Flamura, mai 1971 (Anul 18, nr. 2010-2035)
1971-05-08 / nr. 2016
ANUL XVIII, Nr. 2016* Sîmbătă, 8 mai 1971 sau 8 pagini, 40 bani 50 DE ANI DE LA CREAREA PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Ce-a de-a 50-a aniversare a întemeierii Partidului Comunist Român, eveniment de importanță epocală în istoria mișcării muncitorești din țara noastră, în viața poporului român, a fost sărbătorită, vineri dimineața, în Capitală, in cadrul unei adunări solemne organizate in sala Palatului Republicii Socialiste România. Marea sală are un aspect festiv. Pe fundalul scenei, dominat de faldurile drapelelor partidului și statului, se văd stema Partidului Comunist Român, cifra jubiliară „50“ și datele jubiliare : „1921—1971“. La ora 10 dimineața, o furtună de aplauze și urale salută sosirea în sală a conducătorilor partidului și statului. In prezidiu iau loc tovarășii Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraș, Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil Gheorghe Pană, Gheorghe Băilulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeț, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Drăgan, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîlcu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Miu Dobrescu, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniță, Carol Király, Ion Stănescu, Vasile Patilineț Mihai Telescu, Iosif Uglar, Richard Winter, precum și participanți la crearea partidului și alți veterani ai mișcării muncitorești din țara noastră — Gheorghe Cristescu, primul secretar general al Partidului Comunist din România, Constantin Pîrvulescu, Chivu Stoica, Mihail Cruceanu, Ion Niculi, Alexandru Sencovici, Gheorghe Vasilichi, Petre Constantinescu-Iași, Wanda Nicolschi, Constantin Țiulescu Constanța Crăciun, Vasile Bigu Victor Brătfăleanu, Ion Popescu-Puțuri, Sanda Rangheț, Anton Breitenhofer, Ladislau Banyai, Lajos Csogor, Joszef Me 11USZ- Gheorghe Petrescu, Gheorghe Rusu, Mihai Roșianu și Vida Geza — fruntași în muncă din industrie și agricultură — eroi ai muncii socialiste — conducători ai organizațiilor obștești, generali, oameni de știință, artă și cultură. Se aflau în sală membrii Continuare în pag. a VII-a) EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU Stimați tovarăși. Sărbătorim astăzi împlinirea a 50 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român, eveniment de însemnătate istorică epocală în viața poporului nostru. Cu acest prilej festiv permiteți-mi să vă adresez dumneavoastră, tuturor comuniștilor, întregului nostru popor, cele mai calde felicitări și un cordial salut din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a Consiliului de Stat și a guvernului Republicii Socialiste România. (Aplauze puternice, prelungite). Această aniversare prilejuiește o retrospectivă a drumului parcurs de partid, a luptelor duse de clasa muncitoare, de toți oamenii muncii din patria noastră pentru dreptate și libertate socială și națională, pentru răsturnarea regimului Stimați tovarăși. Istoria partidului nostru este istoria luptelor sociale și naționale ale clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității, ale tuturor oamenilor muncii fără deosebire de naționalitate, este istoria nașterii și dezvoltării mișcării muncitorești și revoluționare din România. Noi, comuniștii, suntem continuatorii tradițiilor progresiste ale poporului. Cinstim pe toți burghezo-moșieresc, pentru cucerirea puterii politice și făurirea cu succes a socialismului în România. Drumul străbătut nu a fost neted : au trebuit învinse multe greutăți, trecute mari obstacole — dar nici teroarea sălbatică, nici închisorile și nici chiar moartea nu i-au putut abate pe comuniști din calea lor. Comuniștii au ținut întotdeauna sus steagul Luptei sociale și naționale, acționînd ca organizatori și conducători încercați ai clasei muncitoare, ai întregului nostru popor muncitor. (Aplauze puternice, prelungite). Ceea ce i-a însuflețit permanent pe comuniști in lupta lor a fost încrederea nestrămutată în atotbiruitoare marxist-leninistă, învățătura devotamentul nemărginit față de năzuințele de libertate națională, și dreptate socială ale poporului. (Vii aplauze), acei care au stat în fruntea luptei împotriva asupririi străine, pentru neatîrnarea poporului, pentru formarea statului național român. Greul luptelor l-au dus întotdeauna masele largi populare, le adresăm recunoștința noastră fierbinte și ne plecăm cu smerenie în fața jertfelor grele pe care le-au dat în aceste lupte. Secolul al XIX-lea s-a caracterizat prin mari mișcări pentru eliberarea națională și socială. Răscoala din 1821, re La această adunare participă veterani care au luat parte la formarea partidului, mulți activiști din anii ilegalității care și-au îndeplinit cu înalt devotament nețărmuit sarcinile încredințate de partid, aducîndu-și contribuția la toate marile succese obținute de partidul și poporul nostru. Partidul îi prețuiește în cel mai înalt grad pe activiștii din anii ilegalității. In numele Comitetului Central, se adresez tuturor calde felicitați și mulțumiri comuniste ! (Aplauze prelungite). Mulți din cei care au luat parte la înființarea partidului în 1921 și care au activat în rîndurile sale nu mai sînt printre noi. Un semn de adine omagiu, propun să păstrăm un moment de reculegere. (Asistența se ridică pentru citeva clipe in picioare, cinstind memoria celor dispăruți). Soluția din 1848. Unirea Principatelor în 1859, războiul pentru independență din 1877 sunt momente cruciale în istoria țării noastre Aceste evenimente au marcat totodată intrarea țării pe calea dezvoltării capitaliste, precum și apariția pe scena istoriei, o dată