Flamura, aprilie 1972 (Anul 19, nr. 2296-2321)

1972-04-08 / nr. 2302

FLA­MURA—2308 HERCULANELE în noul sezon balneo-turistic Majoritatea cititorilor noștri sunt interesați să afle ce condi­ții li se oferă turiștilor și oamenilor muncii veniți la Băile Her­­culane pentru odihnă și tratament. Pentru a le satisface acest in­teres am avut o convorbire cu tovarășul Toma Cloșan, directo­rul coordonator al care a avut amabilitatea să ne răs­pundă la unele întrebări. Redăm mai­ jos dialogul nostru. — Am vrea să începem cu noul sezon balneo-turistic. Cum îl întîmpinați ? — Sezonul ce va începe peste mult timp a constituit un și constituie pentru noi o sarcină de prim ordin. In adunarea ge­nerală a salariaților, ca și în șe­dințele de lucru ale comitetului oamenilor muncii s-au dezbătut pe larg posibilitățile concrete de care dispunem pentru a pregăti în așa fel activitatea noastră, in­cit ea să se ridice la nivelul sar­cinilor actuale. Toate acțiunile noastre urmăresc trei factori de bază : modernism, confort supe­rior și o eficiență economică su­perioară. Stadiul pregătirilor în vederea noului sezon turistic es­te mai avansat decit în alți ani. Modernismul și confortul au în­ceput deja să-și spună cuvîntul. — Vă rugăm să vă refe­riți mai concret la unele o­­biective. — Restaurantul „Cerna", canti­na nr. 1, vila „1 Mai", pavilio­nul de cazare nr. 5, ca și alte obiective au intrat deja în cir­cuitul valorilor materiale care atestă un grad de dotare și de confort sporite. Acțiunea de mo­dernizare este în plină desfășu­rare și avem certitudinea că — în­ ritmul de lucru care a fost imprimat — toate obiectivele propuse vor fi realizate integral și la termen. Aș dori să mai subliniez că pe lângă capacitatea de cazare de­­ la unitățile hote­liere existente, au fost luate mă­suri pentru procurarea de noi căsuțe camping și contractarea cu cetățenii orașului a unui nu­măr sporit de locuri de cazare a turiștilor. Așa se face că dis­punem de mai bine de 200 locuri de cazare în plus față de anul trecut. — Neîndoielnic că și baze­le de tratament se înscriu pe linia confortului și a u­­nei inalte eficiențe. C­e mă­suri mai importante ați luat în această direcție ? —­ Este vorba de o acțiune se­rioasă și de mari perspective pentru depistarea și reactivarea unor băi închise cu vreo 30 de ani în urmă. Prin hărnicia me­seriașilor noștri zidari, mozaicari, instalatori, tîmplari, zugravi etc., acestea vor fi redate în folosin­ță. După calculele noastre în a­­cest sezon se vor putea efectua în plus față de anul precedent circa 60 000 de proceduri termo-saline și altele­, ceea­­ băi ce va conduce la sporirea venituri­lor unității cu circa jumătate milion de lei. Aș vrea să mai informez citi­torii ziarului Flamura că în cu­­rînd vom reda în circuitul va­lorilor culturale și muzeul de istorie al stațiunii. — Măsurile luate pînă a­­cum pentru îmbunătățirea bazei materiale dovedesc o preocupare serioasă pentru sporirea gradului de confort, pentru o rată, mai înaltă a rentabilității. Ce s-a între­prins însă pentru asigurarea fondului de marfă, pentru o mai bună aprovizionare a u­­nităților de alimentație pu­blică ? — In planul de pregătiri pen­tru acest an asigurarea unui fond de marfă corespunzător s-a bucurat de un accent prioritar. Se înregistrează progrese de așa natură, nicit să se asigure în mod practic întregul necesar de marfă, într-un sortiment cît mai variat și de bună calitate. Expe­riența anilor trecuți ne