Flacăra Iaşului, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 7787-7813)
1971-10-14 / nr. 7798
■ ANUL XXVII, 4 PAGINI 30 GANI Proletari din toate forile, unifi-va! Incurn Insului Organ al Comitetului judeţean laşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Zi de zi, ceas de ceas, toate forţele pentru terminarea lucrărilor agricole! IN COMUNA ŞCHEIA C. A. P. Drăguşeni - în stadiul ultimelor lucrări de campanie ■ C. A. P. Şcheia - cu recoltatul în ritm, dar restanţieră la însămînţarea griului In aceste zile de toamnă, calme şi însorite, comuna Şcheia îşi desfăşoară campania sa agricolă la cea mai înaltă tensiune. Angajarea totală pentru strînsul rapid al recoltelor de pe cîmp şi terminarea însăminţărilor de grîu a cuprins aproape toată suflarea satelor. Cooperatorii şi mecanizatorii, salariaţii comunali, meseriaşii şi şcolarii, în cadrul orelor de practică, dau bătălia cu timpul, cîştigîndu-i acestuia zile şi ore preţioase. Citeva exemple în acest sens sunt concludente. Membrii cooperativei agricole Drăguşeni, care au recoltat toate cele 378 de hectare cu porumb, au terminat acum de cules şi via. A fost desfăcut porumbul de pe 200 de hectare, iar 45 de atelaje şi două autocamioane ale cooperativei transportă în mod permanent producţiile rezultate. La baza de recepţie s-au transportat pînă acum peste 120 de tone de porumb, plata muncilor I.M.A. fiind conştiincios onorată. Brigada a 11-a de cîmp, condusă de N. Şoreanu, care a cultivat 110 hectare de porumb, mai are de lucru doar pentru o zi sau două. Acelaşi lucru se poate spune şi despre harnicii cooperatori din brigada condusă de Viorica Olaru. Iar despre însămînţări, inginerul şef al cooperativei, Vasile Văcăriţă, ne-a informat că ele vor fi încheiate neapărat la 14 octombrie. O serie de realizări meritorii au fost obţinute şi de membrii cooperativei agricole Şcheia, cealaltă unitate agricolă ce îşi desfăşoară activitatea pe raza comunei. Din 550 de hectare porumb, au fost recoltate peste 500 de hectare, iar la cele 5 arioaie organizate pe sate a fost adusă de pe cîmp recolta de pe 270 de hectare. Pînă acum, au fost desfăcute peste 170 de hectare de porumb, iar la baza de recepţie au fost transportate, în contul obligaţiilor contractuale, 130 de tone de ştiuleţi. Din 50 de hectare sfeclă de zahăr s-au recoltat 45 de hectare, cu unvolum de livrări de 800 de tone. Brigada de cîmp din Poiana Şcheii, condusă de Chirilă Păduraru, a încheiat toate recoltările. Bine organizaţi, muncesc cu rezultate bune şi membrii brigăzilor de cîmp din Cioca-Boca şi Satul Nou, conduse de Alexandru Sbîngu şi N. Mardare. Dar dacă aşa stau lucrurile privind culesul, la efectuarea lucrărilor mecanizate se dovedeşte a fi o mare rămînere în urmă. Cu toate eforturile depuse de unii mecanizatori care şi-au îndeplinit cu cinste îndatoririle lor de serviciu şi din rîndul cărora putem cita pe I. Ungureanu, P. Vieru, Chirilă Niţă, Gh. Panaite, Emanoil Dulceanu, activitatea secţiei de mecanizare, condusă de Emanoil Lupu, vădeşte în general serioase carenţe. Se pleacă tîrziu pe tarlale, iar pe cîmp se irosesc multe ore bune de lucru din cauze subiective. Lipsa spiritului de organizare a tocit, în bună măsură, şi simţul de răspundere al unor mecanizatori. Din anumite neînţelegeri care se puteau rezolva seara după lucru, mecanizatorul Jenică Andrieş staţiona cu tractorul său la sediul cooperativei, pierzîndu-şi timpul degeaba în dimineaţa zilei de 12 octombrie. Maşinile slab întreţinute, nu