Flacăra Iaşului, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 7866-7889)

1972-01-28 / nr. 7887

. ANUL XXT111, 4 PAGINI 30 BANI Proletari din toate ţârile, unifi-va! Incomn­insului Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Fiecare mecanizator să intimpine activ primăvara. Staţiunii­ de mecanizare a agriculturii îşi înceţi al doi­lea an de activitate în cadrul asigurat în urma aplicării măsurilor elaborate de partid în vederea îmbunătăţirii pla­nificării, conducerii şi orga­nizării agriculturii. Cele mai multe S.M.A.-uri din judeţul nostru au încheiat primul an de existenţă în noua formă organizatorică cu rezultate mai bune, reflectate şi în produc­ţiile sporite ale cooperative­lor agricole deservite. In pla­nurile de producţie pe 1972 ce se definitivează în această perioadă, atît staţiunile de mecanizare cît şi C.A.P.-urile îşi prevăd indicatori econo­mici mai substanţiali a căror re­alizare solicită de ambele părţi eforturi conjugate şi susţinu­te. In ceea ce-i priveşte, me­canizatorii sunt chemaţi să a­­sigure toate condiţiile pentru a executa la timp şi de cali­tate un volum sporit şi di­versificat de lucrări. Pe a­­ceastă linie se înscriu şi pre­gătirile pentru campania a­­gricolă de primăvară. Trebuie să spunem că unele staţiuni au făcut şi fac în continuare tot ce le stă în putinţă pentru a se prezenta cum trebuie la „startul“ primului sezon de vîrf al anului. Constatarea e valabilă înainte de toate pen­tru S.M.A. Strunga unde în­treg parcul de tractoare a fost pus în stare de funcţiu­ne, iar repararea maşinilor a­­gricole e pe sfîrşite. După cum ne relata tov. Ing. Coca Ra­du, directorul unităţii, aici s-a acţionat din vreme în di­recţia aprovizionării cu piese şi materiale, iar fiecare „fe­reastră“ a iernii în curs a fost din plin folosită pentru revizuirea utilajelor cu care se va lucra în apropiata cam­panie. Amintim în treacăt că tînăra staţiune de la Strun­ga a „debutat“ în mod stră­lucit situîndu-se anul trecut printre unităţile similare fruntaşe­­pe judeţ. Seriozita­tea cu care colectivul de mun­că de aici a păşit în noul an constituie cea mai bună ga­ranţie că unitatea îşi va men­ţine şi consolida poziţia. Şi la S.M.A. Şipote am ga­sit aproape toate cele 44 de tractoare destinate reparaţii­lor gata pentru a-şi relua lucrul în noul ciclu de pro­ducţie. Asemenea rezultate pot fi consemnate şi de la S.M.A. Focuri, Iugani etc. Dacă aici însă reparaţiile s-au încadrat în prevederile graficelor sau le-au devansat chiar la unele utilaje, în alte locuri activitatea a decurs şi, din păcate, continuă şi în prezent foarte anemic. Prin­tre cele mai întîrziate se numără S.M.A. Popricani şi Osoi, unde din cele 62 de tractoare pe care fiecare din ele trebuie să le pună în sta­re de funcţionare în acest sezon, nu s-au reparat pînă zilele trecute decît 16 şi, res­pectiv, 15. Intrebîndu-ne ca­re sînt cauzele întîrzierilor a­­mintite am ajuns la conclu­zia că ele sint în primul rînd de natură subiectivă. Astfel, in ambele cazuri s-a tărăgănat nejustificat trimi­terea tractoarelor şi maşini­lor agricole cu reparaţii mai dificile către atelierele me­canice zonale din judeţ. Pe de altă parte, nici pe plan local lucrările nu s-au bucu­rat de mai multă atenţie. N-au existat oare condiţii pentru a se executa măcar reparaţiile prevăzute în ca­drul staţiunilor respective . Nu se poate găsi nici o ase­menea scuză. La S.M.A. Po­pricani, de pildă, există un atelier bine dotat în cadrul secţiei Ţigănaşi, iar un al doilea