Flacăra Sibiului, 1967 (Anul 23 [24], nr. 3718-3821)

1967-04-08 / nr. 3745

Exmatriculaţii devin oameni maturi? 9 Dura lex sed lex! (E aspră legea, dar e lege!) spune un antic dicton. Civilizaţia şi-a imprimat irevocabil legi că­rora încercările unora de a le găsi nuanţe convenabile lor nu au făcut decât să le consolideze valabilitatea. So­cietatea noastră socialistă, conştientă de pericolul pe ca­­re-l prezintă în dezvoltarea ei astfel de interpretări obtu­ze, este intransigentă. E dis­cutabilă atitudinea acelor părinţi care tratează cu îngă­duinţă sau chiar cu completă nepăsare ieşiri alarmante ale tinerilor, pe care le pun în cîrca „copilăriilor“ nevinova­te. Este posibil să consideri inerente tinereţii jigniri la adresa unor cetăţeni de pe stradă, în întreprinderi, insti­tuţii sau sustrageri din avu­tul public? Pus în faţa fap­tului împlinit, părintelui îi este aproape imposibil să ad­mită că cel în cauză, copilul lui, a comis un asemenea fapt. „Au avut o comportare necorespunzătoare ca elevi, dar nu i-am crezut capabili de o asemenea faptă“, de­clara într-o notă informativă dirigintele elevilor W. J. și W. T. de la Liceul nr. 2 din Sibiu, care la 17 martie 1965 au furat din curtea li­ceului Gh. Lazăr o bicicletă pe care apoi au demontat-o transferîndu-i unele piese la o altă bicicletă. Cazul anumitor liceeni ce se încadrează foarte greu în disciplina şcolară este cu a­­tît mai interesant cu cît ei fac parte din ciclul şcolar ca­re pune definitiv bazele con­duitei sociale. In momentul cînd comportarea lor se a­­bate în mod flagrant de la regulament, şcoala îi scoate în afara circuitului ei spiri­tual şi moral, exmatriculîn­­du-i. Ce fac, cum se com­portă şi ce devin după a­­ceastă exmatriculare, ce ima­gine asupra vieţii sociale îşi creează, sînt întrebări pe ca­re, din păcate nu şi le pun tocmai acei părinţi ai căror fii se află în această situaţie. Pentru exmatriculaţi, „pleca­rea“ din şcoală înainte de a fi dat examenul de bacalau­reat, de maturitate, înseamnă uneori un fel de delivrare de legile considerate de ei mult prea rigide. Am ales cazurile unor liceeni din Sibiu a că­ror prezenţă în şcoală a fost considerată de pedagogi un pericol pentru ceilalţi. Nu le trecem numele decît în ini­ţiale pentru că nu dorim ca, d­intr-o greşită înţelegere a situaţiei, ei să aibe neajun­suri de care, în mod normal, ar trebui să-i apărăm. In 13 martie 1965 elevii L. V. şi D.G. din ultimele clase ale Liceului nr. 3 au fost ares­taţi pentru furt de bani şi obiecte în valoare totală de 12 000 lei. Din propriile lor declaraţii, rezultă că operau împreună prin magazinele din Sibiu, furînd mai întîi dul­ciuri, apoi — pofta vine mîn­­cînd! — au trecut la sume mai rotunde de bani, apara­te portative de radio, pan­tofi etc. Nu dorim să insis­tăm asupra senzaţionalului a­­cestui fapt, dar o explicaţie se impune. Cum a fost po­sibil ca luni de-a rîndul aceşti infractori minori să poată acţiona, fără ca ni­meni să fi observat? Ei pîn­­deau momen­tul cînd vînză­­torul era ocu­pat în altă par­te sau îl ţi­neau intenţionat de vorbă pentru ca cel cu mîna lungă să poată sustra­ge banii sau obiectele. Ma­ma lui L.U. venea din două în două săptămîni la şcoală ca să se intereseze de situa­ţia fiului ei, dar a dovedit o condamnabilă indiferenţă fa­ţă de obiectele destul de scumpe pe care fiul ei le primise „cadou“ de la „cine­va“. Se fac oare cadouri în­­tîmplătoare constînd în pan­tofi şi aparate electrice unui licean? Fiind minori, tribu­nalul a fost mai îngăduitor, considerînd reabilitarea lor mai uşor realizabilă şi i-a condamnat pe L.V. la 1 an şi 6 luni închisoare corecţio­­nală, iar pe D. G. la un an. Pedeapsa a fost ispăşită şi astăzi D. G. îşi continuă studiile la cursul seral. S-a angajat la început la I.C.I.L. Sibiana, de unde însă i s-a desfăcut contractul de mun­că conform art. 18 litera B la 26 octombrie 1966 pentru abateri disciplinare. O a doua exmatriculare deci, de data aceasta dintr-un colectiv de muncitori. S-a reangajat într-o altă întreprindere. In primul semestru școlar n-a avut „decît vreo 17 absenţe nemotivate la liceu“ ne de­clara cu cîteva zile în urmă pe un ton foarte liniştitor. „Acum nu am decît cîteva (semestrul al doilea n.n.), dar le pot motiva oricînd!“ Sîntem dispuşi de foarte mul­te ori să-i credem pe tinerii de acest fel. Le oferim posi­bilitatea să se „maturizeze“ ei înşişi, fără intervenţii pe care ne temem să nu le pri­vească drept sfaturi cicăli­­toare. Şi greşim tot de atî­­tea ori! Să nu uităm că edu­caţia se face continuu, că ne educăm pe noi înşine, edu­­cîndu-i pe alţii. Trebuie să veghem ca aceşti oameni re­încadraţi în societate să nu se rătăcească din nou pe căile lăturalnice, de unde, a­­junşi în recidivă, să nu-i mai putem scoate niciodată. Aceasta presupune, evident, mult tact, în funcţie de parti­cularităţile psihice ale celui pe care dorim să-l menţinem în perimetrul social sănătos. L. V. s-a angajat şi el ca muncitor necalificat la uzina Automecanica, din 19 sep­tembrie 1966, dar nu s-a în­scris la nici o formă de în­­văţămînt. La uzină se com­portă bine, în prezent, dar nimeni nu se interesează ce are de gînd să facă mai de­parte, în viaţă. El a promo­vat 10 clase, dar nu le con­tinuă şi indiscu­tabil că în su­fletul lui se dau bătălii de conştiinţă. Dacă nu este în­conjurat cu simpatie, e po­sibil ca el să se izoleze, să se înrăiască şi să dispre­ţuiască pe cei care trec ne­păsători pe lîngă el. Maturi­zarea ar putea întîrzia, sau din punct de vedere social el să nu devină matur nicicînd. Este pe alt plan, şi cazul elevului Mircea L., care este un fel de pelegrin şcolar. După încheierea cu chiu cu vai a clasei a IX-a, Liceul nr. 2 i-a pus în vedere că în anul următor nu-l mai primeşte. S-a înscris în clasa a X-a la Liceul Gh. Lazăr, de unde a fost exmatriculat pentru abateri de la morală. La Liceul din Ocna Sibiu­lui a stat cam tot atîta vre­me, pînă cînd a fost exma­triculat pentru imoralitate. Actualmente se află la Li­ceul teoretic din Tălmaci, unde, aşa cum ne-a declarat direcţiunea, nu face cinste colectivului. Părinţii lui i-au acuzat pe pedagogii de la Liceul Gh. Lazăr de perse­cuţie faţă de fiul lor. In pre­zent elevul înţelege că a fi matur însemnează a putea fuma, consuma băuturi alcoo­lice şi a bate străzile. Mai tîrziu însă îşi va da seama că nu este aşa, dar, chiar şi atunci va rămîne, în ciu­da anilor, un copil. Exmatri­culat din şcoală, el rămîne repetent şi în viaţă. Remar­căm, cu surprindere, că, în aproape niciunul din cazurile cercetate, şcoala nu mai ştie nimic de soarta foştilor săi elevi, după exmatriculare. Cei care le-au fost dascăli a­­propiaţi ani de zile ar fi, negreşit, cei mai indicaţi să le dea sfaturi salutare fil­trate prin