Flacăra Sibiului, 1965 (Anul 21 [22], nr. 3510-3613)
1965-01-05 / nr. 3510
DE LA DEZBATEREA CIFRELOR DE PLAN PE 1965 Cuvîntul constructorilor de maşini - unelte In spaţioasa şi moderna hală de prelucrări mecanice şi montaj, dată recent în funcţie, la Uzina mecanică, colectivul secţiei a făcut un rodnic bilanţ privind modul cum au fost realizate sarcinile de plan în anul 1964 şi au analizat cu simţ de răspundere posibilităţile de îndeplinire a sarcinilor de plan sporite din 1965. S-a subliniat în materialul prezentat cu acest prilej de şeful secţiei, ing. Nicolae Zaharia, că sarcinile de plan pe anul 1964 au fost realizate şi chiar depăşite acumulîndu-se totodată o bogată experienţă în îmbunătăţirea calităţii produselor. Rezultatele pozitive au fost concretizate prin scrisorile de mulţumire primite din partea beneficiarilor. In cuvîntul său, maistrul Nicolae Luca a arătat că experienţa acumulată privind ridicarea preciziei de prelucrare a maşinilor-unelte, perfecţionarea tehnologiei, efectuarea cu exigenţă a controlului de calitate şi altele, trebuie folosită din plin şi îmbogăţită. A subliniat că rezervele interne în acest domeniu nu s-au epuizat şi va trebui să insistăm în continuare în special asupra întăririi disciplinei în muncă ca şi asupra aprovizionării ritmice cu sculele şi materialele necesare. „Am executat produse de bună calitate , a arătat maistrul principal Iosif Şerban. O caracteristică a noului plan de producţie o constituie ponderea mare de maşini-unelte pentru realizarea cărora va trebui să ne concentrăm toate forţele. Trebuie să facem noi propuneri care să fie introduse în planul M.T.O., cheie a realizării tuturor indicatorilor de plan. Avem un colectiv harnic cu care ne mindrim. Aşa că sarcinile de plan vor fi nu numai îndeplinite, dar şi depăşite“. „Munca noastră — a arătat comunistul Ludovic István, controlor de calitate — se concretizează prin încadrarea utilajelor în condiţiile tehnice, prin reducerea substanţială a coeficientului de rebut şi a reclamaţiilor. Orice economie făcută ,în dauna calităţii înseamnă de fapt o pierdere pentru uzină. Produsele noastre expuse la Expoziţia realizărilor economiei naţionale a R.P.R. au fost apreciate de vizitatori pentru calitatea lor. Aprecierile ne încurajează, dar totodată ştim că mai avem încă multe de făcut în această problemă“. Şi alţi muncitori, ingineri şi tehnicieni au subliniat însemnătatea ridicării necontenite a calităţii produselor, a necesităţii pregătirii profesionale, a aprovizionării ritmice cu scule şi materiale, asimilării de utilaje noi, urmăririi produselor în exploatare şi altele. Cu prilejul discuţiilor au fost făcute o serie de propuneri valoroase menite să completeze proiectul de plan M.T.O. al uzinei, care duc în primul rînd la îmbunătăţirea calităţii produselor. Ing. Gheorghe BOGHICI şeful serviciului C.T.C. de la Uzina mecanică. Maistrul Nicolae Luca vorbind cu ocazia prelucrării cifrelor de plan. Totul pentru calitate Dezbaterea cifrelor de plan pe 1965 cu filatoarele din schimbul I de la fabrica „11 Iunie“ din Cisnădie a constituit totodată prilejul trecerii în revistă a frumoaselor succese obţinute de harnicul colectiv de aici în cursul anului trecut. Planul de producţie a fost îndeplinit cu cinci zile şi jumătate înainte de termen, s-a îmbunătăţit substanţial calitatea firelor, indicii de utilizare a maşinilor au crescut simţitor, depăşindu-se prevederile