Flacăra Iaşului, iunie 1972 (Anul 28, nr. 7993-8018)

1972-06-24 / nr. 8013

***&&-■­- C,H} „tiHpv 1 -.......IIHririfT'"~~[piirriT 111 [TllHfUiiPijUjli 1 i 1 i IIi'i 1 i i j Şantier plastic Este îmbucurător să constaţi că în Iaşii în care s-au format personalităţi ca Toni­­cza, Dimitrescu, Petraşcu, Pallady şi de un­de au pornit Irimescu, Babu şi alţii, se a­­firmă o ti­nără generaţie, care continuă o tradiţie strălucită, fără efecte inhibitorii, ci — dimpotrivă — menita să impulsioneze şi să stimuleze ambiţii puternice, creatoare. Faptul că artişti tineri sunt cunoscuţi şi a­­preciaţi nu numai in ţară, ci şi peste ho­tare este o dovadă concludentă că tezau­rul valoric moştenit de la înaintaşi se află in mîini sigure şi că tradiţia, continuitatea, inovaţia şi ineditul nu se exclud, ci — din contra - se completează. Cîteva exemple pot fi edificatoare şi dacă ne referim nu­mai la acest an, aflăm că pictorii Dimi­­tr­­e Gavrilean şi Ion Gânju, de exemplu, au expus, în Olanda şi Spania, iar cel de al doilea şi in Franţa, America de sud etc. Ca să nu mai vorbim că atît lor cît şi con­fratelui­­ la rindul său tînăr, pictorul Cor­­neliu Ionescu, le-au fost achiziţionate încă de ciţiva ani în urmă lucrări la Londra şi în Olanda pentru muzee, conservatoare etc. Un astfel de palmares, ia­r vierte sind iluştri artişti de odinioară erau ignoraţi chiar şi în propria lor ţară, dovedeşte, în afară de capacităţi Incontefffegb­e, un cli­mat nou de creaţie în patria noastră şi prestigiul de care se bucură aceasta astăzi în întreaga lume, pe c­ele unei diverse pla­nuri. Putem spune dear că îa Conferinţa Naţională a partidului, eveniment istoric ce prilejuieşte bilanţuri în sectoare foarte d­e­­rite de activitate, plasticienii ieşeni ** vor prezenta cu rezultate artistice demne de a­­preciere.­­ La 15 iulie, de altfel - ne spunea C­­enesei­, preşedintele Rltalei ieşene a UA.P. - vom deschide în sala­­Victoria“ din Iaşi o expoziţie de artă plastică — pictură, sculptură’ şi grafică - a tuturor artiştilor, consacrată tocmai acestui eveniment, mani­festare pe care o dorim cât mai revelatoa­re pentru stadiul la care a ajuns arta noas­­tră şi pentru sentimentele de devotament şi dragoste faţă de partid şi de­­patria so­cialistă. Cu alte cuvinte, ne străduim s-o facem cu adevărat reprezentativă pentru epoca pe care o trăim, capabilă să înfă­ţişeze noua dimensiune socialistă şi gindirea filozofică proprie prin cutrel noastre, expri­­mind totodată în compoziţii, portrete, pei­saje etc. frumuseţile şi realizările patriei, exemple de muncă şi creaţie, de realism şi cutezanţă. Uneori realitatea va fi interpre­tată in registre simbolice, dar - Indiferent de ideea şi monieră­ utilizată — ţinem să arătăm că peste tot consemnarea istorică se face cu enturiasm şi dăruire, conştienţi fiind că lucrările noastre vor trebui să fie tot atitea mărturii pentru viitorime ale unei epoci fără precedent şi, in definitiv, măsu­ra talentului nostru. Sigur că, pătrunzind in atelierele care cunosc in vara aceasta o deosebită animaţie, vizitatorul constată o mare diversitate de stiluri şi metode potri­vit personalităţii fiecărui artist care-şi pune pecetea, dînd autenticitate şi originalitate fiecărei creaţii. Dincolo de acestea consta­tăm insă că oricare dintre artiştii ieşeni este deschis timpului In care trăieşte, se Inspiră din realităţile socialiste şi se Inte­grează in actualitate, In contextul Istoric propriu patriei noastre.­­ In diverse lucrări ale dv. am constatat o simbolică Figurativă, la care uneori insă aţi renunţat. Care sint in momentul de faţă modalităţile şi preocupările ce vă caracte­rizează ?