Flacăra Sibiului, 1967 (Anul 23 [24], nr. 3718-3821)
1967-04-08 / nr. 3745
Exmatriculaţii devin oameni maturi? 9 Dura lex sed lex! (E aspră legea, dar e lege!) spune un antic dicton. Civilizaţia şi-a imprimat irevocabil legi cărora încercările unora de a le găsi nuanţe convenabile lor nu au făcut decât să le consolideze valabilitatea. Societatea noastră socialistă, conştientă de pericolul pe care-l prezintă în dezvoltarea ei astfel de interpretări obtuze, este intransigentă. E discutabilă atitudinea acelor părinţi care tratează cu îngăduinţă sau chiar cu completă nepăsare ieşiri alarmante ale tinerilor, pe care le pun în cîrca „copilăriilor“ nevinovate. Este posibil să consideri inerente tinereţii jigniri la adresa unor cetăţeni de pe stradă, în întreprinderi, instituţii sau sustrageri din avutul public? Pus în faţa faptului împlinit, părintelui îi este aproape imposibil să admită că cel în cauză, copilul lui, a comis un asemenea fapt. „Au avut o comportare necorespunzătoare ca elevi, dar nu i-am crezut capabili de o asemenea faptă“, declara într-o notă informativă dirigintele elevilor W. J. și W. T. de la Liceul nr. 2 din Sibiu, care la 17 martie 1965 au furat din curtea liceului Gh. Lazăr o bicicletă pe care apoi au demontat-o transferîndu-i unele piese la o altă bicicletă. Cazul anumitor liceeni ce se încadrează foarte greu în disciplina şcolară este cu atît mai interesant cu cît ei fac parte din ciclul şcolar care pune definitiv bazele conduitei sociale. In momentul cînd comportarea lor se abate în mod flagrant de la regulament, şcoala îi scoate în afara circuitului ei spiritual şi moral, exmatriculîndu-i. Ce fac, cum se comportă şi ce devin după această exmatriculare, ce imagine asupra vieţii sociale îşi creează, sînt întrebări pe care, din păcate nu şi le pun tocmai acei părinţi ai căror fii se află în această situaţie. Pentru exmatriculaţi, „plecarea“ din şcoală înainte de a fi dat examenul de bacalaureat, de maturitate, înseamnă uneori un fel de delivrare de legile considerate de ei mult prea rigide. Am ales cazurile unor liceeni din Sibiu a căror prezenţă în şcoală a fost considerată de pedagogi un pericol pentru ceilalţi. Nu le trecem numele decît în iniţiale pentru că nu dorim ca, dintr-o greşită înţelegere a situaţiei, ei să aibe neajunsuri de care, în mod normal, ar trebui să-i apărăm. In 13 martie 1965 elevii L. V. şi D.G. din ultimele clase ale Liceului nr. 3 au fost arestaţi pentru furt de bani şi obiecte în valoare totală de 12 000 lei. Din propriile lor declaraţii, rezultă că operau împreună prin magazinele din Sibiu, furînd mai întîi dulciuri, apoi — pofta vine mîncînd! — au trecut la sume mai rotunde de bani, aparate portative de radio, pantofi etc. Nu dorim să insistăm asupra senzaţionalului acestui fapt, dar o explicaţie se impune. Cum a fost posibil ca luni de-a rîndul aceşti infractori minori să poată acţiona, fără ca nimeni să fi observat? Ei pîndeau momentul cînd vînzătorul era ocupat în altă parte sau îl ţineau intenţionat de vorbă pentru ca cel cu mîna lungă să poată sustrage banii sau obiectele. Mama lui L.U. venea din două în două săptămîni la şcoală ca să se intereseze de situaţia fiului ei, dar a dovedit o condamnabilă indiferenţă faţă de obiectele destul de scumpe pe care fiul ei le primise „cadou“ de la „cineva“. Se