Foaia poporului, 1910 (Anul 18, nr. 1-52)
1910-07-31 / nr. 29
Anul XVIII Duminecă, 18/31 Iulie 1910 Nr. 29 Prețul nouauteutusm ! Pe an an.............................. . 4 cor. 40 bani. Pe o jumătate de an...................2 cor. 20 bani. România, America fi alte țiri străine 11 cor. anual. Abonamentele se fac la „Tipografia Poporului", Sibiiu. Foaie politică. Apare în fiecare Duminecă. INSERATE: să primesc la biroul administraţiunii, (str. Măcelarilor nr. 12). Un şir petit prima dată 14 bani, a doua-oară 12 bani a treia-oară 10 bani. Fapte vrednice. Sunt câteva luni de zile, de când s’a început lupta şi pregătirile pentru alegerile dietale. De atunci încoace toate foile noastre s’au ocupat mai numai da aceste lucruri. Cauza e însă uşor de înţeles. Doar alegerile de deputaţi în casa ţării sunt unul dintre cele mai de valoare drepturi, pe cari le are un cetăţean într’o ţară. Fiind acum trecuţi peste aceste lupte ale alegerilor, aflăm cu cale, să ne uităm puţin împrejur, să vedem ce se mai face şi se mai lucră la noi Românii în celelalte direcţiuni, ca de pildă: pentru şcoale, pentru biserică, industrie, comerciu şi altele. Astfel cugetând, ne vom opri de astădată, ca să vedem cum se lucră la băncile noastre (de cari avem peste 200) şi de ce gânduri sunt conduşi oamenii, cari stau în fruntea acestor institute ? Nu ştim, dacă toţi cetitorii acestei foi vor fi aflat, că băncile noastre mai de samă s au adunat acum vreo doi ani şi au înfiinţat o însoţire a băncilor cu numele „Solidaritatea“. Scopul acestei însoţiri este, ca băncile, ce fac parte din ea, să aibă o legătură mai strânsă întreolaltă. Pe de altă parte unii fruntaşi de-ai noştri, cari stau la conducerea băncilor, au văzut că a sosit timpul, ca aceste institute se mai facă, se mai pună la cale şi alte lucruri, iar nu numai să dea bani împrumut pe lângă curenţi mulţi sau pe lângă pământ în valoare de trei ori atâta cât face împrumutul cerut. Intre astfel de împrejurări s-a înfiinţat „Solidaritatea“ acum doi ani trecuţi. Membri ai acestei însoţiri a băncilor sunt azi peste 200 dintre institutele noastre de bani. Mai zilele trecute „Solidaritatea“ şi-a ţinut în Braşov a doua adunare generală, la care au luat parte representanţii celor mai de frunte bănci ale noastre. In această adunare s-au desbătut lucruri de mare valoare pentru noi Românii. Şi anume: s’a hotărât înfiinţarea unei bănci româneşti de asigurare — o astfel de bancă noi încă nu avem — cu un capital de un milion de coroane ; s’a mai hotărât apoi, ca băncile noastre să sprijinească şi înfiinţeze însoţiri pentru producere şi cumpărarea de mărfuri şi însoţiri pentru valorizarea (vinderea cu preţuri bune) a produselor agricole ale ţăranului nostru. Iar a treia plănuire este înfiinţarea unui birou de informaţiune, care să stea în serviciul băncilor şi a celorlalte întreprinderi comerciale româneşti, dându-le toate informaţiile şi desluşirile de lipsă. Ducerea la îndeplinire a acestor trei lucruri este de mare însămnătate. Sunt însă şi unii, cari se îndoiesc asupra bunei reuşite. In faţa acestor stări de lucruri iată ce scrie „Revista Economică“ — foaia băncilor noastre — în numărul de la 24 iulie 1910: „Se susţine că ultima adunare generală a Solidarităţii“ — prin alcătuirile ce a hotărât să pună la cale — este un moment de mare însemnătate în viaţa economică a poporului nostru. Recunoaştem şi noi, dar ne permitem a adauge, că numai atunci, dacă va succede ca alcătuirile plănuite să se întrupeze în mod corespunzător și folositor scopurilor înalte economice, ce se au în vedere. Cu alte cuvinte dacă va succede, ca banca de asigurare să devină institut de folos obştesc, ce se așteaptă, dacă prin organizarea economică a poporului nostru pe baza principiului (sistemului) de însoţire se va îndrepta întreaga noastră activitate şi dacă biroul de informaţune va aduce foloase reale şi binesimţite creditului şi întreprinderilor româneşti. „întrebarea deci este: succede-va sau ba, ca alcătuirile plănuite să se întrupeze în conglăsuire şi să servească cu adevărat scopurile economice, ce se urmăresc? Dacă va succede, viaţa noastra economică va face un pas înainte în desvoltarea şi întărirea ei, iar dacă nu, ne vom alege nu numai cu un lucru zădărnicit, dar totodată — şi aci va fi adevăratul neajuns — cu o dovadă tristă a neputinţei noastre de alcătuire“. Iar după înşirarea cuvintelor de mai sus, ce sunt adresate acelora, cari s’au nu fac nimic nici odată, sau că le place să se zădărnicească lucrurile bune, numita foaie a băncilor scrie într’alt loc în acelaş număr: „Mărturisim acum cu toată hotărârea, că direcţiunea „Solidarităţii“ şi-a dat bine samă de răspunderea cea mare, ce a luat-o asupră şi, prin aceea că a provocat hotărârile relativ la cele trei alcătuiri, amintite mai sus. Ea a înţeles, că nu e de demnitatea instituţiunii, ce o reprezintă, a provoca nişte hotărâri, cari să poată rămânea litere moarte Şi ea ştie că nouă nu ne e permis a face numai încercări, ci hotărârile noastre trebuiesc prefăcute în fapte temeinice şi durabile. Tocmai de aceea propunerile sale şi le-a făcut numai după lungi şi amănunţite studii şi desbateri şi numai după ce s’a convins că condiţiunile economice şi financiare pentru întruparea instituţiunilor proiectate există şi că deci acestea se pot realiza. „Conducerea lucrărilor de alcătuire o vor avea desigur bărbaţi, designaţi de direcţiunea „Solidarităţii“ şi adecă astfel de bărbaţi, cari sunt convinşi de putinţa şi succesul lucrărilor ce se plănuesc.“ Cetind aceste rânduri din urmă nu mai avem motiv a ne îndoi câtuşi de puţin asupra reuşitei celor trei planuri de mai sus.In numerii viitori, la o ocazie binevenită, ne vom ocupa mai deaproape cu fiecare din aceste trei instituţii, ce sunt în pregătire.) * Ca o mărturie cât de folositoare şi de arzătoare pentru poporul nostru, sunt însoţirile pentru promovarea producţiunii şi valorizarea produselor agricole — însoţiri amintite mai sus — vom arăta un exemplu. E vorba de o însoţire, ce s-a înfiinţat acum doi ani în Elisabetopole şi care poartă numele „Mugurul“. Frumosul spor, ce l'a făcut această însoţire a îndemnat tot „Revista Economică“ a se ocupa mai de aproape de această afacere, care urmăreşte nobilul scop: ridicarea noastră de sub jugul străinilor. Iată cum scrie foaia băncilor, „Revista Economică“, de la 7 Iulie n. c., despre însoţirea „Mugurul“ din Bilisabetopole: „Spre ţânta aceasta — adecă ridicarea noastră de sub jugul străinilor — nizuieşte „Mugurul“ mai ales pe două căi: deoparte din promovarea producţiunii (sprijinirea de a produce mărfuri ieftine) în sânul poporului ţăran, punând la dispoziţia acestuia, cu preţuri moderate: altoi de viţe de vie, sămânţuri etc. etc., iar de altă parte prin valorizarea productelor agricole (sprijinirea de a vinde bine bucatele şi alte mărfuri de tot felul ale ţăranului, cu preţuri avantagioase şi fără multe alergături, răpitoare de timp pentru ţărani, traşi până acum adeseori pe sfoară de număroşii speculanţi stâini, cari întreeră vara şi toamna satele noastre. „Astfel vedem din raportul direcţiunii că în anul trecut „Mugurul“ a valorizat între membrii săi şi nemembrii, cu preţuri moderate, 200.000 de altoi de viţă de vie de cl. I şi 100.000 altoi cl. II, dintre cari 160.000 de altoi au fost producţiune proprie din şcoala plantată în 1909. In anul curent se aşteaptă din aceasta şcoală, a căreia stare a fost urcată la 750,000 altoi — o recoltă de 300,000 de altoi cl. I. şi 200,000 de altoi cl. II. Câştigate fiind ca muşterii ale „Mugurului" cele mai puternice comune în ale vieritului din jurul Alba-Iuliei, a Sebeşului săsesc şi Orăştiei, însoţirea sperează a putea desface în ţinuturile acestea cu timpul mai multe milioane de altoi. „Dar şi pe căi neumblate până acum de Români, a avut anul trecut „Mugurul“ un bun succes, primind şi efectuind lifcrări de nutreţ pentru etar, prin ceea ce a fost