Flacăra Sibiului, 1961 (Anul 18, nr. 3095-3198)
1961-01-04 / nr. 3095
lnit'.. Inc. I pociim h ♦t-,( Ci •; !■ ). ia r-VW* i r\ ICll.ES' l I ini, u bătută de luciul șosatului, la gospodăra forfotă mare. Se , dusele. Seifert Agi încărcau de zor o I »— îmi spuse preseprintre cei mai har. Uimii saci cu grîu, tije produse. Pentru l ■ muncă realizate de a lui, Seifert Martin din plin. •eme voiam să stau n colectivist și să duce. M-am auto VINO LA NOI! s-a ridicat în anii piat de el. Tov. Seifert Martin ire la înălțimea cu- îmi strînse bucuros mîna. Intre ilor noastre. Privite timp căruţa ieşi pe poartă. Slimnicului, contu- — Uite, să nu stăm aci, mai ăd ureînd înălţimile bine vino la noi — îmi spuse el casele în roşu cons cu ospitalitate. activişti. In bogata După această invitaţie simplă, ajului toate se Unnsa cum vorbeşte el de obicei, am , atît cu plantaţiile plecat împreună. In odaia mare au marginile pădurii, casei lui Seifert, ceea ce atrage dărnicie coamele de îndeosebi aten fia sunt cele două fată tabloul general dulapuri noi. Şi parcă nu intimii, aşezarea temerii- plăitor sînt aşezate faţă-n faţă cu alte două mai vechi. Cînd am pornit discuţiile am aflat explicaţia. — Am avut trei fete, îmi spuse el. Acum mai am două. Toate lucrurile noi din casă le-am pregătit pentru zestrea lor. Astă-vară, cînd am măritat-o pe Katharina cu Lorenz Roth, tractoristul, a fost o nuntă, ca-n povești. 200 de persoane au fost în casa și în curtea noastră. I-am dat apoi bucate cîte i-a trebuit. Mobilă ca asta, arătîndu-mi spre dulapuri, și toate cele necesare într-o casă nouă. — Spuneai că la nuntă au venit 200 de oameni. '{1171 Uliii- Ulii ral, după porcii și găinile pregătite la mîncăruri. — Bine, bine dar asta înseamnă bucate multe, ai avut de unde? — Oho, de cînd îs în colectivă, nu mi se mai termină. Podu-i tot plin. Chiar dacă n-aş fi luat acum nimic şi tot aş avea pînă-n ’61. Omul îmi înşira realizările lui. Casa are acum o tencuială nouă ca la oraş. In vara asta şi-a instalat gazul metan, şi-a cumpărat un aparat de radio. Ca o completare, prisaca din spatele casei, a ajuns la al zecelea stup de albine. In acel moment mi-am reamintit imaginea întregului sat aşezat în mijlocul dealurilor, privite dinspre Slimnic. Cîte mizerii îndurau în trecut ruşenii. Erau departe şi de Sibiu şi de Mediaş. Bucate aveau puţine iar drumul colbuit nu merita să-l bată pe mai nimic. Au venit însă anii eliberării ţării, care au ridicat nivelul lor de viaţă la aceste realităţi pe care le-am întîlnit în casa unui om obişnuit, colectivistul Seifert Martin. Toate cele arătate aici, care stau mărturie zilelor noastre de azi, sunt doar SATISFACŢIA MUNCII în multitudinea fenomenelor ce se deapănă de-a lungul vieţii unui om, munca joacă un rol de prim ordin. Ea este aceea care imprimă personalitatea, îndreaptă defectele, deschide orizonturi noi fiecărui tînăr dornic săşi realizeze aspiraţiile. Cu miile se pot număra azi tinerii, care, prin ‘strădaniile lor, au urcat treaptă cu treaptă, culegind satisfacţiile muntăzi muncitori , cu înaltă cal' mii profesori sau intul larg al libere, lipsită iceştia, este şi i Gelu, de la colenţa". Pînă lea an al viesta a parcurs d rum. De mic materiale l-au iască cu ma . 'e vremea colia lor niciobelşug. Tatăl meserie, deşi nid în intrete, pe la Gaeşti, nu putea iliei un trai stăteau însă ci cînd el si leau singuri. I lipsea fiind idivitate ileurma şcoala 'ea de carte, ile ce le iiiîntotdeauna a învăţătură, au deschis .