fac oare cadouri întîmplătoare constînd în pantofi şi aparate electrice unui licean? Fiind minori, tribunalul a fost mai îngăduitor, considerînd reabilitarea lor mai uşor realizabilă şi i-a condamnat pe L.V. la 1 an şi 6 luni închisoare corecţională, iar pe D. G. la un an. Pedeapsa a fost ispăşită şi astăzi D. G. îşi continuă studiile la cursul seral. S-a angajat la început la I.C.I.L. Sibiana, de unde însă i s-a desfăcut contractul de muncă conform art. 18 litera B la 26 octombrie 1966 pentru abateri disciplinare. O a doua exmatriculare deci, de data aceasta dintr-un colectiv de muncitori. S-a reangajat într-o altă întreprindere. In primul semestru școlar n-a avut „decît vreo 17 absenţe nemotivate la liceu“ ne declara cu cîteva zile în urmă pe un ton foarte liniştitor. „Acum nu am decît cîteva (semestrul al doilea n.n.), dar le pot motiva oricînd!“ Sîntem dispuşi de foarte multe ori să-i credem pe tinerii de acest fel. Le oferim posibilitatea să se „maturizeze“ ei înşişi, fără intervenţii pe care ne temem să nu le privească drept sfaturi cicălitoare. Şi greşim tot de atîtea ori! Să nu uităm că educaţia se face continuu, că ne educăm pe noi înşine, educîndu-i pe alţii. Trebuie să veghem ca aceşti oameni reîncadraţi în societate să nu se rătăcească din nou pe căile lăturalnice, de unde, ajunşi în recidivă, să nu-i mai putem scoate niciodată. Aceasta presupune, evident, mult tact, în funcţie de particularităţile psihice ale celui pe care dorim să-l menţinem în perimetrul social sănătos. L. V. s-a angajat şi el ca muncitor necalificat la uzina Automecanica, din 19 septembrie 1966, dar nu s-a înscris la nici o formă de învăţămînt. La uzină se comportă bine, în prezent, dar nimeni nu se interesează ce are de gînd să facă mai departe, în viaţă. El a promovat 10 clase, dar nu le continuă şi indiscutabil că în sufletul lui se dau bătălii de conştiinţă. Dacă nu este înconjurat cu simpatie, e posibil ca el să se izoleze, să se înrăiască şi să dispreţuiască pe cei care trec nepăsători pe lîngă el. Maturizarea ar putea întîrzia, sau din punct de vedere social el să nu devină matur nicicînd. Este pe alt plan, şi cazul elevului Mircea L., care este un fel de pelegrin şcolar. După încheierea cu chiu cu vai a clasei a IX-a, Liceul nr. 2 i-a pus în vedere că în anul următor nu-l mai primeşte. S-a înscris în clasa a X-a la Liceul Gh. Lazăr, de unde a fost exmatriculat pentru abateri de la morală. La Liceul din Ocna Sibiului a stat cam tot atîta vreme, pînă cînd a fost exmatriculat pentru imoralitate. Actualmente se află la Liceul teoretic din Tălmaci, unde, aşa cum ne-a declarat direcţiunea, nu face cinste colectivului. Părinţii lui i-au acuzat pe pedagogii de la Liceul Gh. Lazăr de persecuţie faţă de fiul lor. In prezent elevul înţelege că a fi matur însemnează a putea fuma, consuma băuturi alcoolice şi a bate străzile. Mai tîrziu însă îşi va da seama că nu este aşa, dar, chiar şi atunci va rămîne, în ciuda anilor, un copil. Exmatriculat din şcoală, el rămîne repetent şi în viaţă. Remarcăm, cu surprindere, că, în aproape niciunul din cazurile cercetate, şcoala nu mai ştie nimic de soarta foştilor săi elevi, după exmatriculare. Cei care le-au fost dascăli apropiaţi ani de zile ar fi, negreşit, cei mai indicaţi să le dea sfaturi salutare filtrate prin practica pedagogică