­­ Vreau să spun că dincolo de aspectul decorativ şi estetic, chiar atunci dnd am folo­sit un limbaj mai raţionalizat, am sugerat pei­saje sau alegorii de o riguroasă factură figurativă. M-a interesat, de asemenea, tot­deauna şi păstrarea tradiţiei cromatice a şcolii de pictură romăneşti, adică un cro­matism armonia, nelipsit de un anume op­timism şi de o notă lirică. In ce priveşte preocupările mele actuale ţin să spun că mă pregătesc pentru o expoziţie la Mila­no împreună cu Dan Hatmanu şi Nicolae Constantin, unde voi prezenta variante după­­Liniştea, „Zborul“, „Vis şi realitate“, toate cu sugesti şi implicaţii simbolice. De ase­menea, la fel ca alţi pictori ieşeni, fac pregătiri­­ pentru expoziţia din Scoplje ce va avea loc In cadrul schimburilor artistice dintre ţara noastră şi R. S. F. Iugoslavia, înainte de acestea Insă se va vernisa o ex­poziţie la Piatra Neamţ, unde suntem invi­taţi să prezentăm lucrări şi cîţiva dintre noi. Cum vedeţi, te anunţă o vară deosebit de plină, In cadrul căreia unii colegi vor merge şi In documentar d­in ţară sau in străinătate. Personal, doresc să termin In cît mai scurt timp vitroul de la Universitate, fiind totodată angajat la o compoziţie .Primăvara”, pe care o doresc luminoasă şi optimistă. Cred, în concluzie, că în­­treaga Filială se va prezenta le Conferinţa Naţională a artiştilor plastici, ce va avea loc în acest an, cu un bilanţ bogat şi demn de timpurii, pe care le trăim astăzi. Elena PIETRAR!? Formaţia de dansuri a Ansamblului folcloric „Plaiurile Moldovei" al­e casei de cultură a sindicatelor din Iași, în timpul unui spectacol. I Cînd ploile««» Cînd pl­oii« aUbtutra tw «Adea Peste perdeaua, verde de pădure, Viclene zine vor veni să fure Din părul nostru pulberea de nea. Cînd ploile albastre vor săpa Pe chipul nostru hăugașe lungi, Frumoase zîne vor veni atunci Și apele albastre vor seca. Cînd ploile albastre s-ar topi Pierdute printre ierburi şti ţarină, Ciudate rine ne-or tun de mină Şi cu pămintul ne vor contopi. Cînd ploile albastre ne-or uda Şi ne vor trece in stejari şi fagi Veni-vor vine prefăcute-n fragi Şi-n umbra noastră se vor desfăta. Şi-atu­nci pădurea nu va mai rănili Sub plooile bătrine şi albastre Şi s-ar preface trunchiurile noastre In Feţi-Frumoşi îndrăgostiţi de sine. Premieră la Opera de stat DurrrinicA, *5 iu­nie, ora 19:30, le O­­pera ieșeană va ti­vea loc «peetecolul triptic de premierii car*­esp­rinde „A finet odată“, balet de Achim Stola, pe un libret de Bella Balogh, opera „Capcana* de Wil­helm Demian și „Intilnire *n beti­lte”, poem coregra­­fic de Erwim Jun­ger. Ambele balete au fort puse în sati­na de maestrul de bsiet Bella Balogh, primul avînd ca dirijor pe Treian Mihăileeeu, iar cel de *1 doilea pe Fre­­dy Ptru­teeeu (maes­­tru de cor Anton Blsoo). Opera „Cap­cana* este re*«W te­te in direcţia da scenă a regi­zorului Di mi­trie T* bă ceru, condu­cerea muetce- M aparțin hid hal F. Wrineacu. Programe de filme documentare in aer liber In Intimplntirea Conferinţei Naţio­nale a partidului şi a celei de a XXV-a aniversări a Repu­blicii, întreprinde­rea cinematografică a judeţului Iaşi a i­­niţiat prezentarea, în perioada 24 iu­nie — 23 iulie, In Fi­aţa Unirii — in aer liber a unor programe de filme documentare cămă­ri­eşti, din cere menţionăm o­­chori­le : „Valenţe spiri­tuale româneşti“, „Eroi aii zilelor noastre“, „Docţi de lumină spre viitor“, „România Inedită“ etc. Asemenea progra­me au loc In fie­care slu­jbătă şi