a fost pus la dispozi­ţia staţiunii de întreprinde­rea agricolă de stat vecină. Şi S.M.A. Osoi dispune, de asemenea, de condiţii pe care nu le foloseşte cum trebuie. Şi nu sunt singurele mostre ale lipsei de spirit gospodă­resc. „O bună parte din u­­tilajele S.M.A. Hîrlău — ne spunea tov. ing. I. Hîrlea, şef de serviciu la întreprinderea judeţeană de mecanizare a a­­griculturii, ar fi putut fi de acum gata pentru campanie dacă tovarăşii de aici ar fi gospodărit ca lumea spaţiile de care dispun. Iată însă că ei au transformat un atelier în magazie de piese şi ma­teriale, fiind nevoie de inter­venţia noastră pentru ca a­­ceastă construcţie să-şi re­capete destinaţia iniţială“. Deficienţe de ordin organiza­toric se semnalează şi în alte unităţi, în care, datorită acestui motiv, revizuirea uti­lajelor lasă­ destul de dorit. Ceea ce se impune este ca, fie la atelierele mecanice din judeţ, fie In cadrul S.M.A.­­urilor, să se accelereze rit­mul reparaţiilor, organizîndu­­se munca In două schim­buri. Lucru necesar în spe­cial în cazul tractoarelor la care, spre deosebire de ma­şini agricole, reparaţiile nu se încadrează în ritmul pre­văzut. E drept că datorită condiţiilor favorabile pentru continuarea arăturilor desti­nate culturilor de primăvară o parte din tractoare au fost retrase pentru reparaţii ceva mai tîrziu ca de obicei. Prac­tica unităţilor fruntaşe amin­tite arată însă că fără a ne­glija executarea arăturilor, reparaţiile pot ţine pasul cu graficele dacă se folosesc din plin perioadele nefavorabile lucrului în cîmp. C. GRIGORAŞ (continuare in pag. a 2-a) au terminat repararea trac­toarelor, alţii abia au început-o ■ Punerea la punct a utilajelor C. A. P.-urilor — o obligaţie uitată ■ Şi iarna se pot obţine venituri, cu condiţia să nu se... hiberneze e pe şantierele construcţiilor de locuinţe şi social-culturale ieşene . . Nesusţinute organizatoric, planurile sunt insuficiente în faţa rigorilor iernii­ ­Anul 1972 se anunţă bogat pentru mu­nicipiul şi judeţul Iaşi şi în privinţa o­­biectivelor de interes social-cultural, pre­văzute a se înălţa prin eforturile lucră­torilor Trustului de construcţii. Urmează a fi construite peste 3.000 de apartamen­te, amplasate, în majoritatea lor, în noul cartier „Alexandru cel Bun“. Este vor­ba, de fapt, de o nouă etapă — a II-a — în conturarea celui mai mare şi mai modern cartier al Iaşului. Dintre obiec­tivele (ne referim la cele despre care nu am avut prilejul să scriem pină In pre­zent) cu caracter social-cultural, mai a­­mintim două şcoli, totalizind 40 săli de clasă, In cartierele „Alexandru cel Bun" şi Socola-Nicolina, precum şi două grădi­niţe in microraionul 3 Tătăraşi şi car­tierul Socola-Nicolina. Alte obiective, nu mai puţin importante, a căror construc­ţie a început în 1971 sau mai înainte, ur­mează a fi finalizate. Deşi succintă, enu­merarea de mai sus asta în măsură a ilustra faptul că sarcinile Trustului de construcţii sunt mari şi In acest an, ceea ce reprezintă un argument de plus pen­tru seriozitatea cu care trebuie privită planificarea producţiei şi respectarea ter­menelor de dare In folosinţă. Încă de la începutul anului. In articolul de faţă, ne-am propus pre­zentarea ci­tor­va constatări privind acti­vitatea Şantierului 1­a fundaţii din ca­drul trustului, şantier care joacă un rol deosebit de important în mersul Între­­gii activităţi de construcţii, dat fiind fap­tul că el este chemat să asigure frontul de lucru necesar şantierelor de structuri, instalaţii şi finisaj. Pe parcursul anului 1971, s-au înregistrat, din partea acestui şantier, o seamă de intîrzieri în predarea unor lucrări către şantierul de structuri, ceea ce a contribuit la nerespectarea u­­nor termene de predare către beneficiari.