îndelungată. Maturitatea acestor izolaţi ar putea deveni un fapt, care nu ar aduce decît laude colaboratorilor sociali ai tînărului. M. VINTILA OPINII Îmbunătăţirea coeficientului de schimb, rezervă importantă în creşterea producţiei industriale (Urmare din pag. I) locurilor de muncă cu materii prime şi semifabricate; asigurarea asistenţei tehnice (ingineri şi tehnicieni, maiştri, controlori de calitate, electricieni de schimb şi mecanici de schimb); repartizarea judicioasă a oamenilor pe locuri de muncă şi schimburi ţinîndu-se cont de calificare, conştiinciozitate, nivel profesional etc. Măsurile stabilite au constituit un program de lucru iar realizarea lor, la termenele stabilite, a devenit o sarcină principală a cadrelor de conducere. Realizînd un coeficient de schimb de 2,32 pentru secţia de mobilă nu putem aprecia că am făcut totul, acţiunea desfăşurîndu-se în continuare. Se impun noi măsuri pentru a-l îmbunătăţi, iar la fabrica de creioane, unde s-a obţinut 1,5 în februarie 1967, faţă de 1,22 realizat în 1966, aplicarea unor măsuri tehnicoorganizatorice se află în plină desfăşurare. Studiul înlăturării locurilor înguste a condus la concluzia că la operaţiunea de călii mine e necesar a se construi un cuptor, că locurile înguste de la uscat mine pot fi parţial înlăturate prin completarea rafturilor în uscătorii şi îmbunătăţirea folosirii actualelor uscătorii. S-a stabilit, de asemenea, că la vopsit creioane utilizarea corespunzătoare a maşinilor în trei schimburi asigură corelaţia de producţie la acest atelier cu celelalte compartimente ale fabricii. Practica a dovedit că extinderea lucrului în schimburile II şi III se poate face cu cheltuieli minime şi contribuie la obţinerea unor importante sporuri de producţie, la folosirea cît mai judicioasă a mijloacelor tehnice de care dispune întreprinderea. NOTE 1 Deschideţi uşile! La farmacia din strada N. Bălcescu, situată într-un local frumos, cu uşă de intrare elegantă, intrarea şi ieşirea se face pe la un colţ, de unde se parcurge localul pină la colţul advers, unde se află casa, iar de acolo se face cale întoarsă. Uşa principală este blocată, în dauna publicului şi a esteticii urbane. La Policlinica de copii din str. Bariţiu nr. 13, a cărei intrare principală a fost blocată ani de-a rîndul, există uşi de trecere spre farmacia acestei unităţi sanitare dar aceste uşi fiind închise, cetăţenii erau nevoiţi să ocolească hotelul Bulevard şi să intre la farmacie prin str. Lenin. Asemenea „inovaţii“, împotriva oricărei raţiuni întîlnim şi la Spitalul nr. 1, unde deşi există o intrare confortabilă, — gîndită anume în folosul cetăţenilor, de către proiectanţi, — se intră în spital pe poarta destinată maşinilor, în ciuda normelor de bun simţ. La gara centrală a oraşului, deşi sunt uşi de intrare şi ieşire cu mai multe canate, accesul publicului se face pe un singur canat, restul fiind închise. Identică este situaţia la farmacia din Piaţa 6 Martie unde se intră pe o strungă dosnică în timp ce uşa de intrare este blocată. Amintim aci şi pe cei care, în mod deliberat creează aglomeraţii prin blocarea parţială a uşilor de intrare, cum este cazul la Teatrul de stat, unde la spectacolele de teatru şi la concerte, intrarea şi ieşirea spectatorilor se face pe un singur canat de uşe, restul fiind închise, în ciuda