ăi al inginer de pline de vi? ară il gastudenţii In■ nie din Bu■mină întiiul nii. Bogata inmănunchia rodnică actiorganizaţiile are a făcut eobosită pen.t-o a atras rea colegilor inducerii vina o putere isimilare uimitoare„ Osanu Gelu este productivitatea creşte cu 30%, trimis să studieze în U.R.S.S. Munca devine mai uşoară, la Institutul politehnic din Aşa apar primele satisfacţii Leningrad. Invăţind zi de zi, ale muncii, în limba marelui popor so- Răsfoind prin dosare amvietic, creînd tot mereu pre- mai întîlnit multe asemenea iede şi lucrări, studentul ro- proiecte. După cum îmi arămiu este mereu evidenţiat. ta surizînd, vor constitui poa-Prin activitatea paralelă, de- lucrdri de viitor. In mod pusă în organizaţia de tine- confidenţial am aflat că ar reta facultăţii, pentru succe-dan sd urmeze şi aspirantusele ce le obţinea la învăţărg in domeniul ştiinţelor teritură şi activitatea obştească, nice. Multe probleme îl fră-Osanu Gelu îşi îndeplineşte mintă şi multora poate le da în Uniunea Sovietică stagiul&i răspunsul prin muncă, de candidat de partid. Anii De pildă, confecţionarea flanşelor pentru cazane din bare prismatice se realizează cu greu la precizia necesară. După calculele sale, încă neterminate, acestea s-ar realiza bine cu ajutorul curen, , , ■ , ___ tului de înaltă frecvenţă. a dorn etapa din viaţa aces- Forjarea fundului la cazanele lui tinar inginer harnic şi arabră groasă, confecţiastudenţiei, bogaţi în fapte şi învăţăminte se încheie cu o valoroasă lucrare de diplomă, în domeniul maşinilor de aşchiat. Sosirea în ţară constituie ramat de dorinţa de a înfăptui multe în domeniul său de activitate. Repartizat la cerere în uzina „Independenţa", se ataşează trup şi suflet de marele colectiv al uzinei. Timpul ii devine insuficient narea vadurilor pentru tablă peste 11 mm, iată atîtea probleme de viitor. In rindul oamenilor cu care lucrează este apreciat pentru felul său de a colabora cu muncitorii, tehnicienii şi pentru proiectele sale. Vudeo- inginerii, toţi tovarăşi de sebi se preocupă de proble- muncă. In acest fel de acele destinate uşurării mun- munci rezidă educaţia primirii fizice. tă, atitudinea sa partinică. Colegii săi îl apreciază, iar De mic copil a privit viaţa muncitorii Se antrenează la în serios şi aşa a şi străbăstudierea împreună a inovaţi- tut-o. Munca perseverentă i-a lor pe care le propune in dat acestui tînăr satisfacţii ginerul Osanu Gelu. Organi- binemeritate. zaţia de partid îl primi în 1958 membru de partid, iar pentru merite profesionale e numit mai tîrziu şef-adjunct al cazangeriei. Singur însă n-ar fi putut înfăptui prea mult. Prin ataşamentul său faţă de tovarăşi reuşeşte să atragă colective de oameni în inovaţiile plănuite. Din 3 macarale uriaşe, de montacolp cărora dispundem, una îi aparţine în întregime ca proiect şi execuţie. Muncitorii nu mai ridică azi nici o piesă mai mare, deoarece au macarale. O altă inovaţie pe care o rezolvă împreună cu comunistul Frăţilă Liviu, este realizarea unui cuţit de şanfrenat prin care se economiseşte oţel special, iar GH. N1ŢU eeeeeeeeeeeeeeeeee (G. COŞBUC) O luptă-i viața, deci te luptă, cu dragoste de ea, cu dor. Ce să citim. In Editura politică au adăcut: K. Marx — F. Engels Opere, voi. 8, 728 pag., 15 lei. E. A. Stepanova „Friedrich Engels“, 296 pag., 6,25 lei. P. Nikitin „Economie politică“, manual popular, 408 pag., 7,65 lei. Cercul literar al Casei pionierilor, în timpul ședinței de lucru. Taică, am o idee mică în satul Sebeşul de Jos există o cooperativă. Cooperativa asta, ca toate cooperativele, avea preşedinte. Preşedintele avea ca ajutor un vicepreşedinte. Vicepreşepeste cap cu treburi şi trebuşoare. Asta nu că vreau eu s-o spun aşa la figurat. Gîndiţi-vă însă la „bietul" Ionel care trebuia să stea c-a tins. Cerezina, materia primă de bază care-i ajuta pe cei doi afacerişti să umfle cantităţile de ceară şi totodată să-şi înfunde buzunarele cu bani, a fost comandată în mod expres cu indicaţii tehnice: să fie ceva mai galbenă, mai fără miros, că munca nu le va fi zadarnică . . . E drept că unii delegaţi ai întreprinderilor beneficiare au făcut analiza de laborator a cerii expediate din Sebeşul de Jos spre a nu se lăsa duşi de cei doi căpoşi. Dar cu Ionel şi-au găsit-o. Nu era el chiar atît de neprevăzător să nu pună deoparte cîte-o lecuţă de ceară bună pentru probe şi probele ieşeau cum scrie la carte. Iarăşi e drept că unele întreprinderi beneficiare au expediat retur importante cantităţi de ceară. Ionel a găsit însă şi în astfel de cazuri soluţia: „Gata! Dacă ăştia fac nazuri nu le mai dăm. Expediem ceara