Flacăra Iaşului, iunie 1972 (Anul 28, nr. 7993-8018)
1972-06-24 / nr. 8013
***&&-■- C,H} „tiHpv 1 -.......IIHririfT'"~~[piirriT 111 [TllHfUiiPijUjli 1 i 1 i IIi'i 1 i i j Şantier plastic Este îmbucurător să constaţi că în Iaşii în care s-au format personalităţi ca Tonicza, Dimitrescu, Petraşcu, Pallady şi de unde au pornit Irimescu, Babu şi alţii, se afirmă o tinără generaţie, care continuă o tradiţie strălucită, fără efecte inhibitorii, ci — dimpotrivă — menita să impulsioneze şi să stimuleze ambiţii puternice, creatoare. Faptul că artişti tineri sunt cunoscuţi şi apreciaţi nu numai in ţară, ci şi peste hotare este o dovadă concludentă că tezaurul valoric moştenit de la înaintaşi se află in mîini sigure şi că tradiţia, continuitatea, inovaţia şi ineditul nu se exclud, ci — din contra - se completează. Cîteva exemple pot fi edificatoare şi dacă ne referim numai la acest an, aflăm că pictorii Dimitre Gavrilean şi Ion Gânju, de exemplu, au expus, în Olanda şi Spania, iar cel de al doilea şi in Franţa, America de sud etc. Ca să nu mai vorbim că atît lor cît şi confratelui la rindul său tînăr, pictorul Corneliu Ionescu, le-au fost achiziţionate încă de ciţiva ani în urmă lucrări la Londra şi în Olanda pentru muzee, conservatoare etc. Un astfel de palmares, iar vierte sind iluştri artişti de odinioară erau ignoraţi chiar şi în propria lor ţară, dovedeşte, în afară de capacităţi Incontefffegbe, un climat nou de creaţie în patria noastră şi prestigiul de care se bucură aceasta astăzi în întreaga lume, pe cele unei diverse planuri. Putem spune dear că îa Conferinţa Naţională a partidului, eveniment istoric ce prilejuieşte bilanţuri în sectoare foarte derite de activitate, plasticienii ieşeni ** vor prezenta cu rezultate artistice demne de apreciere. La 15 iulie, de altfel - ne spunea Cenesei, preşedintele Rltalei ieşene a UA.P. - vom deschide în salaVictoria“ din Iaşi o expoziţie de artă plastică — pictură, sculptură’ şi grafică - a tuturor artiştilor, consacrată tocmai acestui eveniment, manifestare pe care o dorim cât mai revelatoare pentru stadiul la care a ajuns arta noastră şi pentru sentimentele de devotament şi dragoste faţă de partid şi depatria socialistă. Cu alte cuvinte, ne străduim s-o facem cu adevărat reprezentativă pentru epoca pe care o trăim, capabilă să înfăţişeze noua dimensiune socialistă şi gindirea filozofică proprie prin cutrel noastre, exprimind totodată în compoziţii, portrete, peisaje etc. frumuseţile şi realizările patriei, exemple de muncă şi creaţie, de realism şi cutezanţă. Uneori realitatea va fi interpretată in registre simbolice, dar - Indiferent de ideea şi monieră utilizată — ţinem să arătăm că peste tot consemnarea istorică se face cu enturiasm şi dăruire, conştienţi fiind că lucrările noastre vor trebui să fie tot atitea mărturii pentru viitorime ale unei epoci fără precedent şi, in definitiv, măsura talentului nostru. Sigur că, pătrunzind in atelierele care cunosc in vara aceasta o deosebită animaţie, vizitatorul constată o mare diversitate de stiluri şi metode potrivit personalităţii fiecărui artist care-şi pune pecetea, dînd autenticitate şi originalitate fiecărei creaţii. Dincolo de acestea constatăm insă că oricare dintre artiştii ieşeni este deschis timpului In care trăieşte, se Inspiră din realităţile socialiste şi se Integrează in actualitate, In contextul Istoric propriu patriei noastre. In diverse lucrări ale dv. am constatat o simbolică Figurativă, la care uneori insă aţi renunţat. Care