Flacăra Iaşului, noiembrie 1973 (Anul 29, nr. 8433-8458)
1973-11-01 / nr. 8433
. ANUL XX) Nr. 8433 JOI 1 NOIEMBRIE 1973 4 pagini 30 bani Organizarea superioară a producţiei şi a muncii — cale esenţială în sporirea eficienţei activităţii economice O întrebare la care răspunsul nu este peste tot satisfăcător: Hit sail fi fost AH si aplicaţi! care stat rezultatele nne ? De la o perioadă la alta, activitatea economică devine mai complexă, ridică noi şi multiple probleme. Tocmai de aceea conducerea superioară de partid şi de stat a subliniat în repetate rînduri importanţa şi locul ce trebuie acordate activităţii de organizare superioară a producţiei şi a muncii, în judeţul nostru, în majoritatea unităţilor economice, s-a acţionat în această direcţie,obţinîndu-seunele rezultate. Organele de conducerecolectivă dovedesc o mai mare receptivitate faţă de organizarea superioară a activităţii, şi-au sporit preocuparea pentru rezolvarea acestei problematici cu o arie aşa de mare. O analiză recentă efectuată în 17 unităţi economice din judeţul, nostru evidenţiază că numai în primul semestru, din acest an s-au elaborat şi aplicat în producţie 1 86 de studii cu o tematică variată, studii a căror eficienţă s-a concretizat în creşterea producţiei globale cu, peste 7,5 milioane lei, a beneficiilor cu 11,5 milioane lei. Trebuie menţionat faptul că activul voluntar al Cabinetului judeţean pentru probleme de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii a acordat asistenţa tehnică necesară activităţii de elaborare şi aplicare a acestor studii. Se poate afirma că lucrurile au mers pe un făgaş mai bun ca în trecut la întreprinderea mecanică „Nicolina“, Trustul de construcţii, întreprinderea de antibiotice, întreprinderea metalurgică ş.a. Sunt, desigur, realizări notabile care au condus, la îmbunătăţirea activităţii desfăşurate în unităţile economice. Avînd în vedere însă posibilităţile existente în întreprinderi, precum şi sarcinile care stau în faţa colectivelor de muncă, nu ne poate satisface ceea ce s-a întreprins pînă în prezent în direcţia organizării superioare, încă mai există în unele unităţi economice optica după care activitatea de organizare constituie sarcina exclusivă a compartimentelor respective (acolo unde acestea mai există), neglijîndu-se aportul substanţial pe care îl pot şi trebuie să-l aducă specialiştii din întreprinderi, muncitorii, tehnicienii, economiştii şi inginerii. Importanţa scăzută care se acordă în unele întreprinderi este relevată şi de un alt fapt. In condiţiile aplicării noilor norme de structură, din primăvara acestui an, numărul compartimentelor de organizare a scăzut. Dacă în anul 1972, în 32 de întreprinderi lucrau 136 de cadre în compartimentele de organizare, în acest an în 90 de unităţi economice sunt numai 142 de cadre. Bineînţeles că aceasta, nu poate constitui pentru conducerile întreprinderilor şi comitetelor de partid o justificare a inactivităţii pe linia organizării superioare. Şi aceasta cu atît mai mult cu cit structurile-cadru prevedeau aceste compartimente, dar ele au fost suprimate în favoarea altora. In unele unităţi economice nu se urmăreşte finalizarea studiilor, aplicarea lor cu operativitate, precum şi eficienţa pe care acestea o aduc. Chiar şi atunci cînd o timă răspunde unor cerinţe imperioase ale întreprinderii, elaborarea şi aplicarea studiilor este tergiversată perioade nejustificat de mari. La întreprinderea „Victoria“, de pildă, din 9 studii programate sunt în curs de elaborare doar 5, la întreprinderea ,,Textila“ s-au terminat doar 4 din 14, la Fabrica de nutrețuri combinate s-au elaborat numai două din 10 etc. int aspecte care vorbesc de la sine, care arată că activitatea în domeniul organizării superioare a producţiei şi, a muncii în unele unităţi economice are un loc periferic în preocupările comitetelor oamenilor muncii, cît şi ale comitetelor de partid. Acum, cînd toate colectivele