Foaia poporului, 1912 (Anul 20, nr. 3-51)

1912-01-28 / nr. 3

Pag. 2 mai avem, guvernele dujmane nouă vor ve­dea, ca au în faţa lor o naţiune întreagă şi atunci nu vor mai Îndrasni să-şi mai batii joc de noi, nici nu vor mai cuteza să se împotrivească dreptăţii, la care putem a­­jtunge mânai prin votul universal, egal, se­cret, cu volute după comune grupate in Cercuri cu un tuttru­it egal de alegători. Deşteaptă-te Române! Imnul nostru naţional, înflăcăritorul şi mângăitoru! no­stru în zile de luptă şi ’u­ zile de năcaz, nu este Împotriva legilor patriei noastre. Aşa a hotărît însăşi Curtea de Cassaţie (Curia) din Budapesta, lată cum: Vredni­cul preot din Sârmei şi 21 alegători ro­mâni din acest sat fuseseră daţi în jude­cată­­pentru ca, în 1910 cu prilejul alegeri­lor generale, ducându-se la Dicio-San-Mar­­ti­n­, spre a vota pentru candidatul român, au cântat „Deşteaptă-te Române“. Tribunalul din Elisabetopole — înain­tea căruia fuseseră trimişi de procuror sub acuzaţiunea de agitaţie contra Statului ma­ghiar — i-a achitat (declarat de nevinovaţi) pe toţi. Sentinţa a fost motivată prin a­­ceea, că nu există text de lege ori ordo­nanţă ministerială care săi oprească un cân­tec naţional. Procurorul a făcut recurs, dar Curtea de apel (Tabla) din Murăş-Oşorheiu, a întărit sentinţa primei judecătorii. Atunci a făcut recurs la Curtea­­de Cas­saţie din Budapesta. Dar şi Curtea l-a respins pe procuror, aşa că Românii no­ştri au rămas achitaţi. Prin urmare, De­­şteaptă-te române mi e oprit.­­ Din dietă, isprăvii­ri mari nu se fac acum în dietă. Partidul justhcist, întovără­şit cu cel kossuthist, nu­ fac deocamdată­­ obstrucţie (gălăgie în dietă), dar au ţinut­­ o adunare, în care au h­otărît, că îm­dată ce­­ va veni guvernul cu legea despre refor­mele militare, să, înceapă de nou cu ob­strucţia, aşa că iară se va perde timpul în zadar. Aehrenthal pe ducă. Tot mai multe , sunt vocile, cari spun, că zilele lui Aehren­­thal, ‘ministrul de externe, s­uu­t numărate şi el va trebui să plece. Numai gazetele jidano-maghiare mai îndrăznesc să-i ia apă­rarea şi să tagăduească plecarea lui. Asta o fac, pentru că Aehrenthal a fost totdea­una prietenul şi sprijinitorul asupritorilor noştri din Pesta, prin urmare du­şm­anul­­ naţionalităţilor. Dl Tache Ionescu şi Românii afară de România. O gazetă din Cernăuţi (Bu-­­ covina) a întrebat pe dl Tache Ionescu, că­ ;­petenia partidului conservator-democrat din România, ce crede dânsul despre starea Ro-­­ mânilor, cari trăiesc afară de România ? Iată ce a răspuns: Părerea mea asupra mişcă­­rei naţionale şi culturale a Românilor de dincolo de hotarele regatului, este în­dea­­juns cunoscute. Eu cred că e în interesul ţărilor locuite de Români, ca mişcarea li­tt­eră a­­poporului nostru — în chestia na­ţională bineînţeles — să nu fie stingherită. ■Numai astfel, dânşii vor fi elementele ce­tăţeneşti bune ale ţărilor respective. Din această cauză eu nu găsesc lucru cu minte deznaţionalizarea forţată a unui popor. Românilor bucovineni urez mai multă unire. tarea să nu se facă anul acesta în Martie, ca de obicei şi, ci mai târziu. In felul acesta vreau să silească partidele din dietă, mai ales pe Justicişti, cari fac obstrucţie (îm­­­pedecare) la proiectul de lege militară, să fie pe pace. Aşa dară pentru certele domneşti din Budapesta, dar mai ales pentru cererea ne­bună de-a maghiariza împărăteasca armată, sâ sufere tot poporul! Căci tinerii, cari au să vină la recrutare acum în primăvara, s’au pregătit pentru aceasta. Amânându-se re­crutarea până la anul, ei vor rămânea în­curcaţi, dar vor suferi mai ales soldaţii, cari îşi fac acum­ serviciul militar şi sunt pe isprăvite, căci ei trebuie să servea­scă mai departe preste cei trei ani, la caz că nu s’ar putea face, asentările până la toamnă, — neputând rămânea armata fără numărul h­otărît de soldaţi. Aici se poate vedea din nou păcatul săvârşit de cei ce şi-au dat votul pentru străini şi înstrăinaţi. Numai cât durere, că sufere şi cei nevinovaţi. Achitarea ucigaşilor lui Achim. Ce­titorii noştri ştiu, că hotărîrea de achitare a nemeşilor Zsilinsky, cari au omorît pe deputatul ţărănesc, pe Slovacul Achim, a fost cassată (ştearsă) de Curtea de cassaţie (curia) din Budapesta, care a hotărît, ca ei să fie judecaţi înc’odată de Curtea cu juraţi, dar acum cea din Budapesta. Dar şi curtea aceasta i-a achitat, cu toate că s’a dovedit, că Zsilinsky, înainte de omor, au spus, că acum are să se hotărască, cine sa mai trăească, ei, ori Achim. Aşa dară ei au plecat cu gândul de omor la Achim. Şi cu toate acestea ... Pentru naţionalităţi. In Paris s’a în­fiinţat