Foaia poporului, 1913 (Anul 21, nr. 1-52)

1913-10-26 / nr. 42

. Cu trei luni închisoare e­i a fost pe­depsit vrednicul părinte Octavian German din Hădărău,, pentru că înainte de marea a­­dunare de la Alba-Iulia ar fi ţinut o cuvân­tare credincioşilor săi, prin care îi îndem­nă, ca să meargă cât mai mulţi la Alba- Iulia. Prin această cuvântare „a agitat“ contra „ideii“. De aceea a fost târît îna­intea tribunalului din Turda,,­­are l’a pe­depsit cu trei luni temniţă şi purtarea spe­­selor procesuale. Contra sentinţei s’a re­­curat. Liga culturală din Bucureşti plănu­­eşte ţinerea mai multor conferinţe, în cari se va vorbi despre persecuţiile Românilor din Transilvania şi Ungaria. Prima confe­rinţă se ţine Vineri acum,, în 11/24 oc­­tomvrie în sala Ateneului Român. Ne bucurăm de interesul,, ce-i­­arată faţă de noi Liga Culturală. Acest interes ne dă tărie şi putere, în lupta ce-o purtăm! Maghiarii şi trupa teatrală Anto­­nescu. După cum am mai scris în foaia noa­stră, dl Victor Antonescu din Bucureşti a primit permisiune dela guvernul ungar,, ca să poată da reprezentaţii teatrale cu o tru­pă românească, prin ţinuturile româneşti dela noi. Această concesiune a guvernului a neliniştit de grabă pe o seamă de şovi­­nişti maghiari. Mai zilele trecute foile un­gureşti, în frunte cu „Pesti Hirlap“, erau pline de articole, prin cari strigau guver­nului, ca să oprească­­trupa românească, fiindcă, în urma igrelei stări economice tea­trul unguresc şi aşa stă rău, nefiind bine cercetat, ba prin părţile locuite de naţiona­lităţi aproape de loc,­­ pe ceealaltă parte, prin concesiunea asta „se atacă ideia de stat maghiar“. In urma acestui alarm, dat în „Pesti Hirlap“, toate foile ungureşti au început ,a cere oprirea teatraliştilor români, iar dacă guvernul nu ar vrea să o facă, a­­tunci să se ceară aceasta în adunările de toamnă ale comitatelor. Iată cât de de­parte merge ura şoviniştilor contra noastră ! Şi nu s’a aflat nimenea dintre Ma­ghiari, care să recunoască pe faţă şi să scrie în acele foi, că aşa ceva ar fi o nouă nedreptate contra noastră. Numai deputa­tul Braşovului, fostul secretar de stat Ste­re­ni,, s’a pus­ şi a scris în foaia ungurească „Brassai Lapok“ din Braşov, Că n’ar fi cu­viincios a se opri trupa românească. De­putatul Stereni zice, între altele: „Fiecare naţionalitate are dreptul la cultura sa pro­prie, iar dacă guvernul a permis reprezen­­taţiuni româneşti, el prin asta a delăturat numai o nedreptate, ce a fost până acum, şi care a răpit concetăţenilor noştri cu „buze româneşti“, ca să caute în limba lor proprie plăcerea sufletească, pe care le-o dă teatrul. Că această concesiune s’a dat unei trupe­­străine, — în cazul de faţă uneia din România, — eu nu găsesc într’adevăr nimic rău. S’au dat doar astfel de conce­siuni cu orice prilej şi la societăţi fran­ceze, germane şi italiene. Prin urmare, ce deosebire este în faptul, că acum primeşte o astfel de concesiune o trupă din Româ­nia? Eu am fost la timpul său de părerea aceea, ca în teatrul din Braşov, care se zi­deşte acum, să se permită şi reprezentaţii româneşti.