practica pedago­gică îndelungată. Maturitatea acestor izolaţi ar putea de­veni un fapt, care nu ar a­­duce decît laude colaborato­rilor sociali ai tînărului. M. VINTILA OPINII Îmbunătăţirea coeficientului de schimb, rezervă importantă în creşterea producţiei industriale (Urmare din pag. I) locurilor de muncă cu materii prime şi semifabricate; asigu­rarea asistenţei tehnice (ingi­neri şi tehnicieni, maiştri, con­trolori de calitate, electricieni de schimb şi mecanici de schimb); repartizarea judicioa­să a oamenilor pe locuri de muncă şi schimburi ţinîndu-se cont de calificare, conştiin­ciozitate, nivel profesional etc. Măsurile stabilite au consti­tuit un program de lucru iar realizarea lor, la termenele stabilite, a devenit o sarcină principală a cadrelor de con­ducere. Realizînd un coeficient de schimb de 2,32 pentru secţia de mobilă nu putem aprecia că am făcut totul, acţiunea desfăşurîndu-se în continuare. Se impun noi măsuri pentru a-l îmbunătăţi, iar la fabrica de creioane, unde s-a obţi­nut 1,5 în februarie 1967, fa­ţă de 1,22 realizat în 1966, aplicarea unor măsuri tehnico­­organizatorice se află în plină desfăşurare. Studiul înlăturării locurilor înguste a condus la concluzia că la operaţiunea de călii mine e necesar a se construi un cuptor, că locurile înguste de la uscat mine pot fi par­ţial înlăturate prin completa­rea rafturilor în uscătorii şi îmbunătăţirea folosirii actua­lelor uscătorii. S-a stabilit, de asemenea, că la vopsit cre­ioane utilizarea corespunză­toare a maşinilor în trei schimburi asigură corelaţia de producţie la acest atelier cu celelalte compartimente ale fabricii. Practica a dovedit că extin­derea lucrului în schimburile II şi III se poate face cu cheltu­ieli minime şi contribuie la obţinerea unor importante sporuri de producţie, la fo­losirea cît mai judicioasă a mijloacelor tehnice de care dispune întreprinderea. NOTE 1 Deschideţi uşile! La farmacia din strada N. Bălcescu, situată într-un local frumos, cu uşă de in­trare elegantă, intrarea şi ie­şirea se face pe la un colţ, de unde se parcurge localul pină la colţul advers, unde se află casa, iar de acolo se face cale întoarsă. Uşa prin­cipală este blocată, în dauna publicului şi a esteticii ur­bane. La Policlinica de copii din str. Bariţiu nr. 1­3, a cărei intrare principală a fost blo­cată ani de-a rîndul, există uşi de trecere spre farmacia acestei unităţi sanitare dar aceste uşi fiind închise, cetă­ţenii erau nevoiţi să ocolească hotelul Bulevard şi să intre la farmacie prin str. Lenin. Asemenea „inovaţii“, împo­triva oricărei raţiuni întîlnim şi la Spitalul nr. 1, unde deşi există o intrare confortabilă, — gîndită anume în folosul cetăţenilor, de către proiec­tanţi, — se intră în spital pe poarta destinată maşinilor, în ciuda normelor de bun simţ. La gara centrală a oraşului, deşi sunt uşi de intrare şi ieşire cu mai multe canate, accesul publicului se face pe un singur canat, restul fiind închise. Identică este situaţia la far­macia din Piaţa 6 Martie un­de se intră pe o strungă dos­nică în timp ce uşa de in­trare este blocată. Amintim aci şi pe cei care, în mod deliberat creează aglo­meraţii prin blocarea parţială a uşilor de intrare, cum este cazul la Teatrul de stat, un­de la spectacolele de teatru şi la concerte, intrarea şi ie­şirea spectatorilor se face pe un singur canat de uşe, res­tul fiind închise, în