Foaia poporului, 1906 (Anul 14, nr. 1-52)
1906-10-14 / nr. 40
Hr. 40 FOAIA POPORULUI Pag. 543 „Foaia Poporului“ — foaie politică. Hon abonament la «Foaia Poporului". In 10 Octobree, se deschide dieta şi deputaţii noştri vor lua parte la discuţii. „Foaia Poporului“ va aduce vorbirile şi luptele lor politice, şi mersul politicei la noi. Ca doritorilor de cetire se putem înlesni abonarea „Foii Poporului“, deschidem ca de obiceiuri cu 1 Octomvrie a. c. un nou abonament la „Foaia Poporului“. Abonamentul e de două feluri, anume: 1. Se poate abona „Foaia Poporului“ pe o jumătate de an, din 1 Oct. până în Aprilie. Prețul acestui abonament e 2 cor. 20 fii. 2. Se poate abona foaia pe 6 luni, din 1 Oct. pănă în Bl Dec. a c. Preţul acestui abonament e 1 cor. şi 10 bani. Atragem luarea aminte a cetitorilor şi în deosebi a iubiţilor noştri ţărani asupra „Foii Poporului“, care e făcută anume pentru ei şi este cât se poate de ieftină. Abonaţii primesc la sfintele sărbători ale Crăciunului un frumos dar de Crăciun, trebuincios în fiecare casă. Cu acest prilej facem luători aminte pe iubiţii noştri cetitori şi asupra »Bibliotecii Foii Poporului«, făcută anume pentru popor. Au apărut până acuma 8 broşuri, fiecare costă 20 bani. Toate opt cor. 60 bani şi porto to bani. Banii se pot trimite deodată cu abonamentul la foaie. Asemenea se poate trimite şi preţul la „Călindarul Poporului“ pe 1907, care a apărut, cu cuprins bogat şi ilustraţii frumoase. Preţul unui exemplar 40 bani şi bani. porto. VESELIA. foiţa ghuBMţl a «Foii Popota vii«. — Dacă n’a avut mai mult. — Anecdotă. — Nu ştiu când, dar* ştiu c’odată Un Ţigan din Mihăieşti Mi se duse să slujească La boieri în Bucureşti. Şi mergând tn cale lungă Insltit şi mort de foame întâlneşte într’un codru Un domn şi vre-o doue doamne.Să vă deie domnul,bine Şi la mulţi ani bucurie Zile lungi, viaţă lungă Să trăiţi tn boerie. Daţi-mi, fie-vă pomană O bucată, ori vre-un ban Că-s flămând, de gândeşti doamne Că nu am mâncat de-un an«. «De n’ai mâncat, — zise domnu, — Io nu te pot ajuta, Că suntem drumari ca tine Şi-apoi noi ce vom mânca?« «De aşa, apoi jupâne Las’ că ’ndată mi-li da.« Şi cum zise, mi-l înhaţă Pănă sufletu şi-l da. Judele prinzând de veste C’ăst Ţigan din Mihăieşti A făcut omor de oameni Când a mers la Bucureşti. Deci mi l prinde şi-l întreabă: «Spune-mi drept, adevărat, Că la domnu ce-i uciseşi Câţi gologani ai aflat?« — «Câţi să aflu, — nuraa unu, Nuna una am aflat«. Soia la expoziţia din Bucureşti. Intre articolii economici din România, planta de nutrement Soia, îşi are şi ea pavilonul seu la espoziţia din Bucureşti, aranjat de marele propagator al propriei Soiei în România, Dr. A. Urbeanu. Pavilionul a fost deschis săptămâna trecută și în el se află espuse de dl Urbeanu mai multe produse (mâncări) din aceasta plantă, care credem, că va deveni un prețios articol de hrană și la noi. Cu prilejul deschiderii, dl comisar Dr. I. Istrati a ţinut o vorbire mai lungă, recomandând Soia, ca plantă de nutrire pe lângă cucuruz şi între altele a zis următoarele: «Soia a întimpinat pănă acum greutăţi de a să răspândi, pentru că oamenii n’au ştiut cum s’o întrebuinţeze. Oameni cu tragere de inimă să formăm o societate pentru a răspândi Soia la sate. «Ca un început pentru această propagandă pun la dispoziţie un teren şi o casă la Câmpina, unde în fiecare Duminecă se se predea modul de a găti bucate din Soia. Şi aci să vor