Foaia poporului, 1919 (Anul 27, nr. 1-47)

1919-10-26 / nr. 42

PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an....................................Lei 14.­Pe o jumătate de an ... . Lei 7.— Pe un pătrat de an .... Lei 3.50 Preţul unui Exemplar . . . . Lei­­.30 Redacţia şi Administraţia: Sibiiu, strada Măcelarilor Nr. 12. (lângă poştă) Telefon Nr. 146. Adresa telegrafică: »Foaia Poporului«,­­n..nn Mai...­....... INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAȚIEI (strada Măcelarilor Nr. 12). Un sir petit prima dată 50 bani, a doua-oară 40 bani, a treia-oară 30 bani. ul. 1 exemplar 30 bani. Dumineci, 26 Octomvrie 1919 Nr. 42 Apar« In ftt cart Dumineci Cea mai veche foaie politica-poporala infiin­­ţată la anul 1892 de partidul naţional român Sub conducerea unui comitet Adunarea dela Alba-Iulia Vorbirea domnului Iuliu Maniu. — Programul de muncă al partidului naţional român. Oraşul Alba-Iulia sta o însemnă­tate mict istorică pentru noi, Românii d­e Ardeal. Aci şi a făcut intrarea triumfilâ, înainta cu treisuta da ani şi mai bine, M­haiu Vitaizul, atunci, când pentru prima dată s'a făcut uitirea tu­turor Românilor sub un singur domni­tor, şi tot aci s’a ţinut în iarna tre­cută impunătoarea adunare a Români­lor din Ardeal, Banat şi ţinuturile ro­mâneşti din Ungaria, pentru a face de nou şi acum pe vecie alăturarea tu­turor părţilor româneşti din vechea Un­garie la regatul român, pentru a forma teţi Românii un singur stat, mare şi liber, România Mare. Dar şi triste aduceri aminte ne sunt legate de oraşul Alba-Iulia. Aci au fost tăiaţi în roată, — cum era obiceiul barbar pe atunci—martirii noştri naţionali, Hon­a şi Cloşca şi aci a fost batjocorit şi Avram Iancu, regele munţilor, din partea slujbaşilor aceluiaşi împărat, pentru care Iancu încinsese sabia şi a plecat la lupte grele cu soţii săi. In acest oraş, cu trecut însemnat pentru noi, s’a ţiut în Dumineca tre­cută o mare întrunire electorală, în scopul de a asculta vorbirea de pro­gram a candidatului din această cir­­cumscripţiune, care a domnul Iuliu Me­niu, preşedintele Consiliului Dirigent. I s au oferit domnului Maniu şi alta candidaturi, în alte circumscripţii, pentru că oricare cerc de alegere s’ar ţinea mândru să aibă de reprezentant al său în parlamentul ţării pe domnul Maniu, dar d­um şi-a ales circumscripţia Alba-Iulia, tocmai în vederea însem­nătăţii istorica pa oara o are acest oraş pentru noi. Primirea ce î s’a făcut îa Alba- Iulia a fost din cale afară călduroasă, iar vorbirea pe care a rostit-o candi­datul în faţa alegătorilor săi, e o icoană a viitorului, o icoană a muncii, pe care se angajează să o servească în parlamentul României Meri, nu domnul Maniu singur, ci intrig partidul naţio­nal român de la noi, pus sub condu­cerea sa, pentru că domnul Maniu a totodată şi prezidentul partidului naţio­nal român, deci şeful acestui partid. Puncte foarte luminoase de orien­tare pentru viitor se cuprind in vorbi­rea domnului Miniu, rostită în fața alegătorilor săi, pe ceri e bine sâ le cunoască toţi, de aceea lăsăm pe dom­nul Miniu să vorbească şi cu cititorii ziarului nostru, cum a vorbit cu ale­gătorii săi d­e Alba-Iulia, cărora le a spus următoarele: Ziua aceasta este de o importanţă deosebită, nu numai pentru că s'a întru­nit adunarea electorală, cu scopul da a hotărî să trimită un reprezentant al ei în parlamentul din Bucureşti, ci şi prin faptul, că o.. . fai dintâi prilej, când voinţa poporului se poate mani­festa liberă şi când toate aspiraţiile şi dorinţele şi gândurile poporului româ­nesc pot fi tălmăcite cu cea mai de­plină sinceritate. Vă întreb acum pe