de muncă sunt antrenate în îndeplinirea cincinalului înainte de termen, credem că se impune cu acuitate reconsiderarea modului cum se acţionează în acest domeniu. Comitetele de partid şi comitetele oamenilor muncii din întreprinderile judeţului nostru trebuie să controleze şi să îndrume mai mult decit pînă acum comisiile pentru probleme de organizare, să se preocupe permanent de valorificarea deplină a potenţialului uman existent în unităţile economice. Dezvoltarea bazei tehnice, organizarea conducerii, producţiei şi a muncii, pregătirea şi perfecţionarea personalului, îmbunătăţirea structurii sortimentelor şi a cooperării cu alte unităţi sunt doar cîteva din direcţiile în care trebuie îndreptate eforturile specialiştilor, ale colectivelor de muncă din întreprinderile judeţului nostru. Totodată, Cabinetul judeţean pentru probleme de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii se impune să militeze mai mult pentru întărirea compartimentelor de organizare din întreprinderi, să îndrume şi să urmărească permanent contribuţia la organizarea superioară a activităţii din unităţile economice a specialiştilor, a celorlalţi salariaţi. Nu trebuie scăpat din vedere un fapt esenţial: fiecare studiu elaborat şi aplicat într-o întreprindere trebuie să aducă un spor al producţiei şi productivităţii muncii, să creeze condiţii ergonomice de muncă, să reducă cheltuielile materiale, să îmbunătăţească substanțial calitatea produselor etc. Eugeniu ZIDARIȚA S In tehnica de execuţie a construcţiilor industriale se include şi scara în spirală, care dă posibilitatea constructorilor să se deplaseze în deplină siguranţă şi într-un timp scurt de la o cotă la alta. In clişeu : Imagine de la întreprinderea de antibiotice. Foto : OV. SPIRTU — coresp. In secţia filatură a secţiei întreprinderii „Textila", secţie fruntaşă de mai multă vreme, o nouă realizare se adaugă celor de pînă acum. De la începutul lunii octombrie şi pînă în prezent s-a obţinut, peste prevederile planului, o producţie de circa 2 500 kg. fire. S-au remarcat in mod deosebit muncitorii Maria Vîrlan, Sevastița Cucu, Felicia Bumbu, Mihai Vrabie, Constantin Plăcintă s.a. întreprinderea „Textila“ 2500 kg. fire produse peste prevederi * i % In pagina a 2-a 0 precizare pentru zootehniştii ce se prezintă insuficient pregătiţi la examenul iernii: Să pretindem animalelor o producţie mai mare, dar să le asigurăm şi condiţii ♦ ♦ mai bune . '•iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiînn/t' rr U In pagina a 4-a • Vizita la Teheran a președintelui Consiliului de Ministri al României, Ion Gheorghe Maurer • Dezbaterile din Adunarea Generală a O.N.U. Primiri la tovarăşul Nicolae Ceauşescu Ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit, miercuri, 31 octombrie, pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Uniunii Sovietice la Bucureşti, V. I. Drozdenko, la cererea acestuia. La întrevedere a participat tovarăşul Ştefan Andrei, secretar al C.C. al P.C.R. Cu acest prilej a avut loc o convorbire tovărăşească. Ambasadorul R. S. F. Iugoslavia la Bucureşti Miercuri, 31 octombrie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român,, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit pe Isa Njegovan, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al R.S.F. Iugoslavia, la Bucureşti. La întrevedere, care s-a desfăşurat într-o atmosferă tovărăşească, a participat tovarăşul Ştefan Andrei, secretar al C.C. al P.C.R. Natalitatea—pe scara cifrelor şi a răspunderii sociale Este un lucru cert că in ultimii ani, prin măsurile de ordin economic, medical şi legislativ, printr-o largă acţiune socială de explicare a importanţei creşterii numerice a populaţiei, natalitatea a depăşit indicii din trecut. Datele statistice stau mărturie în această privinţă. Dar nu-i mai puţin adevărat că statistica ne arată şi perioade de mari oscilaţii în privinţa natalităţii, ani de regres alternînd cu ani