sint in momentul de faţă modalităţile şi preocupările ce vă caracterizează ? Vreau să spun că dincolo de aspectul decorativ şi estetic, chiar atunci dnd am folosit un limbaj mai raţionalizat, am sugerat peisaje sau alegorii de o riguroasă factură figurativă. M-a interesat, de asemenea, totdeauna şi păstrarea tradiţiei cromatice a şcolii de pictură romăneşti, adică un cromatism armonia, nelipsit de un anume optimism şi de o notă lirică. In ce priveşte preocupările mele actuale ţin să spun că mă pregătesc pentru o expoziţie la Milano împreună cu Dan Hatmanu şi Nicolae Constantin, unde voi prezenta variante dupăLiniştea, „Zborul“, „Vis şi realitate“, toate cu sugesti şi implicaţii simbolice. De asemenea, la fel ca alţi pictori ieşeni, fac pregătiri pentru expoziţia din Scoplje ce va avea loc In cadrul schimburilor artistice dintre ţara noastră şi R. S. F. Iugoslavia, înainte de acestea Insă se va vernisa o expoziţie la Piatra Neamţ, unde suntem invitaţi să prezentăm lucrări şi cîţiva dintre noi. Cum vedeţi, te anunţă o vară deosebit de plină, In cadrul căreia unii colegi vor merge şi In documentar din ţară sau in străinătate. Personal, doresc să termin In cît mai scurt timp vitroul de la Universitate, fiind totodată angajat la o compoziţie .Primăvara”, pe care o doresc luminoasă şi optimistă. Cred, în concluzie, că întreaga Filială se va prezenta le Conferinţa Naţională a artiştilor plastici, ce va avea loc în acest an, cu un bilanţ bogat şi demn de timpurii, pe care le trăim astăzi. Elena PIETRAR!? Formaţia de dansuri a Ansamblului folcloric „Plaiurile Moldovei" ale casei de cultură a sindicatelor din Iași, în timpul unui spectacol. I Cînd ploile««» Cînd ploii« aUbtutra tw «Adea Peste perdeaua, verde de pădure, Viclene zine vor veni să fure Din părul nostru pulberea de nea. Cînd ploile albastre vor săpa Pe chipul nostru hăugașe lungi, Frumoase zîne vor veni atunci Și apele albastre vor seca. Cînd ploile albastre s-ar topi Pierdute printre ierburi şti ţarină, Ciudate rine ne-or tun de mină Şi cu pămintul ne vor contopi. Cînd ploile albastre ne-or uda Şi ne vor trece in stejari şi fagi Veni-vor vine prefăcute-n fragi Şi-n umbra noastră se vor desfăta. Şi-atunci pădurea nu va mai rănili Sub plooile bătrine şi albastre Şi s-ar preface trunchiurile noastre In Feţi-Frumoşi îndrăgostiţi de sine. Premieră la Opera de stat DurrrinicA, *5 iunie, ora 19:30, le Opera ieșeană va tivea loc «peetecolul triptic de premierii car*esprinde „A finet odată“, balet de Achim Stola, pe un libret de Bella Balogh, opera „Capcana* de Wilhelm Demian și „Intilnire *n betilte”, poem coregrafic de Erwim Junger. Ambele balete au fort puse în satina de maestrul de bsiet Bella Balogh, primul avînd ca dirijor pe Treian Mihăileeeu, iar cel de *1 doilea pe Fredy Ptruteeeu (maestru de cor Anton Blsoo). Opera „Capcana* este re*«W tete in direcţia da scenă a regizorului Di mitrie T* bă ceru, conducerea muetce- M aparțin hid hal F. Wrineacu. Programe de filme documentare in aer liber In Intimplntirea Conferinţei Naţionale a partidului şi a celei de a XXV-a aniversări a Republicii, întreprinderea cinematografică a judeţului Iaşi a iniţiat prezentarea, în perioada 24 iunie — 23 iulie, In Fiaţa Unirii — in aer liber a unor programe de filme documentare cămărieşti, din cere menţionăm ochorile : „Valenţe spirituale româneşti“, „Eroi aii zilelor noastre“, „Docţi de lumină spre viitor“, „România Inedită“ etc. Asemenea programe au loc In fiecare slujbătă şi duminică, începînd