un fel de comitet, care şi-a pus de gând să ajutore toate naţionalităţile de pe pământ în desvoltarea lor culturală mai ales. De­sigur, ca cele,mai interesante studii le va putea face la noi în Ungaria. Croaţia mare. Partidul croat numit al dreptului a ţinut în Agram o confe­­renţă, la care au luat parte 50 de repre­zentanţi din Croaţia, Slavonia, Bosnia, Her­­ţegovina şi Dalmaţia. Intr’o telegramă tri­misă împăratului 11 asigură de credinţa poporului croat arătându-şi totodată nă­dejdea, că Maiestatea Sa va împreună ţă­rile croate (cele înşirate mai sus) într’un singur stat (cum e Ungaria) şi va întări autonomia croată. Apoi au desl­­init (vor­bit) căile şi felul, prin care s’ar putea în­făptui mai curând neatârnarea Croaţiei, ca să scape de jugul legăturii cu Ungaria. Precum vedem, pretutindeni năzuinţa de-a rupe legătura cu guvernele nedrepte din Budapesta. ____ | Amânarea recrutării (asentării) în Ungaria. Din cauza încurcăturilor din I­ndivta din Budapesta, s’a hotărit, ca recru- t FOAIA POPORULUI Armata română. ~ (iazeta germană din Viena, Gross- Oesterreich (Austria mare), din care am dat mai de multe ori articole, căci e o prietenă a Românilor şi duşmană a asu­pritorilor lor, publică o lucrare mai mare­­ despre armatele statelor din partea de mea­­zăzi a­­monarhiei noastre. In lucrarea acea­sta vorbeşte cu multă laudă şi despre ar­mata română. Aducem şi la cunoştinţa ce­titorilor noştri o parte din cele scrise de Gross-Oesterreich, odată pentru că orice laudă asupra fraţilor noştri din regatul României se restrânge şi asupra noastră, apoi şi din pricină, că România e socotită " Ni. " ca fiind o aliată a monarhiei noastre şi a Triplei­ Alianţe în caz de războiu cu Rusia. Ce priveşte alianţa aceasta, fruntaşii din România o spun verde, că pentru că ar­mata română să poată luptă cu tot focul vitejesc al Românului alăturea de cea au­­stro-ungară, trebuie să se schimbe cât mai curând purtarea guvernelor din Budapesta faţă de cele preste trei milioane de Ro­mâni din Transilvania şi Ungaria. Şi se va schimbă, numai noi Românii de-aici Să nu fim tândare. Iată ce zice Gross-Oesterreich: Regatul acesta (adecă România) a fă­cut sub domnia fericită a regelui Carol progrese mari în toate privinţele. Acum de curând şi-a mărit din nou armata, având acum cinci corpuri de armată, fiecare corp două diviziuni, fiecare diviziune două bri­găzi, fiecare brigadă două regimente de infanterie, de fiecare divizie încă un bata­lion de vânători, cu totul 40 regimente de infanterie şi 10 de vânători, cari au 130 mii de soldaţi. Fiecare diviziune mai are 3 escadroane de cavalerie, 1 brigadă de artilerie de câmp fiecare de două regimente, fiecare regiment ,cu 12 baterii de câte 4 tunuri, cu totul 48 de tunuri, apoi o companie de pioniri şi tren. Din şase regimente de pioniri, fiecare de câte 4 escadroane se formează o divi­ziune de cavalerie, care are şi câte o divi­ziun­e de artilerie călăreaţă. Pentru cetăţile din jurul Bucureştilor şi Focşanilor e câte un regiment de arti­lerie de cetate. Trupe tehnice sunt, afară de pionirii de câmp amintiţi deja, un batalion de pio­­niri de cetate, 1 batalion de căi ferate şi unul de pontoane, fiecare de câte 4 com­panii, 4 companii de telegraf, 1 companie I de a­eronauţi (cu a­eroplane) şi o companie pentru poşta cu porumbi. In caz de războiu, armata română e,­­ fără a socoti reservele, de două sute de mii infanterişti, 20 de mii călăreţi şi 560 tunuri. Cu reserve e preste trei sute de mii. Interesul deosebit, pe care-l arată Re­gele armatei şi ţinuta ei glorioasă în răz­boiul contra Turcilor (1877/78) îi asigură o înare valoare în războiu. De aceea ar­mata română e un factor însemnat în po­litica Europei de mijloc şi e ca tovarăşe tot aşa de preţioasă, precum e de temută ca duşmană. Dela „Asociaţiuine“. (Sfârşit.) 4. Cu ocazia prelegerilor poporale să se înfiinţeze agenturi şi biblioteci poporale, cari vor primi gratuit toate pu­blicaţiunile „Asociaţiunii“. Tot cu ocazia prelegerilor poporale, conferenţiarii să facă propagandă între po­por pentru a se înscrie membri ajutători (cu taxa de 2 cor.) la Asociaţiune, spunân­­du-le, că în schimbul taxei de 2 cor. vor primi 10 broşuri şi şi un Calendar în fie­care an. 5. Toate prelegerile să se ţină sub conducerea unui delegat al comitetelor cer­­cuale. Membrii comitetelor cercuale să-şi împartă conducerea şi prezidenţia prele­gerilor, ca toţi să lucreze deopotrivă la reuşita acestora, să se facă propagandă, ca la prelegeri să ia parte şi poporul din comunele învecinate. 6. Comitetele cereuale să compună în luna Ianuarie 1912, lista prelegerilor,.

Next