Flacăra, aprilie-iunie 1982 (Anul 31, nr. 13-25)
1982-05-21 / nr. 20
Nr. 20 - 21 mai 1982 – ONORATĂ INSTANȚĂ A MORALEI Infirmităţile grave sînt la miini. La toate victimele , 28, întregi, pe jumătate sau numai pe sfert, degetele arse au rămas înţepenite ca nişte gheare. Aşa cum s-au apărat in faţa focului (venit pe neaşteptate). Unda de şoc a răzbătut in citeva secunde intreaga fabrică, a mutat un perete, a spart toate geamurile, ca să se stingă undeva in cîmp după ce a îndoit un vagon de cale ferată. Dan Tudose n-a rezistat arsurilor şi a murit după citeva zile. A fost un bun meseriaş. Procuratura judeţului Constanţa a întocmit un rechizitoriu exemplar. A pornit adică de la proporţiile dezastrului şi a stabilit condiţiile ideale pe care dacă fiecare dintre factorii de conducere le-ar fi respectat, accidentul n-ar fi avut loc. Rechizitoriul este răspicat şi neted ca un perete de stîncă. Insuşindu-şi punctul de vedere al procuraturii, instanţele au reţinut doi principali vinovaţi : pe inginerul şef, Adam Constantin, care tinea şi locul directorului plecat in concediu, şi pe maistrul Virgil Iordache, şeful atelierului mecanic, subordonat direct inginerului şef. Ei au fost găsiţi vinovaţi atît pentru pagubele materiale suferite de întreprinderea pentru producerea nutreţurilor combinate Poarta Albă, cit şi pentru uciderea din culpă a sudorului Dan Tudose. Se poate observa cum gravitatea faptei este conjugată ideal cu înălţimea funcţiilor celor răspunzători. II — Deci, dumneavoastră sunteţi maistrul Virgil Iordache... Sunt înmărmurit de Violenţa distrugerii. Explicaţi-mi în ce fel ar fi putut fi ea evitată ? Сиш ar fi trebuit să procedaţi, in mod ideal, pentru ca accidentul să nu fi avut loc ? — In mod ideal, eu n-aveam ce căuta în întreprindere. Ieşisem din tura de noapte, după 12 ore de muncă. Am rămas fiindcă a fost nevoie de mine... Nici victima. Dan Tiîdose, n-avea ce căuta acolo. S-a dus pentru că era o urgentă, în ajutorul prietenului său Nicolae Sintion... III — Sînteți sudor ? — Sudor. — Ati venit în întreprindere după accident ? — După. — La accident nu s-a emis permisul pentru lucru cu foc. Să zicem că eu sînt directorul fabricii și dumneavoastră sînteti să sintefi, adică sudor. Vă dau permisul de lucru cu foc, ca să reparaţi o avarie. Ce faceţi cu el ? în primul şi în primul rind... — In primul și în primul rînd il iscălesc... — Nu. — Ba da, întîi îl iscălesc... — Mai întîi ii citit! ! — De ce să-l citesc ? — Ca să luaţi cunoştinţă de ae scrie in el. — Ştiu ce scrie în el. Toate permisele sînt la fel. Tipărite. Le știm pe dinafară. Din practică și de la instructaj... IV — Tovarăşe director, dati-mi vă rog dosarul cu permise de lucru cu foc. — Sînt foarte multe. Genul de avarie de la care a izbucnit focul este frecvent. Chiar şi de mai multe ori pe zi... —■ Citi sudori aveţi ? — Ciţiva , doi-trei... Ei ştiu cel mai bine ce trebuie făcut. Sînt instruiţi periodic şi au experienţă. Instalaţiile sînt complexe şi funcţionarea lor naşte clipă de clipă probleme diverse. Hrănim zilnic cu produsele noastre peste 400.000 de porci. Omul mai rabdă, animalul nu. Nici nu e de închipuit o întrerupere a lucrului fără a ne crea din timp un stoc de rezervă. Cînd e nevoie producem peste capacitatea proiectată. Chiar atunci executam operaţii dictate de mari urgente ale portului... In afara specificului nostru de activitate. Dimineaţa zilei de 28 martie 1981. Maistrul Virgil Iordache iese din schimb, după 12 ore de muncă. In timpul nopţii i se raportase apariţia a două defecţiuni in puncte diferite de lucru. Le verificase. Nu erau neobişnuite. Trebuise totuşi să aştepte personalul calificat din schimbul de zi. Inginerul şef, Adam Constantin ţinea locul directorului plecat în concediu. Citeva probleme urgente ale oricărei zile la prima oră îl reţineau în birou. S-au înţeles să fie formate două echipe de intervenţie. Maistrul n-a mai plecat