­­ Urm­ărindu-se eliminarea unor defi­cienţe manifestate anul trecut, aprecia ing. IO­AN GOSAV, şeful şantierului, mai ales in privinţa coordonării eforturilor şantierelor pentru prevenirea unor „gî­­tuiri" ale producţiei anumitor şantiere, în unele perioade, s-a acordat o atenţie deosebită planificării producţiei. Şi, zic eu că, cel puţin pentru trimestrul I, pro­blema a fost rezolvată foarte bine, sta­­bilindu-se în amănunt nu numai valo­ric, ci şi fizic, sarcinile şantierelor, în­­tocmindu-se corect graficele de coordona­re. Sarcina planificatorilor a fost uşu­rată de o seamă de condiţii cu mult mai favorabile faţă de anii trecuţi. Menţio­nez asigurarea documentaţiei (la 10 ia­nuarie dispuneam de toate proiectele pen­tru semestrul I şi în procent de aproape 95 la sută din totalul necesarului pe acest an), deschiderea finanţării, amplasamen­te libere. In consecinţă, un aspect pozitiv: Şan­tierul I­a fundaţii şi-a propus să reali­zeze în trimestrul I peste 25 la sută din valoarea de plan anuală. Mai mult, pen­tru ianuarie s-a planificat 35 la sută din planul trimestrial. Aşadar, intenţii bune care, finalizate, ar putea, după părerea conducerii şantierului, să asigure fron­tul de lucru în vederea utilizării efi­ciente a capacităţilor la celelalte şan­tiere. Conform precizărilor tov. GRIGORE TANAIT, inginerul şef al şantierului, pe trimestrul I nu se ridică probleme nici în legătură cu materialele de bază nece­sare (oţel-beton, ciment, agregate etc.), totul fiind pregătit pentru ca producţia să se desfăşoare din plin. — Singurul impediment care a inter­venit, ni s-a spus, este frigul. In conse­cinţă, în primele două decade din ianua­rie, producţia realizată reprezintă doar 27 la sută din planul lunar. Am atacat întregul front de lucru prevăzut prin Gh. MIHALACHE (continuare in pag. a 2-a) In pagina a 4-a PARISConferința J cvadripartită în problema |­­ vietnameză | I ■ COMBNTAR1U EXTERN I Triste realități dominicane { Imagine din secţia de montaj general de la Uzina mecanică „Nicolina“. Foto : G. PAUL PLANUL ECONOMIC ŞI SIrETUL LOCAL­­ în dezbaterea deputaţilor Consiliului popular al municipiului Iaşi Cea de a XIII-a sesiune a Consiliului popular al municipiului Iaşi , care a avut loc în cursul zilei de ieri şi la ale cărei lucrări a participat tov. Gh. Brehu­­escu, prim-vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean, a dezbătut şi aprobat planul economic şi bugetul local pe anul 1972. Potrivit hotărîrilor adoptate, în anul în curs industria locală va realiza o producţie globală ce va reprezenta o creştere de 7,6 la sută faţă de anul pre­cedent, iar volumul investiţiilor va pre­zenta, faţă de 1971, o creştere de 62 mi­lioane lei. Importante obiective sunt prevăzute pentru sectorul social-cultural. Vor fi con­struite din fondurile statului 1.002 apar­tamente şi alte 1.710 apartamente pro­prietate personală, cu sprijinul statului în credite şi execuţie , reţeaua comer­cială de stat se va dezvolta cu încă 30 de unităţi, cu o suprafaţă de 13.000 m.p., iar planul de desfacere a mărfurilor va fi mai mare cu 5,2 la sută faţă de cel din anul precedent. Din fonduri centra­lizate se vor construi o şcoală cu 24 săli de clasă în cartierul „Alexandru cel Bun“ şi o alta, cu 16 săli de clasă, în