Flacăra, aprilie-iunie 1982 (Anul 31, nr. 13-25)

1982-05-21 / nr. 20

­ Nr. 20 - 21 mai 1982 – ONORATĂ INSTANȚĂ A MORALEI Infirmităţile grave sînt la miini. La toate victimele , 28, întregi, pe jumătate sau numai pe sfert, degetele arse au rămas înţepenite ca nişte gheare. Aşa cum s-au apărat in faţa focului (venit pe neaştep­tate). Unda de şoc a răzbătut in citeva secunde intreaga fabrică, a mutat un pe­rete, a spart toate geamurile, ca să se stin­gă undeva in cîmp după ce a îndoit un va­gon de cale ferată. Dan Tudose n-a rezis­tat arsurilor şi a murit după citeva zile. A fost un bun meseriaş. Procuratura ju­deţului Constanţa a întocmit un rechizito­riu exemplar. A pornit adică de la propor­ţiile dezastrului şi a stabilit condiţiile ideale pe care dacă fiecare dintre factorii de conducere le-ar fi respectat, acciden­tul n-ar fi avut loc. Rechizitoriul este răs­picat şi neted ca un perete de stîncă. In­­suşindu-şi punctul de vedere al procura­turii, instanţele au reţinut doi principali vinovaţi : pe inginerul şef, Adam Constan­tin, care tinea şi locul directorului plecat in concediu, şi pe maistrul Virgil Iordache, şeful atelierului mecanic, subordonat direct inginerului şef. Ei au fost găsiţi vi­novaţi atît pentru pagubele materiale su­ferite de întreprinderea pentru produce­rea nutreţurilor combinate Poarta Albă, cit şi pentru uciderea din culpă a sudoru­lui Dan Tudose. Se poate observa cum gravitatea faptei este conjugată ideal cu înălţimea funcţiilor celor răspunzători. II — Deci, dumneavoastră sunteţi maistrul Virgil Iordache... Sunt înmărmurit de Vio­lenţa distrugerii. Explicaţi-mi în ce fel ar fi putut fi ea evitată ? Сиш ar fi trebuit să procedaţi, in mod ideal, pentru ca ac­cidentul să nu fi avut loc ? — In mod ideal, eu n-aveam ce căuta în întreprindere. Ieşisem din tura de noapte, după 12 ore de muncă. Am rămas fiindcă a fost nevoie de mine... Nici vic­tima. Dan Tiîdose, n-avea ce căuta acolo. S-a dus pentru că era o urgentă, în ajuto­rul prietenului său Nicolae Sintion... III — Sînteți sudor ? — Sudor. — Ati venit în întreprindere după acci­dent ? — După. — La accident nu s-a emis permisul pentru lucru cu foc. Să zicem că eu sînt directorul fabricii și dumneavoastră sînteti să sintefi, adică sudor. Vă dau permisul de lucru cu foc, ca să reparaţi o avarie. Ce faceţi cu el ? în primul şi în primul rind... — In primul și în primul rînd il iscă­lesc... — Nu. — Ba da, întîi îl iscălesc... — Mai întîi ii citit! ! — De ce să-l citesc ? — Ca să luaţi cunoştinţă de ae scrie in el. — Ştiu ce scrie în el. Toate permisele sînt la fel. Tipărite. Le știm pe dinafară. Din practică și de la instructaj... IV — Tovarăşe director, dati-mi vă rog do­sarul cu permise de lucru cu foc. — Sînt foarte multe. Genul de avarie de la care a izbucnit focul este frecvent. Chiar şi de mai multe ori pe zi... —■ Citi sudori aveţi ? — Ciţiva , doi-trei... Ei ştiu cel mai bine ce trebuie făcut. Sînt instruiţi periodic şi au experienţă. Instalaţiile sînt complexe şi funcţionarea lor naşte clipă de clipă probleme diverse. Hrănim zilnic cu pro­dusele noastre peste 400.000 de porci. Omul mai rabdă, animalul nu. Nici nu e de în­chipuit o întrerupere a lucrului fără a ne crea din timp un stoc de rezervă. Cînd e nevoie producem peste capacitatea pro­iectată. Chiar atunci executam operaţii dictate de mari urgente ale portului... In afara specificului nostru de activitate.