Flacăra Iaşului, mai 1971 (Anul 27, nr. 7656-7681)

1971-05-08 / nr. 7662

Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu (urmare din pag. a 2-a) ce înseamnă un nivel comparabil cu cel din ţări dezvoltate din punct de vedere economic. (Aplauze puternice).­­ Sporirea venitului naţional va permite ridicarea continuă a nivelului de trai ma­terial şi spiritual al poporului. Vor creş­te volumul şi diversitatea bunurilor de consum şi ale serviciilor, asigurîndu-se satisfacerea la un nivel superior a ne­voilor întregii populaţii. In următoarele două decenii, se va asigura un ritm sus­ţinut de creştere a fondului de locuinţe; spre exemplu, continuînd să construim în Bucureşti in fiecare din viitoarele trei cincinale cite 120.000—150.000 apartamen­te, vom asigura locuinţe noi pentru o populaţie egală cu întreaga populaţie de astăzi a Capitalei; practic, după 1980 în Capitală problema locuinţelor va fi solu­ţionată. (Aplauze). In următorii 15—20 de ani se prevede, de asemenea, desfăşurarea unei vaste activităţi conştiente, dirijate, de dezvoltare şi sistematizare a localită­ţilor rurale, crearea a 250—300 noi cen­tre urbane — dublîndu-se astfel numărul oraşelor existente — şi, în acelaşi timp, ridicarea economică şi socială a tuturor comunelor. Toate aceste măsuri vor duce la profunde transformări în viaţa satului românesc, reducînd în mod simţitor deo­sebirile dintre oraş şi sat, asigurind o pu­ternică apropiere a condiţiilor de viaţă din aceste două medii. Vor trebui luate, in cel mai scurt timp, măsuri pentru prevenirea poluării aeru­lui şi apelor, pentru protejarea naturii şi mediului ambiant, pentru a asigura populaţiei condiţii cit mai bune de mun­că şi de viaţă. Sunt în curs de elaborare studiile pri­vind crearea condiţiilor necesare — în­deosebi prin extinderea mecanizării şi automatizării producţiei — pentru ca pînă la sfîrşitul acestui cincinal să se treacă la reducerea săptămînii de lucru. Un puternic avînt va cunoaşte invăţă­­mintul, instrucţia publică generală. Avem în vedere ca după anul 1980 să trecem la generalizarea liceului ; o dată cu aceasta se prevede extinderea largă a învăţă­­mîntului superior, numărul studenţilor şi al cursanţilor şcolilor de specializare post-liceale, raportat la 10.000 de locui­tori, urmînd să se mărească de la 90 in 1970, la peste 110 în 1980 şi circa 150 în 1990. In vederea întocmirii studiilor de per­spectivă mai îndelungată cu privire la evoluţia economico-socială a ţării, Plena­ra Comitetului Central a hotărît să se înfiinţeze o comisie centrală de partid şi de stat care va elabora prognozele dez­voltării României în perioada 1976—1999, iar pentru unele sectoare pînă în anul 2000. La elaborarea prognozelor şi direc­ţiilor principale de dezvoltare în perspec­tivă a patriei trebuie pornit de la legile obiective ale dezvoltării sociale, de la realităţile concrete ale ţării noastre, pre­cum şi de la tendinţele revoluţiei tehni­­co-ştiinţifice pe plan mondial. Pe această bază se va elabora progra­mul dezvoltării în următorii 15—20 ani a României socialiste. In fapt, acesta va fi însuşi programul partidului, în centrul lui aflîndu-se, ca obiectiv fundamental pentru etapa respectivă, realizarea socie­tăţii socialiste multilateral dezvoltate. (Aplauze puternice). In această pe­rioadă, forţele de producţie vor cunoaşte o impetuoasă creştere şi di­versificare, ducînd la o radicală trans­formare a structurii economice şi sociale a ţării. Se va realiza o puternică apro­piere între munca fizică şi intelectuală, între muncitori, ţărani şi intelectuali, se va produce o profundă omogenizare a naţiunii noastre socialiste. Totodată, se va realiza o tot mai mare abundenţă de bunuri de consum şi, pe această bază, îmbunătăţirea substanţială a condiţiilor de viaţă ale întregului