Flacăra Sibiului, 1967 (Anul 23 [24], nr. 3718-3821)

1967-10-14 / nr. 3799

JHuklul­­Bruk un sei'el $i finn ăi a te (Urmare din pag. I) A M. Friedländer, van Puyvelde, Panowsky, au solicitat date ştiinţifice şi au făcut diferite aprecieri pe marginea preţioa­selor obiecte de artă ce se păstrează aici. Anul 1948 reprezintă în is­toria acestei instituţii sfîrşitul unei etape vechi. Preluînd gri­ja şi sarcina de a-l dezvolta şi reorganiza, de a-i îmbo­găţi colecţiile şi de a le trans­forma într-un factor activ în viaţa culturală a ţării, parti­dul şi statul nostru au creat instituţiei condiţii noi de dez­voltare, cum nu cunoscuse niciodată în trecut. Lucrărilor de consolidare a clădirii le-au urmat acţiunile de reorganiza­re a colecţiilor şi expoziţiilor de bază, dublate concomitent de o activitate intensă de cer­cetări şi redeterminări, de achiziţii noi pentru completa­rea golurilor. In felul acesta s-a putut trece la organizarea unor expoziţii în stare să ilus­treze firul tematic al proble­melor, înlănţuirea cauzală a fenomenelor, evoluţia şi bogă­ţia pe care le-a cunoscut pro­cesul de creaţie artistică înre­gistrat de poporul nostru de-a lungul istoriei sale multisecu­lare. Pentru ilustrarea artei popu­lare româneşti şi a valoroase­lor ei tradiţii, în 1951 a fost înglobată în patrimoniul mu­zeului colecţia de ţesături, broderii şi crestături în lemn a cunoscutei Asociaţii transil­vane pentru literatura româ­nă şi cultura poporului român (ASTRA). Ea formase obiec­tul renumitei expoziţii organi­zate în anul 1905 la Sibiu şi se bucurase, la vremea ei, de o apreciere cu totul deosebită. Colecţia Astrei reflecta un­­ gînd mai vechi exprimat de remarcabilul cărturar şi pu­blicist George Bariţiu şi de alţi bărbaţi luminaţi, expo­nenţi ai acestei asociaţii de prestigiu, printre care Roman Moldovan, Octavian Tăslăua­­nu, Dimitrie Comşa, Constan­tin Diaconovich şi alţii, în­corporată celorlalte, colecţia Astrei a stat la baza organi­zării secţiei de artă populară şi a expoziţiei sale de bază, care în acest fel au fost ri­dicate la nivelul secţiilor de mai veche tradiţie din cadrul instituţiei. în anul 1957, Muzeul de istorie naturală din Sibiu a fost comasat cu Muzeul Bru­­kenthal, devenind astfel o sec­ţie a acestuia. Muzeul de is­torie naturală din Sibiu s-a dezvoltat din colecţiile strînse de fosta Societate transilvănea­nă de ştiinţe naturale cu se­diul în Sibiu, care în anul 1849 s-a desprins ca entitate separată de fosta Societate de cercetare a Transilvaniei, în­fiinţată cu două decenii mai înainte. Prin strîngerea la un loc a tuturor colecţiilor muzeistice sibiene s-au creat condiţii noi întreţinerii şi cercetării aces­tora, oferindu-se concomitent posibilitatea de a se crea fon­duri bogate şi reprezentative. Cercetările de teren, efec­tuate în domeniul ştiinţelor naturii, arheologiei şi etnogra­fiei, au dus la o creştere sub­stanţială a patrimoniului, ofe­rind astăzi posibilităţi sporite atît laturii ştiinţifice­ documen­­tare, cît şi acţiunilor de cultu-­ ralizare. 