­­ Dimineaţa zilei de 28 martie 1981. Mais­trul Virgil Iordache iese din schimb, după 12 ore de muncă. In timpul nopţii i se raportase apariţia a două defecţiuni in puncte diferite de lucru. Le verificase. Nu erau neobişnuite. Trebuise totuşi să aştepte personalul calificat din schimbul de zi. In­ginerul şef, Adam Constantin ţinea locul directorului plecat în concediu. Citeva probleme urgente ale oricărei zile la prima oră îl reţineau în birou. S-au înţeles să fie formate două echipe de intervenţie. Maistrul n-a mai plecat acasă. Prilej, pen­tru ca după formarea echipelor, să se ocu­pe şi de citeva complicaţii la atelierul me­canic pe care-l conducea. Echipele se în­dreaptă către punctele de intervenţie. Su­dorul Dan Tudose se alipeşte uneia dintre ele. Unde era greul. Urma să se lucreze alternativ. Aparatele de sudură erau co­nectate la aceeaşi sursă şi cînd lucrau unele nu puteau lucra şi celelalte. Sudorul Vasile Pricop avea de îndeplinit o treabă relativ uşoară. O spărtură superficială la elevatorul 14. El începea primul, între timp, cealaltă echipă căreia i se alipise benevol Dan Tudose, organiza punctul de lucru, mai dificil şi în condiţii stingheri­toare. Elevatorul 14 nu funcţiona. Vasile Pricop ia măsurile corespunzătoare de protecţia muncii şi începe să sudeze. Su­dează circa 15—20 de minute. Tot la eleva­torul 14 se mai descoperă o fisură, ceva mai uşoară. Vasile Pricop pleacă după electrozi, lăsînd aparatul de sudură co­nectat. Ajutorul lui, sudorul practicant Nicuşor Cucu, rămîne singur. Dincolo, în celălalt punct de lucru, operaţiunile de pregătire s-au terminat. Aşezată sub uti­lajul defect, echipa aşteaptă clipa cînd poate să înceapă lucrul. Iritat de aştepta­rea care se prelungea, Dan Tudose se ri­dică indreptindu-­se spre punctul de lucru al lui Vasile Pricop. Rămas singur, sudo­rul practicant Nicuşor Cucu hotărăşte cu de la sine putere să sudeze şi cealaltă fi­sură. O face şi fiindcă la elevatorul 13 , ceva mai ascuns, observă de asemenea o fisură, se îndreaptă intr-acolo. Fisura aceea nu fusese raportată. Nicuşor Cucu gîndeşte că face un lucru util. Se apleacă, eliberează flacăra acetilenică... Este exact clipa cinci dincolo. Dan Tudose se ridică şi porneşte să vadă ce se întimplă de se întirzie atîta... Il opreşte o flacără... Ele­vatorul 13 funcţiona. VI Nicuşor Cucu este un băiat cuminte. Foarte harnic şi foarte docil. Un băiat bun, dar cam ciudat. Din pricina excesului de zel care de mai multe ori era să se sol­deze cu accidente sau chiar cu propria lui moarte se plimbă prin mai multe puncte de lucru mereu alungat şi tot mereu spe­­rindu-se că un băiat atit de harnic şi de ascultător, chiar dacă e cam neajutorat, îşi va găsi în cele din urmă locul potrivit. Referat Subsemnatul Albrich Gheorghe, om al muncii în cadrul I.P.N.C. Poarta Albă, vă aduc la cunoştinţă următoarele : Cucu Ni­cuşor a fost repartizat de către maistrul Iordache Virgil la zdrobitor să taiă ştiu­­leţi. Cind n-au mai fost ştiuleti, a luat IFRONUL și s-a dus la Lazăr Marin să-l ajute să pornească motostivuitorul. L-a impins atit de tare incit motostivuitorul s-a învîrtit de două ori in loc, gata să se