popor. Munca va deveni tot mai mult o onoare şi o nece­sitate vitală pentru toţi membrii socie­tăţii. In toată această perioadă va acţio­na în continuare principiul de reparti­ţie socialist, valabil pentru prima fază a comunismului — „de la fiecare după capacitate, fiecăruia după muncă“. Tot­odată, vor spori în mod deosebit cheltu­ielile sociale, contribuind la satisfacerea într-o măsură tot mai însemnată a cerin­ţelor materiale şi spirituale ale oameni­lor muncii. In procesul acestor transformări, cu a­­devărat revoluţionare, în dezvoltarea forţelor de producţie, în perfecţionarea relaţiilor din societate, sub influenţa a­­puicării în viaţă a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, se vor crea con­diţii pentru elaborarea programului de trecere treptată la făurirea societății co­muniste în România. (Aplauze puternice, prelungite). PAGINA 3* Un obiectiv esenţial al etapei actuale - perfecţionarea continuă a organizării societăţii Stimaţi tovarăşi, Modificările rapide care au loc în ba­za tehnico-materială, in structura şi su­prastructura noii orînduiri impun, ca o necesitate obiectivă, perfecţionarea con­tinuă a conducerii economiei, a întregii activităţi sociale, în vederea asigurării concordanţei intre dezvoltarea forţelor de producţie şi relaţiile de producţie, in­tre realităţile dinamice ale vieţii noastre materiale şi spirituale şi formele şi me­todele de organizare şi conducere a so­cietăţii. Sunt cunoscute măsurile adoptate în ultimii ani de conducerea partidului, in spiritul hotărîrilor Conferinţei Naţionale, pentru îmbunătăţirea organizării, con­ducerii şi planificării economiei. In per­fecţionarea vieţii economice, partidul nostru porneşte de la necesitatea îmbi­nării conducerii pe bază de plan unic, cu dezvoltarea autonomiei colectivelor de muncă, cu lărgirea atribuţiilor întreprin­derilor. Punem accentul pe o mai bu­nă folosire conştientă a factorilor eco­nomici, a acţiunii legilor economice o­­biective, inclusiv a legii valorii, pe stu­dierea cerinţelor pieţei, pe dezvoltarea largă a iniţiativei de jos. In acelaşi timp, considerăm necesar să folosim tot mai bine posibilităţile economiei socialiste de a asigura organizarea pe baza unei concepţii unitare a întregii producţii so­ciale. O importanţă deosebită în desfăşura­rea vieţii economice şi sociale au rela­ţiile de repartiţie. După cum se ştie, o dată cu lichidarea exploatării omului de către om a fost abolit şi principiul capitalist de repartiţie a venitului, ge­nerator de profunde inegalităţi sociale, şi a fost introdus principiul de repartiţie socialist. Noi pornim însă de la faptul că şi in socialism se mai manifestă fe­nomene de inegalitate economică, pre­cum şi tendinţe parazitare ; de aceea, partidul nostru acţionează pentru asigu­rarea unor raporturi echitabile intre ve­niturile diferitelor categorii sociale, ţi­­nînd cont, în primul rind, de aportul fie­căruia la producţia şi viaţa socială, dar, totodată, şi de posibilităţile economice ale ţării, de tendinţa obiectivă a apro­pierii nevoilor membrilor societăţii noastre. Se mai intîlnesc şi la noi unii oameni care ar dori să primească cit mai mult de la societate şi, dacă se poa­te, să dea cit mai puţin sau nimic so­cietăţii. Ceea ce se cere este ca fiecare cetăţean să înţeleagă că de munca, de efortul său depind progresul societăţii, ridicarea nivelului de trai al tuturor. Fiecare trebuie să vadă nu numai inte­resele înguste, personale, ci să aibă per­manent în vedere interesele generale ale societăţii căreia este necesar să-i consacre energia şi forţa lor creatoare. (Vii aplauze). In acelaşi timp, pornind de la deosebirile ce se menţin intre di­ferite forme ale muncii concrete, parti­dul nostru se pronunţă cu hotărîre îm­potriva oricăror tendinţe de egalitarism