Foaia poporului, 1900 (Anul 8, nr. 2-52)

1900-10-14 / nr. 40

Pag. 472 FOAIA POPORULUI Nr. 40 La biserică. Mulţimea de popor se adună în frumoasa şi spaţioasa biserică. Face bună impresiune şi dă un aspect estetic admirabil, împodobirea strănilor cântă­reţilor şi a iconostaselor cu ţesături cu motive româneşti făcute şi donate bise­­ricei de d-na preoteasă Raveca Manta. Notez la acest loc îmbucurătorul fapt, că femeile de aici au decis înfiin­ţarea unei »Reuniuni de femei«, a cărei ţintă principală este îngrijirea de împo­dobirea bisericilor etc. Nobil, frumos şi lăudabil scop! Iniţiatoarelor şi mem­brelor acestei Reuniuni, laudă şi cinste li­ se cuvine! Preoţi îmbrăcaţi în odăjdii biseri­ceşti la orele 9 conduc în biserică pe I. P. S. Sa, şi se începe celebrarea sfintei liturgii. La liturgie a servit pe lângă I. P. S. Sa Ilustri­ta­tea Sa dl vicar Dr. N­. Puşcariu, P. O. Domni asesori Nicolau Ioan şi Dr. Eusebiu Roşea, d-nii preoţi: I. Manta, I. Muntean (Gura rîului), I. Popoviciu (Sibiel), N. Opriş (Şura-mare), I. Iosof (Tilişca), Şerb (Poiana), care ca diacon dl Dr. Elia Cristea, secretar consistorial. In decursul liturgiei au fost chiro­­tosiţi de duhovnici preoţi, A. Şerb (Po­iana) şi P. Jug­a junior (Tilişca). Răspunsurile liturgice le-a dat un cor compus din tinerimea şcolară şi din mai mulţi bărbaţi ţărani dirigiaţi de dl înv. I. Mardan. „Priceasna* a fost cân­tată cu mult sentiment de dl profesor seminarial Dr. Ioan Stroia cu cunoscu­­ta-­i voce puternică de bas. După finirea liturgiei, s'a eşit în spaţioasa curte a şcoalei, unde la alta-­­­rul anume ridicat s’a făcut sfinţirea apei,­­ după care a urmat o vorbire ţinută de­­ I. P. S. Sa. Ca toate vorbirile I. P. S. Sale, aşa ■ şi această vorbire a fost plină de cele mai înţelepte poveţe şi învăţături pen­tru înaintarea în cultură, bunăstare şi în toate cele bune şi frumoase. I. P. S. S. vorbeşte pe înţelesul tuturora despre însemnătatea cultivării minţii şi cunoştinţa, despre aceste­­două lumini, cari au se conducă pe om la cele bune şi folositoare*. Laudă şi constată cu bucurie, că credincioşii acestei comune au înţeles *glasul timpului« ; dovadă sunt cele două monumente, biserica şi şcoala, ridicate de ei. Sfătueşte ca zidu­rile răci ale acestor monumente să se insuiască a le însufleţi prin recultarea şi în viitor de preoţi şi învăţători har­nici şi conştii de chemarea lor. Pune la inimile tuturora datorinţa de a nu cruţa nici o jertfă pentru creşterea tine­rimii, speranţa viitorului, căci­­nici un ban nu este aşa de bine aşezat, ca cum este banul acela care să întrebuinţează pentru buna creştere a tinerimii*. Prin cuvinte calde, pilde şi asemenări pro­voacă pe toţi fiii sufleteşti a trăi în bună armonie unii cu alţii, să se spri­­jinească unii pe alţii în toate lucrurile lor, dar, mai ales la ducerea la îndepli­nire a lucrurilor, obşteşti să fie uniţi în cugete şi simţiri. Vorbirea I. P. S. Sale a fost ascul­tată cu încordată atenţiune şi a făcut cea mai bună impresiune asupra tutu­rora. Urmă apoi stropirea cu apă sfinţită a noului edificiu şcolar, precum şi a nu­merosului public prin I. P. S. Sa. După slujbă. Sfîrşindu-se ceremonialul bisericesc, au fost primiţi de­­ P. S. Sa comitetul parochial, representanţa comunală şi cor­pul înveţătoresc, conduşi de d-nii P. Drăghici, prim-pretor în Sălişte şi Ioan Manta, paroch. I. P. S. Sa a folosit şi acest prilej spre a îmbărbăta la muncă pe fruntaşii presenţi, dându-le părinteşti poveţe. A urmat un splendid banchet în sala şcoalei, la care au luat parte 76 de persoane şi s’au ţinut frumoase toaste. , Banchetul s'a încheiat la 5 ore. După scurt timp I. P. S. Sa dim-­­ preună cu însoţitorii sei au plecat spre­­ Sibiiu, însoţiţi de furtunoasele ovaţiuni­­ ale poporului. Rind pe rînd şi oaspeţii din co- I munele vecine părăsesc comuna, ducând­­ cu sine cele mai vesele impresii. Lo- | cuitorii comunei se retrag şi ei la ve- jj trele lor, în jurul cărora încă multă­­ vreme vor povesti despre bucuria şi­­ mângâierea sufletească ce o au simţit­­ în această zi, căci »sânt rari de tot mo- jj m mtele de bucurie reservate poporului­­ nostru, dar cu atât mai resimţite şi trai- ] nice sânt ele când împrejurările le oferă*. | SCRISORI. Petreceri scandaloase. Ni­ s’a trimis din două locuri ra­poarte despre două petreceri, în cari s’au petrecut lucruri scandaloase, în­truna s’au purtat prost câţiva tineri, dar’ cea mai scandaloasă a fost a doua, că s'a jucat în ea csárdás şi a fost dat afară un fruntaş bisericesc. Ruşine, că se petrec