Flacăra Sibiului, 1967 (Anul 23 [24], nr. 3718-3821)
1967-10-14 / nr. 3799
JHuklulBruk un sei'el $i finn ăi a te (Urmare din pag. I) A M. Friedländer, van Puyvelde, Panowsky, au solicitat date ştiinţifice şi au făcut diferite aprecieri pe marginea preţioaselor obiecte de artă ce se păstrează aici. Anul 1948 reprezintă în istoria acestei instituţii sfîrşitul unei etape vechi. Preluînd grija şi sarcina de a-l dezvolta şi reorganiza, de a-i îmbogăţi colecţiile şi de a le transforma într-un factor activ în viaţa culturală a ţării, partidul şi statul nostru au creat instituţiei condiţii noi de dezvoltare, cum nu cunoscuse niciodată în trecut. Lucrărilor de consolidare a clădirii le-au urmat acţiunile de reorganizare a colecţiilor şi expoziţiilor de bază, dublate concomitent de o activitate intensă de cercetări şi redeterminări, de achiziţii noi pentru completarea golurilor. In felul acesta s-a putut trece la organizarea unor expoziţii în stare să ilustreze firul tematic al problemelor, înlănţuirea cauzală a fenomenelor, evoluţia şi bogăţia pe care le-a cunoscut procesul de creaţie artistică înregistrat de poporul nostru de-a lungul istoriei sale multiseculare. Pentru ilustrarea artei populare româneşti şi a valoroaselor ei tradiţii, în 1951 a fost înglobată în patrimoniul muzeului colecţia de ţesături, broderii şi crestături în lemn a cunoscutei Asociaţii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român (ASTRA). Ea formase obiectul renumitei expoziţii organizate în anul 1905 la Sibiu şi se bucurase, la vremea ei, de o apreciere cu totul deosebită. Colecţia Astrei reflecta un gînd mai vechi exprimat de remarcabilul cărturar şi publicist George Bariţiu şi de alţi bărbaţi luminaţi, exponenţi ai acestei asociaţii de prestigiu, printre care Roman Moldovan, Octavian Tăslăuanu, Dimitrie Comşa, Constantin Diaconovich şi alţii, încorporată celorlalte, colecţia Astrei a stat la baza organizării secţiei de artă populară şi a expoziţiei sale de bază, care în acest fel au fost ridicate la nivelul secţiilor de mai veche tradiţie din cadrul instituţiei. în anul 1957, Muzeul de istorie naturală din Sibiu a fost comasat cu Muzeul Brukenthal, devenind astfel o secţie a acestuia. Muzeul de istorie naturală din Sibiu s-a dezvoltat din colecţiile strînse de fosta Societate transilvăneană de ştiinţe naturale cu sediul în Sibiu, care în anul 1849 s-a desprins ca entitate separată de fosta Societate de cercetare a Transilvaniei, înfiinţată cu două decenii mai înainte. Prin strîngerea la un loc a tuturor colecţiilor muzeistice sibiene s-au creat condiţii noi întreţinerii şi cercetării acestora, oferindu-se concomitent posibilitatea de a se crea fonduri bogate şi reprezentative. Cercetările de teren, efectuate în domeniul ştiinţelor naturii, arheologiei şi etnografiei, au dus la o creştere substanţială a patrimoniului, oferind astăzi posibilităţi sporite atît laturii ştiinţifice documentare, cît şi acţiunilor de cultu- ralizare. 232 de mii de piese au fost adăugate vechilor colecţii, iar în prezent este pe calea se achiziţiona o altă colecţie de aproximativ 150 000 de alte piese. Creşterea colecţiilor şi lărgirea problematicii de cercetare şi de desfăşurare a activităţii cultural-educative au fost dublate de o creştere paralelă a personalului de specialitate şi auxiliar. Au fost înfiinţate ateliere de întreţinere şi de restaurare a lemnului, a cărţii şi a pieselor arheologice, care, în perspectivă, vor fi reorganizate şi dotate cu spaţii şi utilaje corespunzătoare. Cercetarea de cabinet şi confruntările de natură ştiinţifică la care au fost supuse o serie de piese au dus la rezultate demne a fi menţionate. Datorită acestor acţiuni, s-a stabilit prezenţa în colecţiile de artă a unor opere aparţinînd unor maeştri de mare renume, ca Tizian, Rubens, Van Dyck, Jordaens, Souttermanns, Amberger, Veronese, Tullio Lombardo, Stanzioni, Simon de Bening spre a ne rezuma la cei mai cunoscuţi. Contribuţiile cercetărilor întreprinse de colectivele de specialitate ale muzeului în domeniile artei, arheologiei, etnografiei, ştiinţelor naturii