grabei spectatorilor. Unităţi şi instituţii, ca cele amintite mai sus, trebuie să-şi primească vizitatorii într-un cadru cît mai confortabil, într-un climat cît mai atrăgător, astfel ca receptivitatea lor estetică să întîlnească în toate amănuntele cultivarea bunului gust şi a spiritului ospitalier. îmbinarea frumosului cu utilul trebuie să stea în atenţia oricărui gospodar sau conducător de unitate socialistă, neuitînd nici o clipă tradiţia ospitalieră a poporului nostru. Doina SALAJANU „Arhitectura“ — gravură în lemn de Ferdinand Mazanek. Foto: Fr. NUSS CHEMARE LA (Urmare din pag. I) — executarea reparaţiilor tractoarelor şi maşinilor agricole să fie de cea mai bună calitate; — întreţinerile zilnice şi periodice să ocupe un rol important în mărirea periodicităţii de funcţionare a tractoarelor şi maşinilor agricole între cele două reparaţii; — organizarea producţiei agricole pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii pentru creşterea permanentă a rentabilităţii şi eficienţei lor economice; — realizarea şi depăşirea planului de producţie anual, prin ridicarea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost la ha. a.n. Pînă la data de 8 mai a.c., să se realizeze în întregime planul însămînţărilor de primăvară şi la un nivel calitativ superior; ÎNTRECERE — să se îndeplinească planul campaniei agricole de primăvară în procent de 102 la sută; — realizarea de economii la carburanţi şi lubrifianţi, piese de schimb, prin recondiţionări şi reducerea la maximum a funcţionării în gol a maşinilor şi tractoarelor; — prevenirea accidentelor de muncă şi de circulaţie prin instruirea permanentă a oamenilor în vederea întăririi ordinei şi disciplinei; —- organizarea unei colaborări şi într-ajutorări între brigăzile de tractoare şi cele de cîmp, în scopul realizării şi depăşirii planului de producţie la toate culturile. Realizarea obiectivelor de mai sus se va analiza decadal, pe campanii, şi la sfîrşitul anului, pentru a se cunoaşte concret care din unităţile noastre au obţinut cele mai bune rezultate în această întrecere. AVANCRONICĂ MUZICALĂ Oratoriul „Creaţiunea“ Concertul simfonic de săptămîna viitoare ne prilejuieşte întîlnireacu una din cele mai grandioase lucrări ale marelui clasic vienez Joseph Haydn: Oratoriul „Creaţiunea“. In amurgul vieţii sale, Haydn este invitat pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra, solicitîndu-i-se totodată şi un număr de 6 simfonii. Succesul imens al acestora a fost urmat de o nouă comandă de 6 simfonii şi de un turneu în Anglia. Astfel au luat naştere cele 12 simfonii „londoneze“ pentru care compozitorul a fost distins cu titlul de „Doctor Honoris Causa“ al Universităţii din Oxford. Şederea prelungită la Londra i-a permis lui Haydn cunoaşterea îndeaproape a oratoriilor lui Haendel care l-au impresionat în mod deosebit. După reîntoarcerea la Viena, însufleţit de un nou avînt creator, va compune cele două mari oratorii „Creaţiunea“ şi „Anotimpurile“. In „Creaţiunea" Haydn foloseşte un text alcătuit de un prieten al său, Gottfried von Swieden, după „Paradisul pierdut“ al poetului englez Milton. Deşi subiectul are la bază vechea legendă biblică a facerii lumii, lucrarea nu a fost destinată îndeplinirii vreunui rit religios, ci executării ei în sălile de concert. Scenele ce o alcătuiesc sunt în