de la ap* 303. V, EHTE •«hí. Virtuţile muzicii camerale In ultimul timp, genul cameral a ciştigat o pondere sporită în viaţa muzicală a Iaşului. De exemplu, formaţia „Musica Serena“ a Conservatorului „G. Sinescu“ a adus în climatul muzical ieşean prospeţimea, farmecul şi nobleţea acelei arte baroce atît de desprinse de spectaculosul facil. Ioan Welt şi colaboratorii săi pot fi mulţumiţi că au contribuit la înnobilarea spiritului muzical al oraşului nostru. In ceea ce priveşte muzica contemporană, care se situează, fireşte, pe alte coordonate, dar care reclamă aceeaşi economie de mijloace, ieşenii şi-au spus cuvîntul cu formaţia „Musica. Viva“ (dirijor V. Ţuşcă), care şi-a cîştigat un loc consacrat în viaţa muzicală a ţării. Trecind în cadrele Filarmonicii, ean-a lăsat locul liber la Conservator, căci tînărul ansamblu „Nuova Consonanta“ merge pe calea deschisă de predecesorii săi. In acelaşi domeniu stilistic ieşenii am putut asculta formaţia „Musica Nova" condusă de Hilda Jerea (Bucureşti), astfel că noile armonii şi structuri încetează treptat de a fi prilej de nedumerire sau de iritare, a auditoriului care se lasă mai greu condus spre stiluri noi. In afara ansamblurilor orchestrale camerale, auputut fi ascultate şi formaţii mici , triburi sau cvartete. Trio-ul„Arad“, cvartetul „Musica* “ (Hamza) şi cel a Fiorrrmnicii bucureştene (Cosighian) ne-au oferit substanţiale programe. La rîndul lor, ieşenii s-au afirmat cu cele două formaţii care şi-au cîştigat un meritat prestigiu, atît prin repertoriul abordat, cît şi prin calitatea execuţiei. Cvartetul ,,Moldova“ (Cocor», Morna, Markoş şi Balan) şi trio-ul ,,Concentum musicum* (Lory, Haag, Zărnescu) s-au dovedit a fi formaţii trainice menite să îmbogăţească peisajul, activităţii muzicale ieşene. Lt acestea putem adăuga o frumoasă promisiune : trio-ul „Gaudeamus” (Peru, Anania, Moroşanu), proaspeţi absolvenţi ai Conservatorului, care şi-au propus să activeze în continuare. Mai puţin susţinută a fost activitatea de recital. Recitalurile de înalt nivel artistic date de pianistul brazilian Arthur Moreina-Limaj, de cuplul Mihăi Constanttinescu — Doina Micu, de maestrul Alexandru Demetriad şi de reputatul violoncelist sovietic Daniil Safran au fost tot atîtea lecţii de Interpretare muzicală. Faptul că ele au produs nu numai puternică emoţie artistică dar şi pasionate discuţii pe teme stilistice denotă că în viaţa muzicală a Iaşului s-a produs o vădită mutaţie, în sensul că ascultătorul nu se mulţumeşte numai cu euforia muzicii, ai caută să descifreze sensurile multiple ale celor ascultate. Cu excepţia recitaluluiŞt. Zărnescu — V. Tarnovschi şi a excepţionalei apariţii a tînărului Anton Diaconu, alţi instrumentişti ieşeni n-au mai înfruntat singuri podiumul de concert. Dintre cîntăreţi, soprana Juliets Borcea, avînd la pian concursul Steluţei Diamant-Dumea a oferit un recital de muzică franceză, în cadrul acţiunii Casei corpului didactic şi unul de muzică rusă la Casa tineretului, avînd la pian pe Mariana Cosovanu. Credem că în acest domeniu s-ar putea face mai mult, dat fiind posibilităţile de care dispune Iaşul. In cadrul închis al Conservatorului se dau numeroase recitaluri de către studenţi şi cadre didactice. Transformarea lor în audiţii publice ar umple golul resimţit în domeniul recitalului în actuala stagiune muzicală, George PASCU Documente ale Partidului Comunist Român „Societatea socialistă multilateral dezvoltată Conceptsti de .Societate socialistă multilateral