şi bibliologiei au fost înserate şi consemnate ca atare în diferitele sectoare ale ştiinţei româneşti, constituind astfel mîndria şi satisfacţia celor ce s-au făcut părtaşii realizării lor. Ele au stat la baza publicaţiei. „Studii şi comunicări“, al cărei număr 13 apare în cinstea acestei aniversări. începînd cu anul 1964, colectivul de etnografi al Muzeului Brukenthal şi-a canalizat forţele pentru organizarea unui muzeu cu profil nou, în Dumbrava Sibiului. El va ilustra meşteşugurile şi tehnica populară, care au cunoscut o dezvoltare deosebită pe teritoriul patriei noastre. Pînă în prezent, au fost aduse şi montate 32 unităţi meşteşugăreşti. Acţiunea se desfăşoară neîntrerupt, spre a salva de la dispariţie exemplarele cele mai semnificative. Rezultatele cercetărilor efectuate pe linia depistării acestor unităţi şi celelalte studii cu caracter etnografic au format, şi vor forma şi pe viitor, conţinutul seriei de tipărituri intitulată „Cibinium“ din care primul număr a apărut în cursul anului trecut, iar cel de-al doilea se găseşte într-o fază de pregătire avansată. Datorită valorilor sale de artă, datorită bibliotecii şi colecţiilor de ştiinţe naturale şi de arheologie, iar mai nou şi ca urmare a realizărilor pe planul orizontului etnografic, muzeul şi-a lărgit concomitent prestigiul şi în afara ţării noastre. Contactele cu diferiţii specialişti, schimburile de informaţii ştiinţifice cu peste 500 de instituţii similare, biblioteci sau institute de cercetări, au pus în circulaţie mai activă valoarea exponatelor noastre, subliniindu-le importanţa ştiinţifică şi artistică în ansamblul culturii europene. Statul nostru a sprijinit instituţia, punîndu-i la dispoziţie importante mijloace materiale care depăşesc cifra de 25 000 000 lei şi acordîndu-i prin organele sale un ajutor deosebit de preţios. Sîntem convinşi că prin grija neprecupeţită ce ne înconjoară astăzi, căreia i se adaugă entuziasmul nedezminţit al tînărului nostru colectiv, acest complex muzeistic va cunoaşte o epocă şi mai înfloritoare şi va adăuga realizărilor de pînă azi rodul străduinţelor pe care sîntem gata să le depunem pe tărîmul prestigioasei activităţi muzeistice, după Deschiderea învăţămîntului de partid In multe unităţi industriale şi instituţii din oraşul şi raionul nostru, la începutul acestei săptămîni, a avut loc deschiderea noului an şcolar în învăţămîntul de partid. Astfel, pe forme de învăţămînt (şcoli uzinale, şcoli serale economice, cursuri şi cercuri) lectorii şi propagandiştii au predat prima lecţie din program. Cu acest prilej, dovedind receptivitate, mulţi propagandişti le-au vorbit cursanţilor despre importanţa ce o prezintă Proiectul de Directive al C.C. al P.C.R. cu privire la perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale corespunzător condiţiilor noii etape de dezvoltare socialistă a României. Bunăoară, la unul din cercurile în care se studiază probleme economice ale întreprinderilor industriale, de la fabrica Libertatea, în expunerea la tema „Organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii în întreprinderile industriale“, propagandistul Octavian Tudor a făcut dese referiri la recentele măsuri preconizate în Directivele C.C. al P.C.R., document de importanţă primordială, ale cărui idei vor sta la baza studiului în perioada ce urmează. în EDITURA POLITICĂ AU APĂRUT: Directivele Comitetului Central al Partidului Comunist Român cu privire la perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale corespunzător condiţiilor noii etape de dezvoltare socialistă a României. PROIECT 128 p. 2,75 lei Principiile de bazâ, adoptate de Plenara C.C. al P.C.R. din 5—6 octombrie 1957, cu privire la îmbunătăţirea organizării administrativ-teritoriale a României şi sistematizarea localităţilor rurale. — PROIECT — 32 p. 0,75 lei Broşurile au fost tipărite într-un tiraj de masâ. In galeriile de artă ale Muzeului Brukenthal. Foto: Fr. MSS Grijă deosebită pentru practica elevilor din şcolile profesionale Şcoala profesională este, pe bună dreptate, o pepinieră de cadre muncitoreşti de înaltă calificare, în pas cu