, 21. TATARASI: Program de filme pentru copil si tineret, ora 10. „Co­misarul X și banda „Trei clini verzi", cinemascop, orele­­ 15,50, 18,10. NICOLINA 1 .O chestiu­ne de onoare", orele: 16, 18, 21. PAŞCANI: „Comisarul X »i banda .Trei clini verzi", cine­mascop. TG. FRUMOS: „In um­bra coltului", cinemascop. HIR­­LAU: "Creola, ochi-ţi ard ca flacăra". PODU­ ILOAIEI : „Lo­vitură puternică", cinemascop. Teatrul Naţional LA ORA 19.30, un «pectacol cu piesa : „OPINIA PUBLICA". Sunt valabil, bilete!» cu ieri» 110. Casa de cultură a tineretului şi studenţilor LA ORA 20.00, la Casa de cultură a tineretului şi stu­denţilor va avea loc o seară de DAJE PENTRU TINERET. Agenţia C. N. T. Agenţia judeţeană de turism organizează O EXCURSIE LA BUCUREŞTI PENTRU VIZIONA­REA MECIULUI DE FOTBAL DIN CADRUL PRELIMINARII­LOR CAMPIONATULUI MONDI­AL INTRE ECHIPELE ROM­NIEI ŞI GRECIEI. Plecarea va avea loc in ziua de 16 noiembrie, ora 6.00, cu autocarul, iar întoarcerea în ziua de 17 noiembrie, ora 21.00. Se asigură bilet de meci, o cazare în ziua de 16 noiembrie şi un mic dejun în ziua de 17 noiembrie. Preţul biletului pentru o persoană este de 160 lei. înscrierile se înce­pină în ziua de 10 noiembrie, la se­diul agenţiei ONT, din Iaşi, Piaţa Unirii, bloc 12, telefon 15236. foto Extragerea I : 67 52 73 12 8 49 78 23 5 20 77 81 Fond de premii lei 541.076 Extragerea a II-a: 15 30 33 76 Fond de premii lei 289.150 Timpul probabil Vrem© schimbătoare CU rprul variabil la acoperit. Local va ploua slab. Vîntul va sufla slab la potrivit din sectorul nordic. Temperatura aerului staţionară , minimele vor oscila între minus 2 grade şi plus 4 grade, iar ma­ximele între 10 şi 19 grade. i

Next