232 de mii de piese au fost adăugate vechilor co­lecţii, iar în prezent este pe cale­a se achiziţiona o altă colecţie de aproximativ 150 000 de alte piese. Creşterea colecţiilor şi lăr­girea problematicii de cerce­tare şi de desfăşurare a acti­vităţii cultural-educative au fost dublate de o creştere pa­ralelă a personalului de spe­cialitate şi auxiliar. Au fost înfiinţate ateliere de întreţi­nere şi de restaurare a lemnu­lui, a cărţii şi a pieselor ar­heologice, care, în perspectivă, vor fi reorganizate şi dotate cu spaţii şi utilaje corespun­zătoare. Cercetarea de cabinet şi confruntările de natură ştiin­ţifică la care au fost supuse o serie de piese au dus la re­zultate demne a fi menţionate. Datorită acestor acţiuni, s-a stabilit prezenţa în colecţiile de artă a unor opere aparţi­­nînd unor maeştri de mare renume, ca Tizian, Rubens, Van Dyck, Jordaens, Soutter­­manns, Amberger, Veronese, Tullio Lombardo, Stanzioni, Simon de Bening spre a ne rezuma la cei mai cunoscuţi. Contribuţiile cercetărilor în­treprinse de colectivele de specialitate ale muzeului în domeniile artei, arheologiei, etnografiei, ştiinţelor naturii şi bibliologiei au fost însera­te şi consemnate ca atare în diferitele sectoare ale ştiinţei româneşti, constituind astfel mîndria şi satisfacţia celor ce s-au făcut părtaşii realizării lor. Ele au stat la baza publi­caţiei. „Studii şi comunicări“, al cărei număr 13 apare în cinstea acestei aniversări. începînd cu anul 1964, co­lectivul de etnografi al Mu­zeului Brukenthal şi-a cana­lizat forţele pentru organiza­rea unui muzeu cu profil nou, în Dumbrava Sibiului. El va ilustra meşteşugurile şi tehnica populară, care au cunoscut o dezvoltare deosebită pe teri­toriul patriei noastre. Pînă în prezent, au fost aduse şi mon­tate 32 unităţi meşteşugăreşti. Acţiunea se desfăşoară neîn­trerupt, spre a salva de la dis­pariţie exemplarele cele mai semnificative. Rezultatele cercetărilor efec­tuate pe linia depistării aces­tor unităţi şi celelalte studii cu caracter etnografic au for­mat, şi vor forma şi pe vii­tor, conţinutul seriei de tipă­rituri intitulată „Cibinium“ din care primul număr a apărut în cursul anului tre­cut, iar cel de-al doilea se găseşte într-o fază de pregă­tire ava­nsată. Datorită valorilor sale de artă, datorită bibliotecii şi co­lecţiilor de ştiinţe naturale şi de arheologie, iar mai nou şi ca urmare a realizărilor pe planul orizontului etnografic, muzeul şi-a lărgit concomitent prestigiul şi în afara ţării noastre. Contactele cu diferiţii specialişti, schimburile de in­formaţii ştiinţifice cu peste 500 de instituţii similare, bi­blioteci sau institute de cer­cetări, au pus în circulaţie mai activă valoarea expona­telor noastre, subliniindu-le importanţa ştiinţifică şi artis­tică în ansamblul culturii eu­ropene. Statul nostru a sprijinit in­stituţia, punîndu-i la dispozi­ţie importante mijloace mate­riale care depăşesc cifra de 25 000 000 lei şi acordîndu-i prin organele sale un ajutor deosebit de preţios. Sîntem convinşi că prin gri­ja neprecupeţită ce ne încon­joară astăzi, căreia i se a­­daugă entuziasmul nedezmin­ţit al tînărului nostru colectiv, acest complex muzeistic va cunoaşte o epocă şi mai în­floritoare şi va adăuga reali­zărilor de pînă azi rodul străduinţelor pe care sîntem gata să le depunem pe tărîmul prestigioasei activităţi muze­istice, după Deschiderea învăţămîntului de partid In multe unităţi indus­triale şi instituţii din ora­şul şi raionul nostru, la începutul acestei săptă­­mîni, a avut loc deschi­derea noului an şcolar în învăţămîntul de partid. Astfel, pe forme de în­­văţămînt (şcoli uzinale, şcoli serale