Flacăra Iaşului, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 7866-7889)
1972-01-28 / nr. 7887
. ANUL XXT111, 4 PAGINI 30 BANI Proletari din toate ţârile, unifi-va! Incomninsului Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Fiecare mecanizator să intimpine activ primăvara. Staţiunii de mecanizare a agriculturii îşi înceţi al doilea an de activitate în cadrul asigurat în urma aplicării măsurilor elaborate de partid în vederea îmbunătăţirii planificării, conducerii şi organizării agriculturii. Cele mai multe S.M.A.-uri din judeţul nostru au încheiat primul an de existenţă în noua formă organizatorică cu rezultate mai bune, reflectate şi în producţiile sporite ale cooperativelor agricole deservite. In planurile de producţie pe 1972 ce se definitivează în această perioadă, atît staţiunile de mecanizare cît şi C.A.P.-urile îşi prevăd indicatori economici mai substanţiali a căror realizare solicită de ambele părţi eforturi conjugate şi susţinute. In ceea ce-i priveşte, mecanizatorii sunt chemaţi să asigure toate condiţiile pentru a executa la timp şi de calitate un volum sporit şi diversificat de lucrări. Pe această linie se înscriu şi pregătirile pentru campania agricolă de primăvară. Trebuie să spunem că unele staţiuni au făcut şi fac în continuare tot ce le stă în putinţă pentru a se prezenta cum trebuie la „startul“ primului sezon de vîrf al anului. Constatarea e valabilă înainte de toate pentru S.M.A. Strunga unde întreg parcul de tractoare a fost pus în stare de funcţiune, iar repararea maşinilor agricole e pe sfîrşite. După cum ne relata tov. Ing. Coca Radu, directorul unităţii, aici s-a acţionat din vreme în direcţia aprovizionării cu piese şi materiale, iar fiecare „fereastră“ a iernii în curs a fost din plin folosită pentru revizuirea utilajelor cu care se va lucra în apropiata campanie. Amintim în treacăt că tînăra staţiune de la Strunga a „debutat“ în mod strălucit situîndu-se anul trecut printre unităţile similare fruntaşepe judeţ. Seriozitatea cu care colectivul de muncă de aici a păşit în noul an constituie cea mai bună garanţie că unitatea îşi va menţine şi consolida poziţia. Şi la S.M.A. Şipote am gasit aproape toate cele 44 de tractoare destinate reparaţiilor gata pentru a-şi relua lucrul în noul ciclu de producţie. Asemenea rezultate pot fi consemnate şi de la S.M.A. Focuri, Iugani etc. Dacă aici însă reparaţiile s-au încadrat în prevederile graficelor sau le-au devansat chiar la unele utilaje, în alte locuri activitatea a decurs şi, din păcate, continuă şi în prezent foarte anemic. Printre cele mai întîrziate se numără S.M.A. Popricani şi Osoi, unde din cele 62 de tractoare pe care fiecare din ele trebuie să le pună în stare de funcţionare în acest sezon, nu s-au reparat pînă zilele trecute decît 16 şi, respectiv, 15. Intrebîndu-ne care sînt cauzele întîrzierilor amintite am ajuns la concluzia că ele sint în primul rînd de natură subiectivă. Astfel, in ambele cazuri s-a tărăgănat nejustificat trimiterea tractoarelor şi maşinilor agricole cu reparaţii mai dificile către atelierele mecanice zonale din judeţ. Pe de altă parte, nici pe plan local lucrările nu s-au bucurat de mai multă atenţie. N-au existat oare condiţii pentru a se executa măcar reparaţiile prevăzute în cadrul staţiunilor respective . Nu se poate găsi nici o asemenea scuză. La S.M.A. Popricani, de pildă, există un atelier bine dotat în cadrul secţiei Ţigănaşi, iar un al doilea a