putea aduce anume ţărance, din fiecare sat câte una. «Cu soia nu trebuie să se facă esperienţe. Ea creşte pretutindeni în România şi s’ar putea zice că e încetăţenită la noi. In această privinţă am făcut şi eu însumi o esperienţă. «Pănă ce vom putea creşte din nou vite de lapte, pănă ce vom putea renoi imaşurile noastre, pănă atunci să ne folosim de însuşirile extraordinare ale soiei«. După deschidere dl Dr. Urbeanu dând diferite esplicaţii, a oferit persoanelor de faţă diferite produse ale soiei, frumos şi gustos pregătite: mămăligă, pâne, colaci, turtă, lapte, brânză, uleiu etc. Toată lumea a rămas surprinsă de gustul plăcut al diferitelor preparate şi aproape nu şi credea ochilor, cum toate aceste au fost pregătite din boabele ce se află închise în păstăile numitei plante. — Iată un îndemn de-a ne gândi şi noi la prăsirea Soiei, în această lume scumpă. ___ A XVI-a espoziţîe da vite aranjată de „Reuniunea română de agricultură din comitatul Sibiiu“. I. Programul espoziţiei de vite, ce se va ţinea Duminecă, la 21 Octomvrie n. 1906 în comuna Săsciori. 1. Cu scop de a înainta economia de vite, „Reuniunea română de agricultură din comitatul Sibiiului“, va aranja la 21 Oct. n. 1906 în comuna Săsciori, o espoziţie de vite împreunată cu distribuire de premii în bani. Espoziţia se va mărgini de astă-dată la vite cornute cu escepţiunea caprelor. 2. Espoziţia se va ţinea în ziua amintită, începând dela 10 ore înainte de amiazi şi pănă la 1 oră după amiazi, când va urma premiarea. Espoziţia se va ţinea pe locul numit „Zăvoiul comunal“. 3. La espoziţie nu se primesc decât vitele locuitorilor din comunele Săsciori, Cacova, Sebeşel, Laz, Deal, Loman, Răchita şi Căpâlna. Pentru vitele aduse afară de Săsciori se cer paşapoarte în regulă. Cerând trebuinţa proprietarii au să dovedească, că au ţinut înşişi vitele în timp de */ de an cel puţin. Oile trebue espuse în grupe de cel mai puţin 3 capete, altcum nu se premiază. 4. Primirea vitelor în espoziţie se face prin comitetul aranjator local, care va publica din parte şi dispoziţiunile luate. — Comitetul poate refuza primirea, fusă numai din cause binecuvântate. La fiecare vită respective grupă de oi se alătură o tăbliţă sau bilet, cuprinzând numărul curent, etatea viţei şi numele proprietarului. 5. Esponenţii sunt îndatoraţi a purta înşişi grije de vitele lor şi a le da hrana trebuincioasă. 6. Se vor distribui douăzeci şi nouă de premii în suma totală de 200 cor., dăruite de comisiunea economică a comitatului Sibiiu, şi anume se vor distribui următoarele premii: Grupa I. Bovine de prăsilă (rassa indigenă şi străină.) a tauri de 3—5 ani: 1 premiu de 16 coroane. — »Şi nu ţ’o fost ţie milă, Şi nu ţ’o fost şi păcat. Să omori omu pe cale Pentr’un biet gologan slut?« — Ce să fac, — zise cioroiu — Dacă n’a avut mai mult« Teodor A. Bogdan, , înv. în Bistriţa. Mârtinţişuri. Cum a furat Ţiganul calul. — Apoi cum de mi-ai furat tu calul, măi Ţigane? întrebă Românul pe Ţigan care şedea pe cal în târg. — Apoi haşa, om de cinste, alduiascfi Dumnezeu cinstea şi faţa d-tale, că io veneam la târg pe uliţa cea strimtă, unde calul hăsta era culcat de-a crucişul uliţă. Acum eu voiam săi trec pe la cap: mă mușcă, vreau să-i trec pe urmă pă dîn napoi: ma lovi; atuncia ma gândii ca sa trec pasta el. Insa când era un picior al meu dincoaci, unul dincolo, calul sa sculă cu nune, o pomi în goana și nu se opri decât haici în târg, mâncăteaşl