ciuda grabei spectatorilor. Unităţi şi instituţii, ca cele amintite mai sus, trebuie să-şi primească vizitatorii într-un cadru cît mai confortabil, într-un climat cît mai atrăgă­tor, astfel ca receptivitatea lor estetică să întîlnească în toate amănuntele cultivarea bunului gust şi a spiritului ospitalier. îmbinarea frumosului cu utilul trebuie să stea în aten­ţia oricărui gospodar sau con­ducător de unitate socialistă, neuitînd nici o clipă tradiţia ospitalieră a poporului nostru. Doina SALAJANU „Arhitectura“ — gravură în lemn de Ferdinand Mazanek. Foto: Fr. NUSS CHEMARE LA (Urmare din pag. I) — executarea reparaţiilor tractoarelor şi maşinilor agri­cole să fie de cea mai bună calitate; — întreţinerile zilnice şi periodice să ocupe un rol im­portant în mărirea periodici­tăţii de funcţionare a tractoa­relor şi maşinilor agricole între cele două reparaţii; — organizarea producţiei agricole pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi teh­nicii pentru creşterea perma­nentă a rentabilităţii şi efi­cienţei lor economice; — realizarea şi depăşirea planului de producţie anual, prin ridicarea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost la ha. a.n. Pînă la data de 8 mai a.c., să se realizeze în întregime planul însămînţărilor de pri­măvară şi la un nivel cali­tativ superior; ÎNTRECERE — să se îndeplinească pla­nul campaniei agricole de pri­măvară în procent de 102 la sută; — realizarea de economii la carburanţi şi lubrifianţi, piese de schimb, prin recon­­diţionări şi reducerea la maxi­mum a funcţionării în gol a maşinilor şi tractoarelor; — prevenirea accidentelor de muncă şi de circulaţie prin instruirea permanentă a oa­menilor în vederea întăririi ordinei şi disciplinei; —- organizarea unei colabo­rări şi într-ajutorări între bri­găzile de tractoare şi cele de cîmp, în scopul realizării şi depăşirii planului de produc­ţie la toate culturile. Realizarea obiectivelor de mai sus se va analiza deca­dal, pe campanii, şi la sfîrşi­­tul anului, pentru a se cu­noaşte concret care din uni­tăţile noastre au obţinut cele mai bune rezultate în această întrecere. AVANCRONICĂ MUZICALĂ Oratoriul „Creaţiunea“ Concertul simfonic de săp­­tămîna viitoare ne prile­juieşte întîlnirea­­cu una din cele mai grandioase lucrări ale marelui clasic vienez Jo­seph Haydn: Oratoriul „Crea­ţiunea“. In amurgul vieţii sale, Haydn este invitat pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra, solicitîndu-i-se tot­odată şi un număr de 6 sim­fonii. Succesul imens al a­­cestora a fost urmat de o nouă comandă de 6 simfonii şi de un turneu în Anglia. Astfel au luat naştere cele 12 simfonii „londoneze“ pen­tru care compozitorul a fost distins cu titlul de „Doctor Honoris Causa“ al Univer­sităţii din Oxford. Şederea prelungită la Lon­dra i-a permis lui Haydn cunoaşterea îndeaproape a oratoriilor lui Haendel care l-au impresionat în mod deo­sebit. După reîntoarcerea la Viena, însufleţit de un nou avînt creator, va compune cele două mari oratorii „Crea­ţiunea“ şi „Anotimpurile“. In „Creaţiunea" Haydn fo­loseşte un text alcătuit de un prieten al său, Gottfried von Swieden, după „Paradisul pierdut“ al poetului englez Milton. Deşi subiectul are la bază vechea legendă biblică a facerii lumii, lucrarea nu a fost destinată îndeplinirii vreunui rit religios, ci execu­tării ei în sălile de concert. Scenele ce o alcătuiesc