economice, cursuri şi cercuri) lecto­rii şi propagandiştii au predat prima lecţie din program. Cu acest prilej, dovedind receptivitate, mulţi propagandişti le-au vorbit cursanţilor despre importanţa ce o prezintă Proiectul de Directive al C.C. al P.C.R. cu privi­re la perfecţionarea con­ducerii şi planificării eco­nomiei naţionale cores­punzător condiţiilor noii etape de dezvoltare socia­listă a României. Bună­oară, la unul din cercurile în care se studiază pro­bleme economice ale în­treprinderilor industriale, de la fabrica Libertatea, în expunerea la tema „Organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii în întreprinderile industria­le“, propagandistul Octa­vian Tudor a făcut dese referiri la recentele mă­suri preconizate în Direc­tivele C.C. al P.C.R., do­cument de importanţă primordială, ale cărui idei vor sta la baza studiului în perioada ce urmează. în EDITURA POLITICĂ AU APĂRUT: Directivele Comitetului Central al Partidului Comu­nist Român cu privire la perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale corespunzător condiţiilor noii etape de dezvoltare socialistă a României. PROIECT 128 p. 2,75 lei Principiile de bazâ, adoptate de Plenara C.C. al P.C.R. din 5—6 octombrie 1957, cu privire la îmbunătăţirea organizării administrativ-teritoriale a României şi sistematizarea localităţilor rurale. — PROIECT — 32 p. 0,75 lei Broşurile au fost tipărite într-un tiraj de masâ. In galeriile de artă ale Muzeului Brukenthal. Foto: Fr. M­SS Grijă deosebită pentru practica elevilor din şcolile profesionale Şcoala profesională este, pe bună dreptate, o pepinieră de cadre muncitoreşti de înaltă calificare, în pas cu evoluţia tehnicii, a noului în industrie. Muncitorul de mîine sau tî­­nărul elev de azi ia contact în şcoala profesională cu pri­mele noţiuni tehnice, le înţe­lege rostul, sau lucrează la primele maşini. Pentru a ne informa asupra modului de pregătire a acestor elevi, am vizitat două şcoli profesionale: Grupul şcolar al Ministerului Industriei Alimentare şi cel al Ministerului Industriei Uşoare. — Cum aţi organizat la şcoala M.I.A. legarea învăţă­­mîntului teoretic de practica în producţie a elevilor, după ce principii ? — ne-am adresat tovarăşului profesor Vasile Cîmpeanu, directorul şcolii. — Programele analitice, a­­tît la tehnologie cît şi la prac­tică, au fost analizate mai întîi de către profesori şi in­structori pe toată perioada de şcolarizare. După această ana­liză individuală, am discutat propunerile în comisia meto­dică, am întocmit planificările calendaristice, în concordanţă, tehnologia cu practica. La noi, principiul graficului de rotire a elevilor din anii II şi III este un element de bază în realizarea capitolelor prevăzute la practică. Adică, elevii de anii II şi III, după meserii, efectuează practica în întreprinderi de specialitate. Mezelarii la I.M.C.C., amido­­niştii la Amylon, frigotehniştii la Antrepozitul frigorifer ş.a.m.d. Pentru meseriile de electri­cieni, sudori, strungari şi lăcă­tuşi mecanici practica se face în cadrul atelierelor şcolii, îm­binată prin rotire cu orele prevăzute în cadrul întreprin­derilor de resort ale ministe­rului. Elevii din anul I, cu spe­cific metalurgic, care vor de­veni specialişti la întreţinerea utilajelor, efectuează practica în cele 4 ateliere ale şcolii: lăcătuşerie, electricitate, sudu­ră