acasă. Prilej, pentru ca după formarea echipelor, să se ocupe şi de citeva complicaţii la atelierul mecanic pe care-l conducea. Echipele se îndreaptă către punctele de intervenţie. Sudorul Dan Tudose se alipeşte uneia dintre ele. Unde era greul. Urma să se lucreze alternativ. Aparatele de sudură erau conectate la aceeaşi sursă şi cînd lucrau unele nu puteau lucra şi celelalte. Sudorul Vasile Pricop avea de îndeplinit o treabă relativ uşoară. O spărtură superficială la elevatorul 14. El începea primul, între timp, cealaltă echipă căreia i se alipise benevol Dan Tudose, organiza punctul de lucru, mai dificil şi în condiţii stingheritoare. Elevatorul 14 nu funcţiona. Vasile Pricop ia măsurile corespunzătoare de protecţia muncii şi începe să sudeze. Sudează circa 15—20 de minute. Tot la elevatorul 14 se mai descoperă o fisură, ceva mai uşoară. Vasile Pricop pleacă după electrozi, lăsînd aparatul de sudură conectat. Ajutorul lui, sudorul practicant Nicuşor Cucu, rămîne singur. Dincolo, în celălalt punct de lucru, operaţiunile de pregătire s-au terminat. Aşezată sub utilajul defect, echipa aşteaptă clipa cînd poate să înceapă lucrul. Iritat de aşteptarea care se prelungea, Dan Tudose se ridică indreptindu-se spre punctul de lucru al lui Vasile Pricop. Rămas singur, sudorul practicant Nicuşor Cucu hotărăşte cu de la sine putere să sudeze şi cealaltă fisură. O face şi fiindcă la elevatorul 13 , ceva mai ascuns, observă de asemenea o fisură, se îndreaptă intr-acolo. Fisura aceea nu fusese raportată. Nicuşor Cucu gîndeşte că face un lucru util. Se apleacă, eliberează flacăra acetilenică... Este exact clipa cinci dincolo. Dan Tudose se ridică şi porneşte să vadă ce se întimplă de se întirzie atîta... Il opreşte o flacără... Elevatorul 13 funcţiona. VI Nicuşor Cucu este un băiat cuminte. Foarte harnic şi foarte docil. Un băiat bun, dar cam ciudat. Din pricina excesului de zel care de mai multe ori era să se soldeze cu accidente sau chiar cu propria lui moarte se plimbă prin mai multe puncte de lucru mereu alungat şi tot mereu sperindu-se că un băiat atit de harnic şi de ascultător, chiar dacă e cam neajutorat, îşi va găsi în cele din urmă locul potrivit. Referat Subsemnatul Albrich Gheorghe, om al muncii în cadrul I.P.N.C. Poarta Albă, vă aduc la cunoştinţă următoarele : Cucu Nicuşor a fost repartizat de către maistrul Iordache Virgil la zdrobitor să taiă ştiuleţi. Cind n-au mai fost ştiuleti, a luat IFRONUL și s-a dus la Lazăr Marin să-l ajute să pornească motostivuitorul. L-a impins atit de tare incit motostivuitorul s-a învîrtit de două ori in loc, gata să se răstoarne... Sau : Avea un ajutor și normal ar fi fost ca după efecti o zi să trimită ajutorul nu să meargă el lăsînd aparatul sub tensiune... Un singur lucru mă chinuie : dacă maistrul răminea să supravegheze echipele ! Deși în mod firesc el s-ar fi aflat la locul celălalt unde organizarea lucrului presupune intr-adevăr o supraveghere atentă... Uciderea din culpă pentru care sînt acuzat mă doare cel mai mult. Sint vinovat de foarte multe lucruri. Poate mai multe decit mi se reproşează... Mi-a lipsit tăria de caracter să spun : stop. Nu se mai lucrează pină nu punem la punct instalaţia de desprăfuire... deşi nu ştiu dacă aş fi ajutat foarte mult procedînd astfel.. Ca s-o punem la punct, după accident, am lucrat 35 de zile cu ajutor special din mai multe judeţe... Dar iarăşi revin şi mă întreb dacă acest lucru l-ar fi putut împiedica pe Nicuşor Cucu să realizeze imboldul său spre exces de zel... Pagubele ar fi fost mai mici, desigur... Dar pină la uciderea din culpă... Cucu n-a fost trimis să sudeze nu i s-a spus să sudeze acolo, la locul raportat, unde se luaseră măsurile de protecţia muncii, cu atit mai puţin la un loc nou, de care n-a ştiut nimeni, nu-l văzuse nimeni... Explozia nu s-a produs la suprafaţă, ci in elevatorul care lucra, unde exista intr-adevăr praf in suspensie explozibilă... Eu, inginerul