învață să urmărim cu cea mai mare se­riozitate respectarea întocmai a contractelor încheiate cu furni­zorii, să pretindem ca mărfurile să se livreze conform graficelor stabilite, cu respectarea ritmici­tății și îndeosebi a criteriilor de calitate. Este cazul să amintesc aici și faptul că acum dispunem de o crescătorie cu o capacitate de 200 porci pentru carne, una de 500 de păsări, 100 de stupi de albine etc. — surse proprii care ne ajută să completăm fondul de marfă și solicitările ivite pe parcurs. Restaurantele și bufetele vor beneficia de o aprovizionare rit­mică, vor primi toate sortimen­tele de băuturi și mîncăruri. U­­nele unități ca bufetul expres, bufetul „Bolta rece“, cofetăria, vor fi reprofilate. Printre alte­le, în aceste unități se va pre­găti și servi micul dejun. Atît la „Bolta rece“, cît și la bufetul expres vom îmbunătăți progra­mul de lucru, urmărind ca și a­­ceste unități să fie deschise în tot timpul zilei. Un accent deo­sebit vom pune pe rețeaua co­mercială activă și mobilă, care, este amplasată în punctele cu afluență mare de consumatori. Aici, pe lingă altele, vor fi pu­se în vînzare importante canti­tăți de înghețată în sortimente cît și răcoritoare, mai variate. Frumoasele terase ale stațiunii vor deveni locuri agreabile pen­tru turiștii noștri. Ele vor fi re­date circuitului comercial în așa fel, încit consumatorii ln­up­laui comod la umbra bătrînilor copaci sau a celor 100 de umbrele mul­ticolore să poată sorbi cu plă­cere băutura răcoritoare sau re­confortantă pe care o preferă, în acordurile muzicii. — Avînd în vedere toate cele discutate pînă acum des­pre buna găzduire și alimen­tație, ce ne puteți spune în legătură cu buna deservire ? — Este evident faptul că efi­ciența efortului material și fi­nanciar pentru fii noastre pe o ridicarea stația­treaptă supe­rioară, pentru încadrarea ei în circuitul valorilor turistice inter­naționale depind în cea mai ma­re măsură de oamenii puși în slujba servirii vizitatorilor și tu­riștilor găzduiți și deserviți de unitatea noastră. De aceea am considerat și consider că proble­ma cheie o reprezintă ridicarea nivelului deservirii în toate com­partimentele : tratament, masă, cazare etc. Creșterea gradului de solicitudine, respectarea neabătu­tă a regulilor generale de co­merț, a normelor igienico-sanita­­re, acordarea unei asistențe me­dicale competente, dezvoltarea simțului de răspundere și a ca­lităților profesionale — toate a­­cestea sunt pentru noi imperative de prim ordin în actualul sezon. Ca să discutăm despre multitu­dinea problemelor ce se ridică în legătură cu oamenii este ne­voie de un spațiu mai convorbirea noastră s-ar mare și lungi prea mult. Cert este însă că în direcția pregătirii și calificării cadrelor și a bunei deserviri a turiștilor mai avem multe de făcut. Se impune întîi de toate o selecționare mai judicioasă a personalului, o instruire temei­nică. Am început și este în curs de desfășurare această acțiune. Lucrătorii din unitățile hoteliere și de alimentație publică ur­mează cursuri de scurtă durată pentru ridicarea calificării pro­fesionale. La fel putem spune și despre personalul medico-sani­­tar. Toți aceștia, ca și alți lu­crători care muncesc direct cu turiștii urmează o formă organi­zată pentru a învăța o limbă străină. Mai amintesc aici că am trimis numeroase cadre în schimb de experiență la diferite unități reprezentative din Capitală și din Brașov. Tot pe această linie am folosit și