strada Primăverii, precum şi 3 ateliere­­laboratoare la şcolile generale. In cadrul aceleiaşi sesiuni, deputaţii au luat în dezbatere şi au aprobat proble­mele propuse a fi luate spre studiu şi control de către comisiile permanente ale Consiliului popular municipal. De ase­menea, deputaţii au aprobat modificarea art. 19 din Hotărirea nr. 7 din 1969 a Consiliului popular al municipiului Iaşi. Potrivit articolului sus-citat — aşa cum el a fost modificat — lucrările de închi­dere a logiilor şi balcoanelor de la blocu­rile de locuinţe proprietate de stat sau proprietate personală se vor executa numai în baza şi condiţiile prevăzute în autorizaţia ce se va emite de către Comitetul executiv al Consiliului popu­lar al municipiului Iaşi. Tov. Gh. Brehuescu a subliniat, în încheierea dezbaterilor, principalele sar­cini ce revin Consiliului popular munici­pal, Comitetului său executiv, pentru asi­gurarea înfăptuirii hotărîrilor­­ adoptate. în pag. a 2-a Metodo­logia orelor de diri­­ genţie Cine creează condiţii pentru săvîrşirea infracţiunilor ? Analizele prilejuite de încheie­rea anului 1971 asupra activităţii de apărare a avutului obştesc au scos în evidenţă că, în unele sec­toare economice cu pondere pe raza judeţului nostru continuă să se comită infracţiuni. Această situaţie îşi găseşte explicaţia în lipsa unor măsuri ferme pe linia apărării pro­prietăţii socialiste, în atitudinea încă neglijentă a unor factori de răspundere din instituţii şi între­prinderi pentru aplicarea cu con­secvenţă a prevederilor legii şi a indicaţiilor primite din partea or­ganelor de partid. In superficialita­tea cu care unii salariaţi înţeleg să-şi îndeplinească atribuţiunile de serviciu şi într-o slabă activitate de propagandă juridică. Ne vom referi în primul rînd la paznici, acei angajaţi ai unităţilor economice sau ai Direcţiei de pază civilă contractuală. Nu de puţine ori, verificînd modul în care aceş­tia îşi îndeplinesc atribuţiunile, constatăm că unii, dovedind o slă­bire a simţului de răspundere, fie că părăsesc posturile şi se ocupă de rezolvarea unor probleme de ordin personal, fie că se culcă. Aşa de exemplu, recent au fost găsiţi dormind, în timp ce erau de ser­viciu, paznicii Gh. Biciuşca de la întreprinderea de electromontaj, Dumitru Luculescu şi Petru Sandu, de la Palatul Culturii. Atenţionaţi asupra atitudinii de nepăsare de ca­re dau dovadă, la nici unul nu s-a constatat reacţia omului cu bun simţ, trezit la realitate de alţii, ba, dimpotrivă, au căutat să invoce di­ferite pretexte minore, potrivit că­rora societatea ar trebui să le re­­tribuie şi orele de somn. Serioase deficienţe se constată şi în funcţionarea pazei civile con­tractuale. Unii salariaţi ai acestei instituţii consideră că îşi îndepli­nesc atribuţiunile dacă sunt pre­zenţi în cabinele situate la porţile de acces, cu toate că, în nenumă­rate rînduri, li s-a atras atenţia asupra obligaţiei ce o au de a pa­trula în permanenţă în limita pe­rimetrului ce-l au de păzit. Dintre cei cu o asemenea mentalitate e­­xemplificăm pe Constantin Zămur­­că (întreprinderea economică ,,Pro­gresul“), Hie Munteanu (I.C.R.T.I.), Ioan Alexa (Şcoala profesională de construcţii) şi alţii. Apreciem că ar fi bine dacă conducerea D.P.C.C. s-ar ocupa mai mult de acei anga­jaţi care provin din mediul rural st­olare în timpul zilei se ocupă de gospodărie şi diverse munci agri­cole, prezentîndu-se la serviciu cu un potenţial redus de muncă. Vorbind despre neajunsurile care mai persistă în funcţionarea