dau randamentul corespunzător. Din cele 19 tractoare lucrează în medie pe zi numai 15 tractoare. Pe 10 octombrie, s-a acţionat la însămînţări doar cu un singur agregat, iar pe 13 octombrie, tot cu o semănătoare. Şi aceasta, în pofida faptului că la ora actuală C.A.P. Şcheia mai are de însămînţat aproape 250 de hectare de grîu. Cauza principală o constituie lipsa frontului de lucru pentru cele trei semănători, pregătirea patului germinativ fiind mult rămasă în urmă. Mai sînt peste 150 de hectare încă de arat şi mai mult decit atît de discuit, fertilizat şi grăpat. Subliniind toate aceste deficienţe generate de slaba activitate desfăşurată pînă acum de secţia de mecanizare ce deserveşte C.A.P. Şcheia aşteptăm, desigur, şi măsurile cuvenite din partea celor în drept. Dar pînă atunci cum rămîne cu modul de desfăşurare al însămînţărilor ? — Problema terenului liber pentru pregătirea patului germinativ nu poate fi pusă în discuţie, căci toată suprafaţa necesară pentru însămînţări este degajată de culturi de mult timp , ne relatează Gh. Panaite, preşedintele cooperativei agricole. Un calcul făcut cu tovarăşii de la C.A.P. Şcheia ne arată că forţele mecanizate ce deservesc această unitate nu vor putea încheia însămînţările decît în jurul datei de 25 octombrie, termen ce depăşeşte însă cu mult perioada optimă indicată. Pentru evitarea acestei situaţii mecanizatorii disponibili de la C.A.P. Drăguşeni ar putea foarte bine să ajute imediat pe colegii lor de la Şcheia pentru ca astfel, cu forţe unite, să se poată încheia şi aici, în următoarele cîteva zile, însămînţarea griului în bune condiţii. Sperăm că la această soluţie vor subscrie operativ şi cei în măsură să dea indicaţiile respective. P. COSTIN Polo : D. ROTARU corespondent Imagine de pe șantierul de dezvoltare și reprofilare a Uzinei mecanice „Nicolina". în pagina a 2-a în dezbatere publică Prevenirea şi combaterea poluării mediului pe teritoriul municipiului şi judeţului Iaşi Proiect de măsuri Viaţa bate la uşă. De ce nu deschideţi? Tinereţea este virsta primelor hotârîri, a primelor mari răspunderi. Sînt anii cînd îţi formezi convingerile ideologice şi politice, concepţia despre viaţă, cînd iţi însuşeşti cunoştinţele despre lumea înconjurătoare, îţi alegi profesiunea şi-ţi începi munca creatoare, anii cînd intri în viaţă ca om conştient, cînd începi să participi din plin la activitatea socială. Nicăieri nu m-aş fi putut realiza, din punct de vedere profesional, ca aici, la Uzina mecanică „Nicolina", ne spunea inginerul Tiberiu Crihan. Povestea vieţii lui începe cu mulţi ani în urmă. Un tînăr absolvent al şcolii profesionale de pe lîngă uzină a bătut la uşa secţiei mecanice. Colectivul electricienilor a mai crescut cu încă unul. La scurt timp electricianul Tiberiu Crihan a plecat să-şi satisfacă stagiul militar. După doi ani s-a întors din nou în uzină. Chiar din primul an s-a înscris la liceul seral. Băiatul acesta, ne spunea maistrul principal Petru Răducanu, nu ne-a creat niciodată greutăţi. Ba, dimpotrivă, deşi seara mergea la şcoală, găsea timp şi pentru însuşirea temeinică a meseriei. Cînd a terminat liceul seral era unul dintre cei mai pricepuţi electricieni din uzină, capabil să execute cele mai dificile, mai complicate lucrări. Au urmat anii studenţiei. Ani de muncă asiduă. Timpul şi-l împărţea între uzină şi facultate. Dorinţa de izbîndă a învins. Tiberiu Crihan a devenit inginer. Exemple asemenea celui de mai sus întîlneşti multe la Uzina mecanică „Nicolina", ca