dezvoltată“ a fost elaborat de către partidul nostru în strînsă legătură cu desfăşurarea procesului de edificare a socialismului la noi în ţară, fiind o expresie sintetică a programului amplu de prefaceri revoluţionare pe care îl înfăptuieşte poporul român. Acest program cuprinde, pe Ungi modernizarea bazei tehnico-materiale a economiei, o serie de noi probleme legate de perfecţionarea continuă a relaţiilor de producţie, de aşezarea consecventă a raporturilor sociale pe principiile echităţii socialiste, de adîncirea democraţiei noastre socialiste, de formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste a maselor de oameni ai muncii, şi, în sfîrşit, de ridicarea la un nivel superior a întregii munci de conducere şi organizare a activităţii economico-sociale. Realizarea acestor obiective de importanţă vitală pentru făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate impune, cum se arată în acest volum, unirea tuturor forţelor de care dispune societatea noastră, sub conducerea partidului comunist, ca forţă de avangardă înarmată cu o ideologie revoluţionară fermă de transformare a societăţii omeneşti — ideologia marxist-leninistă. „Numai acţionînd într-o perspectivă unică generală şi, în acelaşi timp, arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, întărind drepturile, autonomia, independenţa şi iniţiativa organelor locale a oamenilor muncii, vom putea -i- pe baza îmbinării armonioase a conducerii unitare cu iniţiativa şi experienţa de jos — să asiguram mersul înainte al societăţii noastre socialiste“. Acest volum are şi o deosebită valoare practică imediată, prin faptul că prezintă celor interesaţi, în mod succint şi sistematic, întregul conţinut problematic al etapei în care a intrat în prezent opera de construcţie socialistă la noi în ţară, el adresîndu-se, prin urmare, tuturor categoriilor de cititori. D. N. ZAHARIA i Recent, a apărut în Editura „Junimea“, cartea pentru copii a prozatorului ieșean ION ISTRATI, „Fanteziile Ilenei“. Voci din public Exigenţe privind cea de a vil-a artă Am participat recent în cadrul Casei noastre de cultură din Tg. Frumos la o intilnire, organizată de întreprinderea cinematografică a judeţului Iaşi, cu iubitorii celei de a Vii-a arte. Cu acest prilej am ascultat o expunere despre repertoriul cinematografic pentru anul 1972, inregistrind cu satisfacţie orientarea spre aspecte esenţiale ale realităţii, spre filme cu un conţinut bogat, bazate pe o tematică ancorată în actualitate , menită să dezbată probleme majore, de interes general pentru spectatorii noştri. Aş vrea să arăt că după plenara din 3—5 noiembrie 1971 a partidului nostru s-a produs, in genere, o schimbare în domeniul cinematografiei, că s-a renunţat la acele spectacole care acreditau primatul violenţei şi prezentau cu simpatie uneori personale aliate la periferia societăţii sau anatomia unor crime şi jafuri. Deci in politica de selecţie şi difuzare a filmelor operează acum cu un plus de exigenţă criteriile rolului social-educativ pe care trebuie să-l aibă cea de a Vll-a artă. Cu toate acestea, s-au auzit la intîlnirea amintită voci din public care semnalau faptul că in ultima vreme se face simţită lipsa unor producţii de prestigiu inspirate din literatura clasică română şi mondială. Aş menţiona în acest sens, spre exemplu, cele spuse de profesoara Octaviana Talan, de eleva Viorica Loghin, Călin Ştefan, secretar al Comitetului orăşenesc U.T.C., Teodor Mihăilă, preşedintele Consiliului orăşenesc al sindicatelor, care, pe