de progres.. Acest fenomen oscilatoriu se înregistrează şi în ultimii zece ani. In 1962, natalitatea (copii născuţi vii la o mie de locuitori) a fost de 16,2, iar , în 1972 era de 18,8. Dar în interiorul acestei perioade au fost oscilaţii de plus şi minus, variind între 14,3 şi 27,4. Acelaşi fenomen oscilatoriu se observă şi în judeţul Iaşi, cu deosebirea că cifrele de vîrf întrec media pe ţară. In anul 1967 natalitatea era în judeţul nostru de 32,2 la mia de locuitori, iar în 1972 de 24,6 (faţă de 18,8 media pe ţară). Superioritatea faţă de media pe ţară nu ne dă însă dreptul să privim pasivi mersul natalităţii. Fără a forţa nota trecînd peste limitele, normale de creştere a natalităţii şi fără a spune că cifra cutare ar fi cea necesară, nu putem să nu observăm numărul mare de întreruperi a cursului sarcinii ducînd la diminuarea ritmului normal de creştere a natalităţii. De asemenea, naturale sau provocate artificial, avorturile reţin ocupate multe paturi în spitalele noastre de obstetrică şi ginecologie în dauna femeilor care, menţinîndu-şi sarcina, au nevoie realmente de îngrijirea medicală în spitale. Colaborare care suferă din cauza unor practici birocratice Datoria medicilor din unităţile spitaliceşti de profil este de a apăra viaţa fiecărei femei care le solicită serviciile, dar tot datoria lor este şi aceea de a sesiza" cu promeptitudine "încălcarea legii. Asemenea sesizări se produc foarte rar (doar un caz pe an la spitalul Maternitatea din Iaşi), deşi cele mai multe cazuri de avorturi provocate artificial trec prin spitale pentru efectuarea operaţiei de întrerupere a cursului sarcinii. Ni se spune că e foarte greu de apreciat dacă un avort a fost sau nu provocat artificial, şi atita vreme cît nu există o certitudine nu e normal să fie sesizate organele de procuratură. Bineînţeles că deschiderea unei anchete penale cere date sigure, certitudini din partea medicilor, dar aceasta nu exclude o colaborare mai strinsă, mai viabilă, dintre unităţile spitaliceşti şi organele de procuratură pentru valorificarea unor constatări, fie şi incomplete la început, dar care prin aprofundarea pe parcurs pot duce la concluzii certe. Colaborarea îmbracă însă , de multe ori nişte forme birocratizate care în nici un caz nu înlesnesc depistarea operativă a unor infracţiuni. Astfel, o moaşă din Hîrlău (Adriana Olaru) a provocat într-un interval scurt de timp avorturi unui număr mare de femei (peste o sută, după cum ne informează organele de cercetare penală) şi mai toate au trecut prin spitalul din localitate. In comuna Prisăcani s-a întîmplat la fel şi circa optzeci de femei din această comună au trecut pe la spitalul Maternitatea din Iaşi. Dar pentru că nu s-a dat atenţia cuvenită analizei evidenţei avorturi,lor, infracţiunile respective au fost sesizate tîrziu, în cu totul alte împrejurări. O colaborare mai strînsăprin colaborare înţelegem eforturi de ambele părţi) între spitale şi organdie de procuratură ar fi permis să se pună capăt mult mai devreme activităţii infracţionale a celor două moaşe la care ne-am referit mai înainte (şi de bună seamă şi a altora). Răspunderea în faţa legii Fără a atenua cu nimic răspunderea in faţa legii a femeilor care recurg ilegal la întreruperea cursului normal al sarcinii, nu putem să nu constatăm că cei care au comis asemenea acte au primit pedepse neconcludente. Nu e locul să analizăm fiecare caz în parte, dar se poate remarca faptul că toţi cei care au comis astfel de infracţiuni au făcut-o pentru bani. Cu atît mai mult deci se impuneau pedepse severe, iar în cazul unor cadre medicale era necesară interdicţia de a mai practica această nobilă profesie. Reprezentanţii Tribunalului judeţean privesc acum toate acestea în mod a- V GHEORGHIU (continuare în pag. a 3-a) s'OT///////////W/«///////////WW/W////////W//////////iW////W//////OT/////W////////////////W//4 Copilăria copilăriei După cum se ştie, de cîtva timp s-a