de altfel peste tot în uzine, fabrici, şantiere de construcţii. Fostul lăcătuş Dumitru Purţuc, astăzi inginer, este director adjunct al şcolii profesionale. Inginer este şi strungarul de odinioară Mihai Tudori şi mulţi alţii. Tinerii aceştia n-au ignorat nici o clipă munca, n-au alergat niciodată după o viaţă comodă, după un locuşor călduţ. Şi dacă astăzi ei sunt ceea ce sunt, apoi aceasta se datoreşte unei munci asidue, presărată cu greutăţi inerente, de altfel. De aceea, cînd vorbeşti acum cu ei desprinzi din cuvintele lor marea bucurie a înfrîngerii obstacolelor, satisfacţia afirmării plenare ca profesionişti şi ca oameni. Ne aflam într-una din zilele trecute la Oficiul recrutării şi repartizării forţelor de muncă. Fata mea a terminat liceul. Vreau să muncească intr-o întreprindere, s-a adresat un cetăţean şefului oficiului. I se răspunde că sunt posturi numai de muncitoare. Foarte bine ! Asta şi vreau ! — Dar de ce n-o ţineţi un an acasă şi la anul să încerce să intre la facultate ? întrebarea noastră (i-am pus-o, bineînţeles, cu o anumită intenţie) l-a cam supărat. Cum să stea degeaba ? Să stea cu braţele încrucişate cînd toată lumea munceşte ? Să aştepte totul de-a gata ? Asta nu se va întîmpla niciodată. Cine este acest om cu o gîndire atît de sănătoasă ? Este unul din milioanele de cetăţeni cinstiţi ai patriei noastre care văd în muncă o datorie de onoare. Numele lui ? Florea Şelaru. Profesia ? Mecanic de locomotivă. Aceeaşi întrebare î-am pus-o şi ţăranului cooperator Constantin Lazăr din Rediu. Şi tot acelaşi răspuns am primit. Năzuinţele tinerilor noştri au în majoritatea covîrşitoare un caracter sănătos, ei înţelegind prin aceasta slujirea intereselor colectivităţii. Nu urmăresc interese meschine, ci pun cu hotărîre forţa lor, puterea lor de muncă în slujba societăţii. Există, din păcate, şi unii care îşi limitează orizontul aspiraţiei la o viaţă uşoară, la goana după locuri călduţe. Aceştia se „declară" de acord cu cerinţele societăţii, cu obligaţiile faţă de ea, dar se gîndesc cum să facă pentru ca aceste obligaţii să-i ocolească. Din această categorie fac parte și unii tineri, adică tocmai cei care se află la virsta marilor visuri. Andrei BRATU (continuare în pag. a 2-a) Ancheta noastră A V ■ I In Editura Politică a apăruţi NICOLAE CEAUŞESCU Cuvîntare la plenara lărgită a Comitetului municipal Bucureşti al Partidului Comunist Român II octombrie 1971 La I.A.S. Tîrgu FrumosAproape 15.000 hl. de lapte peste planul producţiei marfă Colectivele fermelor zootehnice ale întreprinderii agricole de stat Tg. Frumos, alături de lucrătorii din celelalte sectoare ale unităţii, continuă susţinut întrecerea pentru rezultate cit mai frumoase în activitatea economică. Eforturile de pînă acum ale îngrijitorilor de animale și specialiștilor sînt materializate în însemnatele depăşiri ale sarcinilor prevăzute. Astfel, după cum ne informa tov. ing. Ion Gheorghiu, directorul întreprinderii, pînă la începutul lunii octombrie a.c. au fost livraţi, de la un efectiv mediu de 2.700 de vaci, 80.227 hectolitri de lapte, depăşindu-se astfel planul producţiei marfă cu aproape 15.000 hectolitri. Pe primele locuri se situează fermele de vaci de la Ruginoasa (condusă de medicul veterinar Adriana Luca) şi Paşcani (fermier — medicul veterinar C. Rusu). Pentru a asigura şi în viitor asemenea succese se iau în continuare măsuri pentru consolidarea bazei furajere necesare în timpul iernii. La pormnbul-siloz, s-au obţinut, în medie la hectar, 