siste­melor de pază nu putem trece cu vederea obligativitatea ce revine conducătorilor de întreprinderi şi instituţii pentru exercitarea contro­lului şi sesizarea organelor compe­tente în vederea înlocuirii pazni­cilor necorespunzători. In mod cu totul greşit unii fac­tori de răspundere consideră că a executa o împrejmuire în jurul locurilor în care sunt depozitate bu­nuri materiale înseamnă a face o „risipă“ de fonduri. Asemenea con­cepţii întîlnim îndeosebi în unită­ţile de construcţii, unde o serie de produse (dintre care unele mult solicitate pe piaţă) sunt lăsate la îndemîna oricărui cetăţean şi, bine­înţeles, că de această situaţie pro­fită cei rău intenţionaţi. Exem­plificăm cele de mai sus cu situa­ţia constatată la Depozitul ,,Motro­­nea“ al Trustului de construcţii Iaşi. La un control recent s-a con­statat că la această unitate nu nu­mai că nu era asigurată o împrej­muire corespunzătoare, dar nu e­­xista nici o evidenţă a autovehi­culelor care intrau şi ieşeau din depozit. Redăm următoarea situa­ţie, puţin hazlie, dar care invită la meditaţie. Ştiind că gestionarul Constantin Andreiescu şi-a creat în­semnate plusuri în gestiune şi că dovedeşte multă superficialitate în îndeplinirea obligaţiilor profesiona­le, lucrătorii noştri au întocmit o „delegaţie“ care nu întrunea nici pe departe condiţiile­­ de formă şi fond ale unui asei­enea act şi, fo­losind maşina 21—Is—2085, s-au prezentat la cel în cauză, solici­­tîndu-i eliberarea a 1 000 blocuri B.C.A. Acesta, fără a verifica cel puţin semnăturile de pe actul res­pectiv sau a se sesiza că cei care-i solicitau materiale nu au mai fost văzuţi în depozit, le-a pus la dis­poziţie marfa solicitată, permiţînd plecarea ei din depozit. Aspecte asemănătoare s-au con­statat şi la alte unităţi. Astfel, la Şantierul „Alexandru cel Bun“, Grupul de instalaţii al Trustului Maior Corneliu DIAMANDESCU adjunctul şefului Inspectoratului judeţean de miliţie Iaşi (continuare în pag. a 2-a) Grija pentru apărarea avutului A Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ In turneu la Bucureşti La invitaţia Con­siliului Naţional al Culturii şi Educa­ţiei Socialiste, Tea­trul Naţional „Va­­sile Alecsandri" din Iaşi va întreprinde un turneu în Capi­tală cu spectacolul cu piesa „Sfînta I­­oana a abatoare­lor“ de Berthold Brecht. Regia îi a­­parţine lui Hannes Fischer, laureat al premiului naţional (R.D.G.), scenogra­fia lui George Do­roşenco, iar muzical lui George Rodi- Foca. In rolul titu-­­lar, Cornelia Gheor­­ghiu. Vor fi prezentate două­ spectacole, fi­nul în ziua de 311 ianuarie, iar celă­lalt la 1 februarie. Acţiuni pentru constituirea fondului de solidaritate internaţională Apelul Biroului Executiv al Con­siliului Naţional al F.U.S. a găsit un puternic ecou în rîndul artişti­lor plastici ieşeni, care au înţeles să răspundă printr-o frumoasă ac­ţiune menită să contribuie la con­stituirea fondului de solidaritate internaţională. Este vorba de or­ganizarea unei expoziţii colective de artă plastică cu vânzare, la Ga­leriile Fondului Plastic din Iaşi, care cuprinde circa 40 de lucrări de pictură, grafică şi sculptură, repre­­zentînd compoziţii, peisaje industri­ale şi urbane, portrete etc. Expo­ziția va fi deschisă pînă la 15 fe­bruarie. Premieră la Opera ieşeană Sîmbătă, 29 ia­nuarie 1972, ora 19:30, va avea loc pe scena Operei de stat din Iaşi pre­miera spectacolului „Boema“ în condu­cerea muzicală a dirijorului Traian Mihăilescu, direc­ţia de scenă a lui Dimitrie Tăbăcaru (asistent