cinematograful, un­de s-au prezentat filme documen­tare de scurt metraj din care s-a putut învăța ,,pe viu" ce es­te bine și cum trebuie lucrat în unitățile hoteliere și de alimen­tație publică etc. — C­e se oferă nou în a­­cest an ca mijloace de a­­grement ? — Aici ați atins un punct ne­vralgic, care și pe noi ne-a pus pe gînduri. Un ștrand, două tră­suri de cai, un teren de fotbal pe care-i vom amenaja d­in muncă voluntară._Ar fi abso­lut necesară amenajarea unui teren de minigolf, a unei popi­­cării sau a unui teren pentru te­nis, dar forurile noastre tutela­re n-au găsit încă posibilitatea practică pentru a ne acorda fon­durile necesare. Sperăm ca to­tuși să fim ajutați în rezolvarea­­ acestor probleme. Aceasta cu a­­tît mai mult, cu cît pe lingă numărul sporit al vizitatorilor din țară ce-i vom găzdui în a­­cest an, și numărul turiștilor străini înregistrează o creștere de circa 50 la sută față de anul trecut. Aceasta înseamnă că pre­tențiile vor crește, cuprinzînd în­treaga sferă a serviciilor presta­toare din turism. In ce ne privește vom ce ne stă în putință pentru face ca oamenii muncii veniți la noi pentru tratament, toți turiștii să se simtă bine, să fie mulțumiți de felul cum și-au petrecut va­canța. Convorbire consemnată de I. ȘANDRU S-a observat de multă vre­me că celulele țesuturilor ve­getale emit lumină. Această luminiscență extrem de sla­bă, denumită biochemiluminis­­cență, a rămas pînă mu de mult o enigmă. Nu se știau nici cauzele care o generează și nici rolul ce-i revine în creș­terea plantelor. In această ordine de idei, este menționa­tă ipoteza emisă de oameni de știință de la Institutul de fi­ziologie vegetală „K. A. Timi­­reazev" și Institutul de chi­­mie-fizică al Academiei de Științe al U.R.S.S. Aici s-au efectuat numeroase experien­țe cu rădăcini ale unor plăn­­tuțe de castravete în vîrstă de 10 zile. Experiențele au con­firmat că există o luminiscență în partea albastru-verde a spectrului vizibil, depinzînd de conținutul în țesutul ve­getal al așa-numiților radi­cali liberi. De notat că în frunzele fotosensibile ale mi­mozei (cînd ea cum se obișnu­iește a se spune, își manifestă „pudoarea“) conținutul de ra­dicali liberi crește apreciabil. Se presupune, de aceea, că lu­­miniscența depinde de tran­sformarea în plantă a unui fel de energie în alta. Așa de pildă, energia legăturilor chi­mice s-ar putea transforma în energie mecanică, adică în mișcarea frunzei. I • In U.R.S.S., la Voroși­­lovgrad, a fost realizată o ma­șină — „amfibie“ capabilă să execute lucrări miniere (săpă­turi subterane) în mine în care se aplică o tehnologie hidrauli­că și clasică de extragere a cărbunelui. Grație acestui a­­gregat, se pot excava in 24 de ore 6 in galerie. 9 Bilanțul provizoriu al ac­cidentelor de circulație înre­gistrate în Franța în timpul week­-end-ului trecut se ridi­că la 166 de morți și 2 056 de răniți, dintre care 720 de per­soane se află in stare gravă.­­ Trei cutremure de pă­­mînt, dintre care unul foarte puternic, au fost înregistrate în localitatea italiană Ancona, d­e coasta centrală a Adriati­­cei. Numeroși locuitori ai ora­șului din mai multe cartiere afectate de mișcările telurice produse la începutul lunii fe­­b­ruarie au părăsit imediat lo cuanțele. N-au fost semnala­te victime.