Foaia poporului, 1911 (Anul 19, nr. 1-52)

1911-11-26 / nr. 46

FOAIA POPORULUI Nr. 45 Pag. 2 Pregătiri pentru legea electorală cea nouă. Slujbaşii însărcinaţi cu lucrările recenzământului (numărătoarii) au isprăvit o parte din lucrarea lor, care se face mai ales în vederea legii electorale celei nouă. Ei au aflat, că în Ungaria sunt patru milioane de oameni trecuţi de 24 de ani, cari adecă ar trebui să aibă drept de vot, dacă acesta ar fi universal. Vor mai trece însă încă vre-o 5—6 luni, pănă să socotească, cari din aceştia sunt Români, Slovaci, Maghiari, apoi care ştiu carte, care câtă dare plăteşte, în cari părţi ale Ungariei sunt naţionalităţile nemaghiare în majoritate (mai mulţi decât cei de naţionalitate maghiară) şi alte multe mărunţişuri de acestea. Pentru ca toţi miniştri, cari se gândesc la schimbarea legii electorate, se gândesc cu gând negru faţă de noi, cum ne-ar putea adecă nedreptăţi şi cu legea aceasta. Politica externă (din afară) a monarhiei noastre. Intr’o şedinţă trecută a dietei din Budapesta, prim-ministrul Khuen Hedervary a fost interpelat (întrebat) despre politica de externe a monarhiei noastre faţă de războiul italo-turc. Cu puţin timp mai înainte se făcuse o astfel de interpelare şi în Reichsrathuil (dieta) din Viena. Hedervary a declarat, că politica monarhiei noastre a urmărit înainte de toate ţînta de a localiza (opri într’un singur loc, adecă în Tripolitania) războiul. Guvernul Italiei, întrebat în privinţa aceasta, a răspuns liniştitor, spunând că nu vrea să ducă războiul şi în Turcia europeană, aşa că la ţărmurii Mării Ionice şi Adriatice nu va face nimic. După interpelaţia (întrebarea) aceasta au venit ştirile despre mişcarea flotei italiene în Marea Egeică. Un alt deputat a făcut o nouă interpelare, la care primministrul n’a răspuns încă. Fraţii din Austria pentru noi. Deputatul român bucovinean, dl Dr. Teofil Simionovici, a făcut ziarului „Românul" nişte declaraţiuni îmbucurătoare. El a spus între altele, că groaza partidelor maghiare de votul universal a avut drept urmare o împăcare oarecare între partide austriace, ceea ce va face, ca şi partidul naţionalităţilor din Ungaria să lupte mai cu bărbăţie. Când se vor desbate proiectele militare în Reichsrathul (dieta) austriac, se va desbate şi chestiunea ungară şi îndeosebi asuprirea popoarelor nemaghiare din Ungaria. Atunci îşi vor spune cuvântul şi deputaţii români din Bucovina întru apărarea fraţilor lor din Ungaria. Cele spuse de fratele Bucovinean sunt o îmbărbătare pentru noi în lupta noastră naţională, care trebuie să fie încununată de izbândă. Lupta în comitate. La alegerea de membri pentru congregaţiunea comitatului Timiş în cercul Murani au reuşit anul trecut lista noastră naţională cu trei membri români. Administraţia a găsit nod în papură şi a nimicit alegerea. La 1 Noemvrie s’a făcut alegere nouă, reuşind de data aceasta numai doi Români. Cauza a fost purtarea neromânească a alegătorilor din Bencecul român, cari au votat lista oficială, pe care eră şi prim-pretorul din Vinga, Nagy Gyula. După cele păţite acum, şi cel mai orb dintre Români s’a putut convinge, că nici funcţionarii administrativi români (notari, pretori ş. a.) nu sunt buni de membri în Congregaţiunile comitatense, căci le sunt legate mânile, necum să fie bun un străin de limbă şi de lege. De vină nu pot fi, decât unii fruntaşi de-ai noştri, slabi de înger sau cari umblă după interesele lor personale. Poporul nostru e însă destul de cuminte, ca să ştie, ce trebuie să facă, şi mai bine aleagă un ţăran vrednic decât pe unul, care mănâncă cireşe cu străinii. Lupta naţională a Germanilor din Ungaria-de meazăzi. De la bravii Şvabi din Bănat şi Bacica (între Tisa şi Ekinore) avem iară ştiri frumoase despre lupta lor naţională de redeşteptare. Partidul poporal german avea să ţină în Neusatz (Novisad, Újvidék) o mare adunare poporală. Mai ales comunele din Bacica se pregătiau să trimită un mare număr de alegători germani. Dar administraţia a tot amânat să ieie spre ştiinţă ţinerea adunării, aşa că convocatorii ei au trebuit să înştiinţeze pe cei chemaţi, că adunarea se amână pentru o altă zi. S’a amânat, dar se va ţinea, căci Germanii de-acolo nu mai vreau să se lase batjocoriţi. O biruinţă frumoasă au câştigat Germanii din Liebling contra maghiarizării dobitoceşti a numelui comunei lor, care avea să fie numită cu numele pocit Kedvencz. Ei au protestat pănă la împăratul. Şi nu de mult a sosit poruncă de pe ministrul de interne, ca numele cel vechiu Liebling să rămână şi pe mai departe. De ţinuta bărbăteasca a Gehmanilor au profitat şi Sârbii din Carlovia şi Românii din Gavojdia şi Valea Maiu, căci nici numele acestor comune nu eertat să se