Foaia poporului, 1905 (Anul 13, nr. 1-52)

1905-11-26 / nr. 46

Nr 46 FOAIA POPORULUI Ps. 617 PARTEA ECONOMICI „Apărare împotriva alcoholismului“. Sub titlul de mai sus a publicat dl Dr. Iuliu Nagyiványi-Fekete în »Budapesti Hírlap« dela 1 August c. un raport mai lung, fiind numitul designat ca secretar al congresului al X împotriva alcoholismului, ce s’a ţinut în Septemvrie a. c. în Budapesta, din care estragem şi noi datele mai însemnate, mai adăugând şi din parte-ne ici-colea câte ceva, ce se ţine special numai de noi Românii. -- A fost un timp, când se beau foarte puţine beuturi spirtuoase. Astfel In vechime nu erau cârcime, ci fiecare se îngrijea de adăpostul drumeţului ostenit. Mai târziu după primirea creştinismului, creştinii îşi ţineau de datorinţa lor, de a se îngriji de cei fără adăpost şi a-i primi în casele lor. In evul de mijloc, mănăstirile se îngrijeau de călători, care firmele neguţâtoreşti de agenţii trimişi lor din partea altor firme neguţâtoreşti. La Grecii şi Romanii cei vechi nime nu mergea la cârcime, ci se adunau mai mulţi prietini laolaltă şi astfel Îşi petreceau zile întregi în beuturi. Dar’ astăzi s’au schimbat împrejurările şi fiecare vrând nevrând trebue să caute cârcimele, cari s’au dovedit a fii cei mari propagatori ai beaturilor spirtuoase (alcoholismului). Noi Românii încă nu prea suntem scutiţi de dorul acela, ca să nu căutăm cârcimele. Dela naştere începând, până la moarte tot de cârcime avem parte. Când ne naştem, se aduc beuturi să ne botezăm, când ne căsătorim aducem beuturi ca să ne chirchilim, cari când murim, plăsnuim pomana mortului tot cu beutură. Astfel putem zice, că Românul pentru toate stările sale sufletești, își află mângâiere mai numai in beutură. Dar, să vedem, ce ne spune numitul secretar cu privire la beutură ».......... --- ..........- ------------------------—..... ... câtă s’a beut numai în decursul anilor 1903—1904. In decursul anilor 1903—1094, s’a produs cu totul în Ungaria 1,106.090 hectolitre de spirt curat, din care apoi s'a făcut 1,869.334 hectolitre spirt de 50 grade. Deoarece Ungaria după datele statistice din anul 1903 are 19,885.445 suflete, se vine pe tot sufletul câte 4.70 litre de spirt sau 9.40 litre de rachiu, pe care-l beau mai cu seamă oamenii de rând, muierile, feciorii, fetele și copii. Dar’ aci nu sunt socotite rachiurile mai fine ca : fum, licher, coniac, prune, drojdii ş. a. pe cari le beau mai cu seamă domnii, doamnele, coconaşii, coconiţele şi copii domnilor. Afară de acestea s’a mai fabricat şi bere în decursul anului 1903 într’o măsură de 1,316,676 hectolitre aici în țeară la noi, care însă nu a fost de ajuns, așa că a trebuit să mai cumperâm (importăm) și din străinătate 250.860 de măji metrice, din care am vendut (esportat) și noi 48 607 m. m. Din beutură aceasta se vine pe cap 7638 litre. Vin s’a făcut în a. 1903, 2,948 648 hectolitre, din care s’a vândut 908,053 m. m. car’ de cel adus din țări streine s’a beut 774.076 m. m. așa că și din beutură aceasta se vine pe cap câte 15.50 litre. Beuturile beute în anul 1903 și prețuite în bani fac: 186,423.183 cor. rachiul, 45,567.870 coroane berea și 174,957.500 coroane vinul, sau toate laolaltă 407, 446,553 coroane. Apoi să mai zicem, că suntem săraci! Din cele mai sus se mai poate vedea și aceea, că oamenii de rând beau mai mult rachiu, care domnii mai mult vin și bere. Și dacă se cere pe cele mai multe locuri urcarea plății lucrătorilor de tot felul, de aceasta se vor bucura mai cu seamă cârcimarii, de oare ce s’a