­­ O firmă de construcții din New Jersey colectează sticle sparte, care în general nu mai sunt reluate de distri­buitorii, pentru a le îngloba în blocurile de beton destinate construcțiilor. Sticlele sunt sfărîmate în prealabil, și cio­burile foarte mici îndeplinesc rolul pietrișului la fabricarea betonului. Blocurile constituite sunt turnate astfel sub mare presiune și prezintă bu­ne performanțe mecanice pre­cum și o slabă capacitate de absorbție a apei. 9 în Italia sunt supuse pro­belor mici nave de pescuit din beton. Corpul lor se compune din cîteva straturi de plasă metalică întărită cu bare de o­­țel și acoperite cu un strat subțire de beton. Un astfel de corp dispune de o bună im­permeabilitate, este ignifug, neputrescibil și dăunătorii marini, rezistent la El rezistă bine la vibrații și șocuri.­­ O firmă din Houston a pus la punct o lanternă care se aprinde și se stinge la atin­gerea cu degetul în orice punct al suprafeței sale. Noul sistem de iluminare se bazează pe proprietatea materialelor plas­tice acrilice (plexiglas) de a înmagazina electricitate stati­că. Un­ dispozitiv electric spe­cial controlează în mod per­manent variațiile de cîmp e­­lectric. Orice schimbare pro­vocată de atingerea cu mina poate întrerupe sau restabili curentul.­­ Cel mai mic automobil din lume a fost construit de Jü­rgend Hunninger. Minuscu­lul vehicul cîntărește numai 28 kg, iar motorul său de 2,2 CP îi­­ permite să circule cu viteza de 40 km/h. Conduce­rea se poate învăța cu mare u­­șurință deoarece o singură manetă determină accelerația, frânarea și direcția. Miniau­tomobilul lui Hunninger poate fi transportat în lada de ba­gaje a unui automobil obiș­nuit, îndeplinind rolul unei „bărci de salvare" în caz de pană.­­ Astrofizicienii de la Insti­tutul de Tehnologie din Cali­fornia au ajuns la concluzia că pe suprafața solară se produc­ ca și pe planeta noastră, tune­te. Studiind peliculele înregis­trate prin telescop, cercetăto­rul Alan Stein a observat ur­mele unor „valuri" uriașe ca­re se deplasează de la centru spre periferia petelor cu viteze ati­ngînd 40 000 solare/ km pe oră. Intrigați de această descoperire, astrofizicienii in­stitutului au urmărit și înre­gistrat sistematic fenomenul, ajungînd la concluzia că „va­lurile" respective nu sînt alt­ceva decît unde sonore care încă in secolul trecut, loco­motivele construite la Breansk și-au cîștigat un bun renume: în 1900 la Expoziția Univer­sală de la Paris, ele au trezit un interes deosebit. Ulterior au servit ca model pentru pro­ducția de locomotive în S.U.A. Recent pe teritoriul Uzinei de mașini din Breansk a fost instalat un monument , o loco­motivă din secolul trecut.­­ Un geolog de pe coasta Golfului Mexic apreciază că numărul tot mai mare de plat­forme marine de foraj petro­lier în Golful Mexic este prin­cipala cauză a creșterii dimen­siunii peștilor și a îmbunătă­țirii pescuitului ca și venirii de noi specii de pești în a­­ceastă zonă. Se pare că plat­formele marine de foraj joa­că rolul de recife artificiale, constituind primul pas spre o viață mari­nă ameliorată și pentru protejarea peștilor con­tra curenților, valurilor și lu­minii, caleidoscop Arsen Pocihua este cunoscut la Tbilisi ca muzician , e solist al orchestrei simfonice a R.S.S Gruzine. Dar este renumit și ca sculptor în lemn de cimișir care este tare ca piatra. Plăci­le decorative, pline de grație și podoabele pentru femei, e­­xecutate de el au fost prezen­tate la multe expoziții de artă aplicată­ în fotografie : placa decorativă „Dragoste“, traversează atmosfera gazoasă a soarelui. Continuînd vechile legături de prietenie stabilite între radioa­­matorii