du­minică,­­ începînd de la ap* 303. V, EH­TE •«hí. Virtuţile muzicii camerale In ultimul timp, genul cameral a cişti­gat o pondere sporită în viaţa muzicală a Iaşului. De exemplu, formaţia „Mu­si­ca Serena“ a Conservatorului „G. Si­nesc­u“ a adus în climatul muzical ie­şean prospeţimea, farmecul şi nobleţea acelei arte baroce atît de desprinse de spectaculosul facil. Ioan Welt şi colabo­ratorii săi pot fi mulţumiţi că au con­tribuit la înnobilarea spiritului muzical al oraşului nostru. In ceea ce priveşte muzica contempo­rană, care se situează, fireşte, pe alte coordonate, dar care reclamă aceeaşi eco­nomie de mijloace, ieşenii şi-au spus cu­­vîntul cu formaţia „Musica. Viva“ (diri­jor V. Ţuşcă), care şi-a cîştigat un loc consacrat în viaţa muzicală a ţării. Tre­­cind în cadrele Filarmonicii, ea­­n-a lăsat locul liber la Conservator, căci tînărul ansamblu „Nuova Consonanta“ merge pe calea deschisă de predecesorii săi. In acelaşi domeniu stilistic ieşenii am putut asculta formaţia „Musica Nova" condusă de Hilda Jerea (Bucureşti), ast­fel că noile armonii şi structuri încetea­ză treptat de a fi prilej de nedumerire sau de iritare, a auditoriului care se lasă mai greu condus spre stiluri noi. In afara ansamblurilor orchestrale ca­merale, au­­putut fi ascultate şi formaţii mici , triburi sau cvartete. Trio-ul­­„Arad“, cvartetul „Musica* “ (Hamza) şi cel a Fi­­­orrrmn­icii bucureş­­tene (Cosighian) ne-au oferit substanţi­ale programe. La rîndul lor, ieşenii s-au afirmat cu cele două formaţii care şi-au cîştigat un meritat prestigiu, atît prin repertoriul abordat, cît­ şi prin calitatea execuţiei. Cvartetul ,,Moldova“ (Cocor», Morna, Markoş şi Balan) şi trio-ul ,,Con­­centum musicum* (Lory, Haag, Zărnes­­cu) s-au dovedit a fi formaţii trainice menite să îmbogăţească peisajul, activi­tăţii muzicale ieşene. L­t acestea putem adăuga o frumoasă promisiune : trio-ul „Gaudeamus” (Peru, Anania, Moroşanu), proaspeţi absolvenţi ai Conservatorului, care şi-au propus să activeze în conti­nuare. Mai puţin susţinută a fost activitatea de recital. Recitalurile de înalt nivel artistic date de pianistul brazilian Arthur­­ Moreina-Limaj, de cuplul Mihăi Constant­­tinescu — Doina Micu, de maestrul Ale­xandru Demetriad şi de reputatul vio­loncelist sovietic Daniil Safran au fost tot atîtea lecţii de Interpretare muzicală. Faptul că ele au produs nu numai pu­ternică emoţie artistică dar şi pasionate discuţii pe teme stilistice denotă că în viaţa muzicală a Iaşului s-a produs o vădită mutaţie, în sensul că ascultătorul nu se mulţumeşte numai cu euforia mu­zicii, ai caută să descifreze sensurile mul­tiple ale celor ascultate. Cu excepţia recitalului­­Şt. Zărnescu — V. Tarnovschi şi a excepţionalei apariţii a tînărului Anton Diaconu, alţi instru­mentişti ieşeni n-au mai înfruntat sin­guri podiumul de concert. Dintre cîntă­­reţi, soprana Juliets Borcea, avînd la pian concursul Steluţei Diamant-Dumea a oferit un recital de muzică franceză, în cadrul acţiunii Casei corpului didac­tic şi unul de muzică rusă la Casa tine­retului, avînd la pian pe Mariana Coso­­vanu. Credem că în acest domeniu s-ar pu­tea face mai mult, dat fiind posibilită­ţile de care dispune Iaşul. In cadrul închis al Conservatorului se dau nume­roase recitaluri de către studenţi şi ca­dre didactice. Transformarea lor în au­diţii publice ar umple golul resimţit în domeniul recitalului în actuala stagiune muzicală, George PASCU Documente ale Partidului Comunist Român „Societatea socialistă multilateral dezvoltată Conceptsti de .Societate socialistă