şef, sînt ucigaş, iar, cel care din inconştienţă a dat foc n-are nici o răspundere penală ? Ei n-ar fi avut poate dacă fără o pregătire corespunzătoare ar fi fost trimis să lucreze ceva ce nu se pricepea, dar nu l-a trimis nimeni pentru asta, el singur recunoaște... ( O casă netencuită la marginea comunei Mihai Kogălniceanu. Curtea de legume Legea ne apără, s-o cunoaștem, s-o respectăm Nevoia de exemplaritate Referat Subsemnatul Lazăr Ion, om al muncii etc. declar următoarele : Am fost trimis împreună cu Cucu Nicușor să desfundăm ecluza de la ventilator... Maistrul s-a dus jos să pornească ventilatorul, eu să mă uit la buncărul 848. Cînd m-am întors l-am văzut pe Cucu Nicuşor căsnindu-se să scoată cu mina din ecluză o bucată de fier... L-am dat la o parte abia în ultimul moment. Cucu Nicuşor. 23 de ani . Menţin declaraţiile date de mine în faţa organului de urmărire penală. In dimineaţa zilei de 28 martie 1931 m-am prezentat la lucru şi deoarece apăruseră defecţiuni am fost repartizat de maistrul Iordache Virgil cu Pricop şi Capsali să mergem să remediem aceste defecţiuni. Lucrările se făceau în tumul siloz... M-am dus cu colegii mei să sudez dar maistrul nu mi-a spus în mod expres că trebuie să fac lucrări de sudură. Știam de fapt că fiind sudor practicant trebuie să asist la lucrările de sudură. După ce maistrul Pricop și-a terminat lucrarea a coborît pentru a lua electrozi... Pricop Vasile a lăsat aparatul de sudură sub tensiune. După ce sudura principală se făcuse de Pricop Vasile am văzut că mai era loc de sudat şi am considerat că pot să-l fac şi eu... arăt că nimeni nu mi-a atras atenţia de noua defecţiune apărută, ci singur am considerat că trebuie remediată... Am luat aparatul de sudură... VII Dan Tudose tocmai se ridicase. A auzit o explozie şi o flacără l-a izbucnit in faţă... Flacăra s-a propagat în întreaga fabrică asemenea unui fulger... Oamenilor nu le-au rămas decit miinile ca să se apere... VIII — Exact asta nu înţeleg : de ce tocmai Nicuşor Cucu... Virgil lordache ? — Fiindcă n-aveam alţi oameni disponibili, dar mai ales pentru că acolo unde a fost trimis baza n-o reprezenta sudura ci căratuL ridicatul... Operaţii tocmai bune pentru el, mai ales că este deosebit de conştiincios... Nu m-am gîndit o clipă că s-ar putea apropia de aparatul de sudură. IX — Un mort şi 27 de infirmi sau mutilaţi pe viaţă... Conştiinţa dumneavoastră, Adam Constantin, de om, de inginer, de conducător de unitate, ce reţine ? — A trecut un an... Aproape 400 de nopţi de calcule. Am epuizat toate variantele... Au fost două puncte de lucru... Normele ministerului de protecţia muncii specifică împrejurările în care se pot face sudurile... La punctele de lucru de care aveam cunoştinţă au fost respectate... Dovadă că nu acolo a izbucnit explozia. La unul dintre ele s-a şi sudat : sudura principală, aproape 20 de minute şi nu s-a întîmplat nimic. O serie de formalităţi nu le-am îndeplinit. Nici eu, nici maistrul Iordache. Au fost îndeplinite de echipele trimise. Aşa au fost instruite. Mă întreb dacă le respectam, unul dintre noi ? Adică mergeam la faţa locului. Aveam grijă să se şteargă praful, ceea ce s-a făctt, fiindcă aşa se procedează, organizam la locul respectiv echipele... mi-e teamă că n-am fi făcut decit tot ceea ce s-a făcut. Trebuia să prevedem că Vasile Pricop pleacă... De ce a plecat n-am înţeles, este despărţită de curtea pentru păsări printr-un gard de simtă. Mai departe, cîmpul cooperativei... Două odăi, tip vagon, amindouă intr-o stare perfectă de curățenie. Lina Popovici își ascunde miinile. Nu poate face același lucru cu fața desfigurată de arsuri. Copiii pindesc după uşă... — Pot să vă văd miinile ? — Acum sînt mai bine... Pot să mănînc cu ele... Așa, cioturi... — Cine face curăţenie ? — Copiii. Au învăţat... Eu doar ii supraveghez... Şi soţul... — Aveţi ochi foarte frumoşi... — O, aşa se zicea , că sînt foarte frumoasă... Am