majoritatea lor narative. Oratoriul include un mare număr de recitative, coruri şi arii, alternate cu momente orchestrale de o pronunţată factură programatică. Măiestria componistică a lui Haydn se afirmă din plin în ceea ce privește tratarea vocilor. Ariile şi liedurile sînt pătrunse de frumuseţea cîntecului popular german, sînt de o factură mult mai modernă în raport cu ale predecesorilor, constituind unele din cele mai frumoase exemple ale creaţiei lirice din perioada premergătoare apariţiei lui Schubert. Muzica oratoriului este simplă şi firească, pătrunsă de optimism şi încredere în forţele creatoare ale omului. La realizarea concertului îşi dau concursul soliştii: Aurelia Diaconu, de la Filarmonica „George Enescu“ din Bucureşti, Anton Schlezack, Sibiu şi Ionel Pantea din Cluj, corul „Bach“ şi orchestra simfonică a Filarmonicii de stat. Conducerea muzicală aparţine prof. Fr. Xaver Dressier. Prof. T. TOHATI te le mi evine DUMINICĂ, 9 aprilie 9.02 — Gimnastica de dimineaţă; 9.10 — Emisiune pentru copii şi tineretul şcolar; 10.30 — Emisiune pentru sate; 12.15 — Concert simfonic; 18.15 — Magazin 111; 19.15 — Telejurnalul de seară; 19.30 — Documente de piatră; 19.55 — Cîntă tenorul .Ion Piso; 20.30 — Film artistic: YPescarii din nordul sălbatic**; 22.05 — în Bucureştiul iubit — divertisment muzical — instrumental; 22.25 — Invitatul nostru: cîntăreţul Franck Schöbel (R.D.G.); 22.45 — Telesport; 23.00 — Telejurnalul de noapte; 23.15 — închiderea emisiunii. MARŢI, 11 aprilie 17.15 — Pentru noi, femeile; 18.00 — Pentru cei mici: Povestiri pe degete; 18.20 — Pentru tineretul școlar: 1001 de întrebări; 19.00 — Telejurnalul de seară; 19.27 — Buletinul meteorologic; 19.30 — Călătorii geografice; 20.00 — în direct: Din nou despre calitate; 20.30 — Șah; 20.40 — Cabinet medical TV; 21.00 — Istoria teatrului universal (XXV): Teatrul lui Leonid Andreev și Franck Wedekind; 22.30 — Recitalul pianistului polonez Ryszard Bakst; 22.50 — Telejurnalul de noapte; 23.00 — închiderea emisiunii. MIERCURI, 12 aprilie 18.00— Pentru cei mici: Ala-bala; 18.25 — Pentru tineretul şcolar: Un vechi tezaur de cultură — Muzeul Brukenthal din Sibiu; 19.00 — Telejurnalul de seară; 19.27 — Buletinul meteorologic; 19.30 — Recital poetic; 19.40 — Cronica discului; 20.00 — Telecronica economică; 20.30 — Clubul tinereţii; 21.00— Film artistic: „Coplan îşi asumă riscul“; 22.40 — Panoramic; 22.55 — Telejurnalul de noapte; 23.05 — închiderea emisiunii. Sâptămîna viitoare pe ecrane PACEA (1 35 00) — „Omul care l-a ucis pe Liberty Valance* — un nou western, gen cinematografic produs de Paramount Film. John Ford, regizorul, aduce un nou episod cu caractere pregnant conturate. Filmul apare cu John Wayne, James Steward, Vera Miiles şi alţii. VICTORIA (1 14 20) — „Fantoma din Morisville" — este o parodie a filmului poliţist. între două acorduri se desfăşoară o acţiune de roman poliţist. Se descoperă o interesantă acţiune cu Oldrich Novîi, Jaroslav Marvan, Valdemar Mataska etc. TINERETULUI (1 16 06) — „Cei 7 din Teba* şi concomitent va rula un ciclu de documentare. INDEPENDENŢA (1 39 13) — „Olandezul zburător* (13—16 aprilie) — o producţie a studiourilor „Deja“, realizată după memorabila operă a lui Richard Wagner, în rol principal Anna Pruchnal. 7 NOIEMBRIE (1 34 73) — „Mai pret fi afacerea Saint Fiacre*.