fost pus la dispoziţia staţiunii de întreprinderea agricolă de stat vecină. Şi S.M.A. Osoi dispune, de asemenea, de condiţii pe care nu le foloseşte cum trebuie. Şi nu sunt singurele mostre ale lipsei de spirit gospodăresc. „O bună parte din utilajele S.M.A. Hîrlău — ne spunea tov. ing. I. Hîrlea, şef de serviciu la întreprinderea judeţeană de mecanizare a agriculturii, ar fi putut fi de acum gata pentru campanie dacă tovarăşii de aici ar fi gospodărit ca lumea spaţiile de care dispun. Iată însă că ei au transformat un atelier în magazie de piese şi materiale, fiind nevoie de intervenţia noastră pentru ca această construcţie să-şi recapete destinaţia iniţială“. Deficienţe de ordin organizatoric se semnalează şi în alte unităţi, în care, datorită acestui motiv, revizuirea utilajelor lasă destul de dorit. Ceea ce se impune este ca, fie la atelierele mecanice din judeţ, fie In cadrul S.M.A.urilor, să se accelereze ritmul reparaţiilor, organizînduse munca In două schimburi. Lucru necesar în special în cazul tractoarelor la care, spre deosebire de maşini agricole, reparaţiile nu se încadrează în ritmul prevăzut. E drept că datorită condiţiilor favorabile pentru continuarea arăturilor destinate culturilor de primăvară o parte din tractoare au fost retrase pentru reparaţii ceva mai tîrziu ca de obicei. Practica unităţilor fruntaşe amintite arată însă că fără a neglija executarea arăturilor, reparaţiile pot ţine pasul cu graficele dacă se folosesc din plin perioadele nefavorabile lucrului în cîmp. C. GRIGORAŞ (continuare in pag. a 2-a) au terminat repararea tractoarelor, alţii abia au început-o ■ Punerea la punct a utilajelor C. A. P.-urilor — o obligaţie uitată ■ Şi iarna se pot obţine venituri, cu condiţia să nu se... hiberneze e pe şantierele construcţiilor de locuinţe şi social-culturale ieşene . . Nesusţinute organizatoric, planurile sunt insuficiente în faţa rigorilor iernii Anul 1972 se anunţă bogat pentru municipiul şi judeţul Iaşi şi în privinţa obiectivelor de interes social-cultural, prevăzute a se înălţa prin eforturile lucrătorilor Trustului de construcţii. Urmează a fi construite peste 3.000 de apartamente, amplasate, în majoritatea lor, în noul cartier „Alexandru cel Bun“. Este vorba, de fapt, de o nouă etapă — a II-a — în conturarea celui mai mare şi mai modern cartier al Iaşului. Dintre obiectivele (ne referim la cele despre care nu am avut prilejul să scriem pină In prezent) cu caracter social-cultural, mai amintim două şcoli, totalizind 40 săli de clasă, In cartierele „Alexandru cel Bun" şi Socola-Nicolina, precum şi două grădiniţe in microraionul 3 Tătăraşi şi cartierul Socola-Nicolina. Alte obiective, nu mai puţin importante, a căror construcţie a început în 1971 sau mai înainte, urmează a fi finalizate. Deşi succintă, enumerarea de mai sus asta în măsură a ilustra faptul că sarcinile Trustului de construcţii sunt mari şi In acest an, ceea ce reprezintă un argument de plus pentru seriozitatea cu care trebuie privită planificarea producţiei şi respectarea termenelor de dare In folosinţă. Încă de la începutul anului. In articolul de faţă, ne-am propus prezentarea citorva constatări privind activitatea Şantierului 1a fundaţii din cadrul trustului, şantier care joacă un rol deosebit de important în mersul Întregii activităţi de construcţii, dat fiind faptul că el este chemat să asigure frontul de lucru necesar şantierelor de structuri, instalaţii şi finisaj. Pe