de regie Mihai Zaborilă) şi scenografia­­sa George Doroşenco. Maestru de cor­p Anton Bişoc. Din distribuţie fac par­te: Victor Popovici, Emil Pinu, Ion Pri­­săcaru, Costel Si­­mionescu, Ion Hu­­miţă, Aneta Pava­­lache, Gina Tripa, George Popa, Oc­­tav Ambrozie, Teo­dor Baicu. I SCHIŢE ÎN CREION Poluarea limbii unul din poeţii L-am întilnit iarăşi pe laşului şi amic al umilei mele persoane. Protejatul muzelor era trist ca un poem bacovian şi privea, fără să vadă, unul din discutabilele tablouri din bufetul Casei presei. Cu un gest larg, teatral, m-a poftit lingă domnia-sa şi a comandat bere. - Tovarăşe redactor-şef - m-a atacat el grav şi oficial - trebuie să faceţi ceva contra poluării limbii noastre româneşti. Nu mai putem tolera anumite expresii ce m­issrează limbajul tinerilor, mai ales. - Ştiu că mata nu eşti împotriva îmbogăţirii per­manente a graiului şi chiar pui preţ pe invenţia verbală.­­ Fără îndoială. Dar sunt cuvinte şi cuvinte : unele te îmbogăţesc, dau supleţe sporită şi profunzime unei cugetări, unei metafore ; altele, culese din jargonul borfaşilor, îţi produc o scîrba organică. Ieri, în tramvai, s-a urcat un grup de elevi de la o simandicoasă şcoală cu tradiţii. Băieţi şi fete de 15 sau 16 ani, curăţei şi simpatici. Cînd iată că o domnişorică palidă şi fiinţă îi spuse colegului : „Nu-i mişto gagiul din Invadatorii ”n „Ei, sanchi !”, a venit răspunsul sceptic al viito­rului bărbat, „la mai bacana cu Invadatorii, că mă şucăresc !", a intervenit un al treilea din grup. Culmea şi acasă, cînd stă­team la serialul de la televizor, odrasla mea imi spune : „Cînd începe mardeala mă anunţi şi pe mine".­­ Probabil că asta e formula prin care unii elevi încearcă să­ fie mai originali. Acest limbaj li se pare, poate, „neconformism", un fel de „teribilism", „exotism", la îndemîna oricui. Am observat şi eu fenomenul, chiar şi printre unii stu­denţi mai inculţi, mai sărăcuţi cu duhul. O dată cu adevărata maturizare, boala se vindecă.­­ Se vindecă ea, dar e jenantă atîta vreme cît persistă la o, anumită vîrstă. In loc să-şi îmbogăţească voca­bularul cu expresii plastice, utile omului modern, epocii revo­luţiei tehnico-ştiinţifice şi ofensivei culturii datorită mijloacelor noi, mulţi tineri se uniformizează împănîndu-şi vorbirea cu ceea ce ciupesc de la drojdia societăţii. - Curios că unii literaţi nu s-au sfiit să utilizeze cuvintele­ incriminate de mata. - Asta e altă poveste ! In plus, mediul descris a impus un­ anumit limbaj, pentru realismul operei. Apoi cred că „mişto-urile" şi „gagiii" au poposit printre elevii noştri direct de la sursă, au sunat „nostim” la început, mai ales că prea puţini au intervenit pentru eugenia limbii, cu mijloace adecvate. Nu circularele şi prelucrările aride pot da rezultate in lupta contra poluării limbii, ci altceva. Poate satira, poate vibraţia sufletească a celui ce izbuteşte să convingă. Mai ales că la unii tineri maladia a căpătat proporţiile unei deprinderi.­­ Eu cred că, fără să exagerăm, fără să acordăm păcatului mai multă importanţă decit merită, e timpul să a­­tragem atenţia părinţilor, pedagogilor, organizaţiilor de tineret şi asupra necesităţii de a apăra limba de impurităţi reale.­­ Bineînţeles, totul trebuie făcut cu tact, perseve­renţă, răbdare. Tinerii, ştim foarte bine, sunt sensibili la poezie, la frumos, dar, şi la grotesc, mai ales că şi urîţenia are, uneori,’ farmecul ei. Deci o să faceţi ceva împotriva poluării limbii ?­­ Fără doar şi poate ! Mihai DUMITRIU ­­t .

Next