mic burghez. Unii ar dori să fie retri­buiţi ca şi cind am­ fi ajuns în comunism, in sensul de a primi de la societate du­pă nevoi, dind în schimb după capaci­tate — sau chiar mai puţin. Concepţiile egalitariste despre retribuţie — care practic, cred că nici un comunism nu vor putea fi aplicate — nu au nimic co­mun cu principiile după care se ghidea­ză azi societatea noastră. Noi trebuie să ţinem seama pe de o parte de aportul fiecăruia la munca generală, iar pe de altă parte de existenţa deosebirilor în necesităţile oamenilor care, fără îndoia­lă, vor mai dăinui. Diferenţierea stimu­lativă a veniturilor, pe de o parte, men­ţinerea acestora în limite raţionale, so­cialmente justificate, pe de alta, reali­zarea unei corelaţii judicioase între re­tribuirea directă şi fondurile socia­le de consum, sunt preocupări perma­nente ale partidului şi statului în efortul pentru înfăptuirea principiilor echităţii socialiste în patria noastră. Acordăm, după cum se ştie, o aten­ţie esenţială îmbunătăţirii activităţii sta­tului socialist, al cărui rol creşte tot mai mult, pe măsura progresului socie­tăţii, a amplificării şi diversificării vieţii economice şi sociale. Nu este nici o contradicţie in această afirmaţie; dim­potrivă, ea exprimă înţelegerea dialecti­că a rolului şi esenţei statului socialist. Creşterea atribuţiilor statului nu înseam­nă dezvoltarea laturilor administrative sau represive ale activităţii sate, ci, dimpotrivă, diminuarea acestora în a­­vantajul amplificării muncii de organi­zare şi conducere a întregii vieţi eco­nomice şi sociale. Făurirea societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate impune forme superioare de conducere conşti­entă, unitară, a tuturor domeniilor şi proceselor economico-sociale, de organi­zare a participării maselor largi popu­lare la viaţa obştească. Noi suntem­ în­să împotriva acelor teorii sau tendinţe după care ar trebui să lăsăm reglemen­tarea vieţii economice şi sociale la voia intimidării, la discreţia pieţii, a legii cererii şi­­ofertei. Considerăm aceste concepţii dăunătoare pentru societatea noastră. După cum se ştie, corespun­zător cerinţelor vieţii în etapa actuală a dezvoltării societăţii s-au adoptat în ultimii ani o serie de măsuri care au dus la ridicarea nivelului activităţii organe­lor de stat, de sus şi pină jos, care au sporit rolul Marii Adunări Naţionale şi a Consiliului de Stat, au lărgit atribuţiile şi iniţiativa organelor locale ale puterii. In spiritul hotărîrilor Congresului al X-lea trebuie să acţionăm în continuare pentru perfecţionarea activităţii statului nostru socialist. Avem în vedere, în pri­mul rind, lărgirea activităţii legislative a Marii Adunări Naţionale, astfel ca toate normele esenţiale care guvernează viaţa societăţii să nu mai fie reglemen­tate prin Hotărîri ale Consiliului de Mi­niştri sau decizii ale altor organe exe­cutive, ci să fie emanaţia forului su­prem al ţării. In vederea îmbunătă­rii acestei activităţi se va crea Consi­liul legislativ, organ de specialitate che­mat să ajute la coordonarea sistemului nostru de legi, precum şi la avizarea proiectelor de lege şi a altor acte nor­mative. In scopul intensificării activită­ţi Marii Adunări Naţionale va trebui, de asemenea, studiată posibilitatea ca li­nele probleme să fie examinate nu în cadrul şedinţelor plenare, ci în secţiuni socializate ale Marii Adunări Naţiona­­l­e care să aibă împuternicirea de a lua r­nele hotăriri atît în materie de ela­borare a legilor cit şi in exercitarea con­trolului activităţii organelor executive. Se impune a fi dezvoltată experienţa căpătată pînă acum — şi care s-a do­vedit utilă — în organizarea controlului de către Consiliul de Stat şi comisiile permanente ale Marii Adunări Naţionale asupra bunei desfăşurări a activităţii