Flamura, mai 1971 (Anul 18, nr. 2010-2035)

1971-05-08 / nr. 2016

ANUL XVIII, Nr. 2016­­* Sîmbătă, 8 mai 1971 sau 8 pagini, 40 bani 50 DE ANI DE LA CREAREA PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Ce-a de-a 50-a aniversare a întemeierii Partidului Comunist Român, eveniment de impor­tanță epocală în istoria mișcă­rii muncitorești din țara noas­tră, în viața poporului­ român, a fost sărbătorită, vineri dimi­neața, în Capitală, in cadrul unei adunări solemne organi­zate in sala Palatului Republi­cii Socialiste România. Marea sală are un aspect fes­tiv. Pe fundalul scenei, domi­nat de faldurile drapelelor partidului și statului, se văd stema Partidului Comunist Ro­mân, cifra jubiliară „50“ și da­tele jubiliare : „1921—1971“. La ora 10 dimineața, o fur­tună de aplauze și urale salută sosirea în sală a conducătorilor partidului și statului. In prezi­diu iau loc tovarășii Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraș, Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil Gheorghe Pană, Gheorghe Bă­­ilulescu, Virgil Trofin, Ili­e Verdeț, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Drăgan, Emil Drăgănescu, Ja­nos Fazekas, Petre Lupu, Du­mitru Popa, Dumitru Popescu Leonte Răutu, Gheorghe Stoi­ca, Vasile Vîlcu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău Petre Blajovici, Miron Con­­stantinescu, Mihai Dalea, Miu Dobrescu, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniță, Carol Király, Ion Stănescu, Vasile Patilineț Mihai Telescu, Iosif Uglar, Richard Winter, precum și participanți la crea­rea partidului și alți veterani ai mișcării muncitorești din ța­ra noastră — Gheorghe Cristes­­cu, primul secretar general al Partidului Comunist din Ro­mânia, Constantin Pîrvulescu, Chivu Stoica, Mihail Cruceanu, Ion Niculi, Alexandru Senco­­vici, Gheorghe Vasilichi, Petre Constantinescu-Iași, Wanda Ni­colschi, Constantin Țiulescu Constanța Crăciun, Vasile Bigu Victor Brătfăleanu, Ion Popes­­cu-Puțuri, Sanda Rangheț, An­ton Breitenhofer, Ladislau Ba­nyai, Lajos Csogor, Joszef Me­ 11USZ- Gheorghe Petrescu, Ghe­orghe Rusu, Mihai Roșianu și Vida Geza — fruntași în muncă din industrie și agricul­tură — eroi ai muncii socia­liste — conducători ai organiza­țiilor obștești, generali, oameni de știință, artă și cultură. Se aflau în sală membrii Continuare în pag. a VI­I-a) EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU Stimați tovarăși. Sărbătorim astăzi împlinirea a 50 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român, eveniment de însemnătate istori­că epocală în viața poporului nostru. Cu acest prilej festiv permiteți-mi să vă ad­resez dumneavoastră, tuturor comuniști­lor, întregului nostru popor, cele mai calde felicitări și un cordial salut din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a Consiliului de Stat și a guvernului Republicii Socialiste­­ România. (Aplauze puternice, prelungite). Această aniversare prilejuiește o re­trospectivă a drumului parcurs de partid, a luptelor duse de clasa muncitoare, de toți oamenii muncii din patria noastră pentru dreptate și libertate socială și na­țională, pentru răsturnarea regimului Stimați tovarăși. Istoria partidului nostru este istoria luptelor sociale și naționale ale clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității, ale tuturor oamenilor muncii fără deo­sebire de naționalitate, este istoria naș­terii și dezvoltării mișcării muncitorești și revoluționare din România. Noi, co­muniștii, suntem­ continuatorii tradițiilor progresiste ale poporului. Cinstim pe toți burghezo-moșieresc, pentru cucerirea pu­terii politice și făurirea cu succes a so­cialismului în România. Drumul străbă­tut nu a fost neted : au trebuit învinse multe greutăți, trecute mari obstacole — dar nici teroarea sălbatică, nici închi­sorile și nici chiar moartea nu i-au putut abate pe comuniști din calea