multilateral dezvoltată“ a fost elabo­rat de către partidul nostru în strîn­­să legătură cu desfăşurarea procesului de edificare a socialismului la noi în ţară, fiind o expresie sintetică a pro­gramului amplu de prefaceri revolu­ţionare pe care îl înfăptuieşte poporul român. Acest program cuprinde, pe Ungi modernizarea bazei tehnico-ma­­t­er­iale a economiei, o serie de noi pro­bleme legate de perfecţionarea conti­nuă a relaţiilor de producţie, de aşe­zarea consecventă a raporturilor so­ciale pe principiile echităţii socialis­te, de adîncirea democraţiei noastre socialiste, de formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste a maselor de oa­meni ai muncii, şi, în sfîrşit, de ridi­carea la un nivel superior a întregii munci de conducere şi organizare a activităţii economico-sociale. Realizarea acestor obiective de importanţă vitală pentru făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate impune, cum se arată în acest volum, unirea tu­turor forţelor de care dispune socie­tatea noastră, sub conducerea parti­dului comunist, ca forţă de avangardă înarmată cu o ideologie revoluţionară fermă de transformare a societăţii o­­meneşti — ideologia marxist-leninistă. „Numai acţionînd într-o perspectivă u­­nică generală şi, în acelaşi timp, a­­răta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în­tărind drepturile, autonomia, indepen­denţa şi iniţiativa organelor locale a oamenilor muncii, vom putea -i- pe baza îmbinării armonioase a condu­cerii unitare cu iniţiativa şi experien­ţa de jos — să asiguram mersul îna­inte al societăţii noastre socialiste“. Acest volum are şi o deosebită va­loare practică imediată, prin faptul că prezintă celor interesaţi, în mod suc­cint şi sistematic, întregul conţinut problematic al etapei în care a intrat în prezent opera de construcţie socia­listă la noi în ţară, el adresîndu-se, prin urmare, tuturor categoriilor de cititori. D. N. Z­AH­ARI­A­ ­i Recent, a apărut în Editura „Junimea“, cartea pentru copii a prozatorului ieșean ION ISTRATI, „Fanteziile Ilenei“. Voci din public Exigenţe privind cea de a vil-a artă Am participat recent în cadrul Casei noastre de cultură din Tg. Frumos la o intilnire, organizată de întreprinderea cine­matografică a judeţului Iaşi, cu iubitorii celei de a Vii-a arte. Cu acest prilej am ascultat o ex­punere despre repertoriul cinematografic pentru a­­nul 1972, inregistrind cu satisfacţie orientarea spre aspecte esenţiale ale realităţii, spre filme cu un conţinut bogat, ba­zate pe o tematică an­corată în actualitate ,­ menită să dezbată pro­bleme majore, de inte­res general pentru spec­tatorii noştri. Aş vrea să arăt că după plenara din 3—5 noiembrie 1971 a parti­dului nostru s-a produs, in genere, o schimbare în domeniul cinemato­grafiei, că s-a renunţat la acele spectacole care acreditau primatul vio­lenţei şi prezentau cu simpatie uneori personale aliate la periferia socie­tăţii sau anatomia unor crime şi jafuri. Deci in politica de selecţie şi di­fuzare a filmelor ope­rează acum cu un plus de exigenţă criteriile ro­lului social-educativ pe care trebuie să-l aibă cea de a Vll-a artă. Cu toate acestea, s-au au­zit la intîlnirea amintită voci din public care sem­nalau faptul că in ultima vreme se face simţită lipsa unor producţii de prestigiu inspirate din literatura clasică română şi mondială. Aş menţio­na în acest sens, spre exemplu, cele spuse de profesoara Octaviana Ta­lan, de eleva Viorica Lo­­ghin, Călin Ştefan, se­cretar al Comitetului o­­răşenesc U.T.C., Teodor Mihăilă, preşedintele Consiliului