evoluţia tehnicii, a noului în industrie. Muncitorul de mîine sau tînărul elev de azi ia contact în şcoala profesională cu primele noţiuni tehnice, le înţelege rostul, sau lucrează la primele maşini. Pentru a ne informa asupra modului de pregătire a acestor elevi, am vizitat două şcoli profesionale: Grupul şcolar al Ministerului Industriei Alimentare şi cel al Ministerului Industriei Uşoare. — Cum aţi organizat la şcoala M.I.A. legarea învăţămîntului teoretic de practica în producţie a elevilor, după ce principii ? — ne-am adresat tovarăşului profesor Vasile Cîmpeanu, directorul şcolii. — Programele analitice, atît la tehnologie cît şi la practică, au fost analizate mai întîi de către profesori şi instructori pe toată perioada de şcolarizare. După această analiză individuală, am discutat propunerile în comisia metodică, am întocmit planificările calendaristice, în concordanţă, tehnologia cu practica. La noi, principiul graficului de rotire a elevilor din anii II şi III este un element de bază în realizarea capitolelor prevăzute la practică. Adică, elevii de anii II şi III, după meserii, efectuează practica în întreprinderi de specialitate. Mezelarii la I.M.C.C., amidoniştii la Amylon, frigotehniştii la Antrepozitul frigorifer ş.a.m.d. Pentru meseriile de electricieni, sudori, strungari şi lăcătuşi mecanici practica se face în cadrul atelierelor şcolii, îmbinată prin rotire cu orele prevăzute în cadrul întreprinderilor de resort ale ministerului. Elevii din anul I, cu specific metalurgic, care vor deveni specialişti la întreţinerea utilajelor, efectuează practica în cele 4 ateliere ale şcolii: lăcătuşerie, electricitate, sudură şi strungărie, care sunt dotate corespunzător. — Există o urmărire a practicii în acest caz ? — Desigur. Profesorii de tehnologie îi controlează conform graficului. Se întocmesc note informative în caietele instructorilor şi altele adresate conducerii şcolii. De asemenea, noi obişnuim să formăm trimestrial brigăzi de control care alcătuiesc materiale pentru consiliul pedagogic, la care participă și inginerii șefi, directorii întreprinderilor unde se face practica elevilor. Concluziile ce reies cu acest prilej ne ajută să remediem lipsurile. — Baza materială a atelierelor școlii M.I.U. corespunde scopurilor urmărite în practica elevilor ? — ne-am adresat inginerului C. Ulbrich, directorul acestei şcoli. — într-adevăr prin dotarea cu maşini automate moderne „Umplet“, „Metalul roşu“ maşini rapide de tricotat „Favorit“, maşini moderne speciale de cusut, atelierele noastre dispun de o bază bună pentru efectuarea practicii, în vara acestui an s-a amenajat secţia confecţii ţesături. Totodată, aparatura laboratorului nostru fiind modernă, permite efectuarea unor analize complexe, însuşirea de cunoştinţe cît mai ample. Dar toate acestea se referă la practica anului I. Anii II şi III de studiu, efectuează practica în întreprinderi. — Există o colaborare, şi în ce fel, cu întreprinderile unde se execută practica elevilor? — Din experienţa de pînă acum, putem afirma că există o colaborare cu întreprinderile din cadrul M.I.U. Şi aş elogia întreprinderile 7 Noiembrie şi Drapelul roşu, pentru bunele condiţii ce le pune la dispoziţia elevilor. De asemenea, prin posturile nou înfiinţate, de responsabilii cu practica, aceasta s-a îmbunătăţit mult. — Ce noutăţi metodologice aplicaţi în efectuarea practicii ? — La Şcoala M.I.A. există un aparat de proiecţie (16 mm) şi o sală specială unde se prezintă filme din ramura industriei alimentare. Există două laboratoare, în care se fac probe şi încercări interesante, iar pentru bibliotecă ministerul a asigurat abonamente la reviste din ţară şi străinătate. Noi, spunea directorul V. Cîmpeanu, obişnuim să organizăm şi excursii la marile obiective cu specificul nostru din ţară. Şcoala M.I.U. aplică un deziderat modern, experimentat şi în alte ţări cu tradiţie: atelierul special, existent în întreprindere — ne informa ing. C. Ulbrich. Ea se pretează în mod deosebit la ramurile confecţii şi marochinărie. Elevii execută, sub directa îndrumare a instructorilor, un