cu 2°/o la fuse vechi şi cu 6,4% la fuse noi. Datorită mai bunei organizări a procesului de producţie, productivitatea muncii a crescut cu 0,84°/o faţă de sarcina stabilită. Referindu-se la aceste frumoase rezultate, maistrul principal Dumitru Maricuţă, şeful schimbului, a arătat că ele sunt rodul muncii întregului colectiv care, sub îndrumarea organizaţiei de partid, s-a străduit să aplice întocmai toate măsurile stabilite. El a remarcat însă că în activitatea schimbului s-au manifestat şi deficienţe, care în cel mai scurt timp vor trebui să fie lichidate. Unele reparaţii planificate la maşini n-au fost executate în mod corespunzător, mai există muncitoare ce nu respectă procedeele de lucru, la unele maşini se înregistrează multe deşeuri. In încheiere, tov. Maricuţă a subliniat că printre multiplele sarcini ce le revin în anul viitor, cea mai importantă trebuie considerată calitatea produselor. Aceasta presupune o preocupare de căpetenie a fiecărui muncitor sau maistru pentru descoperirea de noi rezerve interne la fiecare loc de muncă şi valorificarea lor în scopul îmbunătăţirii continue a calităţii firelor. Numeroşi muncitori şi maiştri care au luat cuvîntul au subliniat caracterul mobilizator al cifrelor de plan pe 1965 şi au venit cu propuneri valoroase. Iată ce spunea maistrul Ioan Linz: „Sarcinile noastre de producţie pe anul 1965 sunt sporite. Se prevede, de exemplu, o creştere cu 0,5°U a planului la fire de calitatea A. Aceste sarcini sunt realizabile, deoarece vom acorda o atenţie deosebită reparaţiilor la maşini şi vom efectua un control mai eficace pentru respectarea tehnologiei de fabricaţie". în această privinţă filatoarea Elena Frăţilă s-a angajat să depăşească planul ce-i revine cu 300 kg fire de calitatea A. Ea a făcut şi o propunere privind îmbunătăţirea climatizării în sectorul celor cinci maşini princeps. Angajamente referitoare la ridicarea calităţii semifabricatelor şi a firelor şi-au luat de asemenea şi maistrul Iosif Gaşpar, muncitoarele Ludovica Andrea, Maria Grapă, Maria Kellner şi alţi tovarăşi. Printre propunerile cu care colectivul schimbului I şi-a întărit angajamentele luate se remarcă: îmbunătăţirea transportului intern, îmbunătăţirea funcţionării maşinilor de filat — 12 şi 13 — prin înlocuirea transmisiei de roţi dinţate la trenul de laminat, reducerea deşeurilor pe faze de fabricaţie şi altele. Participînd cu mult entuziasm la dezbaterea cifrelor de plan, filatoarele şi-au manifestat hotărîrea de a munci cu tot elanul pentru îndeplinirea şi depăşirea tuturor indicatorilor, sporind în mod substanţial calitatea firelor produse de ele. Vasile BLĂNARU şeful serviciului producţie la filatura de bumbac „11 Iunie“ Cisnădie Din realizările cofetarilor Ridicarea continuă a calităţii produselor este înscrisă printre principalele preocupări ale colectivului I.A.P.L. „Cofetarul“ Sibiu. In acest scop s-a acordat o atenţie sporită dotării cu utilaje noi a secţiilor de producţie şi perfecţionării metodelor de fabricaţie. Astfel, s-au montat 2 roboţi de cofetărie şi 3 maşini automate de fabricat îngheţată, cu care s-au şi produs în anul 1964 25 sortimente noi. Demn de remarcat este faptul că în anul trecut s-au vîndut mărfuri a căror valoare întrece pe cea din 1963 cu 2 100 000 lei. Numai în luna decembrie s-au vîndut circa 30 000 pachete cu produse de cofetărie. O inovaţie valoroasă Aproape nu există zi în care la uzina „Independenţa“ să nu se nască una sau mai multe propuneri de inovaţii. Drept mărturie stau 410 propuneri înregistrate de cabinetul tehnic al uzinei anul trecut, din care fiind aplicate pe parcurs, generat circa 2 milioane economii. * Una dintre valoroasele inovaţii ale anului 1964, propusă recent de ing. Nicolae Adi, împreună cu tehnicienii Ioan Bîtiu şi Iosif Kun are următoarea formulare: „Schimbarea materialului folosit la confecţionarea tăvilor pentru uscător“. Este vorba de înlocuirea unor magiale neferoase cu altele, fră a diminua calitatea prpusului respectiv,prin care 12 luni se vor economisi , materiale în valoare de 280 000 lei. Pregătiri pentru corpania de primăvară Efectul bunei organizări a reparaţiilor la maşini şi tractoare Paralel cu desfăşurarea lucrărilor agricole de toamnă la G.A.S. Sibiu s-au luat măsuri pentru pregătirea şi executarea în bune condiţii a reparaţiilor la tractoarele şi maşinile ce vor fi folosite în campania agricolă din primăvara acestui an. Pe baza indicaţiilor date de consiliul de conducere, secţia mecanică condusă de tînărul inginer Iosif Köber şi-a întocmit un plan concret menit să ducă la obţinerea unor rezultate bune în desfăşurarea procesului de reparaţii, încă în luna octombrie s-au reparat încăperile şi utilajele atelierului mecanic, s-a făcut aprovizionarea cu o bună parte din piesele şi materialele necesare, au fost procurate unele scule şi dispozitive noi şi s-au verificat cele existente. O atenţie deosebită s-a acordat organizării muncii în atelier, astfel ca metodele ce vor fi folosite să ducă la creşterea substanţială a productivităţii muncii, la reducerea preţului de cost şi să permită obţinerea unui indice superior al calităţii reparaţiilor. In raport de condiţiile din atelierul nostru s-a stabilit folosirea a două metode de muncă: la tractoare — repararea pe ansamble, cuprinzind opt posturi de lucru, iar la mașini agricole — pe echipe formate din cîte 2—3 muncitori. Fixarea locului unde se vor executa lucrările a constituit de asemenea o problemă care a preocupat conducerea secţiei mecanice. Timpul rece din perioada reparaţiilor ne-a făcut să ne gîndim ca lucrările să aibă loc în cea mai mare parte în încăperile atelierului şi deci, folosind la maxim întreaga suprafaţă de lucru, să putem asigura o bună ritmicitate. Pentru fiecare post de lucru în parte s-au întocmit din timpplanuri de muncă concrete, în care s-au prevăzut operaţiile necesare, durata, valoarea materialelor şi a manoperei. Lucrările importante au fost încredinţate celor mai pregătiţi mecanici din punct de vedere profesional. Comunistul Nicolae Almăşan, de exemplu, conduce activitatea la postul de lucru nr. 1. Aici se efectuează în cadrul reparaţiilor curente, demontarea tractorului, repartizarea subansamblelor motorului spre reparaţie la celelalte posturi, apoi montarea mecanismului motor şi asamblarea lui completă. Dumitru Vădeanu repară pompele de injecţie şi face rodajul motorului pe banc, Nicolae Cristea repară instalaţiile hidraulice şi cutiile de viteză, iar Simion Krauss mecanismul de direcţie şi sistemul de răcire. De alezarea cuzineţilor palieri se ocupă cu multă conştiinciozitate utemistul Gheorghe Deutschländer. In scopul îmbogăţirii cunoştinţelor profesionale ale Vasile CIUPITU tehnician mecanic la G.A.S. Sibiu (Continuare în pag. 4-a) Fotografia de faţă ni-l înfăţişează pe tov. Simion Krau, executînd reparaţii la mecanismul de