răstoarne... Sau : Avea un ajutor și normal ar fi fost ca după efecti o zi să trimită ajutorul nu să meargă el lăsînd aparatul sub tensiune... Un singur lucru mă chinuie : dacă maistrul răminea să supravegheze echi­pele ! Deși în mod firesc el s-ar fi aflat la locul celălalt unde organizarea lucru­lui presupune intr-adevăr o supraveghere atentă... Uciderea din culpă pentru care sînt acuzat mă doare cel mai mult. Sint vinovat de foarte multe lucruri. Poate mai multe decit mi se reproşează... Mi-a lipsit tăria de caracter să spun : stop. Nu se mai lucrează pină nu punem la punct instalaţia de desprăfuire... deşi nu ştiu dacă aş fi ajutat foarte mult procedînd astfel.. Ca s-o punem la punct, după acci­dent, am­ lucrat 35 de zile cu ajutor spe­cial din mai multe judeţe... Dar iarăşi revin şi mă întreb dacă acest lucru l-ar fi putut împiedica pe Nicuşor Cucu să rea­lizeze imboldul său spre exces de zel... Pagubele ar fi fost mai mici, desigur... Dar pină la uciderea din culpă... Cucu n-a fost trimis să sudeze nu i s-a spus să sudeze acolo, la locul raportat, unde se luaseră măsurile de protecţia muncii, cu atit mai puţin la un loc nou, de care n-a ştiut nimeni, nu-l văzuse nimeni... Explo­zia nu s-a produs la suprafaţă, ci in ele­vatorul care lucra, unde exista intr-ade­văr praf in suspensie explozibilă... Eu, inginerul şef, sînt ucigaş, iar, cel care din inconştienţă a dat foc n-are nici o răs­pundere penală ? Ei n-ar fi avut poate dacă fără o pregătire corespunzătoare ar fi fost trimis să lucreze ceva ce nu se pricepea, dar nu l-a trimis nimeni pentru asta, el singur recunoaște... ( O casă netencuită la marginea comunei Mihai­ Kogălniceanu. Curtea de legume Legea ne apără, s-o cunoaștem, s-o respectăm Nevoia de exemplaritate Referat Subsemnatul Lazăr Ion, om al muncii etc. declar următoarele : Am fost trimis împreună cu Cucu Nicușor să desfundăm ecluza de la ventilator... Maistrul s-a dus jos să pornească ventilatorul, eu să mă uit la buncărul 84­8. Cînd m-am întors l-am văzut pe Cucu Nicuşor căsnindu-se să scoată cu mina din ecluză o bucată de fier... L-am dat la o parte abia în ultimul moment. Cucu Nicuşor. 23 de ani . Menţin declaraţiile date de mine în faţa organului de urmărire penală. In diminea­ţa zilei de 28 martie 1931 m-am prezentat la lucru şi deoarece apăruseră defecţiuni am fost repartizat de maistrul Iordache Virgil cu Pricop şi Capsali să mergem să remediem aceste defecţiuni. Lucrările se făceau în tumul siloz... M-am dus cu co­legii mei să sudez dar maistrul nu mi-a spus în mod expres că trebuie să fac lu­crări de sudură. Știam de fapt că fiind sudor practicant trebuie să asist la lucră­rile de sudură. După ce maistrul Pricop și-a terminat lucrarea a coborît pentru a lua electrozi... Pricop Vasile a lăsat apa­ratul de sudură sub tensiune. După ce su­dura principală se făcuse de Pricop Vasile am văzut că mai era loc de sudat şi am considerat că pot să-l fac şi eu... arăt că nimeni nu mi-a atras atenţia de noua de­fecţiune apărută, ci singur am considerat că trebuie remediată... Am luat aparatul de sudură... VII Dan Tudose tocmai se ridicase. A auzit o explozie şi o flacără l-a izbucnit in faţă... Flacăra s-a propagat în întreaga fabrică asemenea unui fulger... Oamenilor nu le-au rămas decit miinile ca să se apere... VIII — Exact asta nu înţeleg : de ce tocmai Nicuşor Cucu... Virgil lordache ? — Fiindcă n-aveam alţi oameni dispo­nibili, dar mai ales pentru că acolo unde a fost trimis baza n-o reprezenta sudura ci căratuL ridicatul... Operaţii tocmai bune pentru el, mai ales că este deosebit de conştiincios... Nu m-am gîndit o clipă că s-ar putea apropia de aparatul de sudură. IX — Un mort şi 27 de infirmi sau mutilaţi pe viaţă... Conştiinţa dumneavoastră, Adam Constantin, de om, de inginer, de conducător de unitate, ce reţine ? — A trecut un an... Aproape 400 de nopţi de calcule. Am epuizat toate varian­tele... Au fost două puncte de lucru... Normele ministerului de protecţia muncii specifică împrejurările în care se pot face sudurile... La punctele de lucru de care aveam cunoştinţă au fost respectate... Do­vadă că nu acolo a izbucnit explozia. La unul dintre ele s-a şi sudat : sudura prin­cipală, aproape 20 de minute şi nu s-a în­­tîmplat nimic. O serie de formalităţi nu le-am îndeplinit. Nici eu, nici maistrul Iordache. Au fost îndeplinite de echipele trimise. Aşa au fost instruite. Mă întreb dacă le respectam, unul dintre noi ? A­­dică mergeam la faţa locului. Aveam grijă să se şteargă praful, ceea ce s-a făct­t, fiindcă aşa se procedează, organizam la locul respectiv echipele... mi-e teamă că n-am fi făcut decit tot ceea ce s-a făcut. Trebuia să prevedem că Vasile Pricop pleacă... De ce a plecat n-am înţeles, este despărţită de curtea pentru păsări printr-un gard de simtă. Mai departe, cîmpul cooperativei... Două odăi, tip vagon, amindouă intr-o stare perfectă de cură­țenie. Lina Popovici își ascunde miinile. Nu poate face același lucru cu fața desfi­gurată de arsuri. Copiii pindesc după uşă... — Pot să vă văd miinile ? — Acum sînt mai bine... Pot să mănînc cu ele... Așa, cioturi... — Cine face curăţenie ? — Copiii. Au învăţat... Eu doar ii su­praveghez... Şi soţul... — Aveţi ochi foarte frumoşi... — O, aşa se zicea , că sînt foarte fru­moasă... Am fost mai multe fete... In Moldova. Am plecat să ne căutăm de lucru, să ne facem un rost si un cămin. M-am măritat tot cu un moldovean. Ne-am făcut casă, avem copii... Poate am fost frumoasă pină la... Am auzit explo­zia, m-am întors, de frică am pus miinile la ochi... Nu mai vedeam nimic, am vrut să m-arunc pe fereastră... pe urmă n-am mai ştiut nimic, nu am trezit la spital... Răcneau de durere bărbaţii... Eu prefe­ram să leşin... — De ce n-aţi acceptat despăgubirile civile ? — Ca să mai împovărez şi eu nişte oameni nevinovaţi ? I-a spus maistrul : Du-te şi sudează ?... Sau inginerul şef... Să-mi fie copiii sănătoşi şi soţul... — Aţi rămas foarte frumoasă... — Cine poate şti care o fi adevăratul vinovat î XI Spuneam să rechizitoriul întocmit de procuratura judeţului Constanţa are o construcţie limpede, răspicată. Cu rigoare, cu multă muncă şi pricepere au fost realcătuite condiţiile ideale ale unui pro­ces de producţie ideal o ferit de pericole. La I.P.N.C. Poarta Albă aceste condiţii lipseau. Rezultă deci, spune rechizitoriul, cu certitudine că la data de 28 martie 1981 la I.P.N.C. Poarta Albă existau acumulate în încăperi, pe instalaţii tehno­logice şi utilaje cantităţi de pulveri la li­mita de inflamabilitate şi explozie, con­trar normelor P.S.I. elaborate de Ministe­rul