Foaia poporului, 1922 (Anul 30, nr. 1-52)

1922-11-26 / nr. 47

" _________________________________ »cc: „Sa nu fari'' în legătura cu ţinuta , unor preoţi şi învăţători in calitatea lor de foşti prezidenti şi membrii ai birourilor doctorale. 2. Despre importanţa şi aplicarea învăţăturii creştine, care culminează in cuvintele Mântuitorului: Iubeşte pe deaproapele tău, ca pe tine însuşi“ faţă de semenii noştri şi dacă ei aparţin altei confesiuni. In fine putea să-şi aducă aminte congresul catehetic şi de cuvintele următoare din rugăciunea noastră de toate zilele: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri“. Dacă preoţimea ardeleană întrunită în congres catehetic ar fi tratat aceste chestii, în spirit creştinesc şi ţinând cont de imorala creştină, cu siguranţă telegramele expedate ar fi fost altfel stilizate şi nu ajungea în conflict cu întreaga noastră opinie publică. Un credincios* Din lumea comercială • — Ştim de la abonaţi. — Hârtie cu nemiluita la Timişoara. Ştiu, că aveţi destule necazuri din cauza acumpetii hârtiei. Ca ceva foarte curios, vă scriu şi eu o întâmplare dela noi. Acum câteva săptămâni, mai mulţi fabricanţi austriaci au adus în gara Timişoara vreo 80 vagoane cu diferită hârtie şi recinsite de scris, fiindcă ştiau că la noi se plăteşte bine, iar pe ceealaltă parte, cu banii luaţi pe hârtie vor fi voit să cumpere cereale şi vite din România. Când a fost însă la plata vămii şi a transportului, nu s-a găsit nici o bancă, care să le dea cei vre-o 21/s miilioane lei, până scot hârtia şi o pun în vânzare. Astfel hârtia zace în vagoane costând zilnic o taxă onormă de magazinaj. Intre timp s-a mai scumpit hârtia la Viena. Fabricanţii ar duce-o acum înapoi, dar încă nu pot, că hârtia e la vama românească. De oprirea hârtiei austriace se bucură fabricile noastre, cărora le-ar fi făcut concurenţă. Acum negustorii austriaci se ocupă driddia să scumpească materiile ce ie cumpără din Austria fabricile noastre de hârtie. Aceste materiale (ca sitele, colori şi altele) se pot mai uşor cumpăra numai din Austria. Prin scumpirea acestor materiale, austriecii vreau să silească indirect fabricile noastre la o nouă urcare a preţului hârtiei. Ar fi bine, ca guvernul să împiedece ducerea înapoi a hârtiei de la Timişoara, dar şi o nouă urcare a preţului hârtiei din ţară. ♦ Zahărul din Cehoslovacia e căutat la noi. De aceea un mare negustor cehoslovac a adus zilele trecute 10 vagoane. Ajuns la Timişoara, imbra zahărul la diferite bănci şi negustori înari. Condiţia principală era: 22 lei kilogramul, plata cel mai târziu în timp de o lună. Dar nici o bancă, decum mare negustor, nu s'a aflat, care să primească condiţia. Un director de bancă spunea: „Pentru 3—4 vagoane ştiu că aş căpăta banii, dar pentru rest nu pot garanta. Azi bănci mari şi negustori vestiţi n’au destui bani la îndemână, de când guvernul a dat cuvânt de ordine la Banca Naţională să restrângă creditul. Dacă Banca Naţională nu dă bani la băncile celelalte, acestea nu pot da negustorilor şi meseriaşilor, ci din contră se abzic şi ce le-au dat, cerând replătirea datoriilor vechi. Dacă la ziua de plată, eu nu voiu fi primit banii pentru zahăr de la 2,3 negustori, atunci ce mă fac? Ajung in cea mai mare încurcată cu Cehoslovacul. Iar că 2—3 negustori de-ai noştri, nu vor putea primi banii aşa uşor dela alţi boitaşi mai mici (cărora au vândut şi ei), e aşa snare mi- i rare? Din cauza aceasta n’asn cumpărat zahărul, deşi suntem în preajma serbători- lor. Să facă cehoslovacul cu el, ce va vrea“. Aşa spune directorul de bancă timişorean, care are legături cu una din cele mai mari bănci din Bucureşti. Un comerciant. • Băncile şi negustorii- Un prietin ne scrie următoarele: Zilele trecute am fost la Bucureşti şi am avut afaceri la o bancă. Deodată intră, după mine, un mare negustor din Bucureşti, care vrea să ridice 100eii de lei. Directorul băncii îi spune, că nu poate să-i mai dea. „Cum, domnule!? ! (observă furios negustorul), doar eu am credit (împrumut încuviinţat) până la î milion de lei! Şi iu’am ridicat mai mult de 200 mii de lei“. Directorul răspunde: „Da, aşa este! Şi nici nu vă abzicem creditul, dar acum tot avem nici noi bani, şi de aceea nu putem da!