D-voastră, oare eu simţiţi pătrar­zând acest fior sfânt pe care-l simt şi eu în momentul acesta, că v­oi, cei cari gemeam până ieri sub jeg străin, avem prilejul, ca eliberaţi, să trimitem astăzi reprezen­tantul nostru în Bucureşti? Nu pot afla cuvinte destul de calde şi de miş­cătoare, pentru a putea manifesta stima recunoştinţă pe care o datorăm frăţ­ior noştri din vechiul regat al Ro­mâniei, care, însufleţiţi de duhul supre­­mei jertfe ce o poate aduce un popor în anumite momente ale istoriei, au realizat pentru toate veacurile înfăptui­rea idealului nostru raţional, împlinind prin aceasta dorinţa noastră seculară de­ a pune temelie unităţii naţionale a poporului românesc. Dar nu este destul să nutrim aceste sentimente de gratitudine şi să te bu­curăm de atingerea ţintei noastre, ci trebue să lucrăm din toate puterile noastre, ca unitatea naţională să fie realizată, nu numai în concepţiunea po­litică , între hotarele geografice, dar şi cu toate instituţiile de stat. Drept care, răuzniţa noastră va trebui să fie.­­ Cât mai curând că înlăturăm cu totul­­ particularismul provincial, atât din gân­­­direa noastră, cât şi din întocmirile de­­ stat, şi din instituirile lui. Nu numai d­intre fraţii noştri, dar şi câtre nutriţ­i noştri Aliaţi, avem şi va trebui să re­fecem dovada celei mai deosebit« re­cunoştinţe şi să ne silim a întreţine cu ei şi mai departe legături de prieten­e şi să i facem a înţelege, că dorinţa noastră este de a forma un stat, o cetate puternică, care va avea să fie în viitor depozitara libertăţei, a spiri­tului democrat ei, să i convingem, că noi nu voim altă orientare în politica externă, de­cât aceea pe care o au şi ei, de­oarece interesele şi ţintele ne sunt indentice. Să le arătăm, că este chiar în interesul lor, ca prin împlinirea integrală a tuturor aspiraţiunilor noastre şi prin păstrarea deplinei noastre su­veranităţi să fim puşi în situaţia de a putea face această politică cu toată puterea, pentru garantarea succesului ei. România Mare »st« înteme­ită, de faptul ace­la cu se mai poate nimeni îndoi. «Ur­ai**«» nu este de ajuns. Pentru ca ţara acaasta s’o facem fericită şi puternică, trebue să lucrăm împreu­nă, cu tot sufetul, fiind pe deplin lămuriţi asu­pra problemelor mici pe cari trebue să le deslegăm. La viaţa de stat internă a României­ Mari avem de rezolvit două probleme: de­săvârşirea naţională şi dreptatea socială. Desăvârşirea naţională pretinde sa naţionalizăm toata instituţile de stat, în acea direcţiune, ca limba românească să primească locul de frunte ce i se cuvin» în virtutea drepturilor inaliena­bile »­» poporului românesc. Voinţa de“a naţionaliza instituţiile de stat «sta a întregului popor românesc şi decurge din suveranitatea lui, dar ştiu să ac­centuez cu toată tăria, că suveranitate nu înseamnă şi oprimare Ideea suve­­ranitatei poporului românesc nu este în nici o contradicţie cu principiile luminoase ale democraţiei şi cu liber­tatea ce­lorl­alte popoare conlocuitoare,­­­­ de­oarece această suveranitate, cum , o înţelegam noi, cuprinde în marginile­­ ei totdeodată şi ocrotirea cea mai largă a tuturor celorlalte neamuri. Vom lucra aşa, ca întru nimic să , nu aibă nime motiv de a se plârgi, că j rugându-se lui Dumnezeu în altă lege, j având alte obi­ce­­i şi grăind altă I limbă, să fie prigonit! Noi am învăţat ! într’o lungă ni dureroasă experienţă d»­­ veacuri, dela foştii duşmani de ieri, ce ! îns»*mcă a fi oprimat, a fi lipsit de ! îibetist». Nu vrem să fia şi alţii părtaşi ăi suferinţelor, pe care le-am indurat noi! Fiecare popor conlocuitor şi fiecare confesiune va avea libertatea ei și m

Next