orăşenesc al sindicatelor, care, pe lin­gă sesizarea absenţei u­­nor pelicule menite să ajute mai mult procesul de invăţămint, solicitau să se achiziţioneze un număr sporit de filme ce tratează despre preocu­pările majore ale tinere­tului, problema dialogu­lui intre generaţii etc. Găsesc intrutotul în­dreptăţite asemenea su­gestii, mai ales că tine­retul formează majorita­tea publicului cinemato­grafelor şi am dori ca ele să se aduse la cu­noştinţa forurilor care se ocupă cu achiziţionarea de filme, precum şi a producătorilor noştri. Nu de alta, dar deşi s-au anunţat pentru anul In curs 22 de titluri de Ul­me pentru tineret şi co­pii, puţine şi-au făcut deocamdată apariţia pe ecranele noastre. Poate vacanţa mare va prile­jui intîlnirea spectatori­lor cu astfel de pelicule Prof. Iile GÎMBUŢA directorul Casei orăşeneşti de cultură — Tg. Frumos Pe afiş da, în realitate nu este adevărat. „Sărbă­toarea Teiului* a deve­nit o tradiţie, un omagiu adus poeziei nemurito­rului Eminescu, o dova­dă a faptului că Iaşul a fost şi rămîne un oraş al poeziei. Am urmărit toate cele trei ediţii ale acestei ma­nifestări şi pot afirma că aceasta din urmă a fost cea mai reuşită, de unde se poate trage concluzia că de la an la an organizatorii se stră­duiesc să dea un plus de inedit, de atractivita­­te „Sărbătorii Teiului". Ca urmare şi numărul celor ce au asistat du­minică, 15 iunie la multi­plele manifestări a fost deosebit de mare. Se ve­de aici dorinţa ieşenilor de a participa la unele acţiuni de înaltă ţinută artistică, cu conţinut e­­ducativ bogat, in această stagiune estivală. M-a nemulţumit insă — este doar o părere personală — nerespecta­­rea întocmai a progra­mului anunţat prin afi­şe şi panouri. De exem­plu, aş fi dorit să ascult Corul sindicatului învăţă­­mîntului din Iaşi care, probabil, n-a putut fi mobilizat in întregime. Spun aceasta datorită faptului că am văzut prezenţi dirijorul şi vreo 15—20 corişti şi am as­cultat involuntar nişte discuţii care erau de fapt reproşuri la adresa celor ce lipseau. De a­­semenea, n-a mai avut loc recitalul care trebuia susţinut de poeţi ieşeni şi actori al Teatrului Na­ţional „Vasile Alecsan­­dri". Nu înţeleg motivul pentru care s-a renun­ţat la acest număr din program, deoarece erau prezenţi ciţiva din cei ce urmau să evolueze in fata publicului. Asemenea evoluţii ar fi dat un plus de presti­­giozitate manifestării or­ganizate. In fine, aş avea două propuneri. In primul rinel, cred că ar fi bine ca „Sărbătoarea Telului* să fie programată cu o săptămînă, două mai tirziu, adică atunci cînd teii sint in floare şi in felul acesta acţiunea ar avea mai mult farmec, In al doilea rind, aş su­gera pregătirea şi pre­zentarea unui spectacol de sunet şi lumină, la care să-şi dea concursul instituţiile de artă pro­fesioniste şi artişti ama­tori din Iaşi. S-ar da mai multă substanţă a­­ceste­ semnificative şi tradiţionale „Sărbători a Teiului". George­IUCHIAN student Ce vor fetele să înveţe la căminul cultural? Dna activişti culturali justifică absen­ţa unor formaţii artistice,­ afirmind că fetele nu vin la căminul cultural. Se pare că „lipsa de fete* se explică prin absenţa unor acţiuni care — pentru a le antrena — trebuie să intereseze. Am întîlnit şi aşezăminte de cultură unde fetele vin cu plăcere şi un număr mare la cămin. Iată citeva exemple: Căminul cultural din comuna Şipote. Directorul, G. Crăciun, înconjurat de băieţi şi fete. Urma, peste puţină vreme, să aibă loc o acţiune interesantă. Era vorba de un dialog intitulat „Fetele des­pre băieţi, băieţii despre fete“. Discu­ţiile s-au axat pe participarea la mun­că, pe hărnicie, bunăcuviinţă Şi aşa, pe nesimţite, au trecut vreo două ceasuri. Dar fetele au şi acţiuni specifice, nu­mai ale lor: „Cartea tinerei fete“, „Eşti pregătită pentru viaţa de familie ?