Flacăra Iaşului, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 7787-7813)

1971-10-28 / nr. 7810

K um Ufu, Nr. 78 10 JUI 28 OCTOMBRIE 1971 4 PAfiiNI )• BANI neom Insului Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Proletari din toate țárile, unifi-vá! CINCINALUL 1971-1975 (Uri lipi (I­ulii Mill şi uimirii Cum la Iaşi, printre alte unităţi in­dustriale, fiinţează şi o uzină metalurgică, am încercat să descifrăm cifrele cincina­lului la nivel microeconomic, adică sen­sul şi substanţa prevederilor ce vor ri­dica metalurgia ieşeană pe noi trepte ale dezvoltării şi modernizării. Vom eviden­ţia, deci, elementele principale care vor apare la Uzina metalurgică în anii cinci­nalului 1971—1975. Pentru metalurgia ieşeană se desprind două opţiuni esenţiale : dezvoltarea ver­tiginoasă a capacităţilor existente şi modernizarea intensă a tehnologiilor de fabricaţie. Cînd am spus dezvoltare ne-am gândit că în 1975 această uzină va avea o capacitate de producţie de trei ori mai mare ca cea din prezent la ţevi sudate şi de aproape patru ori la profi­le îndoite. Desigur, această dezvoltare presupune eforturi însemnate în­­ dome­niul investiţiilor. Fondurile de investi­ţii ce se vor aloca pentru Uzina meta­lurgică în aceşti ani vor fi de 2,5 ori mai mari, faţă de cele cheltuite pînă în prezent la această unitate. Şi, ca să răs­pundă imperativelor stringente ale eco­nomiei noastre naţionale, colectivul de aici se preocupă să realizeze, concomi­tent cu mărirea capacităţilor, noi tipuri de ţevi cu grad mai ridicat de prelucrare a metalului şi caracteristici tehnice so­licitate de industria modernă, în primul rînd de construcţia de maşini. Astfel, dacă în prezent gama sortimentelor de ţevi se h­iditează pînă la 114 mm, în 1975 această gamă dimensională se va mări, urmînd a se pro­duce şi ţevi conducte sudate, sor­timent foarte mult solicitat de cele­lalte ramuri ale economiei. Şi profilele cu marca uzinei ieşene vor primi des­tinaţii multiple, printre care am­ remar­ca utilizarea în construcţia de electro­­filtre, în industria de autocamioane şi autobuze, în instalaţii de paletizare şi containerizare, în construcţii metalice etc. Sunt preocupări care vor cere mult consum de materie cenuşie din partea întregului colectiv. Recent, Vasile Bră­­nişteanu, inginerul şef al uzinei, ne des­tăinuia unele din ideile valoroase care vor prinde viaţă în anii cincinalului. Este vorba, printre altele, de lărgirea sectorului de proiectare, care să asigure elaborarea atît a documentaţiilor tehni­ce pentru produsele curente, cît şi a studiilor tehnico-economice şi a proiec­telor de execuţie pentru lucrările de in­vestiţii ce vizează dezvoltarea şi moder­nizarea uzinei. „In special pentru diver­sificarea producţiei de ţevi şi profile­­ "NVWWWYWVWWWWVWWVWWVWWA ne spunea interlocutorul — vom acor­da o atenţie deosebită constituirii şi organizării unei grupe care să se ocupe numai de proiectarea tehnologiilor şi calibraţiilor. Dispunem de cadre bine pregătite pentru a face faţă acestor ce­rinţe. La nevoie, desigur, vom atrage şi alte cadre tinere ce vor veni de pe băncile facultăţilor”. Metalurgiştii ieşeni asociază acţiunea de creştere a eficienţei economice şi a competitivităţii mărfurilor pe pieţele ex­terne cu procesul de reînnoire a pro­ducţiei, ca o manifestare a îmbunătăţi­rii permanente a calităţii, a caracteris­ticilor tehnice, economice, funcţionale şi estetice ale produselor. Am aflat astfel că în anii cincinalului 1971—1975 mo­dernizarea va avea un cîmp larg de a­­firmare. Toate liniile de ţevi sudate, ca­re folosesc în