parcursul anului 1971, s-au înregistrat, din partea acestui şantier, o seamă de intîrzieri în predarea unor lucrări către şantierul de structuri, ceea ce a contribuit la nerespectarea unor termene de predare către beneficiari. Urmărindu-se eliminarea unor deficienţe manifestate anul trecut, aprecia ing. IOAN GOSAV, şeful şantierului, mai ales in privinţa coordonării eforturilor şantierelor pentru prevenirea unor „gîtuiri" ale producţiei anumitor şantiere, în unele perioade, s-a acordat o atenţie deosebită planificării producţiei. Şi, zic eu că, cel puţin pentru trimestrul I, problema a fost rezolvată foarte bine, stabilindu-se în amănunt nu numai valoric, ci şi fizic, sarcinile şantierelor, întocmindu-se corect graficele de coordonare. Sarcina planificatorilor a fost uşurată de o seamă de condiţii cu mult mai favorabile faţă de anii trecuţi. Menţionez asigurarea documentaţiei (la 10 ianuarie dispuneam de toate proiectele pentru semestrul I şi în procent de aproape 95 la sută din totalul necesarului pe acest an), deschiderea finanţării, amplasamente libere. In consecinţă, un aspect pozitiv: Şantierul Ia fundaţii şi-a propus să realizeze în trimestrul I peste 25 la sută din valoarea de plan anuală. Mai mult, pentru ianuarie s-a planificat 35 la sută din planul trimestrial. Aşadar, intenţii bune care, finalizate, ar putea, după părerea conducerii şantierului, să asigure frontul de lucru în vederea utilizării eficiente a capacităţilor la celelalte şantiere. Conform precizărilor tov. GRIGORE TANAIT, inginerul şef al şantierului, pe trimestrul I nu se ridică probleme nici în legătură cu materialele de bază necesare (oţel-beton, ciment, agregate etc.), totul fiind pregătit pentru ca producţia să se desfăşoare din plin. — Singurul impediment care a intervenit, ni s-a spus, este frigul. In consecinţă, în primele două decade din ianuarie, producţia realizată reprezintă doar 27 la sută din planul lunar. Am atacat întregul front de lucru prevăzut prin Gh. MIHALACHE (continuare in pag. a 2-a) In pagina a 4-a PARISConferința J cvadripartită în problema | vietnameză | I ■ COMBNTAR1U EXTERN I Triste realități dominicane { Imagine din secţia de montaj general de la Uzina mecanică „Nicolina“. Foto : G. PAUL PLANUL ECONOMIC ŞI SIrETUL LOCAL în dezbaterea deputaţilor Consiliului popular al municipiului Iaşi Cea de a XIII-a sesiune a Consiliului popular al municipiului Iaşi , care a avut loc în cursul zilei de ieri şi la ale cărei lucrări a participat tov. Gh. Brehuescu, prim-vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean, a dezbătut şi aprobat planul economic şi bugetul local pe anul 1972. Potrivit hotărîrilor adoptate, în anul în curs industria locală va realiza o producţie globală ce va reprezenta o creştere de 7,6 la sută faţă de anul precedent, iar volumul investiţiilor va prezenta, faţă de 1971, o creştere de 62 milioane lei. Importante obiective sunt prevăzute pentru sectorul social-cultural. Vor fi construite din fondurile statului 1.002 apartamente şi alte 1.710 apartamente proprietate personală, cu sprijinul statului în credite şi execuţie , reţeaua comercială de stat se va dezvolta cu încă 30 de unităţi, cu o suprafaţă de 13.000 m.p., iar planul de desfacere a mărfurilor va fi mai mare cu 5,2 la sută faţă de cel din anul precedent. Din fonduri centralizate se vor construi o şcoală cu 24 săli de clasă în cartierul „Alexandru cel Bun“ şi o alta, cu 16 săli de clasă, în strada