Foaia poporului, 1910 (Anul 18, nr. 1-52)
1910-07-24 / nr. 28
Pa^ 2 FOAIA POPORULUI Nr 28 beşte de poporul „bun, blând" românesc. Cine-1 crede? Cine nu vede că astea sunt numai vorbe spuse’n vânt ca să astupe urechile lumei de afară, care nu pricepe ce se petrece în Ungaria noastră ? Cine e prostul şi mărginitul la mine să creadă că Tisza ne chiamă cu braţele deschise fiindcă o doreşte din toată inima sa? Vorbele rostite de Wekerle în faţa judecătoriei ne vor suna vecinie în urechi: am vrut să scap o moşie, să nu ajungă în mâni româneşti! .. Şi ce zici la asta tu, ţăran român, care ai crezut pentru o clipă că oameni străini de neamul tău sau cei vânduţi lor, o să aibă dragoste de tine şi o să te ridice din năcaz? Ce zici la astea tu, care ai primit 5 şi 10 şi 15 şi 20 de coroane, de te-ai dus ca la junghiere, apărându-te cu jandări, ca să nu ţi se întâmple nimic, când ai trecut cu capul plecat pe lângă fraţii tăi, oameni cinstiţi ? Nu simţeşti tu că au alergat după tine ca să te î mbete, să te momească cu bani, ca la urmă să-ţi scoată banii ăştia de zece şi de sute de ori pe nas? Pace şi bunăstare! Cine nu vrea pacea? Cine nu se simţeşte mulţămit când are bunăstarea în casă? Toţi o vrem. Toţi o dorim din tot sufletul nostru. Dar cum vreţi pace, domnilor, cari cârmuiţi ţara asta? Cum vreţi să vă credem şi să vă urmăm, când ne arătaţi prăpăstii atât de grozave între noi, când vă daţi arama pe faţă, mărturisind că vreţi să nu ne meargă bine, să nu avem moşii cinstite, ca să trăim ca români şi creştini ce suntem ? Puneţi în cântar, oameni buni, de o parte toate vorbele dulci, de o ademenire, spuse de miniştrii şi de alţi oameni în casa ţării şi de cealaltă parte declaraţii ca ale fostului ministru Wekerle. Unde e cumpăna mai grea? Nu se ridică vorbele frumoasă ca pleava bătută de vânt? Nu apasă desvâlirile ministrului ca multe măji metrice? Şi acum vreau să ne înveţe unii oameni cuminţi minune mare, că numai noi vedem greşit, că limba cântarului stă tocmai la mijloc. Şi noi simţim că e o greutate mult mai mare, care apasă greu de tot o parte în jos. Cine să mai creadă ? Spuneţi, oameni buni, cum să credem, când vedem limba cântarului cum atârnă într’o parte ? .... Vorbirea lui Tisza — nu plăteşte o ceapă. Asta e părerea la toţi oamenii, cari judecă fără părtinire. Ba s'au aflat chiar fi unguri, cari spun, că cele înşirate de Tisza sunt vorbe de clacă. Saşii, deşi au intrat în „ Partidul munciiadecă sunt cu guvernul, tot nu pot să zică, că se mulţumesc cu vorbiri ca a lui Tisza. Aceasta a declarat deputatul sas Neugeboren, fost redactor pănă acum la foaia săsască , Tageblattu din Sibiiu. De altcum, Bădicul Ion al nostru, se ocupă în scrisoarea lui de azi cu vorbirea lui Tisza, de aceea noi nu mai lungim vorba, ci îndrumăm pe cetitori a fi cu luare aminte la cele ce ne povesteşte bunul nostru bădic Ion. Din dietă. In urma vorbirii faimosului Tisza, nu mai încape îndoială, că trebuia ca să vorbească şi un deputat naţionalist, care să îi spună verde grofului, cât de făţarnic vorbeşte. Acest lucrua făcut înflăcăratul nostru deputat Dr. Ştefan C. Pop, care a ţinut o vorbire lungă şi frumoasă. Dl Pop a istorisit încă odată pe larg, cât de îndreptăţite sunt cererile noastre în această ţară. Doar noi nu cerem altceva, decât drepturi egale pentru fiecare cetăţean al patriei, fără nici o deosebire. Pe de altă parte a mai spus iubitul nostru conducător, că în ţara aceasta nu poate fi vorba de libertate, câtă vreme se întâmplă astfel de fărădelegi, ca cele de la alegerile trecute. Câte unii deputaţi unguri abia îşi mai puteau stăpâni năcazul, auzind pe dl Pop cum le spunea vorbele pe şleau. In şedinţele celelalte din decursul săptămânal au mai vorbit o seamă de corifei unguri. Răspunsul la Cuvântul de tron încă nu s’a votat. Vor mai trece încă câteva zile bune pănă atunci, deoarece deputaţii unguri au căpătat poftă multă de vorbă şi de ciartă. Unii dintre ei au început a ţinea vorbiri lungi, numai ca să mai trăgăneze lucrul. Prin aceasta partidele ungureşti, cari sunt contrare guvernului, voesc a mai face năcaz guvernamentalilor. Abia după ce se va fi votat