42 tone masă verde în loc de 30 tone cît prevedea planul. De asemenea, la sfecla furajeră, la care se începe de acum culesul, se evaluează o recoltă de peste 80 tone în medie la hectar. .Avem toate motivele să sperăm — nedeclarator, medic veterinar Ion Grigorescu, directorul tehnic al unităţii — că vom încheia anul în curs cu o producţie medie de cel puţin 4.200 litri pe vacă furajată faţă de 3.600 litri planificaţi". Regionala de căi ferate Iaşi 31 milioane tone/km. convenţionale transportate suplimentar Urmărind creşterea eficienţei în utilizarea parcului de vagoane şi locomotive, pentru o mai bună satisfacere a cerinţelor de transport ale economiei naţionale, lucrătorii de pe raza Regionalei de căi ferate Iaşi au realizat şi depăşit principalii indicatori de plan pe primele trei trimestre ale anului. Realizarea productivităţii muncii prevăzute în proporţie de 101,1 la sută, precum şi a indicatorilor care ilustrează gradul de utilizare a vagoanelor — rulajul vagonului de marfă, sarcina statică, viteza comercială — au permis transportarea în plus a peste 31 milioane tone/km. convenţionale. E de remarcat ca un important succes, avînd mai ales în vedere realizările din perioadele anterioare, îndeplinirea rulajului prevăzut, îmbunătăţit, de altfel, cu 3,4 la sută faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut. CUM SE ÎNDEPLINESC SARCINILE DE PLAN ŞI ANGAJAMENTELE IN ÎNTRECEREA SOCIALISTĂ PE ANUL 1971 Astăzi: Uzina de reparaţii auto laşi rezervere exislie per ails rezultatele Edificator pentru modul cum s-a muncit în primele 9 luni în această uzină ieşeană este, poate în primul rînd, faptul că sarcinile de plan au fost îndeplinite cu circa 12 zile mai devreme. Astfel, după cum ne informa, cu amabilitate, tov.M. Hulubei, şeful serviciului de planificare al unităţii, pe data de 18 septembrie a.c. sarcinile prevăzute pentru trimestrul al IlI-lea fuseseră realizate, urmînd ca, pînă la sfîrşitul lunii, planul producţiei globale să fie depăşit cu 5,6 la sută, iar cel al producţiei marfă cu 6,1 la sută. Aceste depăşiri preliminate — între timp am fost informaţi că au şi fost realizate — sînt puse şi pe seama creşterii, cu 1 la sută faţă de prevederi, a productivităţii muncii. De asemenea, angajamentul anual asumat în întrecerea socialistă la producţia globală a fost deja depăşit, iar la producţia marfă a fost îndeplinit în proporţie de circa 87 la sută. Foarte bună este situaţia şi la restul indicatorilor. Am fost favorizaţi în obţinerea acestor rezultate bune, ne spunea tov. Hulubei , de faptul că au fost în permanenţă cereri de lucrări, aprovizionarea amers“ bine, s-a îmbunătăţit stilul de muncă al tuturor. Vizita noastră în sectoarele de lucru, discuţiile cu numeroşi muncitori, cadre tehnice, membri ai conducerii uzinei, au scos la iveală şi alţi factori de potenţare a eficienţei economice. Bunăoară, pentru urmărirea rentabilităţii producţiei cu caracter industrial, au fost eliminate colaborările cu alte unităţi, prin asimilarea lucrărilor respective. Un exemplu îl oferă confecţionarea corpului de picior pentru containere, lucrare pentru care se trimitea tabla la U.R.A. Cîmpina, care executa doar matriţarea reperului, confecţionarea propriu-zisă avînd loc tot la Iaşi. Au fost luate măsuri eficiente pentru utilizarea mai raţională şi cît mai completă a timpului de lucru, printre ele la loc de frunte situîndu-se noul sistem de pontaj cu fişe, care permite urmărirea activităţii fiecărui om. Important de C.A.P. Bivolari. Aspect