Primăverii, precum şi 3 atelierelaboratoare la şcolile generale. In cadrul aceleiaşi sesiuni, deputaţii au luat în dezbatere şi au aprobat problemele propuse a fi luate spre studiu şi control de către comisiile permanente ale Consiliului popular municipal. De asemenea, deputaţii au aprobat modificarea art. 19 din Hotărirea nr. 7 din 1969 a Consiliului popular al municipiului Iaşi. Potrivit articolului sus-citat — aşa cum el a fost modificat — lucrările de închidere a logiilor şi balcoanelor de la blocurile de locuinţe proprietate de stat sau proprietate personală se vor executa numai în baza şi condiţiile prevăzute în autorizaţia ce se va emite de către Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Iaşi. Tov. Gh. Brehuescu a subliniat, în încheierea dezbaterilor, principalele sarcini ce revin Consiliului popular municipal, Comitetului său executiv, pentru asigurarea înfăptuirii hotărîrilor adoptate. în pag. a 2-a Metodologia orelor de diri genţie Cine creează condiţii pentru săvîrşirea infracţiunilor ? Analizele prilejuite de încheierea anului 1971 asupra activităţii de apărare a avutului obştesc au scos în evidenţă că, în unele sectoare economice cu pondere pe raza judeţului nostru continuă să se comită infracţiuni. Această situaţie îşi găseşte explicaţia în lipsa unor măsuri ferme pe linia apărării proprietăţii socialiste, în atitudinea încă neglijentă a unor factori de răspundere din instituţii şi întreprinderi pentru aplicarea cu consecvenţă a prevederilor legii şi a indicaţiilor primite din partea organelor de partid. In superficialitatea cu care unii salariaţi înţeleg să-şi îndeplinească atribuţiunile de serviciu şi într-o slabă activitate de propagandă juridică. Ne vom referi în primul rînd la paznici, acei angajaţi ai unităţilor economice sau ai Direcţiei de pază civilă contractuală. Nu de puţine ori, verificînd modul în care aceştia îşi îndeplinesc atribuţiunile, constatăm că unii, dovedind o slăbire a simţului de răspundere, fie că părăsesc posturile şi se ocupă de rezolvarea unor probleme de ordin personal, fie că se culcă. Aşa de exemplu, recent au fost găsiţi dormind, în timp ce erau de serviciu, paznicii Gh. Biciuşca de la întreprinderea de electromontaj, Dumitru Luculescu şi Petru Sandu, de la Palatul Culturii. Atenţionaţi asupra atitudinii de nepăsare de care dau dovadă, la nici unul nu s-a constatat reacţia omului cu bun simţ, trezit la realitate de alţii, ba, dimpotrivă, au căutat să invoce diferite pretexte minore, potrivit cărora societatea ar trebui să le retribuie şi orele de somn. Serioase deficienţe se constată şi în funcţionarea pazei civile contractuale. Unii salariaţi ai acestei instituţii consideră că îşi îndeplinesc atribuţiunile dacă sunt prezenţi în cabinele situate la porţile de acces, cu toate că, în nenumărate rînduri, li s-a atras atenţia asupra obligaţiei ce o au de a patrula în permanenţă în limita perimetrului ce-l au de păzit. Dintre cei cu o asemenea mentalitate exemplificăm pe Constantin Zămurcă (întreprinderea economică ,,Progresul“), Hie Munteanu (I.C.R.T.I.), Ioan Alexa (Şcoala profesională de construcţii) şi alţii. Apreciem că ar fi bine dacă conducerea D.P.C.C. s-ar ocupa mai mult de acei angajaţi care provin din mediul rural stolare în timpul zilei se ocupă de gospodărie şi diverse munci agricole, prezentîndu-se la serviciu cu un potenţial redus de muncă. Vorbind despre neajunsurile care mai persistă în funcţionarea sistemelor