lingă sesizarea absenţei unor pelicule menite să ajute mai mult procesul de invăţămint, solicitau să se achiziţioneze un număr sporit de filme ce tratează despre preocupările majore ale tineretului, problema dialogului intre generaţii etc. Găsesc intrutotul îndreptăţite asemenea sugestii, mai ales că tineretul formează majoritatea publicului cinematografelor şi am dori ca ele să se aduse la cunoştinţa forurilor care se ocupă cu achiziţionarea de filme, precum şi a producătorilor noştri. Nu de alta, dar deşi s-au anunţat pentru anul In curs 22 de titluri de Ulme pentru tineret şi copii, puţine şi-au făcut deocamdată apariţia pe ecranele noastre. Poate vacanţa mare va prilejui intîlnirea spectatorilor cu astfel de pelicule Prof. Iile GÎMBUŢA directorul Casei orăşeneşti de cultură — Tg. Frumos Pe afiş da, în realitate nu este adevărat. „Sărbătoarea Teiului* a devenit o tradiţie, un omagiu adus poeziei nemuritorului Eminescu, o dovadă a faptului că Iaşul a fost şi rămîne un oraş al poeziei. Am urmărit toate cele trei ediţii ale acestei manifestări şi pot afirma că aceasta din urmă a fost cea mai reuşită, de unde se poate trage concluzia că de la an la an organizatorii se străduiesc să dea un plus de inedit, de atractivitate „Sărbătorii Teiului". Ca urmare şi numărul celor ce au asistat duminică, 15 iunie la multiplele manifestări a fost deosebit de mare. Se vede aici dorinţa ieşenilor de a participa la unele acţiuni de înaltă ţinută artistică, cu conţinut educativ bogat, in această stagiune estivală. M-a nemulţumit insă — este doar o părere personală — nerespectarea întocmai a programului anunţat prin afişe şi panouri. De exemplu, aş fi dorit să ascult Corul sindicatului învăţămîntului din Iaşi care, probabil, n-a putut fi mobilizat in întregime. Spun aceasta datorită faptului că am văzut prezenţi dirijorul şi vreo 15—20 corişti şi am ascultat involuntar nişte discuţii care erau de fapt reproşuri la adresa celor ce lipseau. De asemenea, n-a mai avut loc recitalul care trebuia susţinut de poeţi ieşeni şi actori al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri". Nu înţeleg motivul pentru care s-a renunţat la acest număr din program, deoarece erau prezenţi ciţiva din cei ce urmau să evolueze in fata publicului. Asemenea evoluţii ar fi dat un plus de prestigiozitate manifestării organizate. In fine, aş avea două propuneri. In primul rinel, cred că ar fi bine ca „Sărbătoarea Telului* să fie programată cu o săptămînă, două mai tirziu, adică atunci cînd teii sint in floare şi in felul acesta acţiunea ar avea mai mult farmec, In al doilea rind, aş sugera pregătirea şi prezentarea unui spectacol de sunet şi lumină, la care să-şi dea concursul instituţiile de artă profesioniste şi artişti amatori din Iaşi. S-ar da mai multă substanţă aceste semnificative şi tradiţionale „Sărbători a Teiului". GeorgeIUCHIAN student Ce vor fetele să înveţe la căminul cultural? Dna activişti culturali justifică absenţa unor formaţii artistice, afirmind că fetele nu vin la căminul cultural. Se pare că „lipsa de fete* se explică prin absenţa unor acţiuni care — pentru a le antrena — trebuie să intereseze. Am întîlnit şi aşezăminte de cultură unde fetele vin cu plăcere şi un număr mare la cămin. Iată citeva exemple: Căminul cultural din comuna Şipote. Directorul, G. Crăciun, înconjurat de băieţi şi fete. Urma, peste puţină vreme, să aibă loc o acţiune interesantă. Era vorba de un dialog intitulat „Fetele despre băieţi, băieţii despre fete“. Discuţiile s-au axat pe participarea la muncă, pe hărnicie, bunăcuviinţă Şi aşa, pe nesimţite, au trecut vreo două ceasuri. Dar fetele au şi acţiuni specifice, numai ale lor: „Cartea tinerei fete“, „Eşti pregătită pentru viaţa de familie ?