cu burghezia, a clasei muncitoare. In a doua jumătate a secolului trecut. Îndeosebi după formarea statului națioaal român In 1859, România a cunoscut o puternică dezvoltare capitalistă. Situația specifică, determinată de dependența față de imperiul otoman și de pătrunderea în economia țării, încă din acea perioadă a capitalului străin, a creat oamenilor muncii condiții deosebit de grele. In acest cadru, încă în perioada 1860-1870, Începe crearea organizațiilor muncitorești. Trebuie să menționez că formarea primelor cercuri muncitorești, începutul râspîndirii ideilor socialiste în România au fost stimulate de legăturile militanților români cu făuritorii socialismului științific — Marx și Engels. Intr-o scrisoare trimisă militantului socialist Ion Nădejde în 1888, Engels arăta că încearcă o mare satisfacție văzînd că socialiștii din România au adoptat în programul lor principiile fundamentale ale teoriei marxiste. Dezvoltarea mișcării muncitorești și răspîndirea ideilor socialismului științific au dus la formarea în 1893 a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România. Deși a activat numai 6 ani, datorită trecerii unor fruntași de partea burgheziei, Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România a marcat un moment deosebit in lupta politică a proletariatului. Organizarea pe plan național a mișcării sindicale in 1906 și refacerea Partidului Socialist in 1910 reflectau maturizarea politică a clasei muncitoare din România, rolul tot mai important pe careîl dobîndea în viața țării. Continuînd să întrețină legături cu mișcarea revoluționară din alte țări, mișcarea muncitorească din România a ajutat la transportul în Rusia a literaturii tipărite de emigrația rusă din Apus — inclusiv Istrei leniniste —, a manifestat o activă a solidaritate cu lupta proletariatului rus împotriva țarismului în 1905, printre altele acordînd ajutor echipajului revoluționar de pe crucișătorul Potemkin care, după cum se știe, a primit azil politic in România. Militanții socialiști români au avut legături nemijlocite cu V. I. Lenin. In anii premergători, precum și în timpul primului război mondial imperialist, mișcarea muncitorească și socialistă a acționat cu hotărîre împotriva războiului, participînd la conferințele internaționale antirăzboinice și organizînd mari manifestări de masă în țară. După terminarea războiului și realizarea statului național unitar, România a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare totodată, mișcarea muncitorească și socialistă a căpătat dimensiuni noi. La sfârșitul deceniului al doilea al secolului nostru, în țară se acumulaseră multe contradicții sociale și naționale, care creau necesitatea unor profunde transformări în viața societății. Se impuneau, în special înfăptuirea reformei agrare, crearea unei industrii naționale avansate, lichidarea dependenței față de capitalul străin, democratizarea vieții politice și de stat. De realizarea acestor transformări depindea progresul rapid al țării din punct de vedere economic și social. In viața internațională se adînceau, de asemenea, continuu contradicțiile de clasă, avea loc un puternic avînt revoluționar al clasei muncitoare, se prăbușeau imperii, creștea lupta de eliberare națională și socială. Victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie vestea începutul unei noi ere în istoria omenirii — era trecerii la făurirea socialismului și comunismului. În aceste împrejurări interne și internaționale, clasa muncitoare și alte forțe sociale din România s-au ridicat cu hotărîre la luptă împotriva asupririi sociale și naționale. Grevele din 1918—1919, greva generală din 1920 adeveresc creșterea avîntului revoluționar, afirmarea tot mai puternică a clasei muncitoare ca cea mai avansată forță socială a societății românești. Situația internă și internațională, luptele de clasă din acei ani au grăbit cristalizarea necesității creării unui partid revoluționar de tip nou, în stare să conducă clasa muncitoare și celelalte forțe sociale și progresiste în lupta pentru apărarea drepturilor și libertăților lor democratice pentru înfăptuirea unor adinei transformări sociale. In rîndurile partidului socialist se manifestau tot mai puternic forțele care se pronunțau pentru un partid revoluționar, bazat pe ideologia marxistleninistă. La 8 mai 1921, Congresul Partidului Socialist a hotărit, cu o mare majoritate de voturi, transformarea sa în Partidul Comunist din România. (Aplauze puternice, îndelung repetate). Cred că sînteți de acord să salutăm prezența la adunarea noastră solemnă a celui care a fost primul secretar general al Partidului Comunist din România, tovarășul Gheorghe Cristescu. (Aplauze puternice). Crearea partidului comunist a marcat triumful forțelor revoluționare și a marxismleninismului în mișcarea muncitorească din țara noastră ; din acest moment, mișcarea revoluționară din România a intrat într-o etapă nouă, superioară a dezvoltării sale: încă din timpul primului Congres al partidului, cercurile reacționare au dezlănțuit o prigoană sălbatică împotriva comuniștilor. După trei ani de activitate legală, guvernul burghezo-moșieresc scos partidul în afara legii. Timp de două decenii, comuniștii au fost obligați să activeze în condițiile grele ale ilegalității, infruntînd represiunile regimului burghezo-moșieresc. In toată această perioadă, partidul a fost organizatorul și conducătorul tuturor (Continuare in pag. all.a) Mărețe tradiții revoluționare de luptă pentru eliberarea socială și națională a poporului, pentru socialism Aspect de la adunarea festivă din Capitală cu prilejul aniversării a 50 de ani de la crearea Partidului Comunist Român 1 i 1