reșițeni și cei iugoslavi din orașul Pancevo, am făcut nu de mult o vizită acestora din ur­mă, acceptînd invitația amabilă a radioclubului „Mihailo Pupin“ De fapt, această vizită a fost un răspuns la cea efectuată de ra­dioamatorii din Pancevo, anul trecut, la radioclubul reșițean Y02KCB, întîmpinat de gazde cu multă ospitalitate am poposit la radio clubul „M. Pupin", cunoscut în lumea întreagă sub indicativul YU1BCD. Pășind în radioului am­ avut senzația că mă aflu în­­tr-o secție a unei uzine electro­nice. Stațiile de emisie-recepție moderne (transcriere), erau în plină activitate. In ateliere nu­meroși radioamatori emițători, receptori sau constructori lucrau la confecționarea de aparatură tehnică pentru dotarea radioclu­­bului sau pentru folosință pro­prie. I­ntr-o sală învecinată vii­torii radioamatori­cepția și transmiterea exersau­re­semnale­lor telegrafice, iar într-un alt bi­rou responsabilul cu Q.S.S.-urile (cărți de confirmare), abia reu­șea să facă față la distribuirea și cartarea acestora. Peste tot o activitate vie, intensă, care ex­plică în mare măsură faima cîș­­tigată de radioclubul „M. pin" pe plan mondial. Cei Pu­20 de operatori ai stației de emisie recepție efectuează în medie, pe an, zece mii de legături cu co­legii din toate colțurile lumii (din 301 de țări), participă­­ la toate concursurile interne și in­ternaționale, numărul de me câștigate depășind cifra diplo­de 160. Sunt succese frumoase ob­ținute în urma unei munci sus­ținute din partea fiecărui radio­amator, a multor ore petrecute în incinta radioclubului. Am urcat apoi împreună cu gazdele pe edificiul ce adăposteș­te la etajul 3 radioclubul din Pancevo. A­ici, o antenă „Cubi­cal Quad“ este orientată spre radioamatorii YO, ca un simbol al prieteniei româno-iugoslave. Și tot de aici am admirat pa­norama orașului din care se des­prinde Universitatea „Marko Kulic", fabrica­ de sticlă, cea de săpunuri „Panama“, marele com­plex de produse chimice. In zilele următoare, însoțit de președintele radioclubului, am vizitat capitala Iugoslaviei, Beo­­gradul. Am fost impresionat de grandiosul Novi­ Beograd, care se înalță lângă orașul vechi, cu clădirile sale în stil modern, pla­­cate în aluminiu plascat, sau plăci de ceramică, cu turnul de televiziune care are o înălțime efectivă de 195 m, avînd înglo­bat în silueta sa zveltă 7 332 mc beton și 234 tone oțel beton. Am mai reținut din numeroasele locuri memorabile vizitate mo­numentul eroului necunoscut de pe Muntele Avala, opera renu­mitului sculptor Mestrovici și muzeul marelui om de știință Nicolae Tesla. La reîntoarcere, în drum spre patrie, am intrat în casa memorială „M. Pupin", o­­m­u­l de știință al cărui nume îl poartă și radioclubul, am admi­rat galeria de artă românească din satul Uzdin, cît și releul de televiziune de pe Kula, din Vîr­­șeț. Vizita la radioamatorii prie­teni din Pancevo a consolidat și mai mult colaborarea și priete­nia noastră din eter și ea con­stituie o modestă contribuție la întărirea legăturilor tradiționale de prietenie dintre orașele înfră­țite Reșița și Pancevo. ALEXANDRU DUMA secretarul radioclubului județean Caraș-Severin reportaj iN VIZITĂ LA RADIOAMATORII DIN PANCEVO K HI VULPEA Vulpea a schimbat, per­udla, Fabula cu agurida, Pentru cine stă s-asculte, Vulpea ticluiește multe.