prezent procedeul de su­dură electrică prin rezistenţă, se vor mo­derniza prin introducerea sudurii prin curenţi de înaltă frecvenţă. Şi ceea ce este deosebit de semnificativ, proiecta­rea, execuţia şi montajul instalaţiilor respective se vor efectua integral cu forţele proprii ale colectivului, în ca­drul acţiunii de autoutilare. In acest sens merită a fi consemnat şi faptul că una din liniile de sudură care se vor realiza, va fi proiectată integral în uzi­nă, iar utilajul va fi construit în ţară. In general, la această uzină procesul de modernizare se armonizează şi se îm­bină organic cu programul de autoutila­re. S-a format la acest colectiv o opinie de masă împotriva tuturor celor ce mai încearcă să se ploconească în faţa străi­nătăţii, împotriva celor ce nu apelează şi nu încearcă să valorifice la maximum forţele proprii. Inginerul Otto Belzo, şe­ful serviciului tehnic, ne relata că pen­tru cele două linii de profile care ur­mează a se monta în anul 1972, uzina va proiecta şi executa în întregime fie­­răstraiele culisante, aduse pînă acum din import. Pe linia modernizării, se va în­scrie şi realizarea unei linii de ţevi sudate din oţel inoxidabil, produse care în prezent se importă. Este rodul stu­diilor şi cercetărilor ce se fac de ani de zile în cadrul Staţie- pilot din uzină. Se va moderniza, de asemenea, linia de profile mari în vederea executării unor profile din oţeluri microaliate cu rezistenţă mare, necesare la producerea longeroanelor pentru autocamioane. Pen- Eugeniu ZIDARIȚA (continuare in pag. a 3-a) ■ CARNET IEŞEAN Săsitul... are dreptul la viaţă O­­mamă“ şi-a lăsat pruncul In voia sorţii. O condamnăm pentru actul inuman. In asemenea cazuri, revolta nu cunoaşte limite. Dar ce folos ? Rareori asemenea specime­ne sunt depistate, primindu-şi me­ritata pedeapsă. Rămîne totuşi a­­cea fiinţă nevinovată — copilul. O găsim înscrisă in condicele u­­nei instituţii de ocrotire a minori­lor. In dreptul numelui figurează Găsitul, iar al prenumelui Smochină, Cirmi, Pricăjitu, Florin, Puiu, Pier­sică etc. Un nume comun Găsitul, un prenume dat la intîmplare. Această fiinţă ce se numeşte Gă­titul are dreptul la viaţă, la un nume. Statul nostru ocroteşte mi­norii, le creează condiţii pentru creştere şi educare. Totodată, prin decizii ale consiliilor populare, li se acordă şi un nume omenesc. Aşa bunăoară, prin decizia nr. 24111971, Consiliul popular muni­cipal a aprobat ca micuţul aban­donat la imobilul din şoseaua Ilie Pintilie nr. 3, ocrotit acum in lea­gănul de copii, să poarte numele Vasile Crăciun. Tovarăşa Didina Nechita, din şoseaua Ştefan cel Mare nr. 85, a găsit un copil, ce este internat in leagănul de copii. Prin decizia nr. 156, Consiliul popu­lar municipal a hotărît ca acesta sa poarte numele Cristian Florescu. Minorul găsit de către Elvira Belo­­jinschi, din str. locotenent Po­­povici nr. 3, va purta numele Vlad Popovici, iar cel găsit de Costică Butnaru, din str. Sf. Andrei nr. 15, va răspunde la chemări: Dan Sep­­timiu. Şi asemenea exemple pot continua. nefiind copii, soţii Elena şi Ilie Paveliuc, din str. Dr. Savini nr. 3, Sofia şi Mihai Rusu, din aleea Mi­hail Sadoveanu nr. 22, Natalia şi Gheorghe Apetrei, din str. Socola nr. 8, Adela şi Marcel Ţurlea, din pasajul Cuza Vodă nr. 8, asumîn­­du-şi răspunderea pentru creşterea şi educarea copiilor, au pus nu nu­mai semnătura lor pe cerere, ci au pecetluit hotărirea lor prin numele ce le-au dat copiilor. Iresponsabilităţii celor care au dat viaţă unor copii şi apoi i-au abandonat, i se răspunde prin ne­mărginita grijă a statului și a unor familii