constatat, că cu cât lucrătorii au plată mai bună, cu atâta beau mai mult. Abaterile dela aceasta regulă sunt foarte neînsemnate. Dar’ să nu creadă cineva, că doar’ numai la noi s’ar bea atâta. Nu ! Doamne ferește ! Nemții cei culţi de pildă, numai bere beau de tot capul 125 litre, Apoi îl duce în casă Şi strigă la-a sa boreasă: Hei, Kati, vin’ aicea ! Nem latod primejdia? Un Român a auzit Ce feciorul a păţit Apoi vine la jupân Să-’l întrebe ce-i şi cum? — Jupâne am auzit, Că copilul a sărit Din vârful prunului jos Şi-acum zace’n pat morbos. — Oh, furtate ce greu? Iei doară nu a serit Ke jel la pomunt bezut Şi mare noroc avut, Ke dacă mergea ’n sus Chiar la dracu-ar fi ajuns. ear’ rachiul face şi la ei de tot capul de om 8.4 litre. Concurinţa cea mare cu beuturi spirituoase se face la noi prin cârcime* Dacă un beutor nu mai capeta beutură în cârcima asta, se mută în cea de lângă ea. Din causa asta apoi și cârcimarii trebue să umble frumos cu bețivii, ca să nu părăsască. Numărul cărcimelor ar trebui deci redus, deoarece sunt prea multe. Aceasta reducere ar avea de urmare, că fiind cârcimele prea departe de beutori, acestora le-ar fi mai peste mână și astfel nu s’ar putea duce totdeuna îndată ce ies din casele lor sau vin dela lucru. (Va urma.) Veselia, Foiţa greunaaţă a »Foii Poporului«. — Copilul Secuiului. Un băiat Secuiu, flăcău, Sprinten chiar ca un căpău Se sui într’un veri de prun Părea că îi chiar nebun. El prunele scutura De pământul senegrea, Se adune cui 'i place Prune bune, d’eli bâmace. Dar’ bine grijă n’avea Şi din prun el jos cădea. La strigătul de vai, ha Vine tatăl seu Pista. II ridică pe picioare Şi îl ia de subțioară, N. Suciu. Căsătoria Învăţătorilor. — Disertaţie de Clamenteanu, înv. — In memorialul reuniunei noastre »Mariana cedat în anul 1901 din incidentul jubileului de 25 de ani al existenţei acesteia, am aflăt că atât în adunările generale, cât şi în deosebitele filiale ale acestei reuniuni s’au cetit multe, variate şi valoroase disertaţiuni, cari toate au servit membrilor acesteia spre câştigarea cunoştinţelor necesare şi cu deosebire nouă învăţătorilor neau fost un fel de călăuz, ce au arătat calea pe care să mergem ca să nu rătăcim în decursul activităţei noastre şi astfel să corespundem frumoasei noastre chemări de învăţători. N’am aflat însă în acel memorial nici o disertaţîune, care se tracteze deosebit despre căsătoria, eventual viaţa căsătornicească a învăţătorilor. Drept aceea am aflat de bine, ca acest gol, încât se poate şi îmi vor servi slabele mele cunoştințe să-l umplu eu, vorbind ceva despre »căsătoria învățătorilor«. Această lucrare ca să fie mai perfectă, mai bună și ca să corespundă menirei pentru care e lucrată, deși ar fi trebuit să se afle altul mai înaintat în etate, cu o peană mai dexteră, ba chiar un veteran de ai noştri, ca să o lucreze, pentru că cei bătrâni toate le Mâs’imţişui'i. Jidovul şiret» Un Jidov trece prin o pădure, având o sumă mare de bani la sine. Se întâlneşte cu un hoţ, care îl opreşte şi-’i strigă: Banii sau viaţa! Jidanul îi răspunde: Mai bucuros dau banii, măcar că nu-s banii mei; dar’ se poată crede şefu (stăpânul) meu, că dela mine banii furat, puşcă odată în focul mea și face o gaură! — aşa! Acuma puşcă una în nădragii mei — aşa! Acuma în pelerie! — aşa . . . şi acuma încă odată. » — Acuma nu mai am gloanțe, strigă hoțul, dă banii încoace ! . .. — Nu mai ai gloanţe ? Nici un fileriu nu capeţi, zice Jidanul şi o taie la fugă, părea că-i un iepure cu doue picioare. N. Suciu.