­­$i, firesc, exagerează, Mai ales cind se visează Peste vie și grădină Prea cinstită gospodină. Dar, cum practica arată, Că o vulpe, din roșcată, Dacă scapă într-o vie Nu e vulpe argintie. Se cuvine, de-astă-dată o morală adevărată . Fiind mai potrivită parcă, Fabula cu ... vulpea bearcă. GHEORGHE VIZCEANU O cameră în care geometria u­­nei ordini cazone te face să-ți aduci obsedant aminte, înainte de a-i păși pragul, d­e tălpile pantofilor. O cameră în care ori­ce obiect are mai mult funcție ornamentală. Dar, înainte de toa­te, în acest paralelipiped sterili­zat pînă la manie, păpușile, nu­meroasele păpuși de pe studio, radio, vitrina cu cărți, de pe noptieră sau de pe măsuța ova­lă, păpușile acelea cu rochițe și șorțulețe apretate, păpușile ace­lea pe care mîinile copilului pen­tru care au fost cîndva cumpă­rate nu au lăsat nici o urmă, e­­le, păpușile, m-au tulburat cel mai mult. — Cum de aveți atîtea pă­puși ? am îndrăznit, în cele din urmă. — Le păstrez de cînd era „Pi­­sicuța" mică. — Bine, dar în ce fel s-a ju­cat cu ele de nu le-a scos nici un ochi, de nu le-a rupt nici o mînuță, de nu le-a răvășit mă­car coafura ? „Pisicuța", acum față de cin­­sprezece ani, s-a simțit îndrep­tățită să răspundă ea în mamei care se grăbise să locul afi­șeze cu aer triumfător, mîndru : — Nici nu prea m-am jucat cu ele, de fapt ... Mi le făceau cadou rudele și cunoștințele noas­tre, dar mama nu-mi dădea voie să mă joc cu ele decît în fața acestora, sau cine știe cînd, la sărbători, și atunci mă mereu atentă să nu le rup, făcea că mă bate . . . Era atita reproș și atîta tris­tețe în răbufnirea elevei ajunse la vîrsta cînd jocul cu păpușile începe să se uite, încît vreau să scriu aceste rînduri ca o ușurare a propriei mele tristeți generate de întâlnirea cu păpușile-bibe­­lou, cu păpușile-elemente de de­cor, cu păpușile-chin, cu păpu­șile jocului refuzat. Și aș vrea să chem în cuvinte toată dure­rea lacrimilor care au picurat vreodată pentru jucăriile cu „gri­jă" păstrate de insensibilitatea și Ade­vă­ratul destin al jucăriilor calculele mărunte ale unor pă­rinți care au uitat de mult co­pilul ce au fost o dată. Toată forța acuzatoare a unor obiecte gingașe, cărora le-a fost refuzată împlinirea adevăratului lor des­tin­­ candida distrugere prin joc . . . Nimic mai opus gratuității de­cit conturul fragil al jucăriilor — aceste miniaturi, delicate ale vieții. Copiii descoperă lumea jucîndu-se. Cumpărîndu-le ju­cării, concentrăm, deci, sus în spațiul unei camere, univer­Fie­care nouă jucărie adaugă nu știu cite uimiri, și emoții afec­tivității infantile. Copilul iubește jucăria, dar vrea să o și înțelea­gă. Bineînțeles, într-un’ fel ’ anu­me, cu indicibil farmec, cu ne­repetabilă naivitate. . . . Mașinuța purpurie alune­că pe covor, un zgomot metalic se aude în ea. Ce minune se as­cunde oare în noua jucărie ? Cu­riozitatea îl domină chinuitor pe copil. Pînă cînd, uitînd de „ce îl așteaptă“, se ascunde undeva și o desface bucată cu bucată. Distrugerea mașinuței purpurii este, de fapt, un act genuin de cunoaștere. Da, însă copiii se pot juca la fel de frumos și util cu jucăriile chiar fără să le strice — se poa­te, desigur, replica. Jocul presupune, înainte de toate, spontaneitate. Singura lui lege este absența legilor rigide, îndată ce copilul, înainte de a întinde cu emoție mina spre mașinuță, spre căluț sau păpușă, este tiranizat de gîndul că nu trebuie să le strice, jocul nu mai e joc. Jucăriile sunt create pentru a pieri frumos prin inocența jocu­lui. Dacă ne mulțumim cu acest gînd, le putem aduce ca pe un dar fără seamăn în casa noastră. Altfel, „păstrîndu-le", nu