apa­ratului de stat, asupra diferitelor sectoare ale activităţii economico-sociale. Trebuie să spunem, cu acest prilej, că în ultimul timp s-a obţinut o îmbunătăţire simţi­toare în activitatea guvernului ţării noastre, ca urmare a aplicării măsurilor adoptate de Conferinţa Naţională. Tot­odată, avem în vedere noi măsuri — din care unele sunt în curs de aplicare — pentru perfecţionarea în continuare a activităţii guvernului spre a asigura re­zolvarea cit mai operativă a tuturor problemelor pe care le ridică progresul economiei naţionale, buna funcţionare a administraţiei de stat. Este necesar să acţionăm în continua­re pentru lichidarea fenomenelor de centralism excesiv, a manifestărilor de birocratism, pentru simplificarea activi­tăţii aparatului administrativ, pentru în­tărirea legăturilor tuturor organelor de stat cu masele largi de oameni ai mun­cii. Paralel cu activitatea de organizare a vieţii economice, sociale şi culturale, statului nostru îi revine, ca o îndato­rire fundamentală — în condiţiile cind în lume există imperialism, forţe reac­ţionare ostile socialismului — luarea tuturor măsurilor necesare pentru apă­rarea ţării, pentru salvgardarea vieţii şi muncii paşnice, creatoare, a poporului român. Partidul şi guvernul acordă toa­tă atenţia întăririi capacităţii defensive a ţării, perfecţionării organizării şi întă­ririi forţelor noastre armate, chemate să apere cuceririle socialiste ale poporului, independenţa şi suveranitatea României. (Aplauze puternice). Ţinind seama că în condiţiile de azi un război antiimperia­­list, de apărare, poate fi numai un război popular, partidul şi gu­vernul se preocupă de întărirea forţei de luptă a întregului popor. In acest scop este asigurată instruirea şi dotarea co­respunzătoare a gărzilor patriotice — formaţiuni înarmate ale clasei munci­toare, ţărănimii şi intelectualităţii cu vechi şi glorioase tradiţii în ţara noas­tră. De asemenea, partidul se îngrijeşte de pregătirea militară a tineretului nos­tru, devotat fără margini patriei şi po­porului, gata oricind să apere cu supre­mul sacrificiu glia străbună, orînduirea nouă, socialistă înălţată pe pămîntul Ro­mâniei. (Aplauze puternice). Totodată, ţara noastră dezvoltă coope­rarea militară cu ţările membre ale Tra­tatului de la Varşovia — creat în urma înfiinţării N.A.T.O., pentru timpul cit va exista acesta ca instrument de apărare a statelor membre împotriva unui atac imperialist în Europa. Participind la Tra­tatul de la Varşovia care, aşa după cum arată statutul, are un caracter vremelnic, trebuie să înţelegem că este necesar să ne preocupăm de întărirea continuă a armatei noastre naţionale şi, totodată, să dezvoltăm colaborarea şi schimbul de experienţă cu armatele tuturor ţări­lor socialiste, indiferent de apartenenţa sau neapartenenţa lor la acest Tratat. Aceasta pentru că şi după desfiinţarea N.A.T.O. şi a Tratatului de la Varşovia vor continua încă multă vreme să exis­te armate naţionale, atît timp cit nu se va ajunge la lichidarea tuturor armate­lor, la dezarmare, noi vom dezvolta şi întări capacitatea noastră de apărare. Partidul şi guvernul acordă, de asem­e­nea, o atenţie deosebită întăririi organe­lor de securitate, perfecţionării activită­ţii lor menite să zădărnicească acţiunea oricăror elemente ostile, care ar îndrăzni să uneltească împotriva orînduirii noas­tre, ne îngrijim de întărirea miliţiei, che­mată să acţioneze împotriva elementelor Stimaţi tovarăşi, Trecînd în revistă istoria de o jumă­tate de secol a partidului, este un motiv de justificată­­satisfacţie să putem consta­ta că toate victoriile poporului român, toate marile sale înfăptuiri în procesul transformării revoluţionare a societăţii se datoresc activităţii creatoare a Parti­dului Comunist Român, liniei sale