la alţii care nu-s mofturoşi". Vă întrebaţi poate ce-au făcut cei din conducerea Agevacoop-ului care coordonau achiziţiile. Ei bine, se vede de la o poştă că au făcut economie de vedere, sau, în cel mai fericit caz şi-au „achiziţionat" şi ei vizibilitatea. Cît despre preaadormiţii taica Mangu Gavrilă, preşedintele cooperativei, şi Nicolae Crăciun, contabilul cooperativei din Sebeşul de Jos, or fi avînd şi ei „motive serioase" să închidă ochii. Cit timp i-or fi ţinut închişi nu se ştie. Recent însă, cînd au fost puşi în situaţia sa-i caşte la maximum, s-au pomenit în faţa unei fraude de 2.672.898,18 lei. Atît s-a scurs în buzunarele celor doi „descurcăreţi" şi într-ale celorlalţi „binevoitori" în frunte cu speculantul Bobeş Gheorghe. Acum matrapazlîcurile au stopat. Cei care au vîrît banii statului în buzunarele lor fără fund vor coborî în curind la altitudine joasă împreună cu toţi cei ce le-au ţinut isonul. N. B. SEBEŞANU că. A doua zi a şi pornit hotărît să declare superiorilor că şi-a îndeplinit cu succes misiunea. Taică, i-a spus el preşedintelui, am o idee: mă propun pe mine în pesdintele, ca toţi vicepreşedintul de achizitor. M-am veniţit, avea cap. Ei şi în capul ficat cu... atenţiune şi corespund cum scrie la carte. Şi iacătă-l pe Ionel cu dublă funcţie, ocupat pînă ăsta s-a cuibărit o idee. Bineînţeles nu o idee aşa de rînd ci una ... lată, pe măsura funcţiei dumisale. Care va să zic întîi a fost cooperativa, apoi vicepreşedintele şi apoi ideea din care au izvorît matrapazlîcurile . . . Era prin anul 1955. Vicepreşedintele, care se cheamă Zîlvan Ion, zis Ionel, a primit o însărcinare: să caute un achizitor pentru centrul de colectare a cerii de albine. Dată fiind această însărcinare Ionel a pornit în căutarea nj*na îr banii pentru achiziomului potrivit. A trecut mai t“» cu c.-daltă in ceară, fără întîi în nvistă lista rubede- sa punem la socoteală niilor din sat, dar parcă era "apu!care. era. ° devorata un făcut Nu corespundeau. cl2Slt°are deasupra unuia a chibzuit to- Rect,frcare: mîinile nu tretuși mai îndelung, ba chiar !?_lau .sf s^ea. C1 sa jrnste. era cît pe-acisă-l declare Sa ml?te continuu ca era corespunzător dacă în ultimul moment nu i-ar fi descoperit dară mari defecte: 1. Ii era neam prea de departe. 2. înjura de ceară,__ Aşa stînd lucturile vicepreşedintele, om cu pretenţiuni în selecţionarea cadrelor, a ajuns la concluzia că un singur om îndeplineşte toate condiţiile pentru o astfel de mun-.muncă" nu glumă. Primea Ionel seara 1.000 kg ceară, dimineaţa avea 2.000 kg, primea 100.000 lei pentru achiziţii, peste noapte se făceau 200.000 lei. Asta fără să mai punem la socoteală munca cu subalternii. Că uitasem să vă spun, Ionel avea ca magaziner pe Roman Victor, băiat „bun" şi el, făcut parcă anume pentru a fi ajutorul nr. 1 al vicepreşedintelui. Amîndoi lucrau zile, dar mai cu seamă nopţi întregi. Că nu era lucru uşor să inventeze nume de oameni, semnături, străzi, numere de case şi cîte altele. Şi toate astea erau „lucrări" urgente care nu puteau fi amînate nici un ceas. Bunăoară, dacă 30 de boştinari aduceau într-o zi 1.000 kg de ceară în valoare de 50.000 lei, dimineaţa existau la faţa locului 2.000 kg ceară şi acte „în regulă" din care reieşea că s-a plătit suma de 100.000 lei la 50—60 de boştinari. Oameni descurcăreţi ce mai încolo-încoace. In ultimii doi ani reţeaua oamenilor „cu idei" s-a ex în cinstea aniversării Republicii La Palatul cultural „Ştefan Gheorghiu“ a avut loc în ziua de 30 Decembrie o festivitate dedicată celei de-a 13 aniversări a proclamării Republicii Populare Române. La festivitate au luat parte oameni ai muncii din fabrici şi instituţii, reprezentanţi ai organizaţiilor de partid, şi ai organizaţiilor de masă, activişti. Cu acest prilej, tovarăşul Grecu Ioan, secretar al Sfatului popular orăşenesc, a vorbit despre „însemnătatea proclamării Republicii”. Cei peste 250 participanţi la festivitate au urmărit apoi cu interes programul artistic ce s-a desfășurat, •! !i ,huru : iis. ■ : și e•.»! Icfcii icor ,Cir