lor. Comu­niștii au ținut întotdeauna sus steagul Luptei sociale și naționale, acționînd ca organizatori și conducători încercați ai clasei muncitoare, ai întregului nostru popor muncitor. (Aplauze puternice, pre­lungite). Ceea ce i-a însuflețit perma­nent pe comuniști in lupta lor a fost în­crederea nestrămutată în atotbiruitoare­ marxist-leninistă, învățătura devota­mentul nemărginit față de năzuințele de libertate națională, și dreptate socială ale poporului. (Vii aplauze), acei care au stat în fruntea luptei împo­triva asupririi străine, pentru neatîrna­­rea poporului, pentru formarea statului național român. Greul luptelor l-au dus întotdeauna masele largi populare, le a­­dresăm­ recunoștința noastră fierbinte și ne plecăm cu smerenie în fața jertfelor grele pe care le-au dat în aceste lupte. Secolul al XIX-lea s-a caracterizat prin mari mișcări pentru eliberarea na­țională și socială. Răscoala din 1821, re­ La această adunare participă veterani care au luat parte la formarea partidu­lui, mulți activiști din anii ilegalității care și-au îndeplinit cu înalt devotament nețărmuit sarcinile încredințate de partid, aducîndu-și contribuția la toate marile succese obținute de partidul și poporul nostru. Partidul îi prețuiește în cel mai înalt grad pe activiștii din anii ilegalită­ții. In numele Comitetului Central, se ad­resez tuturor calde felicitați și mulțumiri comuniste ! (Aplauze prelungite). Mulți din cei care au luat parte la în­ființarea partidului în 1921 și care au activat în rîndurile sale nu mai sînt printre noi. Un semn de adine omagiu, propun să păstrăm un moment de recu­legere. (Asistența se ridică pentru citeva clipe in picioare, cinstind memoria ce­lor dispăruți). Soluția din 1848. Unirea Principatelor în 1859, războiul pentru independență din 1877 sunt momente cruciale în istoria țării noastre Aceste evenimente au marcat totodată intrarea țării pe calea dezvoltării capitaliste, precum și apariția pe scena istoriei, o dată cu burghezia, a clasei muncitoare. In a doua jumătate a seco­lului trecut. Îndeosebi după formarea sta­tului națioaal român In 1859, România a cunoscut o puternică dezvoltare capita­listă. Situația specifică, determinată de dependența față de imperiul otoman și de pătrunderea în economia țării, încă din acea perioadă a capitalului străin, a creat oamenilor muncii condiții deosebit de grele. In acest cadru, încă în perioada 1860-1870, Începe crearea organizațiilor muncitorești. Trebuie să menționez că formarea pri­melor cercuri muncitorești, începutul râspîndirii ideilor socialiste în România au fost stimulate de legăturile militanți­lor români cu făuritorii socialismului ști­ințific — Marx și Engels. Intr-o scrisoare trimisă militantului socialist Ion Nădejde în 1888, Engels arăta că încearcă o mare satisfacție văzînd că socialiștii din Româ­nia au adoptat în programul lor princi­piile fundamentale ale teoriei marxiste. Dezvoltarea mișcării muncitorești și­­ răspîndirea ideilor socialismului științific au dus la formarea în 1893 a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România. Deși a activat numai 6 ani, datorită trecerii unor fruntași de partea burgheziei, Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România a marcat un moment deosebit in lupta politică a pro­letariatului. Organizarea pe plan național a mișcării sindicale in 1906 și refacerea Partidului Socialist in 1910 reflectau ma­turizarea politică a clasei muncitoare din România, rolul tot mai important pe care­­îl dobîndea în viața țării. Continuînd să întrețină legături cu mișcarea revoluțio­nară din alte țări, mișcarea muncito­rească din România a ajutat la trans­portul în Rusia a literaturii tipărite de emigrația rusă din Apus — inclusiv Istrei leniniste —, a manifestat o activă a solidaritate cu lupta proletariatului rus împotriva țarismului în 1905, printre