­­Cetitorii îşi vor aduce aminte, că Ungurii şi Saşii de-acolo au fost contra unei astfel de propuneri, făcută de Ro­mâni. Redacţia F. P.). Fiind părtinitorul unei înţelegeri cinstite între Români şi Ma­ghiari, aş regretă mult, dacă s’ar adeveri ştirea, ca să se oprească reprezentaţiile trupei româneşti. Prin asta numai am da nouă dovezi în lumea mare, că noi nu i sufe­­rim pe nimenea. Şi urmarea ar fi sporirea numărului duşmanilor noştri, de care avem destui şi acum.“ Iată glasul unui corb alb. Un fost se­cretar de stat (în ministerul de comerciu sub Koşut), şi de prezent deputat al Bra­şovului îndrăsneşte să recunoască şi spună adevărul. Dar ce folos!? Ziarele şoviniste vor continuă şi mai departe cu scrisul lor murdar. România îşi înmulţeşte armata. Din Bucureşti se vesteşte, că în ministerul de războiu se lucră la un nou plan al ar­matei. E vorba de întărirea cavaleriei (că­lăreţii, ca la noi husarii) şi a artileriei (tu­narii). S’au studiat cele mai moderne me­tode în Germania şi Franţa, avându-se în vedere şi experienţele dela manevrele ro­mâne, apoi de pe timpul mobilizării şi pornirea în Bulgaria. — Deasemenea s’au comandat mai multe corăbii de războiu. Vitejia unui ofiţer dela honvezi în Sibiiu. La artileria (tunarii) honvezilor din Sibiiu se află un locotenent (obărlaim­ant) cu numele Schröder, aruncat aici, după cum suntem informaţi, de prin Galiţia. Acesta, într’una din zilele trecute, eră cu feciorii afară pe câmpul de exerciţii. In Sibiiul no­stru, har Domnului, avem încă libertatea a merge la preumblare pe unde vrem. (Sau doar se gândeşte Schröder să ne oprească la asta? Atunci îi atragem atenţia să se şteargă în Galiţia de cu bună vreme!) In­­tr’o zi din săptămâna trecută s’a întâmplat, că dl Dr. Nicolae Bălan, profesor de teo­logie la seminarul „Andreian“ din loc, dimpreună cu dl Ieronim Grovu, absolvent în teologie, au mers la preumblare în par­tea locului de exerciţii. A doua zi au mers iară, fără a bănui ceva. Dar acum ce să vezi ? Voinicosul lo­cotenent Schröder le sare înainte celor doi domni, pe care îi declară de arestaţi, sub cuvânt, că „în ziua trecută ar fi agitat contra limbii maghiare“ (Se susţine adecă, că cei doi domni le-ar fi spus la nişte fe­ciori de Român, că ei nu sunt siliţi a vorbi ungureşte). Domnii susnumiţi au fost duşi cu soldaţi înarmaţi la casarmă, unde i-au ţinut două ciasuri şi jumătate, până când au sosit doi poliţişti, pentru a-i duce la po­liţia oraşului. Şi ce-a fost mai grozav? In tot timpul acesta harnicul ofiţer Schröder i-a păzit personal, fiind înarmat cu un re­volver. Dela poliţie domnii Bălan şi Grovu au fost eliberaţi, îndată după luarea unui scurt protocol, fiindcă s’a văzut, că nici pe de­parte „de-a fi ţara în pericol“. Iată unde duce şovinismul bădăran! O să vedem acum, cu ce va putea dovedi Schröder, că domnii numiţi au făcut o astfel de faptă, încât el a fost în drept ,ai deţinea? După cât aflăm dl Dr. Bălan a făcut îndată arătare contra acestui abuz al ofiţerului. Doar cine cunoaşte personal pe dl Bălan, ştie. Că e unul dintre cei mai pacinici oameni de-ai noştri. Un adevărat model de profesor la teologie! Şi-apoi chiar punând cazul, că la vr’o ocazie oarecare ar fi zis dl profesor Bălan sau ar zice azi altcineva, cumcă feciorii no­ştri dela regimentul de honvezi din Sibiiu nu sunt siliţi