care înfiază. wmv.v.viw.v.v.1, Al. MONTEORTI Sporul veniturilor reale ale ţărănimii „Veniturile reale ale ţărănimii provenite din munca în cooperativele agricole de producţie şi din gospodăriile personale — calculate pe o persoană activă — corespunzător producţiei agricole planificate — vor fi mai mari In 1975 faţă de 1970 cu 22—30 la sută". Zile de toamnă, unele frumoase, cu soa­re mult şi miresme îmbătătoare. In fabrici, în uzine, pe şantierele de construcţii, pe ogoare, peste tot, un ritm intens de mun­că. Clipă de clipă, ceas de ceas, obiecti­vele primului an al actualului cincinal ca­pătă contur. Pe lngă activitatea în produc­ţie sau în şcoli, tinerii muncitori, ţărani, intelectuali şi studenţi participă în număr din ce în ce mai mare, continuînd tra­diţia lăsată de mai vîrstnici, la acţiunile de muncă patriotică. Echipa a IlI-a, fruntaşă Lucrările de construcţie a Institutului po­litehnic din Bucureşti se apropiau de sfir­şit Cu un sentiment de solidaritate stu­denţească, pe acest şantier au venit să lucreze, pe timpul vacanţei, studenţi din toate centrele universitare ale ţării. Echipa a lll-a din brigada a 5-a era formată din 28 de studenţi şi studente din Centrul uni­versitar Iaşi. Citeva nume : Gheorghe Am­­brozi, Vasile Ionel, Maria Corlea, Constan­tin Găucă, Vasile Holtea, Eliza Năstase, Constantin Creţu şi alţii. Viitorii profesori, medici, ingineri, specialişti în agricultură, au renunţat la o parte din zilele de va­canţă pentru ca tovarăşii lor din Bucu­reşti să poată începe noul an de Invăţă­­mint intr-un lăcaş nou.­­ Nu a fost o muncă uşoară, ne spu­nea studenta Maria Costea, din anul al IV-lea al Facultăţii de horticultura. Dar faptul că participam la unul din cele mai importante obiective ale Invăţămîntului nostru superior, că munca noastră se în­scria la loc de cinste alături de cea a constructorilor, ne călăuzea in permanen­ţă să muncim cu mai mult elan, cu mai multă dăruire. Şi a sosit momentul inaugural. Toţi stu­denţii ieşeni prezenţi pe şantierul Institu­tului politehnic din Capitală, ca o răsplată a muncii lor pline de abnegaţie, au fost distinşi cu insigna de »Fruntaş in munca patriotică". Veselie in deal tain. Dar munca patriotică a tineretului nu are caracter de campanie. Mulţi dintre studenţii - brigadieri pe şantierul Institu­tului politehnic din Bucureşti, întorşi la Iaşi, s-au alcătuit din nou in brigăzi şi echipe şi au poposit acolo unde în aceste zile este nevoie de ei. Pe Maria Costea am intilnit-o, alături de alte numeroase colege, în via Staţiunii ex­perimentale hortiviticole, la cules de stru­guri. De şase zile se afla aici şi era minoră că împreună cu celelalte colege a reuşit să recolteze 45 000 kg. de struguri.­­ Noi, studentele din anul al IV-lea de la Facultatea de horticultura, ne spunea dînsa, formăm o echipă de 15 fete, în­cepem munca dis-de-dimineaţă, la ora 6.30, şi reuşim să culegem zilnic, în medie, cite 3 500 kg. de struguri, încercăm să aflăm ce sentimente trăiesc in aceste zile tinerele brigadiere ale muncii patriotice. Şi aproape de la fiecare obţi­nem acelaşi răspuns : „Ne facem datoria". Un răspuns simplu, dar cu multiple semni­ficaţii ! Şi în acest freamăt de muncă din dealul Copoului, unde frunza din vii a ruginit iar pomii îşi dezbracă veşmîntul de vară, răz­bat pînă departe cîntece de veselie, melo­dii din cele mai îndrăgite, cîntate deopo­trivă atît de Florina Ifrim, Nastasia Bucşa şi Maria Atudosiei cit şi de Nastea Po- Dan VALERIU (continuare în pag. a 3-a) Carnet de reporter Tinereţe responsabilă, entuziastă ■ Un singur răspuns: „Ne facem