maghiarizeze. Pentru ,reşteaptă-te Române“. Anul trecut, în luna lui Maiu, membri romiâni naţionalişti din congregaţiunea comitatului Făgăraş, stând sub impresiunea diăcelului de la Mărgineni, unde a curs sânge românesc, au atacat cu tărie administraţia dujmană nouă. Faţă de încercările celor ce conduceau adunarea, Românii au hotărît să părăsească sala de şedinţe şi la ieşire au cântat imnul redeşteptării noastre Deşteaptate Române. Procurorul a ridicat din cauza aceasta acuză de „agitaţie contra naţionalităţii maghiare" contra d-lor Dr. N. Şerban, deputat, Dr. T. Popescu, advocat, şi contra părintelui protopop N. Berzéd şi a preoţilor Al. Şerban, M. Brumboiu, G. Vasu, I. Fulicea şi Tr. Dragomir. Pertractarea s’a ţinut la 3 Noemvrien, în faţa tribunalului din Braşov. Procurorul şi cu martorii, cari erau slujbaşi de-ai comitatului, au încercat cu tot dinadinsul să arete, că Românii de-aceea au cântat Deşteaptă-te Române, ca să agite contra Maghiarilor. Ca şi cum noi ne-am plânge de poporul maghiar, destul de năcăjit şi el, pentru nedreptăţile, ce ni se fac mereu. Apărătorii au arătat, că Românii au cântat ca să protesteze contra nedreptăţilor şi fărădelegilor, pe cari le săvârşeşte guvernul şi slujbaşii lui administrativi împotriva poporului nostru. Toate au fost însă în zadar, căci tribunalul a condamnat pe dl deputat Dr. Şerban la 2 luni închisoare de stat şi 200 cor., iar pe d-nii Dr. T. Popescu, preoţii Al. Şerban, Moise Brumboiu, G. Vasu şi I. Fulicea la câte o lună închisoare de stat şi 100 cor. Părintele protopop N. Borzea şi părintele Dragomir au fost achitaţi (declaraţi nevinovaţi) din lipsă de dovezi. Toţi acuzaţii s’au purtat foarte brav, iar părintele Dragomir (păr. prot. Borzea fiind bolnav, n’a putut veni la judecată) a spus, că, fiind mişcat foarte mult de protestul frumos al Românilor din sala comitatului, i s’a oprit graiul, altminteri ar fi cântat şi el. Apărători au fost d-nii I. Lengheru şi Dr. Victor Pagubă. Ei au făcut recurs. Tot în ziua aceea a mai avut dl Dr. Şerban un proces, tot pentru Deşteaptă-te Rontâne, din cauză, că ar fi pus pe nişte lăutari să i-l cânte în Porumbacul-de-jos. Lipsind dovezile, procurorul şi-a retras acuza. Contele Tisza în România Gazetele din Bucureşti au adus ştirea, că Tisza, dujmanul de moarte al drepturilor tuturor popoarelor, dar mai ales dujmanul nostru, vrea să meargă în România, ca să îndemne în câteva conferenţe pe Românii de-acolo la o unire între Români şi Maghiari. Ca să vadă cetitorii noştri, cum gândesc fraţii din Ţară despre acest plan, lăsăm să urmeze cele scrise de gazeta Minerva din Bucureşti cu data de 5 Noemvrie anul curent. Iată ce zice: „Contele Tisza, ca oricare străin călător poate călători şi prin România, dacă arată la frontieră (graniţă) formalităţile (hârtiile) obişnuite. Dar acest personaj ungar nu voeşte să vină la noi ca un simplu călător, ci doreşte să ţină un şir de conferinţe în care să susţină ideea că ar fi bine ca între Români şi Unguri să se urmeze o politică de interes comun (înţelegere laolaltă). El, nu vizita în sine a contelui Tisza tulbură lumea de la noi, ci scopul acestei vizite. Dacă ar fi vorba de un învăţat ungur, care să ţină conferinţe la noi, fie chiar despre politică, faptul n’ar prezentă prea mult interes. Dar contele Tisza nu se poate desbraca de calitatea pe care o are în Ungaria. Omul acesta a fost pănă mai eri, un duşman declarat şi înverşunat al Românilor de sub sceptrul Ungariei. Alături cu alţi şovinişti unguri, contele Tisza a luat şi a făcut cele mai îndrăcite măsuri contra Românilor din Ungaria. In timpul din urmă, din motive politice, contele Tisza s’a despărţit de vechii săi tovarăşi, dar ca sprijinitor al guvernului de acum, n’a încetat să îndemne la măsuri menite să izbească în sentimentele şi interesele Românilor de preste munţi. Ca să ajungă mai repede la scopul de a desnaţionaliza pe acei Români, contele Tisza a recurs şi la mijloacele neertate ale învrăjbirei şi corupţiei (cumpărării sufletelor). Căci noi nu putem uita cum contele Tisza a tras de pe calea cea dreaptă pe părintele Mangra şi alţi câţiva Români. Lucrând astfel, Tisza n’a făcut decât să scoată din rândurile oamenilor pe părintele Mangra. Scopul de a înfrânge unitatea culturală şi naţională a Românilor din Ungaria nu ’şi l-a putut ajunge contele Tisza. Şi pentru că n’a reuşit pe calea aceea, acum cearcă cu alte mijloace. Acest duşman al neamului nostru caută să-şi câştige trecere în România, unde voeşte ca prin conferinţe să convingă lumea românească dela noi, că Ungurii nu sunt aşa cum îi cunoaştem şi cum îi cunoaşte toată Europa, că Românii din Ungaria ar ajunge la o stare mai bună dacă ar lucra în înțelegere comună cu Ungurii.