Flacăra, ianuarie-martie 1981 (Anul 30, nr. 1-13)

1981-01-15 / nr. 3

..­.г,- P ' '■! :f. ANUL XXX (1336) 15 IANUARIE 1981 Saptamînal editat de frontul Democrației și Unității Socialiste Resursele secundare - o preocupare principală Surpriza este derutantă: intr-o expoziţie de ţesă­turi, un sul de linoleum ! Alături de el, cămăşi băr­băteşti lanşate pentru sezoanele reci, şi valuri de­ barhet cu imprimeuri de ultimă modă, pline de fan­tezie şi bun-gust. Care o fi legătura dintre ele d­in­tr-un alt panou — ţesături ultrafine, batist şi ba­tiste, tercoturi rafinate pentru cămăşi bărbăteşti, pin­­zeturi suave pentru îmbrăcăminte feminină... Uşor detaşate un panou de celălalt, pentru a marca cele două capitole distincte de preocupări şi realizări ale acestei fabrici bucureştene, cap de afiş între În­treprinderile Centralei industriei bumbacului. Oricît de mare ar fi tentaţia de a ne opri la arti­colele de modă şi de lux, iată, virăm spre celălalt capitol ce rămine totuşi mai interesant, mai capti­vant prin biografia produselor expuse. Ele repre­zintă actul, faptul nou, experienţa deosebită care ne-a readus in acest loc al Căii Rahovei industriale. Ele sînt realizate din vigonie, o vigonie obţinută după tehnologii noi, şi gindită în mod nou. Iată şi rostul unui sul de linoleum aici, intr-o fabrică textilă. Co­vorul de PVC, cum a intrat de mult in limbajul co­mun, covorul care acoperă milioane de metri pă­traţi de pardoseli din locuinţele noastre moderne, are, se ştie, un suport textil, pe care, de curînd, „Aurora" il realizează, pur şi simplu, din deşeuri textile. Disponibilizind­­ importante cantităţi de­­ bumbac ori pelofibră pentru alte ţesături cu valori mari de Întrebuinţare. Directorul întreprinderii, ing. Anton Proca, ne invită să ne scoatem din vocabular cu vin­(Continuare in pagina IS) DICI IORDACHE . Lista premianţilor Cînd apăreau la Început prin curtea de la „303“, îi recunoşteai de la distanţă. Mergeau, cei mai mulţi, împreună, se aşezau la masă împreună şi, in consecinţă, jucau împreună chibrite la pahar pînă ce le venea rindul să fie serviţi. Veneau de la Hunedoara, de la Călan, de la Brăila. Nu sta rău căminului, îi şedea bine fa­cultăţii asemenea grupuri. Oameni se­rioşi, ştiutori de meserie, puşi pe carte. Excepţii puţine. Atît cit să facă vîlvă. Povestea e lungă, lungă şi neplăcută să merite multă atenţie. Unul din aceşti băieţi veniţi de la muncă, coborîţi de la furnal, cum umblă vorba, s-a văzut la şcoală pus în fruntea mesei. Sesizind locurile pe unde umbra se poate strecura prin zid, n-a pierdut nici o ocazie. Pe nloait» pe viscol, glasul lui se auzea in­­vitîndtÿne să luptăm împotriva ploii, să biruim viscolul. Cînd frunţile transpirau sub greutatea lopeţii, la muncă voluntară vocea lui căpăta exact atunci accente di­namitarde : să transpirăm mai bine. Cînd examenele băteau la uşă, un glas ne însoţea oriunde : bine, vine sesiunea. Angajamentele noastre erau semnate de el şi strigăte cu tonul cel mai convingă­tor din lume , nu vom admite să... Acest să era, după caz, completat cu vorbele de sezon, să lipsească, să aibă restanţe, să întirzie la cămin, să joace fotbal in curtea căminului. „Eu fac oţel şi pentru sateliţi dacă vreţi...!“. Fusese argumentul apariţiei sale in capul mesei. N-a cerut nimeni să vadă cum va arăta oţelul de sateliţi făcut de el. Argumentul a rezis­tat. Şi la alegerile din iarnă. Şi la cele din vară. Ierni după veri, veri după ierni. Lista premianţilor începea de la el. Lista exemplelor Începea cu el. Lumea bună începea şi uneori se sfîrşea cu el. Odată turnată fundaţia, etajele pot curge pînă sus ca la blocurile glisante. Şi au curs. Doar sub streaşină absolvirii zidul s-a oprit Ca şi cum trunchiul unui pla­tan ar fi crescut pieziş interzicînd mistria. Ne-am întreba şi noi, cei mici. Au în­trebat colegii de prin alte clase. N-o fi rezistat, ne-am zis. Oțelul de satelit să nu reziste ? Mă rog, se poate întîmpla, oameni sintem­. Era altceva : proiectul fusese predat cu mult înainte de termen. Conform angajamentelor. Nimeni n-a izbutit să