politi­ce, marxist-leniniste. (Aplauze puterni­ce, îndelungate). Viaţa dovedeşte că, de-a lungul între­gii sale existenţe, partidul nostru comu­nist a fost cel mai fidel exponent al in­tereselor clasei muncitoare, ale tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate, in­diferent de naţionalitate, că el a slujit cu credinţă neclintită cauza libertăţii şi fe­ricirii poporului. Politica partidului s-a identificat cu cele mai avansate năzuinţe ale maselor, a dat expresie înseşi cerin­ţelor obiective ale dezvoltării noastre so­ciale, ale progresului material şi spiritual al României. Prin aceasta, prin uriaşa muncă politică şi organizatorică desfăşu­rată pentru construirea socialismului, Partidul Comunist Român s-a afirmat, in fapt, drept forţă politică conducătoare a societăţii, recunoscut ca atare de întregul popor. (Aplauze puternice, prelungite). Partidul nostru reuneşte astăzi in rin­­durile sale peste 2 100 000 membri — cei mai inaintali muncitori, ţărani, intelec­tuali, oameni ai muncii români, maghiari, germani, sîrbi, de alte naţionalităţi, practic reprezentanţii tuturor categoriilor sociale, vîrstnici şi tineri. Peste­­14 la sută din membrii săi — adică 940 000 — sînt muncitori, ceea ce reflectă poziţia conducătoare a clasei muncitoare în so­cietatea noastră; mai mult de o jumă­tate de milion de comunişti—adică peste 25 la sută din membrii partidului — pro­vin din rîndul ţăranilor; un număr în­semnat de ingineri, economişti, cadre di­dactice, oameni de ştiinţă, artă, cultură sunt membri ai partidului. Femeile reprezintă peste 20 la sută din e­­fectivul partidului, dar considerăm aceasta ca o deficienţă pe care trebuie să o lichidăm pentru că — în societate, şi cu deosebire în anumite sectoare de activitate — femeile deţin un rol şi un procent mult mai mare. Este necesar ca femeile să aibă un joc mai important antisociale, să apere liniştea publică şi interesele cetăţenilor. Am acordat şi acordăm o atenţie neslă­bită întăririi legalităţii socialiste, com­baterii abuzurilor şi ilegalităţilor de ori­ce fel, instaurării ferme în întreaga via­ţă socială a autorităţii legii — egală pen­tru toţi cetăţenii, indiferent de funcţie, de categorie socială sau de naţionalitate. Pornind de la adevărul marxist-leninist, confirmat de viaţă, că socialismul nu poa­te fi decit creaţia conştientă a maselor, partidul nostru a acţionat şi acţionează consecvent pentru adîncirea continuă a democraţiei socialiste. (Vii aplauze). Perfecţionarea formelor de manifes­tare a democraţiei socialiste, extin­derea libertăţilor cetăţeneşti întăresc tot mai mult coeziunea orîndui­­rii noastre noi, unitatea de granit a între­gului popor în jurul partidului comunist. Un rol crescînd în asigurarea cadrului de participare a oamenilor muncii la conducerea societăţii au organizaţiile de masă şi obşteşti. Fiind reprezentate în di­ferite organe de conducere colectivă, ele au totodată posibilitatea să influenţeze asupra hotărîrilor şi măsurilor ce se iau, în sensul reflectării cit mai judicioase a intereselor celor ce muncesc. Experienţa ţării noastre ca şi a celor­lalte ţări ce făuresc noua orînduire demon­strează că socialismul ridică pe un plan superior procesul de dezvoltare a naţiu­nii, sporeşte potenţele sale creatoare. In­­temeindu-se pe lichidarea exploatării şi asupririi, pe instaurarea dreptăţii şi ega­lităţii sociale, naţiunea socialistă asigură pentru prima oară unitatea de interese a tuturor celor ce muncesc. In condiţiile specifice României, partidul comunist a­­bordează problema naţiunii in strînsă le­gătură cu existenţa de secole pe teritoriul ţării, alături de români, a populaţiei ma­ghiare, germane, sârbe şi de alte naţiona­lităţi. Rezolvarea justă, în spiritul marxism-leninismului a problemei naţio­nale, asigurarea egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor patriei, fără deosebire de naţionalitate, au cimentat trainic fră­ţia şi unitatea poporului român şi naţio­nn partid, deci şi în organele de condu­cere ale partidului, precum şi în stat, inclusiv in guvernul ţării noastre. (Vii aplauze), întrunind o asemenea largă reprezentare a celor mai importante forţe sociale ale ţării, înar­mat cu concepţia revoluţionară, ştiinţi­fică a materialismului dialectic şi istoric, partidul nostru comunist constituie foru­mul de elaborare a liniei generale şi a strategiei construcţiei socialiste în Ro­mânia. Niciodată, în milenara sa isto­rie, poporul român n-a avut un aseme­nea conducător călit şi încercat în lupte, o asemenea forţă de avangardă in stare să-l ducă cu mină sigură către ţelurile spre care aspiră. Intrînd în cel de-al şa­selea deceniu al existenţei sale, Partidul Comunist Român — puternic, unit, strins legat de masele largi populare — îşi în­deplineşte cu cinste misiunea istorică de călăuză a întregului popor pe calea so­cialismului, bunăstării şi fericirii. (A­­plauze puternice, îndelungate). Stimaţi tovarăşi, la întreaga sa activitate partidul nos­tru ţine seama de legile obiective ale dialecticii, de faptul că societatea, inclusiv societatea socialistă, se dezvoltă prin în­fruntarea dintre vechi şi nou­­— care con­stituie însuşi factorul motor al progresu­lui. Lupta dintre vechi şi nou este gene­rată în socialism atît de existenţa rămă­şiţelor vechii orînduiri în gîndire şi mo­rală, în raporturile dintre oameni, cit şi de schimbările rapide ce au loc în so­cietate, de faptul că conştiinţa rămine in urma dezvoltării vieţii materiale. In a­­celaşi timp, deşi în noua orînduire nu mai există clase antagoniste, categoriile şi păturile sociale existente au unele in­terese specifice de care trebuie să se tină seama in construcţia socialistă, această situaţie va continua încă mult timp, pînă la dispariţia totală a deosebirilor de cla­să, pînă la omogenizarea deplină a so­cietăţii. Ignorarea sau subaprecierea faptului c în societatea socialistă există contra­dicţii, nesocotirea necesităţii de a acţiona pentru soluţionarea lor judicioasă duce la agravarea acestora, contradicţiile pu­­tînd lua forme antagoniste, evoluînd chiar pînă la apariţia unor conflicte so­ciale. Pornind de la tema marxistă că fău­nalităţilor conlocuitoare. In lumina teo­riei marxist-leniniste despre naţiune, a convingerii că naţiunea are o perspecti­vă îndelungată de existenţă, partidul nos­tru priveşte şi problema naţionalităţilor, pornind de la considerentul că acestea îşi vor păstra multă vreme o identitate pro­prie, vor continua să aibă în sinul socie­tăţii un loc şi un rol bine definit. Pornim, de asemenea, de la înţelegerea procesului logic al dezvoltării şi înfloririi continue a naţiunii socialiste, fiind convinşi că a­­ceasta va asigura unirea tot mai strînsă în munca şi lupta pentru prosperitatea patriei comune a tuturor oamenilor mun­cii, indiferent de naţionalitate. (Aplauze puternice). Aşa cum am mai spus nu de mult, in acele localităţi unde de veacuri, ală­turi de români, trăiesc oameni de alte naţionalităţi, maghiari, germani, sîrbi, ucrainieni, ei cu toţii vor trăi şi în con­tinuare împreună, pentru că nici unul nu are unde să plece. Locul lor este aici, pe acest pămînt, unde strins uniţi, vor făuri societatea socialistă şi comu­nistă. (Aplauze puternice). In abordarea problemei conducerii eco­nomico-sociale pornim de la considerentul că în etapa făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, avîntul forţelor da producţie, complexitatea vieţii societăţii fac să crească tot mai mult rolul factoru­lui conştient, al activităţii organismelor de stat şi economice chemate să dirijeze întregul efort al poporului, pe baza unui plan