sunt în majoritatea lor narative. Oratoriul include un mare nu­măr de recitative, coruri şi arii, alternate cu momente orchestrale de o pronunţată factură programatică. Măiestria componistică a lui Haydn se afirmă din plin în ceea ce privește tratarea vo­cilor. Ariile şi liedurile sînt pă­trunse de frumuseţea cînte­­cului popular german, sînt de o factură mult mai mo­dernă în raport cu ale pre­decesorilor, constituind unele din cele mai frumoase exem­ple ale creaţiei lirice din pe­rioada premergătoare apari­ţiei lui Schubert. Muzica oratoriului este simplă şi firească, pătrunsă de optimism şi încredere în forţele creatoare ale omului. La realizarea concertului îşi dau concursul soliştii: Au­relia Diaconu, de la Filarmo­nica „George Enescu“ din Bucureşti, Anton Schlezack, Sibiu şi Ionel Pantea din Cluj, corul „Bach“ şi orches­tra simfonică a Filarmonicii de stat. Conducerea muzicală apar­ţine prof. Fr. Xaver Dress­ier. Prof. T. TOHATI te le mi evi­ne DUMINICĂ, 9 aprilie 9.02 — Gimnastica de dimineaţă; 9.10 — Emisiune pentru copii şi tineretul şcolar; 10.30 — Emisiune pentru sate; 12.15 — Concert simfonic; 18.15 — Magazin 111; 19.15 — Telejurnalul de seară; 19.30 — Documente de piatră; 19.55 — Cîntă tenorul .Ion Piso; 20.30 — Film artistic: YPescarii din nordul sălbatic**; 22.05 — în Bucureştiul iubit — di­vertisment muzical — instru­mental; 22.25 — Invitatul nostru: cîntăreţul Franck Schöbel (R.D.G.); 22.45 — Telesport; 23.00 — Telejurnalul de noapte; 23.15 — închiderea emisiunii. MARŢI, 11 aprilie 17.15 — Pentru noi, femeile; 18.00 — Pentru cei mici: Povestiri pe degete; 18.20 — Pentru tineretul­­ școlar: 1001 de întrebări; 19.00 — Telejurnalul de seară; 19.27 — Buletinul meteorologic; 19.30 — Călătorii geografice; 20.00 — în direct: Din nou despre calitate; 20.30 — Șah; 20.40 — Cabinet medical TV; 21.00 — Istoria teatrului universal (XXV): Teatrul lui Leonid Andreev și Franck Wede­kind; 22.30 — Recitalul pianistului polo­nez Ryszard Bakst; 22.50 — Telejurnalul de noapte; 23.00 — închiderea emisiunii. MIERCURI, 12 aprilie 18.00— Pentru cei mici: Ala-bala; 18.25 — Pentru tineretul şcolar: Un vechi tezaur de cultură — Muzeul Brukenthal din Sibiu; 19.00 — Telejurnalul de seară; 19.27 — Buletinul meteorologic; 19.30 — Recital poetic; 19.40 — Cronica discului; 20.00 — Telecronica economică; 20.30 — Clubul tinereţii; 21.00— Film artistic:­­ „Coplan îşi asumă riscul“; 22.40 — Panoramic; 22.55 — Telejurnalul de noapte; 23.05 — închiderea emisiunii. Sâptămîna viitoare pe ecrane PACEA (1 35 00) — „Omul care l-a ucis pe Liberty Valance* — un nou western, gen cinematografic produs de Paramount Film. John Ford, regizorul, aduce un nou epi­sod cu caractere pregnant contu­rate. Filmul apare cu John Wayne, James Steward, Vera Miiles şi alţii. VICTORIA (1 14 20) — „Fanto­ma din Morisville" — este o pa­rodie a filmului poliţist. între două acorduri se desfăşoară o acţiune de roman poliţist. Se descoperă o interesantă acţiune cu Oldrich Novîi, Jaroslav Marvan, Valdemar Mataska etc. TINERETULUI (1 16 06) — „Cei 7 din Teba* şi concomitent va rula un ciclu de documentare. INDEPENDENŢA (1 39 13) — „Olandezul zburător* (13—16 apri­lie) — o producţie a studiourilor „Deja“, realizată după memorabila operă a lui Richard Wagner, în rol principal Anna Pruchnal. 7 NOIEMBRIE (1 34 73) — „Mai p­ret fi afacerea Saint Fiacre*.

Next