Flacăra, iulie-septembrie 1971 (Anul 20, nr. 27-39)
1971-07-24 / nr. 30
in şapte zile Cu şase ani In urmă, In faţa celui de-al IX-lea Congres al P.C.R. tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU arăta că: «Sarcina principală a activităţii politico-ideologice este de a asigura înarmarea membrilor de partid şi a maselor largi cu ideile marxism-leninismului, cu linia politică a partidului în problemele interne şi internaţionale, în vederea mobilizării lor la realizarea îndatoririlor ce le revin». «O dată cu dezvoltarea forţelor de producţie şi ridicarea nivelului de trai , sublinia din nou secretarul general al partidului la cel de-al X-lea Congres al P.C.R. — o importanţă deosebită pentru îndeplinirea sarcinii fundamentale a dezvoltării multilaterale a noii orînduiri are intensificarea muncii de educaţie, formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste a maselor». Consecvenţa ideologică, pe baza învăţăturii marxist-leniniste, a fost şi este una dintre trăsăturile capitale ale activităţii partidului nostru, trăsătură care s-a reliefat an de an şi a dus în mod necesar la evenimentul dominant al acestor zile. Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative. Intr-adevăr, în magistrala expunere — prezentată cu acest prilej de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU — prin care a fundamentat şi dezvoltat propunerile de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii, avem argumentul logic rezultat din elaborarea de către Congresul X a tezei privind făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, teză care a pus in fata partidului o problemă ideologică şi teoretică nouă. De aceea, este firesc largul răsunet pe care II are acum expunerea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative, sunt absolut fireşti adeziunea şi încrederea cu care întregul popor primeşte şi îşi însuşeşte cuvântul partidului. Opera de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate este menită să asigure ridicarea României pe noi trepte, superioare, ale progresului economic, tehnic şi ştiinţific, cultural, social şi politic, să asigure ridicarea substanţială a nivelului de trai, material şi spiritual, al întregului popor. Or, o asemenea uriaşă şi supercomplexă operă nu poate fi realizată decit printr-un efort general conştient. Munca şi activitatea în orice domeniu trebuie să fie rezultatul unei necesităţi determinate de conştiinţă. Nu putem construi cu oameni indiferenţi, care lucrează funcţionăreşte numai pentru a obţine un salariu, nu putem sta impasibili In fata celor care se sustrag de la muncă sau ştirbesc proprietatea socialistă. Etapa nouă In care am intrat presupune ca fiecare om al muncii să glndească şi să vadă In chip nou, să participe cu pasiune la îndeplinirea sarcinilor care-i revin, să caute să se perfecţioneze continuu. Marxism-leninismul, înţelegerea politicii partidului, ne face să vedem adevăratul sens al vieţii pe care o trăim, al rolului pe care-l avem in societate, să înţelegem legile dialectice ale dezvoltării societăţii, ale progresului, şi să le folosim. Din multitudinea de scrisori şi telegrame ale organizaţiilor de partid şi obşteşti, ale miilor de colective ca şi din Inflăcăratele adeziuni exprimate de reprezentanţii vieţii publice din toate domeniile de activitate, publicate In aceste zile, rezultă nu numai aprobarea unanimă a măsurilor propuse, ci şi înţelegerea profundă a imperativului revoluţionar al actualei etape. Aşa sunt înţelese şi măsurile privind mai buna organizare a activităţii Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, aşa sunt privite şi lucrările Consiliului Invăţămlntului Superior din 16 iulie, la care tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU a dat preţioase indicaţii asupra liniilor directoare privind perfecţionarea întregului proces instructiv-educativ In Invăţămintul superior, a legării acestuia de practică şi de cerinţele dezvoltării noastre sociale. Activitatea efervescentă şi înnoitoare care se desfăşoară In aceste zile pe întreg cuprinsul ţării Işi are puterea şi călăuza In liniile directoare stabilite de conducerea partidului nostru. Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R., întrunit Intr-o şedinţă lărgită, a adoptat soluţii şi măsuri menite să îmbunătăţească activitatea celor mai importante instituţii de cultură şi Invăţămlnt, din care o parte le-am şi văzut de-acum traduse In viaţă, precum şi măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii In diferite sectoare ale construcţiei economice. Tot In această săptămlnă s-a încheiat sesiunea Marii Adunări Naţionale, la capătul unei activităţi fructuoase. Au fost deci 7 zile In care viata tării, viata noastră, a pulsat din plin In toate compartimentele ei. Ar trebui să consemnăm aici efortul remarcabil al lucrătorilor din agricultură angrenaţi In bătălia pentru stringerea la timp a recoltei şi pentru Insămlntarea culturilor succesive numai In nouă zile de la strlnsul recoltei de păioase, deschiderea noului Şantier national al tineretului de la Tirgovişte, veştile care ne sosesc din întreaga tară despre succesele oamenilor muncii din industrie — printre care lansarea ultimei stavile a barajului deversor de la Porţile de Fier — şi emoţionantele manifestări prilejuite de cea de-a 150-a aniversare a naşterii bardului de la Mirceşti şi multe, multe altele. Trebuie să înţelegem că viaţa pe care o trăim azi şi pe care o vom trăi pâine, cu toate bucuriile ei, este rodul aplicării unei linii ideologice consecvente a partidului nostru care se bizuie pe învăţătura marxist-leninistă. Că In anii ce vin cuvintele tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU,exprimate In expunerea la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative — «Poporul trebuie să acţioneze conştient pentru rezolvarea tuturor problemelor ce se ridică în procesul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, să-şi făurească în mod conştient viitorul» — trebuie să devină o realitate vie pentru fiecare cetăţean al Republicii noastre socialiste. Mihai MIRZA Marţi, 20 iulie 1971 PRETUTINDENI SĂ CULTIVĂM DRAGOSTEA DE MUNCĂ Amplele dezbateri care au loc pe marginea măsurilor preconizate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, excepţionala sa expunere la Construirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative ne-au readus aminte de unul dintre marile scopuri ale societăţii noastre, formarea acelui om complex, capabil să dea totul, cu abnegaţie şi pasiune, pentru construcţia socialistă şi pentru dezvoltarea patriei noastre. Cît de complexă e forjarea acestui om al erei socialiste, pasionat şi creator, combativ şi luminat ideologic, în spiritul gîndirii noastre despre lume, o ştie şi cel care este tată, şi cel care este maistru. S-a vorbit mult în aceste săptămîni despre pasiune şi muncă şi îmi aminteam de ceea ce spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu că trebuie să facem cunoscut acestui tineret născut şi crescut în societatea socialistă despre ceea ce a fost în trecut, despre greutăţile, dar şi abnegaţia şi adeseori eroismul de care au fost capabile generaţiile mai vîrstnice pentru ca ei să aibă astăzi toate condiţiile de viaţă şi muncă. Ţin minte anii fierbinţi ’45-’47 cînd eram şi eu tînăr şi cînd viaţa noastră de fiecare zi era o dublă luptă: pentru răsturnarea burgheziei şi pentru reconstrucţia ţării. Tovarăşii noştri mai tineri nu ştiu poate că noi am construit cu muncă voluntară, după orele de producţie, stadionul «23 August» şi uriaşul parc care-l înconjură. Eram foarte conştienţi că societatea eram noi şi nu aşteptam binele plocon de la nimeni. Trebuie să dezvoltăm la tineretul nostru dragostea de muncă, prin exemplul nostru, prin educaţia pe care i-o dăm. La noi,la forjă, în diferite ateliere, avem numeroşi tineri, şi încă tineri foarte buni. N-o să spun că aici e o muncă uşoară este cald, este zgomotdar afirm cu toată convingerea că e frumoasă şi plină de satisfacţii. Şi totuşi fenomenul fluctuaţiei mai persistă, iată un exemplu. Din cei 40 de tineri care îşi făceau ucenicia la locul de muncă au rămas doar 5. Pentru noi fenomenul a fost preocupant şi mereu i-am căutat explicaţii. Pe de o parte, cred ca tarifele de încadrare nu fac încă diferenţierea potrivită între forjori, care sunt supuşi unei solicitări fizice mai mari într-o ambianţă de lucru mai grea, şi alte categorii, ca de exemplu rabotori, strungari etc. Iar pe de altă parte, îmi dau bine seama că avem de combătut o mentalitate şi de intensificat educaţia acestor tineri. La noi, la forţă, totdeauna s-a manifestat o mare solicitudine pentru tineretul care venea să înveţe meseria. Am ajuns să fim şi pedagogi, să ne ocupăm de etapele de creştere a fiecăruia. Am căutat locurile de muncă cele mai potrivite, chiar cele mai uşoare, ca ei să se obişnuiască cu specificul de