produs pînă la finisaj. — Funcţionează în toate întreprinderile, cu specific, asemenea ateliere ? — Din păcate la întreprinderea Steaua roşie, cea mai mare, ca specific, din oraşul nostru, a funcţionat un atelier, pentru 40—50 elevi pînă acum doi ani. Elevii lucrau prin rotaţie, iar rezultatele erau dintre cele mai bune. Şcoala a fost evidenţiată pe ramură. De atunci însă atelierul nu mai funcţionează, deoarece fabrica a început mari construcţii de modernizare. — Şi ce fac elevii din anii 11—III, specialitatea confecţii? — Deocamdată sînt transformaţi în spectatori pe lîngă muncitori sau maiştri, ori efectuează cîte o operaţiune în condiţii grele. La această specialitate este foarte necesar ca practica să se execute concret, la maşină, deoarece numai aşa se însuşesc deprinderile. — Mai există vreo situaţie asemănătoare ? — Din păcate da. La I.I.S. 13 Decembrie. Maşinile din atelierul-şcoală au fost scoase rînd pe rînd. Anul acesta atelierul a fost transformat într-o magazie ! ? Noi vom repartiza cei 70 elevi care ne-au fost trimişi de această întreprindere pentru şcolarizare, dar n-avem certitudinea că pregătirea lor se va face în condiţii optime. Se pune acum marea întrebare. Cum îşi vor îndeplini viitorii muncitori planul de producţie, în întreprinderea cu care au contract, dacă în vremea practicii nu au fost suficient sprijiniţi ? Sperăm că şi conducerile unităţilor vizate vor găsi o cale de rezolvare a situaţiilor pe care le-am arătat. Dacă şcolile şi cadrele didactice fac totul pentru a îmbina teoria cu partea practică, întreprinderile au şi ele numeroase obligaţii ce se cer a fi respectate fiindcă e ştiut: înalta calificare depinde tocmai de felul cum s-au achitat de obligaţiile lor şcoala şi întreprinderea. Gh. NIŢU 150 de ani de la deschiderea pentru public a Muzeului Brukenthal (Urmare din pag. I) concert, dat în saloanele de epocă ale Muzeului Brukenthal, susţinut de corul „Madrigal“ din Bucureşti şi de formaţia de cameră a Filarmonicii din Cluj. Marţi dimineaţa, după vizitarea sălilor muzeului, va avea loc deschiderea oficială a Muzeului tehnicii populare, instalat în pădurea Dumbrava. După-amiază, în sala Casei raionale de cultură, se va ţine şedinţa festivă dedicată aniversării la care se vor primi cuvintele de salut din partea invitaţilor şi delegaţilor; se va prezenta apoi un scurt istoric al muzeului de către tovarăşul Nicolae Lupu, directorul Muzeului Brukenthal; academicianul Constantin Daicoviciu vai vorbi despre „Dacia şi dacii — în lumina noilor cercetări“; criticul de artă Teodor Ionescu, şeful galeriei de artă a muzeului, va vorbi despre „Valori universale în galeria Brukenthalului“. Seara, la ora 20, va avea loc un spectacol folcloric dat de formaţiile artistice de amatori din regiunea Braşov. In ziua a treia a festivităţilor, în sala Casei raionale de cultură, începînd cu ora 9 a. m., va avea loc, sesiunea ştiinţifică jubiliară, în cadrul căreia se vor prezenta comunicările ştiinţifice: „Arta românească în Muzeul Brukenthal“ — Mircea Popescu, critic de artă; „Peisajul flamand în Muzeul Brukenthal“ — Ion Frunzetti, critic de artă; „Pictura de gen în Muzeul Brukenthal“ — Mircea Deac, critic de artă; „Natura moartă în Muzeul Brukenthal“ — Eugen Schileru, critic de artă; „Două tablouri de Rubens în Galeria Brukenthal“ — Teodor Ionescu, critic de artă (şeful secţiei de artă a Muzeului Brukenthal); „Cultura şi arta populară în preocupările Muzeului Brukenthal“ — Cornel Irimie, director adjunct al Muzeului Brukenthal; „Contribuţia cercetărilor arheologice şi istorice efectuate de Muzeul Brukenthal la elucidarea unor teme privind istoria României“ — Iuliu Paul, şeful secţiei istorie; „Valoarea ştiinţifică a colecţiilor de ştiinţele naturii din cadrul Muzeului Brukenthal“ — C. Agapi, şef de secţie şi M. I. Doltu, muzeograf principal la secţia de istorie naturală; „Caracterul documentar şi muzeal al Bibliotecii Muzeului Brukenthal“ — Veturia Jugăreanu, şef serviciu bibliotecă. Festivităţile se vor încheia cu un „Concert festiv“ al Filarmonicii de stat din Sibiu care va avea loc miercuri seara.