Foaia poporului, 1922 (Anul 30, nr. 1-52)

1922-01-15 / nr. 2

Ma.­­ í­l ! Contractele de închiriere In timpul din urmă se dă o luptă tot mai înteţită între chiriaşi şi proprietarii de case. O seamă de ştiri a alarmat lumea noastră. Dintro parte se susţine, că con­tractele vechi de închiriere vor fi ridicate, putând face ce vrea proprietarul casei, din partea chiriaşilor se susţine şi cere, că contractele vechi trebuesc prelungite cel puţin încă­­pe vre­o trei­­uni,­­cu începere de la 1 Aprilie. Pentru aceste idei ale chiriaşilor, ca şi ale proprietarilor de case, se face o foarte întinsă propagandă în Bucureşti, pre­cum şi în oraşele din cuprinsul României întregite. Deo parte şi de ceealaltă se ţin adunări publice, se scrie în gazete, se fac memorii, se cer audienţe la miniştri şi la Palat­­ete. Strigă unii, ca şi ceialalţi. Asta dove­deşte, că în multe privinţe dreptatea e la mijloc. Pe durată nu m­ai pot cere unii chi­riaşi, să plătească aceiaşi chirie neurcată mai­­deloc faţă de timpul dinainte de răs­­boiu. Dar nici proprietarii caselor, nu pot să capete dreptul, să abzică chiriaşului când Vrea, fiindcă altcineva îi îmbie o sumă mai­­mare. Un astfel de drept al proprie­tăţii îşi respectarea libertăţii pentru un con­tract, ar aduce în timpul de faţă o neîn­chipuită nelinişte în ţară. De aceea noi cerem, în numele chiria­şilor cinstiţi, ca şi al proprietarilor de case cu inimă, următoarea soluţie: Prelungirea contractelor vechi cu 3—4 ani, până când se vor fi zidit o seamă de case noui; chi­riile i să se urce întro proporţie până la suma îndoită faţă de­ vremea dinaintea răs­­boiului; acele locuinţe, cari suportă, fiind mai imoderne sau la foc mai de frunte, să fie urcate ceva mai mult; specula ca subînchirierea să nu fie lăsată, ci strict controlată,­­dacă prin aceasta se dovedeşte prescurtarea de chirie pentru proprietarul casei şi o chirie mare pentru cel ce a sub­­închiriat. In cuprinsul României mari avem o seamă de proprietari de case milionari; aceştia trebuesc făcuţi atenţi, că chiar pen­tru asigurarea proprietăţii lor, sunt datori să nu îngreuneze prea tare soarta multor chiriaşi săraci şi necăjiţi. Avem pe de altă parte şi chiriaşi mi­lionari, cari prin speculă în anii din urmă şi-au făcut milioane; aceştia ar fi datori acum să înceapă cei dintâi a zidi; dacă nu o fac, de la ei se poate cere chirie m­ai mare, fără a fi însă lăsaţi să se înfunde, peste oameni cari nu pot plăti chirii mari. Datoria Statului este aici, ca el să caute împăcarea spiritelor, să ajute pe cei necăjiţi şi să dojenească pe cei îngâmfaţi. Abuzurile să fie delăturate, iar favorurile crontate. Fiecare la locul său, ceva ordin venise dela domniile de mai sus, după cum a fost şi în alegerile trecute, pe când aveam mult necaz cu cenzura. Da, da, „Foaia Poporului" n'a fost cruţată de cenzura românească, — ah, Doamne, cine dintre noi ar fi cugetat aceasta acum câţiva ani! — în schimb sunt cruţaţi atâţia, al că­ror loc e în puşcărie! De aceasta se poate felicita mândrul de Goga cu ceata lui. — Noul guvern a ridicat cenzura, cu excep­­ţia teritoriilor de la graniţă. S’a rdicat cenzura In numărul trecut al foii noastre s’a putut vedea, că nu mai este tipărit rândul. Cenzurat­­de I. Iliu. La încheierea foii am primit ştirea, că cenzura e ridicată în toată