Foaia poporului, 1909 (Anul 17, nr. 1-52)

1909-01-17 / nr. 1

2 FOAIA POPORULUI slăbiţi de suferinţe şi de foame, au murit în curând. Din sutele de mii de oameni puţini câţi au scăpat, şi-au căutat adăpostul prin Neapolea, Roma şi alte oraşe ale Italiei, unde sunt ajutoraţi de poporaţiune. S’au prăpădit, fireşte, familii Întregi, dar sunt multe cazuri, când din câte o familie a scăpat câte unul, din întâmplare, vre o femeie, ori vre- un orfan, copil nevârstnic, rămas singur-singurel pe lume, căci toţi ai lui s’au prăpădit... Cei ce au văzut nenorocirea aceasta, povestesc cu frică în suflet grozăveniile acelei nopţi. Un mărinar englez, a cărui naie să sila atunci în portul de la Messina, sosind zilele trecute la Constanţa, în România, a spus următoarele unui redactor de la marele nostru ziar »Minerva« din Bucureşti. Eram cu vaporul de trei zile la Messina, unde am descărcat nişte petrol şi eram gata să părăsesc acest port. Făcusem toate pregătirile pentru plecare, timpul era splendid şi cerul senin, când, spre ziuă, s’a încurat cerul şi a început o ploae deasă şi măruntă. Aceasta era prevestirea groaznicei catastrofe Pe la ora 5 dimineaţa aflândumă pe puntea de comandă am auzit deodată un zgomot asurzitor, iar vaporul meu a fost suit de un val groaznic la o înălţime de 13 metri. In urmă a recăzut cu greutate; toate funiile şi lanţurile cu care era legat au fost rupte. Alte stricăciuni nu am suferit. Un alt vapor însă care staţiona lângă mine, după ce a fost aruncat în sus la aceiaşi înălţime, în căderea lui a fost izbit de o stâncă, astfel că marginea vasului a fost cu desăvârşire sfărâmată şi găurită. înainte de a-mi putea da seama de cele întâmplate, mi-am îndreptat privirea spre oraş, dar nu am putut să văd nimic. Oraşul era ascuns de un enorm nor de praf şi fum, farurile să stinseră, oraşul era scufundat In Întuneric, iar din depărtare să auzeau vaetele şi strigătele de ajutor ale nenorocitelor victime. Totul mi să părea un iad, priveliştea era înspăimântătoare. Mărinarul a spus mai departe, că ei au dat cele dintâiu ajutoare şi au stat acolo trei zile. Împărţind nenorociţilor merinde şi haine, tot ce au avut pe naie, apoi zise: In acele trei zile cât am stat în Metsina, am văzut scene sfâşietoare. Nici prin grai, nici prin scris nu să poate povesti priveliştea înspăimântătoare, a căreia martor ocular am fost. După ce am părăsit această tristă localitate, am lăsat în urma mea coloane uriaşe de fum ce eşeau din ruinele oraşului Messina şi mii de suflete zdrobite de durere şi spaimă precum şi mormane întregi de trupuri de-ale nenorociţilor, rupte şi zdrobite grozav. Ce avem să facem? V. Din prilejul sărbătorilor Naşterii Domnului am întrerupt şirul articlilor cu titlul de mai sus. In cei patru articoli, publicaţi cu acest titlu, am arătat că noi trebuie ca oameni şi ca popor român să ne sprijinim pe puterile noastre proprii, căci istrăinul nimic nu ne dă, nici sprijoană nu ne tinde. Prin urmare trebue să ne mărim puterea sau cu alte cuvinte, să ne întărim. Spre acest scop am arătat, că cu deosebire trei căi sunt, pe cari trebuie să mergem, să înaintăm; trei terene sunt, pe cari trebuie să muncim cu slrguinţă. Unul din aceste este terenul învăţăturii de carte, calea luminării. Să preţuim şcoala, să ne dăm copii la şcoală, ba mai mult, şi noi, oamenii mari să Învăţăm a scrie şi ceti şi apoi să cetim foi şi cărţi bane, ca să ne câştigăm Învăţături folositoare. Al doilea teren am arătat, că este terenul plugăritului. Trebuie să ne desăvârşim in lucrarea pământului, să ne ştim lucra mai bine moşia, ca să putem scoate din ea mai mult venit. Să ne prăsim vite mai bune, de soiu mai ales ca până aci. Pentru a ajunge aceasta, am spus, că trebuie să facem Însoţiri de plugărit, cum este Reuniunea agricolă din Siiu şi »Mugurul« din Ibsşfalău, apoi tovărăşii etc. Am arătat, cari sunt cele mai harnice din însoţirile noastre de acest fel şi am zis, că Începutul, pornirea pentru noue însoţiri, eu şi trebuie să o facă fruntaşii noştri dela Bate. Improspătându le aceste In mintea noastră, să luăm firul Întrerupt şi să vedem, care este al treilea teren de muncă. Al treilea teren este cel comercial, cel al negustoriei. Pe acest teren, puţin cultivat la noi, trebuie să ne aruncăm cu toată puterea. Şi aici avem să apucăm doue căi. Şi facem negoţ singuratici, să deschdem boltiţe pe sate şi să Intemeiăm aşanumite consumuri săteşti, prin Însoţiri aşanumite