Foaia poporului, 1899 (Anul 7, nr. 1-52)

1899-01-15 / nr. 1

Nr. 1 FOAIA POPORULUI Pag. 5 PARTEA ECONOMICĂ, O dorinţă de Anul­ Nou. Toţi economii recunosc, că dările pentru stat (ţeară), comitat, comună, bi­serică, şcoală ş. a. se înmulţesc din an în an; vedem, că servitorii şi servitoa­rele, cum şi lucrătorii sunt tot mai scumpi, deasemenea mai mult ne costau hainele şi alte lucruri trebuincioase în casă şi economie, mai mult creşterea copiilor, mai mult îngropăciunile şi cununiile. Cu un cuvânt o creştere a tuturor datelor. Dar’ în acelaşi timp numai foarte puţini se gândesc a-­şi înmulţi şi venitele pe căi potrivite timpurilor de azi; cei mai mulţi însă poartă economia întocmai, ca moşii şi strămoşii lor. Astfel, că peste tot vorbind, nu se poate constata (ade­veri) an de an o lucrare mai înţeleaptă a pământului şi o sporire mai însemnată a animalelor domestice de soiu ales; cu toate­ că numai cu chipul acesta economii noştri vor pută ajunge la o stare mai fericită. Pricina, că plugarii noştri nu numai că nu dau înainte, ci din contră mare parte sărăcesc şi trebue să ese din ca­sele şi moşiile lor împovorate cu datorii şi astfel vândute la dobă, — pricina ace­stui rău mare este mai cu seamă îm­prejurarea, că în timpul aborului şi elec­­tricităţei, când lumea călătoreşte cu cai de foc şi începe a-­şi lumina casele cu lumina fulgerului, în acest timp de înain­tare a tuturor, numai economii nu înain­tează deopotrivă cu ceialalţi oameni, învăţătorii, preoţii, oficianţii, negu­ţătorii şi chiar şi meseriaşii fac pregă­tiri anume pentru chemarea lor, cerce­tând şcoale bune, în cari învaţă cuno­ştinţele trebuincioase, sunt supuşi la exa­mene stricte (grele) şi fac deprinderi timp de ani la persoane străine din alte ţări sau şi numai aici în ţeara noastră. Numai economii nu fac aproape nimic pentru înaintare. Ei nu lasă pe fiii lor nici măcar să înveţe cu temeiu cuno­ştinţele ce se dau în şcoala sătească, car’ de cercetarea vre­ unei şcoale eco­nomice nici vorbă. Dar’ noi n’avem nici măcar şcoalele economice de repetiţie. Am ajuns în timpuri de tot grele, în cari se poartă o luptă pe vieaţă şi moarte între popoare, care din lupta aceasta purtată cu armele ştiinţei, bi­ruitor va esî cel mai înţelept, acela care va şti să folosească mai bine timpul vieţei, agonisind mai mult şi păstrând mai bine. Lucrarea neîntreruptă din ziori şi până ’n seară nu mai este de ajuns. Mai rău răsplătită ca munca plugarului nu e alta. Şi aceasta vine de acolo, că nu poate să facă întrebuinţare de lumina învăţăturilor, nu e pregătit să lucreze cu socoteală după sfaturile înţelepte, cari şi­ le îmbie ştiinţele economice în starea lor înaintată de azi, în alte ţări,­ s. p. în Germania, se întâmplă lucruri minunate. Toţi economii şi econoamele, fiii şi fiicele lor ştiu carte, în fiecare casă de plugar se află câte o gazetă; aceasta trece din mână în mână, cetindu-se şi făcând apoi întrebuinţare de cele cetite, în Dumineci şi sărbători, cu deosebire seara, se adună mai mulţi, îşi împărtăşesc cele cetite, se sfătuesc şi cearcă în tot chipul a trage folos din aceste cunoştinţe. Ei recunosc tot mai mult, că au lipsă de pregătiri mai bune în şcoale economice şi nu arare­ori se pot vede tata şi fiiul, moşul şi nepotul şezând în aceeaşi bancă de şcoală şi ascultând cu sete învăţăturile. Plugarii de acolo au venit la cuno­ştinţa, că înaintarea şi ajungerea la o stare mai fericită se poate face numai prin ajutorul împrumutat al lor, fără de a aştepta »mură 'n gară« şi­­po­rumbi fripţi căzuţi din cer“. Acolo ţăranii au făcut tovărăşii fel şi fel: casse de păstrare Raiffeisen, mul­ţime de lăptării, tovărăşii pentru cre­şterea vitelor, magazine de bucate, de nutreţ pentru animale, de hemeiu şi orz pentru facerea berei ş. a. Astfel că cu chipul acesta îşi vând marfa de-a dreptul şi câştigul productelor lor nu merge în mânile speculanţilor, ci le rămâne tot lor. Preţul productelor astfel nu ajunge un preţ de batjocură, care economii şi satele lor se ridică văzând cu ochii. Ceea­ ce s’a ajuns în Ţeara-Nem­­ţească se poate şi la noi, dar, lucru firesc, nu deodată, ci cu răgaz. Una însă e bine, e de dorit, şi se poate şi face fără întârziere şi anume: mai mult interes la toţi plugarii pentru inavuţirea cu­noştinţelor economice. Spre acest sfîrşit foile, adecă gaze­tele economice simt neapărat trebuin­cioase. Ele au să răspândească lumină în calea economilor, deschizându-le ochii să vadă ce şi cum e de a urma pentru a ajunge la o soarte mai bună. în zădar le-am pofti iubiţilor noştri plugari ,multul cu pământul, pofta aceasta puţin le va folosi. Dorinţa noa­stră este: toţi economii, cari ştiu ce ei, se părăsească nepăsarea, se-şi aboneze »Foaia Poporului«, se o cetească şi se facă întrebuinţare de cele cetite, căci suntem siguri, că cu chipul acesta se va face un început temeinic pentru delă­­turarea relelor şi lipselor. 