acest răspuns, vor urma celelalte proiecte de legi: despre votarea cheltuielilor ţării, despre recrutarea ficierilor şi altele. Boicotarea mărfurilor de la străini. In numărul trecut am spus, că mai mulţi fruntaşi de-ai noştri, de prin acele părţi, unde străinii au luptat cu o neînchipuită ură contra noastră, au pornit un boicot (hotărîre de a nu mai cumpăra nimic dela ei) contra cîrcimarilor şi boltaşilor atât de răutăcioşi. Această faptă merită toată lauda. Dacă cineva trăieşte pe urma noastră a Românilor, şi nu s’a dat înapoi nici dela cele mai mîrşave apucături contra noastră la alegeri, atunci acela nu mai e vrednic ca Românul să-i deschidă uşa. Aşa trebue să facem cu toţii şi peste tot locul! De astfel de mijloace se folosesc şi alte popoară! Hotărâri de felul acesta şi o luptă frumoasă spre ajungerea acestui scop s’a început în mai multe comune de prin jurul Orăştiei. (După cum se ştie, toţi cârcimarii, boltaşii şi alte lighioane străine au lucrat pentru reuşita jidanului Farkaş şi contra iubitului nostru conducător-naţionalist Vlad). O persoană, ce cunoaşte bine starea lucrurilor în acele părţi, ne spune următoarele : Boicotul asupra străinilor, precum şi a vînduţilor continuă cu mare înverşunare, ca de pildă în comunele: Boiu, Foit şi Bobâlna, unde nici un băiat nu mai calcă pragul acestor rău-voitori ai noştri, cari au votat în contra noastră la alegerea trecută. Numai Ciumărenii tot merg la jidovul lor cel orb de un ochiu, bind vinarsul. Ruşine mai mare ca aceasta nu se poate pentru acei săteni. Până acum făceau oamenii clăci acelor vânduţi, secerându-le, săpându-le şi altele, azi nici pe bani nu mai voesc a le lucra. — Acum poate a se şterge pe buze şi săcuiul de primar (birău) din Feredeu Filip Găzdău, care îşi dă în coate cu toţi jidanii perciunaţi de prin Geoagiu. Nimenea nu-i mai face clacă, ba nici în biserică nu mai trebue suferit, atât pe el, cât şi pe toţi cari sunt de pănura lui. Feredenii ar face bine, a nu se mai duce nici la moara acestui săcuiu ca să-i macine, ci să ducă măcinişul la morile bisericii, prin ceea ce biserica ar avea folos. Tot aşa trebue să facă Ciumărenii, Geogenii, Bozăşenii, Rânghitenii, Mădenii, Homorodeni şi alţii, ferindu-se de toate leprele jidoveşti şi vînduţii de prin Geoagiu şi împrejurime. Dacă toate aceste sate nu vor mai merge în birturile duşmanilor noştri nemai cumpărând nimic dela ei, nu trece mult timp şi îi vedem luându-şi catrafusele din mijlocul nostru, unde au trăit atât timp şi sau îngrăşat de pe pielea noastră. Ii vedem plecând spre Palestina unul după celalalt! Poamele nu trebue vîndute la acei nemernici perciunaţi, azi-mâne vă vin atâţia agenţi jidani şi câţi traşi şi împinşi, colindându-vă satele, alungaţâ-i dela voi! Mergeţi şi cereţi sfaturi D-lui Todica, contabil la „Geogeana“ şi D-lui A Roşu, cassar, cari Vă dau lămuriri mai deaproape. Vă dau numele firmelor că unde trebue trimise poamele şi tot ce aveţi de vândut. Lăsaţi pe cei tăiaţi împrejur ca pe: Raisnăr, Ioasăla, Şloim- Şlătmăruţ şi pe toţi ca aceşti agenţi de a lui Farkaş. Aveţi atâtea bunuri că dacă a ţi şti cum să le folosiţi, a-ţi trage mari foloase, neasudând mult pentru ele. O luptă frumoasă, de a nu mai cumpăra de la străini, poartă dl Părinte Eftemie Costeşai din Boiu. Domnia sa a dat poporenilor săi toate îndrumările de lipsă în această privinţă. De aceea Jidanul cu perciuni Mari din comună îl pizmuieşte de moarte acum. Ba în săptămânile trecute au fost aduşi jendari în comună. Din această cauză în ziua de Sâmpetru era să se întâmple scandal în comună între jendari şi poporeni. Dar a intervenit dl Părinte Costescu şi astfel s’au mai domolit spiritele. Cunoaştem bine pe Părintele E. Costescu care-ş ştie chemarea sa, de preot vrednic. Dere D-zeu cât de mulţi preoţi să fie ca acesta, apoi putem zice că drumul ni-e deschis spre înaintare. Jidanul spurcat Manu a văzut şi vede mereu cât de rău a făcut! înainte de alegere îi vorbise Tonica Hoametii câte toate, numai să voteze cu iubitul nostru deputat, Dr. Aurel Vlad. Dar Jidanul i-a spus: că nici pentru întreg Boiul! Acum vie Farkas (jidanul ales deputat în cercul