unic, pentru progresul şi prosperi­tatea patriei. De aceea vom acţiona pen­tru perfecţionarea continuă a conducerii societăţii pe baze ştiinţifice moderne, a­­doptind permanent forme şi metode de organizare corespunzătoare cerinţelor în continuă schimbare ale vieţii, asigurind participarea tot mai largă a maselor populare la luarea hotărîrilor, la adopta­rea şi înfăptuirea programelor privind mersul înainte al societăţii. Aceasta este una din condiţiile esenţiale ale înfăptui­rii cu succes a marilor obiective pe care ni le-am propus, ale înaintării rapide a României pe calea luminoasă spre co­munism. (Aplauze puternice, prelungite). firea socialismului este rodul activităţii conştiente, datoria partidului este de a studia şi înţelege la timp toate contra­dicţiile ce se manifestă in societate, de a acţiona cu hotărîre pentru eliminarea fenomenelor negative din viaţa socială. Totodată, partidul trebuie să studieze şi să înţeleagă tendinţele şi fenomenele noi, să creeze condiţii politice, economice, or­ganizatorice necesare promovării noului, astfel ca legile dialectice să se manifes­te nu sti­inic, ci în mod organizat, pe baza unei activităţi conştiente. In a­­ceasta se exprimă pînă la urmă rolul de conducător şi organizator al partidului în societatea socialistă. Una din căile de perfecţionare conti­nuă a vieţii economice şi sociale, a re­laţiilor socialiste de producţie şi a ra­porturilor dintre oameni, este promova­rea consecventă a criticii şi autocriticii, chemată să stimuleze lupta noului împo­triva vechiului, triumful a tot ce este înaintat în societate. Considerînd că dez­văluirea neajunsurilor şi lipsurilor este o condiţie a însăşi înlăturării lor, a mo­bilizării celor ce muncesc in­direcţia îm­bunătăţirii continue a muncii, partidul nostru scoate la iveală şi înfăţişează în mod deschis stările de lucruri negative din societate, acţionează neîntrerupt pen­tru îndreptarea greşelilor, pentru per­fecţionarea întregii noastre activităţi. Dezbaterea exigentă, principială a tutu­ror aspectelor vieţii şi muncii partidului sporeşte combativitatea comuniştilor, a organizaţiilor de partid, asigură ca fieca­re organizaţie să fie cu adevărat forţa di­namică a colectivului din care face par­te. Folosirea largă a acestei metode co­muniste de muncă în întreaga viaţă so­cială constituie un mijloc de punere în valoare a experienţei colective a celor ce muncesc, a iniţiativei şi competenţei con­structorilor socialismului, a devotamentu­lui lor faţă de noua orînduire pe care o doresc cit mai înfloritoare. Promovarea cu curaj a criticii şi autocriticii în în­treaga activitate de partid şi de stat, în viaţa socială, constituie dovada seriozi­tăţii, a spiritului de exigenţă şi răspun­dere a partidului comunist, a încrederii sale profunde in mase, în forţa lor crea­toare, este expresia capacităţii partidu­lui de a ţine pasul cu cerinţele dezvoltă­rii continue a societăţii, de a conduce cu succes măreaţa operă de făurire a orin­­duirii comuniste. (Aplauze prelungite). Tocmai de aceea partidul conduce so­cietatea in condiţiile unui larg şi perma­nent dialog cu masele de oameni ai muncii, în cursul căruia se produce un flux continuu de idei şi experienţe, atît de la partid la mase, cit şi de la mase spre partid. Aceasta este o garanţie că po­litica partidului nostru, programul său, hotărîrile şi măsurile sale corespund intereselor şi aspiraţiilor tuturor catego­riilor de oameni ai muncii, întregii naţi­­uni socialiste. (Vii aplauze). Este cunoscut că în decursul istoriei sale au fost perioade cind partidul nos­tru a avut de făcut faţă unor lupte frac­­ţioniste care i-au adus multe daune şi i-au slăbit, în împrejurările respective, capacitatea de luptă. Tocmai bazat pe a­­ceastă experienţă, partidul nostru acordă o