“ Negustorul a plecat furios. .. De ce fug voiajorii aşa tare cu mărfuri şi după încasări? Asupra acestei chestii ne scrie un meseriaş, care are şi prăvălie, următoarele: Nu ştiu ce să zic, dar de un timp încoace aşa de mulţi voiajori până, vizitează şi îmi îmbie marfă gata pentru prăvălie, sau brută pentru atelier. Oamenii sunt foarte prevenitori până fac comanda. ■ Dar cât ce au pus mărfa pe drum, mă asaltează cu plata, dacă aceasta nu s’a fă-cut înainte. Bamă pomenesc, că vine în persoană după bani, fie suma mare sau Inai mică. Mai nainte nu era aşa. Un abonat. Observarea redacţiei. Firmele acestea sunt dintre acelea cari au lucrat cu bani mulţi (milioane) de la bancă. Acum banca le-a abzis creditulîntreg sau jumătate. Ei trebue deci se facă cum pot, ca să vândă marfa, iar banii ce-i au pe-afară să-i încaseze. Şi e lucru explicabil. Când banii din bancă sunt scumpi, şi nici nu se dau, — negustorul, fie mare sau mic, încă nu dă pe aşteptare, decât dacă n’are ce se face: lipsa de muşterii, marfă slabă etc. Unde sunt banii noştri? Asupra acestei întrebări discuta zilele trecute un director de bancă cu un negustor. Apicat nici unul nu putea spune, dar directorul a dat totuşi unele desluşiri, amintind între altele cazul următor: Domnule, eu am informaţii că numai la o singură bancă italiană din Milano, care are diferite legături cu România mare, sunt cam trei sferturi de miliard (730 milioane) de lei în numărat. Aceşti bani au ajuns în Italia în mare parte ca garanţie pentru mărfurile cumpărate cu lire italiene, în anii trecuţi (iar lira scumpindu-se, datoria s-a tot amânat). O altă parte din lei au ajuns în Italia şi în urma speculei de valută etc. Câţi lei sunt în întreagă Italia sau în alte ţări, cine poate spune?turii. Deschiderea a făcut-o p Păr. Dr. C Ciuhandru, vicepreşedinte, In prezenţa Mitropolitului Nicolae, prefectul Boiu, d*, reprezentant al guvernului, Col. Vasilescts din partea armatei etc. Vorbirea de deschidere a cuprins, in înţeleaptă alegere, pune?«!* principale ce se vor discuta şi însemnătateii lor. După vorbirea de deschidere a luat cuvântul I. P. Sa Mitropolitul Nicolae vorbind despre valoarea catehizaţiei în edccaţia religioasă a poporuhii. Prefectul salută congresul infantei guvernului, Col. Vasilescu în humele Comandamentului VII armată,etc. Deschiderea solemnă se încheie cu espediarea telegramelor M. Sale Regelui, Mitropolitului Primat, I. I. Brătianu, Ministrului de cult* C. Banu şi Nic. Iorga. In trei şedinţe consecutive s'a dat nai intâiu seamă de lucrările de până acum ale Asociaţiunii clerului ortodox. S'a ales uri comitet nou, care şi-a luat în program desfăşurarea unei activităţi mai intense. Dis- cuţiunile principale s'au învârtit In jurul catehizaţiei (propunerea religiei) in şcoale şi a salarizării preoţilor. Diferiţi referenţi au vorbit despre catehizaţia în şcoalele primare, secundare, gimnazii, scoţând toţi la iveală necesitatea unei cât mai bune anchizaţii, căci de laea atârnă întreagă educaţie religioasă şi moţrală a generaţiilor tinere, educaţia neglijată mai ales în şcoatele statului, prin însemnătatea puţină ce i se dă studiului religiinii. Ultimul punct a fost raportul asupra dotaţiei preoţimii. S'a hotărît alegerea unei comisiuni, care să prezinte dorinţele preoţimii ministeriului de culte, ca să se ajungî odată la înbunătăţirea salariilor preoţilor Ca încheiere se prezintă lista membrilor comitetului central al Asociaţiei Clerului: Preşedinte Dr. O. Ciuhandru, vicepreşedinte L. Triteanu, secretar general Moruşca şi alţi membri. Raf FOAIA POPORULUI Congresul catehetic al preoţimii ortodoxe române din Ardeal. In zilele de 15 şi 16 Nov. i s'a ţinut al III-lea congres al preoţilor ortodocşi din Ardeal. Au luat parte delegaţi din întreg Ardealul, Bănatul şi părţile mărginaşe. In total cam .150 persoane. înainte de deschidere s’a oficiat în catedrală serviciul religios, apoi delegaţii s’au întrunit, în sala cea mare a prefec Hc. «7 Conferinţa de la Lausanne După frământări în politica externa a tuturor ţărilor, s'a ajuns în sfârşit, să se vadă întruniţi în Lausanne (Elveţia), delegaţii Marilor Puteri şi ai celorlalte ţâri, pentru a începe desbaterile acestei conferinţe, chemată să asigure pacea în Orient înainte de deschiderea conferinţei, Lordul Curzon ministrul deexterne al Angliei, Poincare ministru preşedinte francois şi Mussolini prim-ministrul italian, au avut o întâlnire în oraşul Territet, aproape de Lausanne, la care au luat parte şimembri din diferite delegaţiuni. După comunicatul oficios ce s’a dat, în această consfătuire Poincaré, Curzon şi Mussolini s'au arătat dornici, ca toate chestiunile ce se vor desbate la conferinţă, să se reglementeze îrr cea mai bună prietinie şi egalitate. Teama multora, că Anglia, Franţa şi Italia nu se vor putea înţelege, după această întâlnire s’a spulberat. Toată lumea ştia, că fără o bună înţelegere intre aceste 3 puteri mari, nu se poate ajunge la încheierea unei păci trainice. Conferinţa s'a deschis Luni 20 Nov., de către preşedintele Elveţiei, Haab, care a esprimat dorinţa, ca conferinţa să fie condusă de un spirit împăciuitor. In numele aliaţilor, lordul englez Curzon a mulţumit Elveţiei pentru ospitalitate. Ismet Paşa a declarat, că delegaţia turcească sperează o înţelegere bazată pe dreptate. In şedinţa de Marţi s'a stabilit forma, care să fie conduse desbaterile conferinței.