de pază nu putem trece cu vederea obligativitatea ce revine conducătorilor de întreprinderi şi instituţii pentru exercitarea controlului şi sesizarea organelor competente în vederea înlocuirii paznicilor necorespunzători. In mod cu totul greşit unii factori de răspundere consideră că a executa o împrejmuire în jurul locurilor în care sunt depozitate bunuri materiale înseamnă a face o „risipă“ de fonduri. Asemenea concepţii întîlnim îndeosebi în unităţile de construcţii, unde o serie de produse (dintre care unele mult solicitate pe piaţă) sunt lăsate la îndemîna oricărui cetăţean şi, bineînţeles, că de această situaţie profită cei rău intenţionaţi. Exemplificăm cele de mai sus cu situaţia constatată la Depozitul ,,Motronea“ al Trustului de construcţii Iaşi. La un control recent s-a constatat că la această unitate nu numai că nu era asigurată o împrejmuire corespunzătoare, dar nu exista nici o evidenţă a autovehiculelor care intrau şi ieşeau din depozit. Redăm următoarea situaţie, puţin hazlie, dar care invită la meditaţie. Ştiind că gestionarul Constantin Andreiescu şi-a creat însemnate plusuri în gestiune şi că dovedeşte multă superficialitate în îndeplinirea obligaţiilor profesionale, lucrătorii noştri au întocmit o „delegaţie“ care nu întrunea nici pe departe condiţiile de formă şi fond ale unui aseienea act şi, folosind maşina 21—Is—2085, s-au prezentat la cel în cauză, solicitîndu-i eliberarea a 1 000 blocuri B.C.A. Acesta, fără a verifica cel puţin semnăturile de pe actul respectiv sau a se sesiza că cei care-i solicitau materiale nu au mai fost văzuţi în depozit, le-a pus la dispoziţie marfa solicitată, permiţînd plecarea ei din depozit. Aspecte asemănătoare s-au constatat şi la alte unităţi. Astfel, la Şantierul „Alexandru cel Bun“, Grupul de instalaţii al Trustului Maior Corneliu DIAMANDESCU adjunctul şefului Inspectoratului judeţean de miliţie Iaşi (continuare în pag. a 2-a) Grija pentru apărarea avutului A Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ In turneu la Bucureşti La invitaţia Consiliului Naţional al Culturii şi Educaţiei Socialiste, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri" din Iaşi va întreprinde un turneu în Capitală cu spectacolul cu piesa „Sfînta Ioana a abatoarelor“ de Berthold Brecht. Regia îi aparţine lui Hannes Fischer, laureat al premiului naţional (R.D.G.), scenografia lui George Doroşenco, iar muzical lui George Rodi- Foca. In rolul titu-lar, Cornelia Gheorghiu. Vor fi prezentate două spectacole, finul în ziua de 311 ianuarie, iar celălalt la 1 februarie. Acţiuni pentru constituirea fondului de solidaritate internaţională Apelul Biroului Executiv al Consiliului Naţional al F.U.S. a găsit un puternic ecou în rîndul artiştilor plastici ieşeni, care au înţeles să răspundă printr-o frumoasă acţiune menită să contribuie la constituirea fondului de solidaritate internaţională. Este vorba de organizarea unei expoziţii colective de artă plastică cu vânzare, la Galeriile Fondului Plastic din Iaşi, care cuprinde circa 40 de lucrări de pictură, grafică şi sculptură, reprezentînd compoziţii, peisaje industriale şi urbane, portrete etc. Expoziția va fi deschisă pînă la 15 februarie. Premieră la Opera ieşeană Sîmbătă, 29 ianuarie 1972, ora 19:30, va avea loc pe scena Operei de stat din Iaşi premiera spectacolului „Boema“ în conducerea muzicală a dirijorului Traian Mihăilescu, direcţia de scenă a lui Dimitrie Tăbăcaru (asistent de