atenţie deosebită întăririi continue a unităţii rindurilor sale, considerând a­­ceasta drept una din condiţiile de bază ale îndeplinirii misiunii istorice ce-i re­vine în societate. De aceea nu admitem şi nu vom admite nici un fel de acţiuni care ar putea slăbi unitatea, capacitatea de luptă a partidului. (Aplauze puternice). Numai procedînd astfel ne facem datoria faţă de partid, faţă de popor, faţă de in­teresele construirii socialismului în patria noastră, faţă de cauza generală a socia­lismului şi comunismului. (Aplauze înde­lungate). In acelaşi timp, ne preocupăm perma­nent de dezvoltarea democraţiei interne de partid. Este cunoscut că, îndeosebi după Congresul al IX-lea, a crescut con­tinuu rolul organelor şi activului de par­tid, toate hotăririle privind politica in­ternă şi externă fiind rodul activităţii co­lective a acestora, a tuturor comuniştilor. Comitetul nostru Central şî-a îmbunătă­ţit, de asemenea, modul de lucru, de­,ha­tiad şi pronunţîndu-se in mod colectiv a­­supra celor mai importante probleme ale dezvoltării societăţii, manifestindu-se în fapt ca stat­­major al întregii activităţi de construcţie a socialismului in Româ­nia. (Aplauze puternice, prelungite). Creînd cadrul larg de dezbatere or­­ganizată a tuturor problemelor noi a­­vem în vedere, totodată, necesitatea ca fiecare comunist, fiecare activist să ac­ţioneze cu toată fermitatea pentru trans­punerea în viaţă a hotărîrilor de partid, neadmiţînd­ nici o încălcare a principiilor şi normelor care stau la baza activităţii partidului nostru comunist, întărirea disci­plinei conştiente reprezintă o parte inse­parabilă a democraţiei noastre de partid. De­mocraţia şi disciplina constituie o unitate dialectică care asigură forţa partidului nostru, coeziunea sa de granit, capacita­tea organizatorică şi politică de a con­duce poporul în opera de făurire a noii orînduiri sociale. (Aplauze puternice). îndeplinirea cu succes de către partid a rolului ce-i revine în societate depin­de, in măsură tot mai însemnată de ridi­carea nivelului ideologic şi politic al co­muniştilor, de lărgirea orizontului lor de cunoştinţe, de dezvoltarea capacităţii de a înţelege procesele sociale ale lumii con­temporane, de a se orienta de sine stătător, în mod just, în lumina învăţăturii marxist­­leniniste, în toate împrejurările vieţii, în­treaga lor activitate. De asemenea, for­marea unui om multilateral pregătit, cu o concepţie avansată despre lume şi so­cietate, educat în spiritul patriotismului şi internaţionalismului proletar, lau o altă moralitate şi o bogată viaţă spiri­tuală, constituie o necesitate obiectivă, o cerinţă logică a progresului societăţii so­cialiste, şi, totodată, obiectivul fundamen­tal al activităţii ideologice a partidului. Educaţia socialistă presupune în acelaşi timp combaterea hotărîtă a tuturor in­fluenţelor străine din conştiinţa oame­nilor, a tendinţelor individualiste, a ve­chilor mentalităţi, a ideilor şi concepţii­lor retrograde, idealiste, propagate pe diferite căi din lumea capitalistă. Dezvoltarea conştiinţei socialiste este tul proces complex, la care sunt chemaţi să concure activ toţi factorii educativi de care dispune societatea noastră. Sarcini importante revin în acest sens mijloace­lor de informare în masă , organelor de presă, emisiunilor de radio şi televi­ziune, publicaţiilor periodice de toate genurile. Informînd obiectiv opinia pu­blică asupra procesului construcţiei so­­ialiste, asupra marilor victorii ale poporu­lui român pe drumul vieţii noi, luînd atitudine critică faţă de lipsuri şi neajunsuri, aceste instrumente trebuie să acţioneze şi mai perseverent, la un nivel (continuare în pac). a 4-a) Partidul este poporul reprezentat prin cei mai buni fii ai săi In sala Palatului Republicii Socialiste România.

Next