“, „Ziua fetelor“, „Fetele şi sănătatea lor m ele.­­ Fiecare găseşte ceva interesant la acest cămin cultural. Fetele participă ac­tiv şi la realizarea unor acţiuni cultural­­artistice. O situaţie mulţumitoare am întâlnit la Erbiceni. Şi aici se acordă o atenţie deo­sebită pregătirii politice şi ideologice, care se realizează prin dialoguri, lecturi, agitaţie vizuală, audiţii şi vizionări co­lective la radio şi televizor, acţiuni la punctul de documentare, ce virează ri­dicarea nivelului general de cunoaştere şi educaţia ateist-ştiinţifică etc. — Mă simt bine in mijlocul fetelor, ne-a spus Aurica Nedelcu, directorul că­minului cultural. Sunt pline de energie şi iniţiativă. Am mers o dată un con­voi întreg la Totoieşti unde am prezentat un program artistic, altă dată au venit şi au văruit voluntar căminul cultural, fac curăţenie, îmi vine uşor să lucrez cu ele poate şi pentru faptul că sunt fe­meie, şi secretara comitetului comunal U.T.C . Pregătirea pentru viaţa de familie a prins aici contururi precise. Airinei Măn­­diţa, preşedinta comitetului comunal al femeilor, o femeie destoinică şi activă, împreună cu alte cîteva membre din consiliul de conducere al căminului cul­tural au iniţiat cîteva acţiuni notabile. Amintim discuţiile : „Femeia prezentului şi viitorului“, „Fetele şi activitatea pro­ductivă", „Mîine vei fi mamă, ce ştii despre creşterea copiilor?“, „Participarea femeilor la viaţa social-politică a ţării“, „Eroine de ieri, eroine de azi“. Se organizează şi acţiuni cu caracter practic-aplicativ. Sultana Onică a fost solicitata să conducă un cerc de artă culinară, fetele învaţă cum să amenajeze spaţiul de locuit, cum să primească îna­vitaţi, să se îmbrace cochet şi decent d­in acelaşi timp. Unele din ele au soli­citat directoarei să organizeze o întîlnire cu o cosmeticiană. Vor să fie mai Ini­moase, să placă băieţilor, viitorilor soţi,­­iată deci acţiuni complexe, cu un bo­gat conţinut instructiv şi educativ, care se organizează cu efortul comun al că­minului cultural, organizaţiei U.T.C., co­mitetului de femei. Deci se poate! A­­tunci de ce nu se poate in alte comune cum ar fi Birnova, Andrieşeni, Tomeşti, Schitu-Duca, Strunga, ca să cităm cîteva dintr-un şir mai lung? Răspunsul este simplu: absenţa unor activităţi variate, antrenante, utile în viaţa de fiecare zi, lipsa de colaborare cu celelalte forţe din comună. Sunt cîteva exemple care in­vită la un plus de iniţiativă şi acţiune practică Consiliul tinerelor fete, Comite­tul judeţean al femeilor, Comitetul ju­deţean de cultură şi educaţie socialistă (acesta, in aparatul de inspectori, nu are nici o femeie !!). Să nu se uite că fetele, care reprezintă o însemnată parte din populaţia ţării, trebuie să fie mai bine integrate şi în activitatea de educaţie so­cialistă a tuturor cetăţenilor. Ion RAZESU Miron I. lonescu: Clasic şi modern in organizarea lecţiei Lucrarea de faţă apare în scopul de a informa pe specialişti, pe toţi cei preocupaţi de cercetarea şi actua­lizarea metodelor de predare a cu­noştinţelor. In etapa actuală a dezvol­tării ştiinţei, a devenit aproape ge­nerală tendinţa de a orienta din ce în ce mai mult studiile şi cercetările în direcţia interpretării logico-mate­­matice a fenomenelor. Se accelerează îmbogăţirea şi diversificarea cunoş­tinţelor ştiinţifice