Foaia poporului, 1899 (Anul 7, nr. 1-52)

1899-01-15 / nr. 1

Nr. 1 FOAIA POPORULUI Pag. 3 temi­fer) a pornit o mişcare, că, dacă vor mai dăinui astfel stările, tinerimea din ţeară se nu se înfăţoşeze la asen­­tare. Lucrul acesta a pus pe gânduri pe miniştri şi ministrul Wlassics a închis însoţirea tinerilor, în zilele de sărbători ale noastre, Bănffy şi cu soţii sei, miniştrii Lukács şi Fejérváry au fost la Viena, unde s’au sfătuit cu Maiestatea Sa, că ce e de fă­cut? S’a hotărît, ca miniştri se înceapă tocmeli de pace cu oposiţionalii. Aceste s’au şi început, dar’ ori­ cum vor isbutî ele, bine cum se cade nu va fi, cât timp singuri Ungurii vor fi aici stăpânitori şi nu vor lăsa, ca şi noi Românii, Serbii, Slovacii şi celelalte neamuri se luăm parte la vieaţa de stat. Vom vedea. Monarchul nostru şi Regele Ro­mâniei. Un ziar din Bucureşti anunţă: MM. II. Regele şi Regina vor pleca pe la finele lui Ianuarie la Abazzia, unde se vor întâlni cu împăratul Francisc Io­sif, care deasemenea va sta aproape o lună de zile în această localitate. MM. LI. vor lua reşedinţa în vila Angiolina, care împăratul Francisc Iosif în vila Mandrea. Cehii şi Germanii. Se scrie din Viena, că în ultimul consiliu de mi­niştri, ţinut sub presidenţa Monarchului, s’a discutat mult asupra aflărei modali­tăţilor cari să ducă la o înţelegere între Cehi şi Germani, ca astfel să se poată restabili odată în Austria, stările nor­male parlamentare. Se crede că disposiţia Cehilor e de astă-dată favorabilă împăcărei, şi din acest motiv înţelegerea se va pută face fără mare greutate. Vom vede. Din Lume.­ ­Filippinele contra Americei, în insulele Filippine este mare ne­mulţumirea şi agitaţia contra America­nilor. Se zice, că Americanii tratează rău cu autochtonii şi voesc a se face stăpâni pe toate insulele. Generalul Otis a primit ordin ca să ocupe întreaga grupă. Locuitorii Filippinelor însă sunt decişi a-­şi apăra independenţa. Ei au un guvern naţional, constituit în regulă, cu organisaţie republicană. President al republicei este Aguinaldo. Miniştrii re­­publicei se ţin de partidul răsboinic. Astfel, după­ cum scrie şi ziarul Inde­pendencia, nu sunt decât două posibili­tăţi : sau abstau Americanii de la ocupa­rea insulelor şi recunosc independenţa, sau apoi se va încinge un nou şi sângeros răsboiu între insulari şi noii cuceritori. Cu deosebire e mare agitaţia­­în oraşul Iloilo, pe care vreau să-­l atace Americanii. Orăşenii sunt decişi a aprinde oraşul. Oastea lui Aguinaldo e sub arme, gata de luptă. El a dat o nouă proclamaţie, în care zice, că va alunga pe Americani şi luând de martor pe D-zeu face responsabili pe Americani pentru sângele, ce se va vărsa. Conflict anglo-francez. Un nou conflict să semnalează în­tre Anglia şi Francia. în Londra s’a pu­blicat zilele aceste aşa numita carte al­bastră, care cuprinde corespondenţa din­tre guvernul englez şi francez în che­stia măsurilor restrictive luate de gu­vernul francez contra comerciului englez în insula Madagascar. Ziarele comentează în ton agitat cuprinsul cărţei albastre. Times zice, că dacă Englezii au tăcut până acum, să nu cugete Francia că ei n’au obser­vat atitudinea iloială a Francezilor faţă de comerciul englez. Ziarele din Paris zic, că se vede că Anglia vrea răsboiu şi astfel Fran­cia trebue să se pregătească pentru defensivă. I­n Italia. Situaţia Italiei ni­ se presentă în colori triste. Expediţiile militare din Africa ale regelui Menelik tot mai mult pun pe gânduri pe Italieni. S’a echipat în grabă un corp de armată, ca se poată pleca în tot momentul în Massaua, care este ameninţată. Se poate, ca să se nască un nou răsboiu cu Menelik. Pe când din partea aceasta e ame­ninţată Italia, în lăuntru se ivesc tulbu­­rări, asemenea celor din Milano. Causa e miseria, care se tot lăţeşte. Răscoale contra autorităţilor să semnalează din Sicilia. în Nistem au fost aprinse zi­dirile vamei şi carabinierii au fost ată­­caţi cu petri, din partea mulţimei ajunsă la desperaţie din causa lipsei. Paserea de pe pene se cunoaşte. ii. In numărul trecut