“, „Ziua fetelor“, „Fetele şi sănătatea lor m ele. Fiecare găseşte ceva interesant la acest cămin cultural. Fetele participă activ şi la realizarea unor acţiuni culturalartistice. O situaţie mulţumitoare am întâlnit la Erbiceni. Şi aici se acordă o atenţie deosebită pregătirii politice şi ideologice, care se realizează prin dialoguri, lecturi, agitaţie vizuală, audiţii şi vizionări colective la radio şi televizor, acţiuni la punctul de documentare, ce virează ridicarea nivelului general de cunoaştere şi educaţia ateist-ştiinţifică etc. — Mă simt bine in mijlocul fetelor, ne-a spus Aurica Nedelcu, directorul căminului cultural. Sunt pline de energie şi iniţiativă. Am mers o dată un convoi întreg la Totoieşti unde am prezentat un program artistic, altă dată au venit şi au văruit voluntar căminul cultural, fac curăţenie, îmi vine uşor să lucrez cu ele poate şi pentru faptul că sunt femeie, şi secretara comitetului comunal U.T.C . Pregătirea pentru viaţa de familie a prins aici contururi precise. Airinei Măndiţa, preşedinta comitetului comunal al femeilor, o femeie destoinică şi activă, împreună cu alte cîteva membre din consiliul de conducere al căminului cultural au iniţiat cîteva acţiuni notabile. Amintim discuţiile : „Femeia prezentului şi viitorului“, „Fetele şi activitatea productivă", „Mîine vei fi mamă, ce ştii despre creşterea copiilor?“, „Participarea femeilor la viaţa social-politică a ţării“, „Eroine de ieri, eroine de azi“. Se organizează şi acţiuni cu caracter practic-aplicativ. Sultana Onică a fost solicitata să conducă un cerc de artă culinară, fetele învaţă cum să amenajeze spaţiul de locuit, cum să primească înavitaţi, să se îmbrace cochet şi decent din acelaşi timp. Unele din ele au solicitat directoarei să organizeze o întîlnire cu o cosmeticiană. Vor să fie mai Inimoase, să placă băieţilor, viitorilor soţi,iată deci acţiuni complexe, cu un bogat conţinut instructiv şi educativ, care se organizează cu efortul comun al căminului cultural, organizaţiei U.T.C., comitetului de femei. Deci se poate! Atunci de ce nu se poate in alte comune cum ar fi Birnova, Andrieşeni, Tomeşti, Schitu-Duca, Strunga, ca să cităm cîteva dintr-un şir mai lung? Răspunsul este simplu: absenţa unor activităţi variate, antrenante, utile în viaţa de fiecare zi, lipsa de colaborare cu celelalte forţe din comună. Sunt cîteva exemple care invită la un plus de iniţiativă şi acţiune practică Consiliul tinerelor fete, Comitetul judeţean al femeilor, Comitetul judeţean de cultură şi educaţie socialistă (acesta, in aparatul de inspectori, nu are nici o femeie !!). Să nu se uite că fetele, care reprezintă o însemnată parte din populaţia ţării, trebuie să fie mai bine integrate şi în activitatea de educaţie socialistă a tuturor cetăţenilor. Ion RAZESU Miron I. lonescu: Clasic şi modern in organizarea lecţiei Lucrarea de faţă apare în scopul de a informa pe specialişti, pe toţi cei preocupaţi de cercetarea şi actualizarea metodelor de predare a cunoştinţelor. In etapa actuală a dezvoltării ştiinţei, a devenit aproape generală tendinţa de a orienta din ce în ce mai mult studiile şi cercetările în direcţia interpretării logico-matematice a fenomenelor. Se accelerează îmbogăţirea şi diversificarea cunoştinţelor ştiinţifice