coborît pragul de şcolarizare la 6 ani. Este adevărat că, datorită condiţiilor de viaţă socio-economice, zestrea intelectuală acumulată pînă în pragul şcolarizării a crescut, de asemenea şi capacitatea de adaptare la regimul activităţii şcolare. Ore prescurtate la 25—30 minute, combinarea activităţii de învăţare cu jocul, învăţarea prin joc şi acţiune, iată forme de activitate specifice copilăriei. Cum perioada de şcolarizare nu poate fi prelungită dincolo de limita de 12 ani, informaţiile bat serios la uşa copilăriei încercînd, pe diferite căi, să pătrundă în mintea fragedă a copilului. Fireşte, contactul timpuriu al copiilor cu cultura, cu activitatea care să le dezvolte mobilitatea minţii este o cucerire a timpurilor moderne, cu urmări pozitive asupra dezvoltării lor intelectuale. Fapt constatat încă din învăţămîntul preşcolar. Răul, nocivitatea încep de acolo de unde se produc exagerări. Copiii care stau prea mult în faţa televizorului se deprind, pare paradoxal, cu pasivitatea intelectuală: copiii care sunt supuşi prea de timpuriu la recepţionarea unor informaţii ce le depăşesc puterea de înţelegere le reproduc mecanic. Din element de progres şi stimul al dezvoltării intelectuale, informaţia devine element poluant al copilăriei. Statistici japoneze indică ca principal poluant al copilăriei — emisiunile de televiziune, iar cele occidentale — publicaţiile pentru copii. Se semnalează pericolul intoxicaţiei cu informaţii, fenomen cu grave urmări negative asupra dezvoltării intelectuale a copiilor. Dar nu numai mijloacele mass-media se infiltrează cu perseverenţă şi poluează copilăria, uneori din lipsa de prevedere a celor maturi, alteori a felului provocat de dorinţa ca copiii să ştie cit mai mult şi cît mai de timpuriu. Chiar instituţiile şcolare deschid porţile unor informaţii care pun pe gînduri şi pe micii şcolari şi pe părinţi. Pe ici-colo la grădiniţe şi în clasa I se vintură teoria mulţimilor cînd, de fapt, copiii trebuie să perceapă pe cale sensorială relaţii cantitative între grupe (mulţimi) de obiecte şi schema operaţiilor aritmetice (adunarea şi scăderea în principal). Matematicieni mai puţin avizaţi în munca cu copiii mici pretind că folosirea cuvîntului mulţime (sinonim cu grup, grămadă, colecţie etc.) trebuie să însemne şi înţelegerea de către copilul de 5—6 ani a operaţiilor cu mulţimi, rezultate din proprietăţile lor. Ne pomenim că la 10 ani (clasa a V-a) mulţimea se defineşte ca „noţiune primară“. Este drept că se acreditează ideea că orice noţiune poate fi însuşită de către copii, dacă se găseşte calea de a o face accesibilă unui anumit stadiu de dezvoltare intelectuală, în munca cu copiii mici aceasta este problema esenţială. Probabil că de aici survin neînţelegeri între teoreticieni şi Şcoala şi viaţa practicieni. Primii văd teoria în sine, cei din urmă sunt nevoiţi să ia în consideraţie numai acele elemente care pot fi percepute şi înţelese cu aparatura de cunoaştere ce stă la îndemîna copiilor — cazul cu teoria mulţimilor. Mai recent s-au introdus la grupa mare caiete cu liniatură pentru scrierea elementelor grafice necesare literelor. Oricine ar putea spune că nu este nimic rău în această treabă. Dar, sporadic ce-i drept, au apărut la grădiniţă teme pentru acasă, care antrenează pe părinţi, bunici şi tot felul de rude. Mina copilului, ceea ce este normal, se mişcă greu, uneori ca butucul roţii preistorice. Părinţii intră în panică, întrevăd copilului un viitor sumbru. Dacă bastonaşul iese anapoda ? Mina copilului nu păstrează înclinarea de la dreapta la stingă şi bastonaşul cu pricina e înclinat invers. Ce probleme complicate / Au loc adevărate consilii de familie. Trebuie luate măsuri pînă nu-i prea tîrziu. Şi măsurile apar : ore întregi de exerciţii de scriere, interdicţii pentru copil, agitaţie, atmosferă încărcată. Ce va face în viaţă copilul dacă nu face cîrligele după toate regulile artei ? Timpul trece, mina