Agriculturii. XII — Tovarăşe director, vă rog să-mi spuneţi : există în întreprindere nivelul de decizie corespunzător a se lua hotărîrea opririi lucrului pină la găsirea soluţiilor tehnice optime . — Glumiţi ? — Nicidecum. — Nu ştiu dacă vă daţi seama ce-ar însemna o singură zi de staţionare, nici­decum citeva luni... — In rechizitoriu se spune că Inginerul şef nu a dovedit suficientă preocupare pentru găsirea soluţiilor tehnice potrivite în redarea in funcţiune a instalaţiei de desprăfuire... — Inginerul şef era numai de şase luni in unitate şi pină la el am încercat nume­roase variante. N-a funcţionat nici una. Instalaţia de desprăfuire a fost concepută pentru o anumită capacitate, pentru anu­mite operaţii, viaţa ne-a impus reorien­­tări, sporirea capacităţilor, efectuarea unor operaţii imprevizibile, cum era chiar aceea pe care o executam atunci... — Comisia de experţi tehnici, analizînd posibilităţile de amorsare şi temperatura de iniţiere necesară pentru producerea exploziei a ajuns la concluzia că numai o sursă de foc deschis putea produce amor­sarea. Şi tot comisia a ajuns la concluzia că sursa de foc deschis in acel moment era sudura electrică. Era absolut necesară­­sudura ? — Era necesară. Normele de protecţia muncii prevăd condiţiile care trebuie asigurate pentru executarea sudurii. Sun­tem­ nevoiţi, uneori zilnic, să apelăm la sudură, cu respectarea normelor, bine­înţeles. — După întoarcerea din concediu aţi reanalizat presupun împrejurările drama­tice de atunci. Au fost respectate normele de protecţia muncii ? — Cea mai bună dovadă o constituie faptul că la punctele de lucru reclamate, deşi s-a sudat, nu s-a întimplat nimic. Explozia s-a întimplat intr-un punct nou neştiut, unde s-a sudat din iniţiativa pro­prie a lui Nicuşor Cucu. Explozia n-a avut loc în aer, ci in elevatorul care funcţiona, aşa cum v-am arătat. (N.N. închipuiţi-vă un bur­lan de sute de metri. Cînd funcţio­nează, in interiorul lui are loc o adevă­rată furtună de praf sub presiune, gata oricînd să explodeze. Elevatorul 14 la care a sudat Vasile Pricop n-a funcţionat şi furtuna respectivă nu exista. De jur împrejur s-a udat şi s-a şters praful pe­riculos. Astfel, deşi s-a sudat mai b­ine de 20 de minute nu s-a întimplat nimic. Elevatorul 13, unde Nicuşor Cucu s-a dus din proprie iniţiativă, era în funcţiune. La prima scînteie suspensia de praf dinăuntru s-a aprins şi s-a propagat de-a lungul sutelor de metri prin burlan. Dacă burlanul n-ar fi cedat în nici o porţiune de-a sa, flacăra ar fi revenit şi l-ar fi ucis poate pe Nicuşor. Dar a cedat şi prin spărtura nouă flacăra a izbucnit ea э ghiulea în afară, propagindu-se în toată fabrica.) XIII 1 Se mai desprinde din rechizitoriu o ne­voie firească de exemplaritate in raport cu proporţiile dezastrului . ..Find cadru tehnic de conducere şi remunerat pentru aceasta, el (inginerul şef. N. X.) avea obligaţia să găsească soluţii tehnice care să prevină crearea unei stări de pericol avind experienţă in acest sector... Este indiscutabil deci faptul că învinu­itul Adam Constantin, inginerul şef al unităţii, cunoştea în mod direct pericolul iminent în care se afla fabrica şi persona­lul muncitor în legătură cu acumulările de praf la limita explozivă şi nu a luat măsuri pentru înlăturarea pericolului...