in toate ramurile activităţii umane. Pornind de la aceste considerente, autorul precizează necesitatea ca procesul de învăţămînt să adopte anumite modalităţi noi, care să-l facă mai operativ şi mai uşor racordabil nevoilor vieţii. Aceste deziderate se pot realiza cu ajutorul ciberneticii. In cuprinsul lucrării se întreprinde o analiză, ilustrată cu numeroase exemplificări, privitor la introducerea metodelor noi de predare, îmbinarea acestora — respectiv instruirea programată — est metodele şi formele clasice care vor duce, în ultimă instanţă ,la un mod eficace de predare şi asimilare a cunoştinţelor. Aprofundind cercetarea autorul arată că modalităţile de îmbinare sunt multe şi sunt in funcţie de obiectul de învăţămînt, de conţinutul capitolelor, de nivelul pregătirii elevilor şi de dorinţa şi strădania profesorului de a desfăşura o activitate creatoare. Sunt prezentate, în continuare, cîteva variante de îmbinare care au fost experimentate și care s-au soldat cu rezultate pozitive. I . HARBOR George Chirila: „FIUL“ în atmosfera lirică de profunzime a volumului „Fiul“ de George Chirilă, uneori ascunsă cu atita fineţe incit o poţi sesiza nu ca atare, ci doar ca efect, cîteva motive se impun ca fundamentale Mai iutii : naşterea, ca deschidere in rostul firii, ca putere miraculoasă a lutului, fie izbucnit Intr-o brazdă, fie ridicat într-o pasăre care-și mută cuibul în cîntec, dar mai presus de orice ca măsură a tuturor lucrurilor, a celor ce sint, dar și a celor ce pot să fie, sau ar putea să fie, este nașterea omului Apoi • timpul ca rost, — subîiniindu-se ireversibilitatea acestuia şi eternitatea creaţiei omeneşti. Şi, raport cu toate acestea, semnificaţia rostului firii, ca apartenenţa la spiritul veşnic, negrăit de sfînt şi de dulce, al istoriei neamului. Din această perspectivă, timpul înseamnă istorie, iar naşterea înseamnă continuitatea istoriei. Bucuria şi iubirea, credinţa în bine şi lupta în numele raţiunii de a fi, vocaţia adevărului şi necesitatea spiritului de voinţă, legile morale din spaţiul interior al fiinţei — toate aceste semnificaţii sunt valori incontestabile. Poezia lui George Chirilă e un joc sferic al unei sensibilităţi pure pe aceste coordonate : istorie, neam, bucurie şi jertfă, dragoste şi luptă, pline şi vis, trandafir şi candoare. Fie că meditează la înţelesurile filozofice ale lucrurilor şi gîndurilor, fie că descinde în istorie şi baladă, fie că dialoghează cu soarele pe chipul realităţilor noi de astăzi, fie că a plecat visului şi dorului, în rememorare, face din cîntecul de iubire imn, cu accente grave asemenea unei doine, poezia lui George Chirilă atrage şi tulbură. Aparent această poezie se prezintă rece, asemenea unor bucăţi de rocă. Remarcăm o anumită predispoziţie spre cerebral care străbate chiar şi atunci cînd motivul liric este cel erotic. Mişcarea elementelor naturii, de la clinchetul repezilor unde de ape-n rostogolire, substanţializînd sunetul întîlnirii dintre aurul luminii şi prundul izvoarelor pînă la vuietul munţilor ce brăzdează cerul cu imense păduri în neostoită dezlănţuire de orgă, ne apare parcă pictată. Impresia este însă înşelătoare, pîlpîim atîta vreme cît poezia este privită din exterior. Intrînd în ea, în spaţiul dintre cuvinte, unde imaginile sunt ţesute cu ecoul lor, senzaţia pe care o încerci devine cu totul alta, de participare la vibraţie vie. In concluzie, poezia lui George Chirilă este o pasăre în zbor, tinzînd spre cuprinderea unui univers valoric. V. COSTESCU i