cooperative, sau cu alte cuvinte, Însoţiri de-ale mai multora, cari lucră (cooperează) împreună pe terenul negustoriei săteşti. Cu deosebire aceste Însoţiri sunt de mare Însemnătate pentru noi, luând In samă Împrejurările noastre. Şi aci să nu fiu rău Înţeles din capul locului. Să luăm bine In seamă, ce voim şi ce putem să facem. Puterile noastre nu sunt destul de tari, ca să ne avântăm deodată la bolţi mari, orăşăneşti sau la Însoţiri, cari să deschidă astfel de bolţi (prăvălii, dughene) mari, am putea zice »domneşti«, prin oraşe. Se intemeiaseră mai anii trecuţi In câteva locuri şi la noi de aceste şi nu Ie-a mers bine. Aproape toate aceste Însoţiri au trebuit să lichideze şi să-şi Închidă bolţile. Pricinile acestei neisbânde au fost diferite, dar să vedem că calea apucată n’a fost tocmai potrivită. Noue acum ne trebuie însoţiri pe sate, de cari am amintit mai sus, sau ca să ne folosim şi aci de pilde vii, avem lipsă de Însoţiri cum e »Societatea de consum şi valorizare« din Salva, din jurul Nâsâudului, şi de Însoţiri de felul cum să Întemeiază in jurul Oraviţei, In Banat. Despre acest fel de Însoţiri negustoreşti am dat ştire In foaia noastră şi vom vorbi In nnul viitor. Silvestru Moldovan. Sibiu, 15 Ianuarie n. Constituţia Bosniei. Ştiri sosite din Viana vestesc, că Bosniei să va da anul acesta constituţie. Va avea parlament, ca deputaţi aleşi. Parlamentul (dieta) să va întruni in Iunie. — O altă ştire vesteşte, că In fruntea Bosniei va fi numit un Ban, asemenea Banului din Croaţia. Proiectul lui Andrássy. Proiectul vestit al lui Andrássy pentru alegerile dictate, va veni nu preste mult în desbaterea comisiei dictate. Să afirmăm că comisia va face unele schimbări in el, intre altele va şterge alegătorii cu câte trei voturi şi vor rămânea numai cu pluralitate de câte 2 voturi. Şi crede, că min. Andrássy va primi schimbările. Conferenţa naţională. Foile ungureşti au publicat zilele trecute o ştire, luată nu ştim de unde, că Românii ar fi alezis de a ţinea conferenţa naţională, plănuită în faţa stărilor ce vor urma după primirea proiectului de alegere al lui Andrássy. Faţă de aceasta organul clubului deputaţilor noştri, »Lupta« din Budapesta vesteşte, că comisia ciobului, aleasă pentru conferenţă, face toate pregătirile pentru a să ţinea conferenţa la timpul potrivit şi a să Începe o luptă politică legală mai aprigă In sinul pogorului nostru. Dieta. Săptămâna viitoare işi va începe dieta şedinţele. După programul guvernului, mai întâi, să va discuta proiectul reformei (schimbării) dărilor, alcătuit de Wekerle. Proiectul nu e priincios în multe privinţe majorităţii cetăţenilor. Fiind el de mare însemnătate şi pentru noi, ca cetăţeni, ne vom ocupa cu proiectul şi cu disecţiile asupra lui. Mt. 1 Din România. — Retragerea priministrului Sturdza din politică. — Scrisoarea de abzicere. — Nou, primministru Ionel Brătianu. — Decretul* regal. — Biografii. — In zilele Naşterii Domnului s’a petrecut în România o mare şi Însemnată întâmplare politică, o schimbare de persoane dela cârma ţârii. Bătrânul primministru şi bărbat de stat D. Sturdza a abzis de postul său şi s’a retras de pe terenul politic, iar de primministru nou a fost numit Ioan I. C. Brătianu. Am amintit In un nr. de mai nainte, că dl Sturdza a plecat in streinătate, să-şi caute de sănătate Dânsul a mers la Paris, unde copleşit de boală şi de slăbiciunile bătrâneţei, şi-a Înaintat abzicerea la M. Sale regelui Carol Iată scrisoarea de abzicere a dnui Sturdza: Sire. Ajungând la adânci bătrâneţe, după o viaţă Întreagă consacrată timp de peste o j imitate de veac scumpei noastre patrii, am depăşit litația, pe care de mult mi-o hotărlsem pentru a mă retrage din activitatea publică şi simt că puterile nu’mi mai ajung pentru a purta mai departe sarcina grea pe care Maiestatea Voastră mi-aţi Incredinţat’o. In momentul de a mă retrage, exprim din adâncul inimei dorinţa, ca opera generaţiunei mele săvârşită sub Înalta conducerea a Maiestăţei Voastre, să fie continuată cu aceaşi tărie de convingere şi cu aceaşi abnegaţiune patriotică, care ne-a Însufleţit pe noi. Cât voi mai trăi nu voi Înceta să mă rog Atotputernicului, ca să ocrotească zilele Majestăţei Voastre şi a Intregei familii regale şi să binecuvinteze munca urmaşilor noştri. Mulţumesc Majestăţei Voastre pentru Încrederea ce mi-aţi arătat-o In cursul atâtor decenii, cât m aţi învrednicit a fi sfetnicul şi coolucrătorul Majestăţei Voastre.