datoria" « Pe naţional al muncii patriotice şi-au dat mina sute de tineri Zeci, sute de tineri răspund zilnic prezent pe şantierul naţional al muncii patriotice Timişeşti—Iaşi. In clişeu studenţi de la Universitatea ieşeană. Foto : G. FAUL X S" n ■ ■ nă ! In pagina a 4-a . Situaţie critică în oraşul argentinian Cordoba­n Demisia guvernului ture La urgentarea campaniei agricole e preţioasă fiecare clipă ■ Tot porumbul­ pe drumul cel mai scurt în pătule! ■ Restanţele la re­coltarea sfeclei de zahăr să fie cît mai rapid lichidate ■ Vremea instabilă im­pune transportarea operativă a întregii cantităţi de produse de pe cîmp Insămînţările de toamnă — una din cele mai importante acţiuni agricole ale acestui sezon — s-au încheiat. A fost, de asemenea, strînsă cea mai mare parte din recolta culturilor tîrzii. Totuşi, mai există însemnate cantităţi de produse care nu sunt încă puse la adăpost de intemperii. Iată, de exemplu, cum se pre­zintă situaţia la cultura porumbului pen­tru boabe. E drept că n-au mai rămas de tăiat strujenii decit de pe mai puţin de 500 de hectare. Din păcate, dacă în această direcţie s-a avansat destul de rapid, la desfăcut sunt şi în momentul de faţă serioase rămîneri în urmă. Tabelul publicat în pagina a Il-a ziarului de azi demonstrează cel mai bine că în multe cooperative agricole depănuşatul a fost lăsat ,pe ultimul plan. Sunt necesare, aşadar, măsuri energice pentru a accelera la maximum strînsul şi depozitarea pro­ducţiei. Porumbul trebuie să ajungă cît mai urgent în pătulele unităţilor agri­cole, iar cantităţile contractate cu statul, în cele ale bazelor de recepţie. E de la sine înţeles că şi în cazul celorlalte cul­turi, ale căror roade nu sunt în întregime culese, trebuie să se manifeste aceeaşi preocupare. E locul să amintim că faţă de data la care ne găsim, un stadiu cu totul necorespunzător se constată şi la scosul sfeclei de zahăr (mai este de re­coltat o cincime din suprafaţa cultivată). Foarte întîrziate sunt C.A.P.-urile din Mirosloveşti, Hălăuceşti, Mogoşeşti-Siret, Balţaţi, Gropniţa şi altele. De menţionat şi faptul că nici transportul producţiei nu se desfăşoară peste tot potrivit aşteptă­rilor. Surprinzător este că din­­ acest punct de vedere nu se pot lăuda chiar şi unele cooperative agricole care au terminat sau sunt pe sfîrşite cu recoltarea (C.A.P. Oţeleni, Butea, Dagîţa, Vlădeni, Valea Seacă, Lunca etc.). Mai este încă de cărat de pe cîmp un mare volum de produse. Intre acestea o pondere însemnată o deţin cocenii de porumb care vor trebui, în întregime, adunaţi şi stocaţi cu grijă în parcurile de furaje. Pentru a face faţă sarcinilor, e necesar să se folosească, la întreaga capacitate, toate mijloacele de transport astfel ca întreaga producţie să ajungă cît mai rapid la locurile de depozitare. Vremea a început să dea semne de în­răutăţire aşa că fiecare clipă prielnică este mai preţioasă ca oricînd. Să se asi­gure peste tot o organizare cît mai efici­entă pentru ca transporturile să poată fi încheiate înainte ca drumurile să de­vină impracticabile. O dată cu terminarea însămlnţărilor numeroase forţe mecanice au devenit disponibile şi ele trebuie imediat con­centrate la efectuarea ogoarelor de toam­nă. Se impune urgentarea acestei acţiuni in general, dar în special în coopera­tivele agricole. Căci dacă în sectorul agricol de stat sunt totuşi arate 54 la sută din terenurile destinate însămînţă­­rilor de primăvară, în cel cooperatist nu s-au realizat decît 35 de procente din plan. E nevoie, de asemenea, să se ma­nifeste mai mult interes şi pentru exe­cutarea arăturilor în