al­tele acordînd ajutor echipajului revolu­ționar de pe crucișătorul Potemkin care, după cum se știe, a primit azil politic in România. Militanții socialiști români au avut legături nemijlocite cu V. I. Lenin. In anii premergători, precum și în tim­pul primului război mondial imperialist, mișcarea muncitorească și socialistă a acționat cu hotărîre împotriva războiu­lui, participînd la conferințele interna­ționale antirăzboinice și organizînd mari manifestări de masă în țară. După terminarea războiului și realizarea statului național unitar, România a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare totodată, mișcarea muncitorească și socialistă a că­pătat dimensiuni noi. La sfârșitul dece­niului al doilea al secolului nostru, în țară se acumulaseră multe contradicții sociale și naționale, care creau necesitatea unor profunde transformări în viața societății. Se impuneau, în special înfăptuirea refor­mei agrare, crearea unei industrii națio­nale avansate, lichidarea dependenței față de capitalul străin, democratizarea vieții politice și de stat. De realizarea acestor transformări depindea progresul rapid al țării din punct de vedere economic și so­cial. In viața internațională se adînceau, de asemenea, continuu contradicțiile de clasă, avea loc un puternic avînt revoluționar al clasei muncitoare, se prăbușeau impe­rii, creștea lupta de eliberare națională și socială. Victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie vestea începutul unei noi ere în istoria omenirii — era trecerii la făurirea socialismului și comunismului. În aceste împrejurări interne și interna­ționale, clasa muncitoare și alte forțe so­ciale din România s-au ridicat cu hotărîre la luptă împotriva asupririi sociale și na­ționale. Grevele din 1918—1919, greva ge­nerală din 1920 adeveresc creșterea avîn­­tului revoluționar, afirmarea tot mai pu­ternică a clasei muncitoare ca cea mai avansată forță socială a societății româ­nești. Situația internă și internațională, lup­­tele de clasă din acei ani au grăbit crista­lizarea necesității creării unui partid re­voluționar de tip nou, în stare să conducă clasa muncitoare și celelalte forțe sociale și progresiste în lupta pentru apărarea drepturilor și libertăților lor democratice pentru înfăptuirea unor adinei transfor­mări sociale. In rîndurile partidului so­cialist se manifestau tot mai puternic for­țele care se pronunțau pentru un partid revoluționar, bazat pe ideologia marxist­­leninistă. La 8 mai 1921, Congresul Parti­dului Socialist a hotărit, cu o mare majo­ritate de voturi, transformarea sa în Par­tidul Comunist din România. (Aplauze puternice, îndelung repetate). Cred că sînteți de acord să salutăm prezența la adunarea noastră solemnă a celui care a fost primul secretar general al Partidului Comunist din România, tovarășul Gheor­ghe Cristescu. (Aplauze puternice). Crea­rea partidului comunist a marcat trium­ful forțelor revoluționare și a marxism­­leninismului în mișcarea muncitorească din țara noastră ; din acest moment, miș­carea revoluționară din România a intrat într-o etapă nouă, superioară a dezvoltă­rii sale: încă din timpul primului Congres al partidului, cercurile reacționare au dez­lănțuit o prigoană sălbatică împotriva co­muniștilor. După trei ani de activitate legală, guvernul burghezo-moșieresc scos partidul în afara legii. Timp de două­­ decenii, comuniștii au fost obligați să ac­tiveze în condițiile grele ale ilegalității, infruntînd represiunile regimului burghe­zo-moșieresc. In toată această perioadă, partidul a fost organizatorul și conducătorul tuturor (Continuare in pag. a­ll.a) Mărețe tradiții revoluționare de luptă pentru eliberarea socială și națională a poporului, pentru socialism Aspect de la adunarea festivă din Capitală cu prilejul aniversării a 50 de ani de la crearea Partidului Comunist Român 1 i 1

Next