lucru, să se familiarizeze cu atmosfera de forţă. Am manifestat, şi o facem şi în continuare, o mare înţelegere. Dar acum sunt încredinţat că trebuie să intensificăm procesul şi metodele de educaţie, ca fiecare să fie convins că în orice domeniu de activitate nu se poate activa era o participare conştientă şi era înţelegerea clară că fiecare este dator să-şi aducă contribuţia la dezvoltarea societăţii noastre socialiste. Formarea conştiinţei socialiste e un proces de lungă durată, la care participă multe nuclee sociale: familia, şcoala, uzina. Dacă undeva pe această reţea se greşeşte sau se face o treabă de mîntuială, rezultatele sînt dureroase. Aş zice că, în primul rînd, pentru individ ca fiinţă socială. Căci nu este ceva mai ruşinos şi mai trist decît să vezi un bărbat tînăr fugind de muncă sau căutînd un cîştig uşor, era efort. Trebuie să cultivăm în familie, în şcoală, pretutindeni, dragostea de meserie. Să îmbinăm deci, aşa cum s-a spus de multe ori în aceste zile, preocupările economice cu cele ideologice şi educative. Hristache ANTONACHE maistru principal la uzinele «23 August» Erou al Muncii Socialiste OPINII MAI MULTĂ FERMITATE ÎN MUNCA EDUCATIVĂ Ar fi nedrept dacă n-am recunoaşte, ba chiar dacă n-am preciza cît se poate de des, că nu a existat în toată ţara noastră, de-a lungul ultimelor decenii, vreo acţiune de mare amploare la care să nu fi participat şi tineretul. Hărnicia şi priceperea tinerilor, entuziasmul lor în muncă sunt calităţi pe care noi, cei mai în vîrstă, le recunoaştem. Dar acest fapt nu ne împiedică să observăm şi excepţiile, adică să nu judecăm pe acei tineri căzuţi parcă din altă lume, care par a avea rolul de asistenţi ai muncii. E adevărat că orice pădure are uscăturile ei, dar datoria noastră este aceea de a le descoperi încă din primăvară, adică de la început, şi a le înlătura. In comuna mea, chiar pe stradă aş putea spune, se află un asemenea exemplar, un tînăr care a uitat sau poate nici n-a ştiut vreodată că şi el are datoria, ca toţi oamenii,de a munci, de a se hrăni pe sine şi de a sprijini comuna prin puterile sale. Ce a acut vecinul meu? E greu de spus, de aceea aş putea preciza ce n-a acut. Mai întîi şi-ntîi el n-a fost în stare să ţină pasul cu colegii lui şi a rămas repetent. In sfîrşit, a terminat liceul. Trebuia să-şi ducă şcoala pînă la capăt, mi-am zis. Numai că el ar fi vrut să facă şi facultate, ceea ce n-a mai fost în stare. A încercat o dată, a picat, a încercat a doua oară, a picat. Dacă prima dată, mi-am zis mai mult în glumă, a avut ghinion, a doua oară m-am convins că nici el nu e pentru învăţămînt superior şi nici învăţămîntul superior pentru el. Ei bine, o să vă miraţi dacă vă spun că de cinci ani flăcăul meu tot încearcă la facultate, încearcă, şi atît. Şi între două încercări, «încearcă să se pregătească», altfel spus, «pierde timpul», împărţindu-l între ceasuri de somn, de plimbare sau curată trîndăvie. Că taică-său, om în toată firea, îl poate ierta, înţeleg (deşi nu sînt de acord), dar cum se poate ca el, tînăr în toată firea, în deplinătatea puterilor fizice, să taie frunză la cîini toată ziua, nu mai înţeleg. Şi nu mai pot pricepe cum de ceilalţi colegi ai lui, vecini şi consăteni, îl mai învrednicesc cu vreo vorbă. «Noi nu admitem — zicea tovarăşul Nicolae Ceauşescu — nici în producţie, la piese, rebuturi, iar la oameni cu atît mai puţin». Asemenea tineri, după părerea mea, deveniţi pensionari fără nici un merit, era să fi muncit vreodată, sînt ruşinea satului şi ei merită tot dispreţul. Cele cîteva clase de liceu (şi nici altceva) nu pot să le dea dreptul de a dispreţui munca. Noi avem nevoie la cooperativă de braţe tinere, bune de sapă şi de cazma, necesare şi la seceră, şi la grădina de zarzavat. Statul nostru nu poate să rămînă pasiv la asemenea mentalităţi şi bine ar fi să se atragă atenţia părinţilor şi copiilor că toţi avem obligaţia de a munci. Iar acestor tineri să li se dea de lucru şi să fie obligaţi să ia viaţa în serios, iar noi să-i ajutăm în această direcţie. Bine a zis tovarăşul Nicolae Ceauşescu în expunerea de la Construirea recentă: «Noi purtăm răspunderea pentru viitorul societăţii noastre şi,ca atare, trebuie să lichidăm mentalitatea şcolii generale, a liceului de cultură generală de a scoate absolvenţi era nici o specialitate. Ce fel de liceu este acesta care pregăteşte tineri cărora le e ruşine de muncă?» Ion BECHERESCU cooperator, Băileşti