prindă plasa performerului. Dar el nu s-a mai prezentat la examenul de stat. N-a fost primit. Lucrarea sa de diplomă era a altuia. Doar o transcrisese, cu nesemnificative corecţii. NEAGU UDROIU S3 15 ianuarie 1350 — 15 ianuarie 1981 Eminescu tradus peste hotare „Fiind foarte român, Eminescu este universal. Asta o ştie oricine citeşte, cu părerea de rău că lacătul limbilor nu poa­te fi descuiat cu chei străine“. Cuvinte­le acestea au fost rostite de Tudor Arghe­zi în anul 1934, cu ocazia dezvelirii pe malul mării, la Constanţa, întru împlini­rea vrerii Luceafărului poeziei româneşti, a statuii poetului. Au trecut de la evenimentul acesta me­morabil mai mult de patru decenii şi ju­mătate, timp în care numeroşi admiratori de peste hotare ai poeziei eminesciene au găsit, totuşi, suficient de multe chei pen­tru „descuierea“ lacătului creaţiei poetu­lui. Ar fi­ greşit insă să se creadă că lirica eminesciană a început să fie cunoscută dincolo de hotarele ţării doar în ultimele (Continuare în pagina 23) NICOLAE NICOARA : Odă în metru modern Pe muzică de Beatles, mă-nchin lui Eminescu Şi parcă stăm­ contrare la mine-n suflet port Dar adevăr zic vouă, ce viu e Eminescu Cum moare el odată, cu fiecare mort. O eră fără seamăn i-aduce închinare Mai răstignită poate decît Isus Christos Sînt mai bogaţi bogaţii şi mai săraci săracii Gem douăzeci de veacuri de sus şi pînă jos. Luceafăr fără moarte al poeziei noastre Din era de contrarii unde şi eu exist Mă-nchin acum la tine că ai ştiut ce vine Că n-ai fost conformistul supus şi optimist. Ai scris ursita lumii c-un secol Înainte preconizînd sfîrşitul de veac aşa putind Tu pentru ţara noastră ai scris Scrisoarea a III-a Şi viaţa altui Mircea, şi-a altui Baiazid. Poet de-a pururi tînăr, din mina ta frumoasă ies încă reportaje de felul cum va fi Cu scrieri de-ale tale scandalizezi şi astăzi Poetul Eminescu e încă printre vii. Vai, între noi atiţia sînt morţi incă din viaţă Nimic din soarta lumii nu-i doare, bieţii servi Dar Eminescu, iată e viu, mai viu ca lumea El duce România pe propriii lui nervi. Şi versul lui se-aude neliniştit in lume Chiar dacă Eminescu e de uimire mut Modern ca plumbul proaspăt, lucind deasupra lumii El care graiul nostru, cum este, l-a făcut. Pe muzică de Beatles scriu despre Eminescu Destin lucind accente după un ritm al lui Ce odă-n metru antic i-a fost şi-i este viaţa Ce stingherit se simte brocat între statui. Privesc spre Eminescu prin muzica aceasta In care stăm­ de astăzi semnificaţii cern Mă-nchin acestui clasic al duhului şi-al vorbei El care totodată e antic şi modern. Tot fără soţ sînt plopii iubirilor supreme Mereu e cite unul dintre acei copaci Ursit să fie singur să n-aibă însoţire Şi-n lemnul lui cel moale tu te-ai ascuns şi tace Hyperion, departe, veghează nunţi terestre, Rigoarea lui celestă ne sperie pe noi Dar dacă străluceşte ii folosim lumina Şi-atunci planeta noastră nu pare de noroi. Pe muzică modernă mă-nchin la tine, Doamne La tine, voievoade al limbii româneşti Parc-aş pleca spre clipa cînd vom sfirşi mileniul Şi parcă m-aş întoarce spre clipa unde eşti. Ţi-aş scrie parcă lieduri şi te-aş cinta in coruri Ţi-aş înflori grădina cu tineri cintăreţi Te-aş da lui Sadoveanu să te rostească molcom Şi noii generaţii să-ţi caute alt preţ. Şi neamul tău cînd fiii la şcoală şi-i trimite De-a pururi să nu uite că-nvaţă graiul tău Că s-au tocit şi ranguri şi ierarhii in lume Dar tu eşti încă rege părerilor de rău. I’e muzică de Beatles scriu despre Eminescu Şi mii de răni trezite mă ţin, mă ard, mă dor Cu tine deodată, cu viaţa deodată Cind fără soţ sînt plopii, mai am un singur dor. ADRIAN PAUNESCU Wfa««$NoOV L Vizita de laern a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, în municipiul Timişoara Flori ale bucuriei pentru oaspeţi dragi (reportajul vizitei în pag. 3) „Să pornim de la faptul că fără rentabilitate, fără eficienţă economică, nu se pot asigura condiţii pentru înfăptuirea Programului de făprire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în România Щ NICOLAE CEAUŞESCU á­g Il - ^

Next