de la strânsul recoltei de porumb, menţionat este extinderea transportului containerizat şi paletizat în interiorul uzinei, măsură care a influenţat pozitiv ritmicitatea şi operativitatea acestei importante activităţi. La fel, pe lîngă dotarea — în decursul perioadei analizate — a uzinei cu noi utilaje, o preocupare constantă a fost întreţinerea şi exploatarea raţională a celor existente. A fost reorganizat sectorul de demontar — constatare, s-au betonat drumurile uzinale, a crescut nivelul calitativ Const. PÅIÄDUTÄ (continuare în pag. a 2-a) Foto : G. PAUL CARNET IEŞEAN Memento Răscoleam zilele trecute amintiri din anii studenţiei, şi în fala a cîţiva „boboci“, fără nici o intenţie, fără nici un gind special, ci pur şi simplu fiindcă mi-au venit în min- *[ te în mod spontan, la vederea lor, şi nu-mi mai dădeau pace. La un moment dat însă mi-am dat seama — şi măr- turisesc că nu mi-a fost da loc uşor — că vorbele mele fricoşau sau cădeau în gol. Increduli, cu aerul că „po- veştile“ cu lupi şi scufiţe roşii nu mai sperie azi copiii, mă ascultau distraţi, unul din ei intervenind chiar ironic: 5 „Lasă că aşa vom istorisi şi noi generaţiilor viitoare", „ „Istorisi“ avea aici sensul neîndoielnic de a „se viteji“, de „a inventa“ şi vă rog să credeţi că nuanţa nu mi-a scăpat nici o clipă. Nu m-am lăsat însă şi m-am pomenit ,, evocînd în continuare momente care pentru noi, cu toate greutăţile materiale pe care le-am îndurat atunci, au şi acum farmecul inedit al anilor romantici. Cauza „scepti- cismului" pe care l-am întîlnit iniţial la interlocutorii mei — cum am înţeles ulterior -- se datora însă unui fapt, de loc neglijabil, şi anume că pur şi simplu le venea greu să-şi imagineze acea perioadă de frămîntări, încercări şi eforturi. Spunem, de pildă, că baza materială a invăţămintului I.V superior s-a îmbogăţit la Iaşi in cincinalul trecut cu peste ■. 521.000 m.p. spaţiu de învăţămînt şi cu aproape 4.500 delocuri în cămine şi circa 3.000 în cantine, arătam că nu nu- %mai în Copou, dar şi lingă zona industrială — în cartierulTudor Vladimirescu — a apărut un adevărat orăşel 3* studenţesc de care tinerii beneficiază din plin. Dar uităm adeseori să reamintim faptul că în 1938 în tot Iaşul uni- % versitar exista un singur cămin studenţesc sau studenţi- 3"mea săracă, ieşită din rîndurile poporului muncitor, era împovărată de taxe exorbitante, de lipsa ajutorului de acasă, de foame şi frig. Ca să nu mai vorbim că în 1934, 5 Universitatea ieşeană nu mai avea nici o bursă! Sunt mărtu-î rii, documente, amintiri... dacă vreţi, dar amintiri care ii nu trebuie, lăsate numai între filele îngălbenite de vreme. Şi asta nu fiindcă noi nu am avea un tineret bun, entuziast, devotat patriei şi cauzei socialismului, dar pentru că mai sunt şi unii care, beneficiind din plin de condiţiile materiale create astăzi şi datorită mentalităţii greşite a unor părinţi ce-i răsfaţă şi-i întreţin fără muncă, socotesc că li se cuvine totul şi că numai societatea are obligaţiile faţă de dinşii, iar ei nu i-ar datora nimic. Aceştia mai ,3 suferă încă de spleen şi pretimpurie blazare şi lor, în primul rînd lor, trebuie să le amintim totul. Dar memoria istoriei să fie trează pentru toţi, pentru „ fiecare din noi, căci ea este o apă vie a forţelor noastre , proaspete, a principiilor sănătoase, a năzuinţelor şi spa- t *3 ranţelor, sursă inepuizabilă a certitudinilor de viitor. ț Elena PIETRARU \ ■. î. .V.'AV-V.W.V.W.'AV.V.V.VriV.V.V.VW.W-'.VJJi.W.iJ.«. 5 I I