vii și livezi. După cum se vede, agenda lucrărilor agricole continuă să fie destul de încăr­cată. De aceea lucrătorii de pe ogoare sunt datori să folosească gospodăreşte puţinul timp bun pe care-l mai oferă această toamnă pentru a asigura succesul deplin al actualei campanii. In pagina a 3-a Situația depănușării porumbului-facare în seara zilei de 27 octombrie a. c. ­­VVVVVVA^SA^VVVVVV­­VVVVVVVVVVVVVVSAffVVVVVVVA O strălucită victorie a forţelor păcii, a principiului universalităţii O. N. U­. Toate popoarele lu­mii au primit cu o profundă satisfacţie ho­tărirea de mare impor­tanţă internaţională prin care Adunarea Ge­nerală a O.N.U. a a­­doptat proiectul de re­zoluţie supus de 23 de state, printre care şi România, privitor la ,,restabilirea drepturilor legitime ale Republicii Populare Chineze în Organizaţia Naţiunilor Unite” şi expulzarea din acest for interna­ţional a emisarilor d­an­­baisişti care, timp de peste două decenii, au ocupat în mod ilegal şi abuziv lo­cul Chinei populare la O.N.U. Aceasta este un act de dreptate, o strălucită victorie a forţelor păcii şi pro­gresului,­ un triumf al principiului universalită­ţii O.N.U. Votul din A­­dunarea Generală con­stituie o victorie a po­liticii juste de recunoaş­tere a rolului şi impor­tanţei deosebite a R.P. Chineze în viaţa inter­naţională, un act poli­tic aşteptat de întreaga opinie publică, o heta­ire care ilustrează for­­a şi opţiunile O.N.U. ii ridică prestigiul aces­­ei organizaţii mondia­­e. In zilele noastre a de­venit tot mai limpede că soluţionarea marilor probleme care confrun­tă omenirea este de neconceput fără parti­ciparea marelui popor chinez de aproape 800 de­­ milioane de locui­tori. Această cerinţă o­­biectivă a evoluţiei vie­ţii internaţionale tre­buia să-şi găsească re­flectarea şi în cadrul O.N.U., a cărei Cartă proclamă principiul u­­niversalităţii. Şi totuşi, timp de peste două de­cenii, S.U.A. au încer­cat să împiedice sau să tergiverseze reglemen­tarea unei probleme pe care viaţa însăşi o ce­rea rezolvată. S.U.A. s-au cramponat de fic­ţiunea unei aşa-zise Chine d­anbaisiste şi au încercat să impună a­­ceastă ficţiune şi altor ţări, blocînd, sub dife­rite pretexte şi prin fel de fel de tertipuri — inclusiv cu ajutorul a­­şa-zisei „maşini de vot“ la O.N.U. — re­cunoaşterea drepturilor legitime ale Chinei populare. Dosarul pro­blemei datează — la O.N.U. — din anul 1949, cînd revoluţia populară chineză tri­umfă, înfrîngînd rămă­şiţele marionetelor d­an­baisiste — care nu reprezentau şi nu re­prezintă pe nimeni. A­nul 1970 a constituit un moment important în cadrul dezbaterilor la O.N.U., ca urmare a creşterii impetuoase a curentului în favoarea stabilirii de relaţii di­plomatice cu R.P. Chi­neză şi pentru resta­bilirea drepturilor ei legitime la O.N.U. La 20 noiembrie 1970, A­­dunarea Generală a O.N.U. s-a pronunţat cu majoritate de voturi — pentru prima oară de la începutul dezba­terii acestei probleme — în favoarea restabi­lirii drepturilor legale ale Chinei popu­lare la O.N.U. şi pentru ex­cluderea d­anbaisiştilor. Această adevărată răs­turnare a raportului de forţe, aceste mutaţii revelatorii au conti­nuat impetuos. Alături de ţările socialiste, ca­re au sprijinit cu con­secvenţă restabilirea drepturilor legitime ale R.P. Chineze la O.N.U., în acelaşi sens s-au ex­primat şi acţionat ma­joritatea noilor mem­bri ai Organizaţiei, statele care-şi cuceri­seră de curînd indepen­denţa. Tendinţele rea­liste, rezonabile în via­ţa internaţională cîşti­­gă mereu teren. S­ au Al. CERBU [continuare în pag. a 4-a WWWWWWWWWWW­WVWWWWWWWWWWWWW

Next