direcţie al tractorulu Comunistul Nicolae Almăşan (stînga) împreună cu alţi doi mecanizatori în timpul lucrului la postul nr. 1 — montaj general tractor. Saidenţiata anului Mă aflam într-una din zilele trecute la secţia filatură pieptănată a întreprinderii „Libertatea". In dimineaţa aceea lucra schimbul condus de maistrul Dănilă Bozdoc, schimb care, după cum am aflat mai tîrziu, obţinuse cele mai bune rezultate în întrecerea socialistă. Hărnicia şi măiestria filatoarelor fac ca din valţurile maşinilor să iese fire de o rară fineţe. Un scurt popas la cîteva faze mai importante de producţie te transpune deja într-un adevărat proces al iscusinţei, prin care trebuie să treacă lîna, din momentul cînd sub formă de benzi este adusă de la carde şi pînă în final, cînd se deapănă firele obţinute. In drum spre acea fineţe rară, spre fire cu numere metrice între 24 şi 40, benzile de lînă suferă o mulţime de transformări. Amestecul şi laminarea, pieptănatul şi filarea, dublarea, curăţirea firului de nopeuri şi răsucirea sînt doar cîteva din cele mai importante faze şi operaţii ale metamorfozei pe care o suferă lîna pînă să devină acel fir, care va da naştere renumitelor stofe de Kamgam sau tricotajelor fine. Şi-n tot acest proces metaforic, înalta calificare şi atenţia trebuie să fie însuşiri de nelipsit ale filatoarelor. Nu-i uşor să-ţi îndeplineşti planul, să realizezi o calitate superioară, să faci economii, cînd cea mai mică neatenţie poate însemna rebut, poate însemna ore întregi de stagnare. Dar din cele 70 de muncitoare au putut fi evidenţiate în între- cerea socialistă pe fiecare lună în medie cîte 27. Unele dintre ele cum sînt Rafila Ciobanu, Anica Cristescu, Hilda '~ilaru, Maria Zaharia, Elena Szabo, Victoria Gligor sau Sofia Doican au fost evidenţiate chiar lună de lună. Pe Anica Cristescu am întîlnit-o la preparaţie, iar pe Maria Zaharias la faza de filare. Indemînarea lor era de-a dreptul impresionantă. De aceea mai tîrziu cînd mă aflam în faţa graficului lunar de întrecere mi-am oprit privirile asupra numelor lor, în dreptul cărora am putut citi şi cifre tot pe măsura îndemînării, prima depăşise planul cu 8,1%, a doua cu 6%. Le-am zărit apoi şi fotografiile la panoul de onoare. Anica Cristescu mai avea o poză şi la postul U.T.M. de control, sub care, cu litere de-o şchioapă, era scrisă o dedicaţie care începea cam aşa: „Utemişti, urmaţi exemplul tov. Cristescu__“ Asemenea exemple sînt multe şi în toate schimburile. Despre oamenii săi şeful secţiei, ing. Ioan Munteanu, are numai cuvinte de laudă: „cu un astfel de colectiv, ne putem într-adevăr mîndri. Trimestru de trimestru am cîştigat steagul roşu de secţie evidenţiată pe întreprindere. L-am cîştigat pentru că de fiecare dată colectivul nostru de muncă a îndeplinit în mod exemplar sarcinile de producţie, clasîndu-se în fruntea colectivelor din celelalte secţii“. La 31 decembrie, cîteva ore înaintea revelionului, tov. Munteanu nota, cu satisfacţia omului care şi-a împlinit un gînd măreţ, pe ultima filă a calendarului din 1964: 13 700 kg fire de lînă pieptănată peste plan, aproape 700 000 lei economii. S-au realizat cu 2% mai multe fire de calitatea I-a, iar productivitatea muncii a sporit cu 4,6% peste sarcina stabilită. Angajamentul luat fusese substanţial depăşit şi ca atare secţia filatură pieptănată, întrecînd toate celelalte secţii, a fost pe drept cuvînt declarată evidenţiata anului. N. IZDRAILA