“ Care ar fi fost aceste măsuri din p­artea unui inginer sosit in unitate de şase luni pentru a remedia acumulările din zece ani de existenţă nici comisia, nici rechizitoriul nu aminteşte nimic si nici nu se specifică dacă ele­ existau cu adevărat la niv­elul răspunderii unui inginer şef. Nici direc­torul întreprinderii nu a fost consultat în acest sens. Şi parcă pentru a nu cobori cu nimic din tonul înalt justiţiar, deşi din însăşi declaraţia lui Nicuşor Cucu rezultă ca n-a fost trimis să sudeze, că fusese totuşi instruit cu normele de protecţia muncii, că nimeni nu i-a solicitat ajutorul, că obligaţiile lui la locul respectiv erau cu totul altele, „ştiam de fapt că fiind sudor practicant trebuie să asist la lucrările de sudură“, chiar şi faptul de a fi acţionat cu de la sine putere intr-un loc de at­arie nesemnalat de nimeni, fără permisiunea nimănui, fără a raporta cuiva, rechizi­toriul reţine totul în seama maistrului şi a inginerului şef : „Or, gravitatea constă in faptul că tocmai acest tinăr neinstruit şi neautorizat a fost trimis în turnul siloz, unde exista interdicţia de sudură, fără su­praveghere (...) Aceasta demonstrează o gravă abatere de la normele de securitate a muncii şi o tot atât de gravă abatere de la disciplina muncii şi obligaţiile de con­trol şi supraveghere a cadrelor tehnice (şi) care potrivit legii trebuiau să facă a­­cest lucru, iar omisiunile lor şi încălca­rea din culpă a îndatoririlor pe care le aveau au condus la producerea unui eve­niment cu consecinţe atit de grave. In acest context, desigur că nu puteam reţine şi vinovăţia sudorului practicant Cucu Nicuşor care, la nivelul său de pregătire şi lipsă specifică de instruire, nici nu putea realiza pericolul la care singur S-a expus din neştiinţă...“. XIV Cercul vicios este acum închis. Lucrarea trebuia să aibă loc. Şi chiar a avut loc pe jumătate fără să se intimple nimic. Nicuşor însuşi a sudat la locul unde fu­seseră luate măsurile de protecţia muncii şi flacăra n-a izbucnit. Explozia s-a pro­dus intr-alt loc, unde sudorul practicant s-a deplasat din proprie iniţiativă. Este limpede că dacă Nicuşor Cucu n-ar fi fost în tumul siloz Vasile Pricop ar fi sfirşit cu bine operaţia începută. O ope­raţie pe care el n-o efectua pentru prima oară. Nicuşor n-a fost trimis acolo pen­tru sudură. In cele 8 ore de serviciu ori­cum trebuia să facă şi el ceva, în tumul siloz sau în altă parte. Mai mult, a fost trimis acolo intrucît muncile ce urmau a fi efectuate, căratul unor ma­teriale, susţinerea unor utilaje grele etc., erau tocmai genul de muncă la care se preiau abnegaţia şi calificarea lui. Nu i-a permis şi nu l-a îndemnat nimeni la lucrul de care s-a apucat, lucrul la care s-a angajat singur nu era prevăzut. A cere încuviinţarea pentru a executa o oneraţie de care nu ştie nimeni nu este o chestiune de calificare, ci de elementară disciplină şi elementara disciplină trebuie s-o dovedească orice muncitor indiferent de calificare sau vîrstă. Nu este deci vorba de măsuri de protecţia muncii care n-au fost respectate, ci de disciplină. Rechizitoriul rămîne în continuare limpede şi răspicat doar că se referă la alte fapte decit acelea care au provocat în mod con­cret şi tragic explozia. Şi la alte condiţii de lucru. NICOLAE CRISTACHE ■ B Flacăra pag. 19 ■

Next