fost mai multe fete... In Moldova. Am plecat să ne căutăm de lucru, să ne facem un rost si un cămin. M-am măritat tot cu un moldovean. Ne-am făcut casă, avem copii... Poate am fost frumoasă pină la... Am auzit explozia, m-am întors, de frică am pus miinile la ochi... Nu mai vedeam nimic, am vrut să m-arunc pe fereastră... pe urmă n-am mai ştiut nimic, nu am trezit la spital... Răcneau de durere bărbaţii... Eu preferam să leşin... — De ce n-aţi acceptat despăgubirile civile ? — Ca să mai împovărez şi eu nişte oameni nevinovaţi ? I-a spus maistrul : Du-te şi sudează ?... Sau inginerul şef... Să-mi fie copiii sănătoşi şi soţul... — Aţi rămas foarte frumoasă... — Cine poate şti care o fi adevăratul vinovat î XI Spuneam să rechizitoriul întocmit de procuratura judeţului Constanţa are o construcţie limpede, răspicată. Cu rigoare, cu multă muncă şi pricepere au fost realcătuite condiţiile ideale ale unui proces de producţie ideal o ferit de pericole. La I.P.N.C. Poarta Albă aceste condiţii lipseau. Rezultă deci, spune rechizitoriul, cu certitudine că la data de 28 martie 1981 la I.P.N.C. Poarta Albă existau acumulate în încăperi, pe instalaţii tehnologice şi utilaje cantităţi de pulveri la limita de inflamabilitate şi explozie, contrar normelor P.S.I. elaborate de Ministerul Agriculturii. XII — Tovarăşe director, vă rog să-mi spuneţi : există în întreprindere nivelul de decizie corespunzător a se lua hotărîrea opririi lucrului pină la găsirea soluţiilor tehnice optime . — Glumiţi ? — Nicidecum. — Nu ştiu dacă vă daţi seama ce-ar însemna o singură zi de staţionare, nicidecum citeva luni... — In rechizitoriu se spune că Inginerul şef nu a dovedit suficientă preocupare pentru găsirea soluţiilor tehnice potrivite în redarea in funcţiune a instalaţiei de desprăfuire... — Inginerul şef era numai de şase luni in unitate şi pină la el am încercat numeroase variante. N-a funcţionat nici una. Instalaţia de desprăfuire a fost concepută pentru o anumită capacitate, pentru anumite operaţii, viaţa ne-a impus reorientări, sporirea capacităţilor, efectuarea unor operaţii imprevizibile, cum era chiar aceea pe care o executam atunci... — Comisia de experţi tehnici, analizînd posibilităţile de amorsare şi temperatura de iniţiere necesară pentru producerea exploziei a ajuns la concluzia că numai o sursă de foc deschis putea produce amorsarea. Şi tot comisia a ajuns la concluzia că sursa de foc deschis in acel moment era sudura electrică. Era absolut necesarăsudura ? — Era necesară. Normele de protecţia muncii prevăd condiţiile care trebuie asigurate pentru executarea sudurii. Suntem nevoiţi, uneori zilnic, să apelăm la sudură, cu respectarea normelor, bineînţeles. — După întoarcerea din concediu aţi reanalizat presupun împrejurările dramatice de atunci. Au fost respectate normele de protecţia muncii ? — Cea mai bună dovadă o constituie faptul că la punctele de lucru reclamate, deşi s-a sudat, nu s-a întimplat nimic. Explozia s-a întimplat intr-un punct nou neştiut, unde s-a sudat din iniţiativa proprie a lui Nicuşor Cucu. Explozia n-a avut loc în aer, ci in elevatorul care funcţiona, aşa cum v-am arătat. (N.N. închipuiţi-vă un burlan de sute de metri. Cînd funcţionează, in interiorul lui are loc o adevărată furtună de praf sub presiune, gata oricînd să explodeze. Elevatorul 14 la care a sudat Vasile Pricop n-a funcţionat şi furtuna respectivă nu exista. De jur împrejur s-a udat şi s-a şters praful periculos. Astfel, deşi s-a sudat mai bine de 20 de minute nu s-a întimplat nimic. Elevatorul 13, unde Nicuşor Cucu s-a dus din proprie iniţiativă, era în funcţiune. La prima scînteie suspensia de praf dinăuntru s-a aprins şi s-a propagat de-a lungul sutelor de metri prin burlan. Dacă burlanul n-ar fi cedat în nici o porţiune de-a sa, flacăra ar fi revenit şi l-ar fi ucis poate pe Nicuşor. Dar a cedat şi prin spărtura nouă flacăra a izbucnit ea э ghiulea în