ne vom ferici copiii prin ele, ci, dimpo­trivă, îi vom chinui, cu conse­cințe prelungite de-a lungul vie­ții întregi. Există viață pe Marte? In ultimii ani, savanții erau înclinați să răspundă negativ Fotografiile transmise cu trei ani în urmă de racheta ame­ricană Mariner-7 dădeau ima­ginea unei planete moarte ciuruită de cratere. In ultima vreme însă impresia a fost schimbată in urma fotogra­fiilor transmise de Mariner-9 — care se rotește în prez­ent în jurul planetei roșii. Au fost descoperite indiciile unei in­tense activități vulcanice. U­nul dintre vulcanii reperați este de două ori mai mare decît cea care formează baza insulei Hawai. Erupțiile vul­canice evacuează în atmosfe­ra planetei acid carbonic și vapori de apă. Dar cum for­ța de atracție este infimă pe planetă, la fiecare 24 ore se evaporează în cosmos aproxi­mativ 380 000 litri apă. Și to­tuși, această planetă expusă unor intense procese vulcani­ce, nu poate fi considerată total lipsită de viață. știaui că... .. . cea mai mare erupție vulcanică cunoscută a fost cea a culcanului Krakatau din Indonezia ? Ea a avut loc la 27 au­gust 1883 și a provocat o explozie care s-a auzit pe a treispre­zecea parte a globului pământesc, cenușa căzînd timp de zece zile pe o rază de peste 5 000 kmp. Cei 47 kmp ai insulei Krakatau, situată în strâmtoarea Sondelor între Java și Su­matra, au fost literalmente aruncați în aer. Unda marină provocată de erupție a distrus 163 de­ sate și a ucis 36 380 de persoane. Cenușa vulcanică a fost aruncată în atmosferă la 80 km înălțime. ... în căsuțele locuite de membrii tribului Tadju, care populează o regiune de vai muntoase din Asia, domnește o liniște aproape desăvârșită.­­ Nu se aud nici certuri între soți, nici alte discuții. Aceasta din cauză că bărbații și femeile ce aparțin acestui trib vorbesc limbi diferite și de cele mai multe ori bărbații nu cunosc limba soțiilor lor. Deseori, ca să se facă înțeleși, soții tadju folosesc limbajul gesturilor. ... Valea Tătarului, Lacul Tătarului, Podul Pitarului... sunt toponomice legate de un fapt istoric petrecut în urmă cu mai bine de 300 de ani ? In locul unde astăzi se află satul Plătărești (în apropiere de Cern­ica), Matei Basarab a înălțat o biserică în amintirea victoriei de la Ojogeni (jud. Ilfov) obținute împotriva tătarilor în anul 1639. 9 9 9 9 • 3 • La examen: — Cum vă numiți? — Costescu Gheorgh­e. — Dar de ce z­zi? — Mă bucur că am răspuns bine la prima întrebare. — O tânără telefonează la TARO­M: — Sinteți drăguț să-mi spu­neți cu­ durează drumul de la București la Cluj? — Un minut, vă rog — răs­punde funcționarul, dind să se uite pe orar. — Numai un minut? — răs­punde tinăra. — Vă mulțumesc — și închide. — Ascultă, ,tovarășe ospătar, urlă un client, asta numești dumneata cafea tare? — Categoric: de la prima sorbitură v-ați și enervat. — Doamnă, nu aveți nimic, dar ar trebui să vă odihniți. — Bine, dar uitați-vă ce lim­bă încărcată am ... — N-aveți decit să vă odih­niți și limba! — E curios — spune un vi­legiaturist altuia —, în zilele noastre tinerele iele seamănă cu băieții! Fata aceea, lingă balustradă, de pildă ... — Nu, domnule, vă­ înșelați, e fiul meu! — Pardon, mă scuzați, nu puteam să știu că sunteți tatăl lui. — Sunt mama lui, domnule! VICTOR RUSU Grădina zoologică din Leipzig este specializată în creșterea și îngrijirea animalelor profesor sălbatice. în clișeu, vă prezentăm „o promoție" de viitori... tigri fioroși.

Next