la noi astfel de lucruri, cari cinste nu ne fac. De aceea, ca alţii se se ferească deasemeni scandale, dăm aci rapoartele : Petrecerea din Lipova, în 21 Septemvrie, adecă în ziua de Sf. Măria mică, s’a făcut în Lipova o petrecere din partea unor tineri sociali, meseriaşi. Petrecerea a decurs în cea mai bună linişte până cătră miezul nopţii, când au venit la petrecere nişte tineri scandalisători, cari au fost contrarii pe­trecerii. Acest tineri nu-’i destul că au în­demnat pe toţi ca se nu meargă la pe­trecere, ci au întrat într’o sală alături cu sala de joc şi acolo au început să cânte, sbiere, cu un cuvănt au scanda­­lisat pe cei dela petrecere. Ruşine să le fie! Apoi în cele din urmă s’au domo­lit, fiind ameninţaţi cu scoaterea afară din sală. Acei tineri au fost: Ioan şi Andreiu Tocaciu, Costi Dehelean, Iulius Boşorogan, Şandor Tocaciu, apoi Ghiţă Cimponeri, un copil bun, dar a condus rău de alţii. Cu toate aceste, cei cari au fost la petrecere, au fost mulţumiţi. Dintre invitaţi puţini au participat la petrecere, care, după­ cum am auzit, a costat 58 coroane, iare venitul a fost de 50 coroane, deci un deficit de 8 cor. In oaspe. Petrecerea din Hondol. Duminecă, în 30 Septemvrie a. c. st. n. s’a dat un concert împreunat cu dans, în folosul bisericilor gr.-or. din Hondol şi Certeşiu. Concertul condus de harnicul învăţător din Săcărâmb a eşit foarte bine, încât 3 piese din pro­gram la stăruirea publicului au trebuit repetate. »Rada«, poesie de G. Coşbuc, declamată de d-şoara Graţiela Gabor a reuşit spre laudă. După aceea a ur­mat petrecere cu dans până în zori de ziuă. Una însă nu ’mi-a plăcut, că s’a jucat şi un drăguţ de »csárdás«. Toate ar fi fost bune şi frumoase, însă pe lângă »csárdás« a mai fost un lucru neplăcut. Domnul protopresbiter Vasi-­­liu Piposiu a fost dat afară din partea parochului capelan Petru Mihuţiu din Hondol, pentru care toţi ne-am indignat. Causa pentru­ ce a fost dat afară, nu o ştim. Atâta însă ştim, că după­ ce a fost dat afară s’au auzit strigând »eljen«, dar’ nu se ştie la a cui adresă. UA participant. Pilde frumoase. I Stiha, 30 Septemvrie n. 1900. O adevărată zi de bucurie fu pen­tru comuna noastră ziua de Sfânta Mă­ria mică. Creştinii noştri de un timp încoace la sfatul şi îndemnul preotului nostru Isaia Popovici şi a doamnei preotese, fac frumoase colecte pentru podoaba şi frumseţa casei lui D-zeu. Darurile şi jertfele aduse sfintei bise­­ricei noastre se urcă la mii de florini şi ele se ţin lanţ unele de altele ; nu se gată una până s’a şi făcut începutul pentru alta. Nu trece sărbătoare mai mare, fără a se sfinţi una sau mai multe jertfe, d­­e­ la Naşterea Domnu­lui se sfinţi evangelia legată în catifea şi un apostol, la Botezul Domnului doi prapori negri, la învierea Domnului 12 stiharie roşii de damast de lână, la Po­­gorîrea Duhului Sfânt o cerime (bal­­dahin) foarte frumos adjustată, cară la Naşterea Născătoarei de D-zeu, când săr­­băm şi hramul bisericei, se sfinţi un po­­licandru frumos. Sfinţirea s’a întâm­plat la vecernie în acea zi în faţa unei mulţimi însemnate de popor nu nu­mai din foc, ci şi străini veniţi la rugă, ba încă şi conlocuitorii noştri uniţi ve­niră o mulţime, contribuind şi ei cu în­semnate sume la colectele făcute. Călătorul curios, creştinul dornic de a veda o biserică adjustată cum se cade, poftească la noi şi se va încre­dinţa despre aceasta. Numele tuturor cari au contribuit cu ceva la sfânta bi­serică se află scrise în cartea de aur a sfintei biserici. Şi ceea­ ce este de mirat,­­ că nu numai creştinii cu stare bună ma- I terială contribue la colecte, ci încă şi I oameni săraci, cari lucră la alţii, se­­ lasă pe sine flămânzi şi goli, numai ca şi numele lor se fie scris în cartea de aur a bisericei, şi încă nu odată, ci mai la toate colectele. Iată ce poate face buna I înţelegere şi iubirea cătră casa lui D-zeu. Laudă se cuvine parochului nostru Isaia Popovici, dar’ nu mai puţină laudă se cuvine şi stimatei sale soţii, care alături cu dînsul îndeamnă, sfătuie, îmbărbă­tează cu rîvnă nespusă de mare pe cre­ştini şi femei la contribuire. Tot asemenea laudă se cuvine epi­­tropiei parochiale, mai vîrtos epitropu­­lui loan Stoicanescu, care primind a fi epitrop în anul acesta, lucră cu trup cu suflet pentru trebile bisericei şi şcoalei,­­ precum şi epitropului loan Fenchea, un­­ om cinstit şi evlavios, care încă oste­neşte mult pentru causa bisericei şi şcoa­lei noastre. Dee D-zeu să meargă tot aşa şi atunci vom ajunge la frumoase resul­­tate. Un creştin.

Next