şi strungărie, care sunt do­tate corespunzător. — Există o urmărire a practicii în acest caz ? — Desigur. Profesorii de tehnologie îi controlează con­form graficului. Se întocmesc note informative în caietele instructorilor şi altele adre­sate conducerii şcolii. De ase­menea, noi obişnuim să for­măm trimestrial brigăzi de control care alcătuiesc mate­riale pentru consiliul pedago­gic, la care participă și ingi­nerii șefi, directorii întreprin­derilor unde se face practica elevilor. Concluziile ce reies cu acest prilej ne ajută să re­mediem lipsurile. — Baza materială a atelie­relor școlii M.I.U. corespunde scopurilor urmărite în practi­ca elevilor ? — ne-am adre­sat inginerului C. Ulbrich, di­rectorul acestei şcoli. — într-adevăr prin dotarea cu maşini automate moderne „Um­plet“, „Metalul roşu“ ma­şini rapide de tricotat „Fa­vorit“, maşini moderne specia­le de cusut, atelierele noastre dispun de o bază bună pentru efectuarea practicii, în vara acestui an s-a amenajat secţia confecţii ţesături. Totodată, a­­paratura laboratorului nostru fiind modernă, permite efec­tuarea unor analize complexe, însuşirea de cunoştinţe cît mai ample. Dar toate acestea se referă la practica anului I. Anii II şi III de studiu, efec­tuează practica în întreprin­deri. — Există o colaborare, şi în ce fel, cu întreprinderile un­de se execută practica elevilor? — Din experienţa de pînă a­­cum, putem afirma că există o colaborare cu întreprinderi­le din cadrul M.I.U. Şi aş elo­gia întreprinderile 7 Noiem­brie şi Drapelul roşu, pentru bunele condiţii ce le pune la dispoziţia elevilor. De aseme­nea, prin posturile nou înfiin­ţate, de responsabilii cu prac­tica, aceasta s-a îmbunătăţit mult. — Ce noutăţi metodologice aplicaţi în efectuarea prac­ticii ? — La Şcoala M.I.A. există un aparat de proiecţie (16 mm) şi o sală specială unde se prezintă filme din ramura industriei alimentare. Există două laboratoare, în care se fac probe şi încercări intere­sante, iar pentru bibliotecă ministerul a asigurat abona­mente la reviste din ţară şi străinătate. Noi, spunea di­rectorul V. Cîmpeanu, obiş­nuim să organizăm şi excursii la marile obiective cu speci­ficul nostru din ţară. Şcoala M.I.U. aplică un de­ziderat modern, experimentat şi în alte ţări cu tradiţie: atelierul special, existent în întreprindere — ne informa ing. C. Ulbrich. Ea se pre­tează în mod deosebit la ra­murile confecţii şi marochi­­nărie. Elevii execută, sub di­recta îndrumare a instructori­lor, un produs pînă la finisaj. — Funcţionează în toate în­treprinderile, cu specific, a­­semenea ateliere ? — Din păcate la întreprin­derea Steaua roşie, cea mai mare, ca specific, din oraşul nostru, a funcţionat un ate­lier, pentru 40—50 elevi pînă acum doi ani. Elevii lucrau prin rotaţie, iar rezultatele e­­rau dintre cele mai bune. Şcoala a fost evidenţiată pe ramură. De atunci însă atelie­rul nu mai funcţionează, de­oarece fabrica a început mari construcţii de modernizare. — Şi ce fac elevii din anii 11—III, specialitatea confecţii? — Deocamdată sînt trans­formaţi în spectatori pe lîngă muncitori sau maiştri, ori e­­fectuează cîte o operaţiune în condiţii grele. La această spe­cialitate este foarte necesar ca practica să se execute concret, la maşină, deoarece numai aşa se însuşesc deprinderile. — Mai există vreo situaţie