capătă mobilitate şi atmosfera se potoleşte. Iată cum o idee, care nu prezintă nocivitate pentru copilărie, poate deveni un element poluant dacă se exagerează. Se pare că ritmul alert de dezvoltare a societăţii se răsfrînge, în unele cazuri, negativ asupra copilăriei, grăbind-o pînă la încercări de suprimare. Este drept că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, dar sînt suficiente cazuri cînd orizontul se luminează mai tîrziu. Mina care a tremurat nesigură la început ar putea să mînuiască mai tîrziu cu uşurinţă un stilou pe băncile unui institut de învăţămînt superior. Nu suntem de părere ca să nu se dea atenţie dezvoltării copiilor, dar exagerările complică inutil problema. După cum se vede, copilăria este asaltată de pe poziţii diferite, dar care vizează un ţel comun : integrarea timpurie a copilului în cerinţele vieţii sociale. Pentru activitatea de educare şi instruire a copiilor ideea este interesantă şi pasionantă. Dar, poate nu în măsura preconizată de Ellen Key, copilăria se cere apărată împotriva exagerărilor de tot felul, pentru ca generaţiile de copii să nu uite că au trăit farmecul vîrstei de aur. Gh. SIREŢEANU învăţător emerit A invita în întreprinderi oameni de cultură şi artă care să vorbească muncitorilor sau să le prezinte roadele activităţii lor, nu este ceva nou la noi. Şi putem spune că în întreaga ţară se practică de mult asemenea întîlniri, spectacole sau concerte, recitaluri ele fiind organizate de televiziune, de filarmonici şi teatre in fabrici sau în uzine. Ceea ce impresionează la „Nicolina“ Iaşi, însă, începînd cu anul acesta, este continuitatea în acţiune, clubul dezbaterilor de artă înfiinţat aici înlăturînd orice risc de accidental, de sporadic, de improvizaţie. A avea manifestări regulate din trei în trei săptămini, după un program bine stabilit, dezbateri pe teme de literatură şi artă, recitaluri de poezie, vernisaje de expoziţii, înseamnă de fapt existenţa unui „organism“ constituit ca atare, cu viaţa şi imperativele sale proprii, un dar pe care îl merită cu prisosinţă acest minunat colectiv la adresa căruia tovarăşul Nicolae Ceauşescu a făcut înalte aprecieri în cuvîntarea rostită la Conferinţa Organizaţiei judeţene de partid trasînd sarcini imediate pentru ca întreprinderea mecanică „Nicolina“ — vechi leagăn al mişcării muncitoreşti şi revoluţionare — să devină un adevărat model din toate punctele de vedere. Şi dacă-i adevărat că orice progres tehnic, orice modernizare trece înainte de orice prin gradil de cultură şi înţelegere al acelora care trebuie să-l înfăptuiască, atunci această iniţiativă a înfiinţării clubului amintit, aparţinînd organelor locale ele partid, nu poate fi decit salutară. O idee frumoasă care a încolţit şi a prins rădăcini pentru că a întîlnit permeabilitatea unui teren propice, concretizată in primul rînd în afinităţile spirituale ale conducerii întreprinderii şi membrilor comitetului de partid de la „Nicolina", sinceri iubitori ai literaturii şi artelor, aproape totdeauna prezenţi la aceste manifestări. Ca să nu mai vorbim de colectivul ce a dat la iveală, de-a lungul ultimilor 20 de ani, pictori şi poeţi amatori, textieri talentaţi pentru brigăzile artistice, interpreţi de muzică populară şi clasică din rîndul muncitorilor şi tehnicienilor săi Fiindcă, a-l asculta recitind din propriile sale creaţii pe muncitorul termist AL Tăcu, alaturi de poeţi consacraţi ca George Iesnea, Noica Zilieru, Florenţa Albu, Fl. M. Petrescu, Dan Deşliu şi alţii la festivalurile organizate in cadrul clubului, sau pe marginea unor dezbateri de aici, este nu numai emoţionant, dar şi semnificativ. Dialoguri privind specificul accesibilităţii, în literatură, ■modernitatea, valoarea în opera de ar Elena PIETRARU (continuare în pag. a 3-a) a unuţ IEŞEAN 1 infuzie de noi forţe spirituale La clubul dezbaterilor de artă de la întreprinderea mecanică „Nicolina". Foto : P. VASILIU — coresp. ! 1