regie Mihai Zaborilă) şi scenografiasa George Doroşenco. Maestru de corp Anton Bişoc. Din distribuţie fac parte: Victor Popovici, Emil Pinu, Ion Prisăcaru, Costel Simionescu, Ion Humiţă, Aneta Pavalache, Gina Tripa, George Popa, Octav Ambrozie, Teodor Baicu. I SCHIŢE ÎN CREION Poluarea limbii unul din poeţii L-am întilnit iarăşi pe laşului şi amic al umilei mele persoane. Protejatul muzelor era trist ca un poem bacovian şi privea, fără să vadă, unul din discutabilele tablouri din bufetul Casei presei. Cu un gest larg, teatral, m-a poftit lingă domnia-sa şi a comandat bere. - Tovarăşe redactor-şef - m-a atacat el grav şi oficial - trebuie să faceţi ceva contra poluării limbii noastre româneşti. Nu mai putem tolera anumite expresii ce missrează limbajul tinerilor, mai ales. - Ştiu că mata nu eşti împotriva îmbogăţirii permanente a graiului şi chiar pui preţ pe invenţia verbală. Fără îndoială. Dar sunt cuvinte şi cuvinte : unele te îmbogăţesc, dau supleţe sporită şi profunzime unei cugetări, unei metafore ; altele, culese din jargonul borfaşilor, îţi produc o scîrba organică. Ieri, în tramvai, s-a urcat un grup de elevi de la o simandicoasă şcoală cu tradiţii. Băieţi şi fete de 15 sau 16 ani, curăţei şi simpatici. Cînd iată că o domnişorică palidă şi fiinţă îi spuse colegului : „Nu-i mişto gagiul din Invadatorii ”n „Ei, sanchi !”, a venit răspunsul sceptic al viitorului bărbat, „la mai bacana cu Invadatorii, că mă şucăresc !", a intervenit un al treilea din grup. Culmea şi acasă, cînd stăteam la serialul de la televizor, odrasla mea imi spune : „Cînd începe mardeala mă anunţi şi pe mine". Probabil că asta e formula prin care unii elevi încearcă să fie mai originali. Acest limbaj li se pare, poate, „neconformism", un fel de „teribilism", „exotism", la îndemîna oricui. Am observat şi eu fenomenul, chiar şi printre unii studenţi mai inculţi, mai sărăcuţi cu duhul. O dată cu adevărata maturizare, boala se vindecă. Se vindecă ea, dar e jenantă atîta vreme cît persistă la o, anumită vîrstă. In loc să-şi îmbogăţească vocabularul cu expresii plastice, utile omului modern, epocii revoluţiei tehnico-ştiinţifice şi ofensivei culturii datorită mijloacelor noi, mulţi tineri se uniformizează împănîndu-şi vorbirea cu ceea ce ciupesc de la drojdia societăţii. - Curios că unii literaţi nu s-au sfiit să utilizeze cuvintele incriminate de mata. - Asta e altă poveste ! In plus, mediul descris a impus un anumit limbaj, pentru realismul operei. Apoi cred că „mişto-urile" şi „gagiii" au poposit printre elevii noştri direct de la sursă, au sunat „nostim” la început, mai ales că prea puţini au intervenit pentru eugenia limbii, cu mijloace adecvate. Nu circularele şi prelucrările aride pot da rezultate in lupta contra poluării limbii, ci altceva. Poate satira, poate vibraţia sufletească a celui ce izbuteşte să convingă. Mai ales că la unii tineri maladia a căpătat proporţiile unei deprinderi. Eu cred că, fără să exagerăm, fără să acordăm păcatului mai multă importanţă decit merită, e timpul să atragem atenţia părinţilor, pedagogilor, organizaţiilor de tineret şi asupra necesităţii de a apăra limba de impurităţi reale. Bineînţeles, totul trebuie făcut cu tact, perseverenţă, răbdare. Tinerii, ştim foarte bine, sunt sensibili la poezie, la frumos, dar, şi la grotesc, mai ales că şi urîţenia are, uneori,’ farmecul ei. Deci o să faceţi ceva împotriva poluării limbii ? Fără doar şi poate ! Mihai DUMITRIU t .