afară, propagindu-se în toată fabrica.) XIII 1 Se mai desprinde din rechizitoriu o nevoie firească de exemplaritate in raport cu proporţiile dezastrului . ..Find cadru tehnic de conducere şi remunerat pentru aceasta, el (inginerul şef. N. X.) avea obligaţia să găsească soluţii tehnice care să prevină crearea unei stări de pericol avind experienţă in acest sector... Este indiscutabil deci faptul că învinuitul Adam Constantin, inginerul şef al unităţii, cunoştea în mod direct pericolul iminent în care se afla fabrica şi personalul muncitor în legătură cu acumulările de praf la limita explozivă şi nu a luat măsuri pentru înlăturarea pericolului...“ Care ar fi fost aceste măsuri din partea unui inginer sosit in unitate de şase luni pentru a remedia acumulările din zece ani de existenţă nici comisia, nici rechizitoriul nu aminteşte nimic si nici nu se specifică dacă ele existau cu adevărat la nivelul răspunderii unui inginer şef. Nici directorul întreprinderii nu a fost consultat în acest sens. Şi parcă pentru a nu cobori cu nimic din tonul înalt justiţiar, deşi din însăşi declaraţia lui Nicuşor Cucu rezultă ca n-a fost trimis să sudeze, că fusese totuşi instruit cu normele de protecţia muncii, că nimeni nu i-a solicitat ajutorul, că obligaţiile lui la locul respectiv erau cu totul altele, „ştiam de fapt că fiind sudor practicant trebuie să asist la lucrările de sudură“, chiar şi faptul de a fi acţionat cu de la sine putere intr-un loc de atarie nesemnalat de nimeni, fără permisiunea nimănui, fără a raporta cuiva, rechizitoriul reţine totul în seama maistrului şi a inginerului şef : „Or, gravitatea constă in faptul că tocmai acest tinăr neinstruit şi neautorizat a fost trimis în turnul siloz, unde exista interdicţia de sudură, fără supraveghere (...) Aceasta demonstrează o gravă abatere de la normele de securitate a muncii şi o tot atât de gravă abatere de la disciplina muncii şi obligaţiile de control şi supraveghere a cadrelor tehnice (şi) care potrivit legii trebuiau să facă acest lucru, iar omisiunile lor şi încălcarea din culpă a îndatoririlor pe care le aveau au condus la producerea unui eveniment cu consecinţe atit de grave. In acest context, desigur că nu puteam reţine şi vinovăţia sudorului practicant Cucu Nicuşor care, la nivelul său de pregătire şi lipsă specifică de instruire, nici nu putea realiza pericolul la care singur S-a expus din neştiinţă...“. XIV Cercul vicios este acum închis. Lucrarea trebuia să aibă loc. Şi chiar a avut loc pe jumătate fără să se intimple nimic. Nicuşor însuşi a sudat la locul unde fuseseră luate măsurile de protecţia muncii şi flacăra n-a izbucnit. Explozia s-a produs intr-alt loc, unde sudorul practicant s-a deplasat din proprie iniţiativă. Este limpede că dacă Nicuşor Cucu n-ar fi fost în tumul siloz Vasile Pricop ar fi sfirşit cu bine operaţia începută. O operaţie pe care el n-o efectua pentru prima oară. Nicuşor n-a fost trimis acolo pentru sudură. In cele 8 ore de serviciu oricum trebuia să facă şi el ceva, în tumul siloz sau în altă parte. Mai mult, a fost trimis acolo intrucît muncile ce urmau a fi efectuate, căratul unor materiale, susţinerea unor utilaje grele etc., erau tocmai genul de muncă la care se preiau abnegaţia şi calificarea lui. Nu i-a permis şi nu l-a îndemnat nimeni la lucrul de care s-a apucat, lucrul la care s-a angajat singur nu era prevăzut. A cere încuviinţarea pentru a executa o oneraţie de care nu ştie nimeni nu este o chestiune de calificare, ci de elementară disciplină şi elementara disciplină trebuie s-o dovedească orice muncitor indiferent de calificare sau vîrstă. Nu este deci vorba de măsuri de protecţia muncii care n-au fost respectate, ci de disciplină. Rechizitoriul rămîne în continuare limpede şi răspicat doar că se referă la alte fapte decit acelea care au provocat în mod concret şi tragic explozia. Şi la alte condiţii de lucru. NICOLAE CRISTACHE ■ B Flacăra pag. 19 ■