9 Pentru cârcimari şi vânzătorii de beuturi. In anul trecut am fost arătat ceti­torilor foii noastre unele din schimbările, ce le-a adus cu sine legea cea nouă pri­vitoare la darea pentru­ beuturi şi zăhar. Am arătat, că cărcimarii şi peste tot vânzătorii de beuturi spirtuoase trebue să înştiinţeze toată provisiunea, ce au avut-o la 1 Ianuarie 1899. In înştiinţarea aceasta, ce a tre­buit să se facă comandei de finanţi în câte 2 exemplare pe blanchetele prescrise până la 3 Ianuarie, au fost să se arete, atât cvantul provisiunei şi a conţinutului de alcohol, cât şi comuna şi localul, unde se păstrează provisiunile (beuturile), fără deosebire că acele se ţin în localitate proprie sau închiriată. Pentru licheoruri trebue să se facă arătare deosebită — tot în 2 exemplare, — pentru­ că în acest caz se mai ia şi darea suplimentară pentru zaharul ce se află în ele. Scopul acestor înştiinţări este, ca după provisiunile, ce le va ave fiecare cârcimar sau vânzător de beuturi, la 1 ianuarie, să li­ se arunce darea supli­mentară . 1. La fluidităţile spirtuoase arse, afară de licheor, se aruncă de fiecare grad de alcohol ce conţin, câte 15 cr. dare de negoţ după spirt. 2. La licheoruri pe deasupra încă câte 2 cr. dare de consum pentru zăhar de fiecare litră. 3. Pentru bere 5 fl. dare de consum la fiecare hectolitră. Darea suplimentară nu se plăteşte: 1. Afară de licheoruri, pentru ast­fel de fluidităţi spirtuoase arse, cari se află în stăpânirea cârcimarilor etc., dacă nu trec măsura de 10 litre alcohol. 2. Astfel de licheoruri, cari se află în stăpânirea persoanelor, cari se înde­letnicesc cu gătirea lor sau cu negoțul acestora, dacă nu au mai mult de 50 litre. 3. Berea care se află la partide, cari se îndeletnicesc cu negoţul de bere , dacă nu se găseşte peste 25 litre. Cel­ ce n’a făcut înştiinţare la timpul seu pentru provisiuni în măsura numită aici, nu poate fi nici pedepsit. Cei­ ce poartă negoţ cu beuturi spir­tuoase arse, vânzându-le în mare sau în măsură mai mică, sunt datori ca în timp de 60 zile, socotit dela 1 Ianuarie, să arete provenienţa lor (de unde le au), sau dacă n’ar cădâ sub darea de negoţ după spirtuoase să dovedească această împrejurare. Dacă pentru unii articii s’a plătit darea de consum s. p., după spirt, bere şi zăhar, fără a se fi vândut până la 2 Ianuarie toată cantitatea (măsura) plă­tită, comunele şi arondatorii dărei de consum, cari au strîns numita dare, sunt datori a reîntoarce în timp de 8 zile respectivelor persoane darea strînsă, pentru băuturile nevândute la 1 Ianuarie. Cel­ ce se simte neîndreptăţit într’o privinţă sau într’alta, trebue să-’şi înain­teze plângerea direcţiunei financiare, incunoştiințare. 5­1 Sub titlul »Pentru economii noştri« am fost vestit pe cei­ ce îi priveşte, că cu scop de a câştiga cunoştinţe folosi­toare am hotărît de a întreprinde în iarna de faţă o călătorie la întocmirile economice din Mezőhegyes, şi aceasta cu atât mai vîrtos, cu cât înaltul minister s’a ho­tărît a purta din visteria statului chel­­tuelile de drum şi de întreţinere pe tim­pul petrecut în Mezőhegyes. Călătoria a fost condiţionată de nu­mărul de cel mai puţin 30 proprietari, cari să fee parte. Cum însă la apelul nostru s’au în­ştiinţat pentru călătorie numai domnii: Petru Cucuian, paroch în Loman, Nico­­lae Mihailă, proprietar în Vinerea, George Postea, Ioan Răduţ, Ioan Vlad, economi şi Nichita T.Spârlea, înv., toţi din Avrig; Achim Căliman, econ. nr. 58 în Caşolţ, Valeriu Florian, preot şi Irimie Răduţ, notar, ambii din Racoviţa; în total abia 9 doritori — siliţi suntem a absta deo­camdată de la această călătorie, reservân­­du-ne a ne încerca norocul în anul viitor. în legătură cu cele de sus, punem la inima economilor noștri următoarele scrise ale foii »Landwirtschaftliche Blätter« din Sibiiu, despre »Reuniunea economică săsească«.

Next