asemănătoare ? — Din păcate da. La I.I.S. 13 Decembrie. Maşinile­­ din atelierul-şcoală au fost scoa­se rînd pe rînd. Anul acesta atelierul a fost transformat într-o magazie ! ? Noi vom repartiza cei 70 elevi care ne-au fost trimişi de această întreprindere pentru şcolariza­re, dar n-avem certitudinea că pregătirea lor se va face în condiţii optime. Se pune acum marea între­bare. Cum îşi vor îndeplini viitorii muncitori planul de producţie, în întreprinderea cu care au contract, dacă în vre­mea practicii nu au fost sufi­cient sprijiniţi ? Sperăm că şi conducerile u­­nităţilor vizate vor găsi o cale de rezolvare a situaţiilor pe care le-am arătat. Dacă şcolile şi cadrele didactice fac totul pentru a îmbina teoria cu partea practică, întreprin­derile au şi ele numeroase o­­bligaţii ce se cer a fi respec­tate fiindcă e ştiut: înalta ca­lificare depinde tocmai de fe­lul cum s-au achitat de obli­gaţiile lor şcoala şi între­prinderea. Gh. NIŢU 150 de ani de la deschiderea pentru public a Muzeului Brukenthal (Urmare din pag. I) concert, dat în saloanele de epocă ale Muzeului Bruken­thal, susţinut de corul „Madri­gal“ din Bucureşti şi de for­maţia de cameră a Filarmo­nicii din Cluj. Marţi dimineaţa, după vi­zitarea sălilor muzeului, va avea loc deschiderea oficială a Muzeului tehnicii populare, instalat în pădurea Dum­brava. După-amiază, în sala Casei raionale de cultură, se va ţi­ne şedinţa festivă dedicată aniversării la care se vor primi cuvintele de salut din partea invitaţilor şi delegaţi­lor; se va prezenta apoi un scurt istoric al muzeului de către tovarăşul Nicolae Lu­­pu, directorul Muzeului Brukenthal; academicianul Constantin Daicoviciu va­i vor­­bi despre „Dacia şi dacii — în lumina noilor cercetări“; criticul de artă Teodor Io­nescu, şeful galeriei de artă a muzeului, va vorbi despre „Valori universale în galeria Brukenthalului“. Seara, la ora 20, va avea loc un spectacol folcloric dat de formaţiile artistice de a­­matori din regiunea Braşov. In ziua a treia a festivi­tăţilor, în sala Casei raionale de cultură, începînd cu ora 9 a. m., va avea loc, sesiu­nea ştiinţifică jubiliară, în cadrul căreia se vor prezen­ta comunicările ştiinţifice: „Arta românească în Muzeul Brukenthal“ — Mircea Po­­pescu, critic de artă; „Peisa­jul flamand în Muzeul Bru­kenthal“ — Ion Frunzetti, critic de artă; „Pictura de gen în Muzeul Brukenthal“ — Mircea Deac, critic de artă; „Natura moartă în Mu­zeul Brukenthal“ — Eugen Schileru, critic de artă; „Două tablouri de Rubens în Galeria Brukenthal“ — Teodor Ionescu, critic de ar­tă (şeful secţiei de artă a Muzeului Brukenthal); „Cul­tura şi arta populară în preo­cupările Muzeului Bruken­thal“ — Cornel Irimie, di­rector adjunct al Muzeului Brukenthal; „Contribuţia cer­cetărilor arheologice şi isto­rice efectuate de Muzeul Brukenthal la elucidarea u­­nor teme privind istoria Ro­mâniei“ — Iuliu Paul, şeful secţiei istorie; „Valoarea ştiinţifică a colecţiilor de ştiinţele naturii din cadrul Muzeului Brukenthal“ — C. Agapi, şef de secţie şi M. I. Doltu, muzeograf principal la secţia de istorie naturală; „Caracterul documentar şi muzeal al Bibliotecii Muzeu­lui Brukenthal“ — Veturia Jugăreanu, şef serviciu biblio­tecă. Festivităţile se vor încheia cu un „Concert festiv“ al Filarmonicii de stat din Si­biu care va avea loc miercuri seara.

Next