am arătat, că ga­zeta aşa numită Poporul, care ese în Pesta jidoviţă, este foaia stăpânirei un­gureşti, care nouă numai bine nu ne vo­­eşte. Şi am zis, de încheiere, că iubiţii noştri ţerani să nu să lase ademeniţi de ea, ci să-­şi aboneze şi cetească foi ade­vărat româneşti, foile noastre naţionale, cari au durere pentru el şi-’i dau sfaturi şi poveţe părinteşti. Dar’ să mergem mai departe. Popo­rul ese şi el ilustrat şi aduce şi icoane româneşti, cu cu atât mai uşor se ade­menească pe cei neştiutori. Icoanele ro­mâneşti sânt puţine din România, car’ cele de aici ne înfăţoşează chipul acelor nefericiţi Români, cari au mers înşelaţi sau siliţi, la »mileniul« din Pesta şi cari acolo au fost fotografaţi (luaţi în chip). Din trecutul nostru glorios şi din vieaţa noastră naţională de acum »Popo­rul« nu a adus şi nu aduce nici o ilu­straţie. In coloanele lui nu veţi vedèa nici-când chipul unui Ştefan-cel-Mare, Mihaiu- Viteazul, Horia, Cloşca, Crişan, Iancu, Şaguna sau Şuluţ, sau ale marti­rilor noştri de acum, chipuri, cari le-au adus şi le aduc foile noastre naţionale şi în locul ântâiu »Foaia Poporului.« Vezi, că de aceste nu sufere stăpânul Bánffy, care prin Poporul nu vrea a ne arăta trecutul şi luptele noastre şi bărbaţii noştri naţionali, ci vrea să le uităm şi să ne încălzim de cele ungureşti. Astfel el ne dă scene din vieaţa un­gurească, de pe pustă, apoi s. p. chipul statuei lui Baross din Pesta, şi tablouri din trecutul poporului unguresc, care pe noi nu ne interesează, în numărul seu mai nou Poporul făgădueşte cetitorilor premii: »patru icoane colorate istorice«. El a dat şi în trecut astfel de icoane, dar’ ce icoane! Avem două astfel de premii înaintea noastră. Şi ne mirăm, cum de nu îi este ruşine unei foi, care se zice pe sine românească, a lăţi între Români astfel de chipuri şi a se lăuda cu ele. Una din icoane este: Gyula, prin­cipele Ardealului şi familia sa înaintea Sfântului Ştefan*) din vremea când cra­iul unguresc Ştefan-cel-Sfânt se silea a face pe Unguri creştini, căci ei erau păgâni. Al doilea »dar« cetitorilor »Popo­rului« e şi mai şi: Béla alege între co­roană şi sabie, iarăşi un chip din tre­cutul unguresc. Amândouă icoanele sânt tipărite în tipografia ungurească: »Franklin-Tăr­­şula, şi în amândouă ni­ se înfăţoşează nişte Unguroi, cu cari poţi înţărca copiii de la ţîţă.... Ei, iată cum ese »mâţa din sac«, iată penele cu care se împodobeşte Po­porul. Şi apoi încă cere, ca Românii să-’l aboneze, să-’l sprijinească! Suntem curioşi ce Români vor fi şi aceia.... In numărul viitor vom continua. *) în numărul trecut am amintit, că cei­ ce scriu Poporul nici nu ştiu româneşte. Ac! dăm de o pildă cu numirea Sfântului Ştefan, care e greşită, căci româneşte se zice Ştefan-cel-Sfânt Asemenea greşeli afli în »Poporul« cu miile. SCRISORI. Sfinţire de biserică. "­ Tuferiu (lângă Orşova), 3 Ian. 1899. Stimate Domnule Redactor! Comuna noastră Tuferiu cu filia Coramnic, având din vremile vechi o biserică ruinată şi de tot slabă, comitetul a stăruit prin repartiţia sumei de bani a locuitorilor din ambele comune Tuferiu şi Coramnic a o repara în vara trecută a anului 1898, şi după renovare s’a ra­portat Venerabilului consistor diecesan din Caransebeş, rugându-’l a îngădui sfinţirea. Consistorul a însărcinat pe domnul preot şi administrator protopresbiteral al tractului Mehadiei Ioan Popa cu sfin­ţirea bisericei, carele fiind asistat de domnul preot Pavel Magdescu, din co­muna vecină Jupanec şi domnul preot local Nicolae Târziu. Duminecă, în 1 ianuarie 1899 n. au celebrat sfânta li­­turgie şi sfinţirea bisericei, care au durat de la orele 10 până la 11/2 ore după ameazi luând parte la acel act d-nul învăţător Nicolae Maranu din Jupanec dl învă­ţător Luca Ghergulescu din loc, aşa şi alţi cântăreţi din Tuferiu şi Jupanec. O mare bucurie şi plăcere ne-a cuprins, căci domnul învăţător Constantin Vladu din Ieşelniţa în urma unei invitări a alergat cu corul vocal în număr de 20 bărbaţi oameni în vîrstă, cari cu cânte­cele lor cele frumoase şi melodioase, au

Next