in toate ramurile ac­tivităţii umane. Pornind de la aceste considerente, autorul precizează nece­sitatea ca procesul de învăţămînt să adopte anumite modalităţi noi, care să-l facă mai operativ şi mai uşor racordabil nevoilor vieţii. Aceste dezi­derate se pot realiza cu ajutorul ci­berneticii. In cuprinsul lucrării se întreprinde o analiză, ilustrată cu numeroase e­­xemplificări, privitor la introducerea metodelor noi de predare, îmbinarea acestora — respectiv instruirea pro­gramată — est metodele şi formele clasice care vor duce, în ultimă in­stanţă­ ,la un mod eficace de predare şi asimilare a cunoştinţelor. Aprofun­­dind cercetarea autorul arată că mo­dalităţile de îmbinare sunt multe şi sunt in funcţie de obiectul de învăţă­mînt, de conţinutul capitolelor, de nivelul pregătirii elevilor şi de dorin­ţa şi strădania profesorului de a des­făşura o activitate creatoare. Sunt prezentate, în continuare, cîte­va variante de îmbinare care au fost experimentate și care s-au soldat cu rezultate pozitive. I . H­AR­­BOR George Chirila: „FIUL“ în atmosfera lirică de profunzime a volumului „Fiul“ de George Chirilă, uneori ascunsă cu atita fineţe incit o poţi sesiza nu ca atare, ci doar ca e­­fect, cîteva motive se impun ca funda­mentale Mai iutii : naşterea, ca des­chidere in rostul firii, ca putere mi­raculoasă a lutului, fie izbucnit Intr-o brazdă, fie ridicat într-o pasăre care-și mută cuibul în cîntec, dar mai presus de orice ca măsură a tuturor lucrurilor, a celor ce sint, dar și a celor ce pot să fie, sau ar putea să fie, este naște­rea omului Apoi • timpul ca rost, — subîiniindu-se ireversibilitatea acestuia şi eternitatea creaţiei omeneşti. Şi, raport cu toate acestea,­ semnificaţia rostului firii, ca apartenenţa la spiritul veşnic, negrăit de sfînt şi de dulce, al istoriei neamului. Din această per­spectivă, timpul înseamnă istorie, iar naşterea înseamnă continuitatea isto­riei. Bucuria şi iubirea, credinţa în bine şi lupta în numele raţiunii de a fi, vocaţia adevărului şi necesitatea spi­ritului de voinţă, legile morale din spa­ţiul interior al fiinţei — toate aceste semnificaţii sunt valori incontestabile. Poezia lui George Chirilă e un joc sferic al unei sensibilităţi pure pe a­­ceste coordonate : istorie, neam, bucu­rie şi jertfă, dragoste şi luptă, pline şi vis, trandafir şi candoare. Fie că me­ditează la înţelesurile filozofice ale lu­crurilor şi gîndurilor, fie că descinde în istorie şi baladă, fie că dialoghează cu soarele pe chipul realităţilor noi de astăzi, fie că a plecat visului şi do­rului, în rememorare, face din cîntecul de iubire imn, cu accente grave ase­menea unei doine, poezia lui George Chirilă atrage şi tulbură. Aparent a­­ceastă poezie se prezintă rece, aseme­nea unor bucăţi de rocă. Remarcăm o anumită predispoziţie spre cerebral ca­re străbate chiar şi atunci cînd moti­vul liric este cel erotic. Mişcarea ele­mentelor­­ naturii, de la clinchetul re­pezilor unde de ape-n rostogolire, sub­stanţializînd sunetul întîlnirii dintre aurul luminii şi prundul izvoarelor pînă la vuietul munţilor ce brăzdează cerul cu imense păduri în neostoită dezlăn­ţuire de orgă, ne apare parcă pictată. Impresia este însă înşelătoare, pîlpîim atîta vreme cît poezia este privită din exterior. Intrînd în ea, în spaţiul din­tre cuvinte, unde imaginile sunt ţesute cu ecoul lor, senzaţia pe care o încerci devine cu totul alta, de participare la vibraţie vie. In concluzie, poezia lui George Chi­rilă este o pasăre în zbor, tinzînd spre cuprinderea unui univers valoric. V. COSTESCU i

Next