să vorbească ungureşte: ce s’a întâmplat? Atâta, că li s’a spus feciorilor FOAIA POPORULUI Nr. 42 noştri, ceeace ei poate nu­­ştiu toţi, cumcă la acest regiment, fiind soldaţii Români, limba regimentului e cea românească. Iar acest lucru nu are nimic de-a face cu „agitaţia“. E vorba numai de constata­­rea şi amintirea unui fapt, cuprins în lege. Mai e apoi a se ţinea seamă, că nici libertatea unui om cum se cade nu se poate răpi cu una. Cu două. Pentru aşa ceva tre­­bue să fie un caz dovedit, care cade în mod absolut sub pedeapsă şi e temere, că res­pectivul ar fugi, sau e vorba de ceva cri­mă mare. De aceea, — dacă în ţara aceasta mai e dreptate, — atunci harnicul de Schröder va trebui să-şi fee pedeapsa pentru fapta Sa. Şi aşteptăm asta cu atât mai mult, fiindcă în oraşul­­nostru nu s’a dat nici când ceva bănuială de „agitaţie“ între ar­mată şi civili, ilar o bruscare a noastră, o întortochiare a legii sau părtinire a Gali­­ţianului, ar putea avea numai urmări rele pentru viitor !... împrumutul României s’a făcut şi încheiat în Berlin. (Toate cele de lipsă Ie-a luat asupra sa banca „Disconto“, care aran­­jază plătirea împrumutului, Ce se urcă la suma de 250 milioane. Din această sumă 170 milioane se vor plăti României acum, iar restul de 80 milioane până la 1 Apri­lie v. 1914. Starea financiară a României e de pre­zent destul de bună.­­împrumutul acesta s’a făcut în p­rima linie numai pentru întă­rirea armatei. Cu toate, că în timpul mobi­lizării armatei, România a încassat cu 58 milioane lei mai puţin, ca în acelaş timp din anul trecut, — totuşi nu e nici o te­mere, că în anul acesta statul va avea pa­gubă simţitoare, pin „gău­riile" în femini. Scandalul, care a eşit la iveală, în ju­rul speluncii pentru jocul­­de cărţi, ce era să se înfiinţeze pe insula Margareta, ia întinderi tot mai mari. Gazetele ungureşti sunt pline de amă­nunte asupra acestei urîte afaceri, precum şi alte comedii de „gheşeftărie“. Se ame­ninţă şi cu alte destăinuiri. Hahamul, asu­pra căruia se va pune totul, se pare­­a fi de astădată secretarul de stat Iesenski (ve­stitul Iesenski, care a condus alegerile în 1910 şi­­a persecutat pe Români de la Me­morand încoace). Prim-ministrul Tisa n’a făcut până acum nici o declaraţie mai lă­murită, iar Lukaci­u se află de prezent în străinătate, la Lovrano în Elveţia... Asupra celor ce au voit să înfiinţeze casina­ speluncă a mai publicat „Az Est“, între altele, următoarele: Cheltuelile so­cietarilor , bacşişul de 1 milion şi jumătate dat guvernului, apoi repararea hotelului etc., se Urcă peste patru milioane coroane. So­cietatea s’a pus să ceară despăgubire dela Tisa, Iesenski şi Lukaci. Direcţiunea în­treprinderii zice, că "secretarul de stat Ie­senski le-a făgăduit, în numele guvernului lui Tisa, că le va da Concesiunea dorită. Da­că aceasta acum­ nu le-o dă, ei vor împro­­cesuă statul și pe fostul ministru Lukaci. Tisa a dat până acum numai o știre, prin care declară, ’că el încă pe atunci, când eră Lukaci la putere, l’a rugat (Tisă pe Lukaci) ca să nu dea concesiunea asta, iar Tisa, după Căderea lui Lukaci, a adus la cunoştinţa Societăţii, să nu dă concesiu­nea cerută.­­ In faţa acestei declaraţiuni, direcţiunea

Next