ţara. Aşa sia delăturat acel rând, iar foaia s'a putut tipări. De observat este, că acum vr*o două luni prefectura Sibiu ne-a înştiinţat, că cen­zura nu o mai poate face redactorul no­stru Bratu, ci foaia trebue trimisă la pre­fectură, unde se va cenzura din oficiu, fiind încredinţat cu acest lucru dl I. Iliu. Aşa FOAIA POPORUlui Jandarmeria pe sate Ce ne scrie un sătean. Domnule redactor, eu umblu mult în­coace şi ’ncolo. Sunt om care mă ocup cu economia vitelor. In viaţa mea n’am avut, însă, de-a face cu judecătoria pentru lucruri mărunte (certuri, bătăi etc.) Dar fiindcă în timpul din urmă am văzut mai mulţi jandarmi români, cari nu-s aşa cum trebue, vă scriu aci un caz, pe care vă rog a-l pune în foaie. Poate va servi spre îndreptarea celor ce îi priveşte. De aceea nici nu îi numesc acum. Intr’o comună din jurul Sibiului jan­darmii au bătut pe nişte oameni în can­celaria comunală, în faţa juraţilor, cari nici n’au îndrăznit să zică ceva. După a mea părere, la astfel de jandarmi le-ar trebui mai multă şcoală. Ei să nu stea de loc în crâşme, ci se facă arătare contra mişeilor şi a hoţilor, iar nu contra la oameni de omenie, făcându-se prieteni cu mişeii şi cu hoţii. 77n abonat. Ce ne scrie un jandarm. Domnule director, în Nr. 52 dela 31 Dec. 1921 aţi scris, că prin pădurile din apropiere de Oraviţa, Reşiţa şi Anina sute de bandiţi jefuesc pe călători şi satele din jur, iar existenţa jandarmilor nu se simte. Dar cum să se simtă tare existenţa jandarmilor, când pe multe locuri ei nu au ce încălţa şi îmbrăca, ci stau luni de zile în căzărmi, mai răbdând pe deasupra şi foame! ? Ce poate face un biet jandarm cu 165 Lei pe lună, în aceste timpuri de scumpete? Nimeni nu se uită la ei. Dacă trimit hainele la companie şi bocancii să li-i schimbe, în loc de schimbare îi pedep­seşte cu câte 5—6 zile carceră şi închi­soare, regimentul aprobă încă 10 zile de carceră şi le opreşte câte 100 Lei pentru zilele de carceră. Ce se facă un jandarm într’o lună cu 65 lei, dacă e pedepsit, fiindcă a trimis hainele să le schimbe? Desculţ să prindă pe hoţi şi să umble noaptea prin frig? Astăzi, domnule director după ce am ajuns idealul nostru cel dorit, ar trebui să nu ne lăsăm se râdă duşmanii de noi. Ar trebui mai multă silinţă, ca să îmbrăcăm mai bine armata şi jandarmeria. Atunci duşmanului i-am astupa gura cea spur­cată, după ce ne-a apăsat de sute de ani. Prin aceste rânduri rog pe cei cu putere, să ne poarte grije mai bine şi nouă. Un bun Român. Am publicat aceste două scrisori, aşa cum le-am primit. Intre ele este un mare contrast. Dar chiar de aceea le-am pus faţă în faţă, ca să se vadă ce cer unii şi cum sunt ceialalţi. Ambii scriitori sunt că­lăuziţi de gânduri bune româneşti. Dacă cei în drept vor cerceta în viitor lucrurile cu seriositatea necesară, atunci multe se pot foarte uşor îndrepta spre mai bine. Altcum sufăr şi unii şi alţii, spre mâhnirea Românilor şi bucuria străinilor . . . Apel către Autorităţi şi toţi bunii români. Pentru a se putea veni în ajutorul in­valizilor, Orfanilor şi Văduvelor de răs­boiu, Comandantul Terit, al Corp. 7 Ar­mată a dispus, ca Cercul de Recrutare în sub­­ordine să organizeze serbări şi colecte în oraşele de reşedinţă şi diferite comune, cu­­ocazia Sf. Sărbători ale Crăciunului, A­­nului Nou şi Bobotezei. Având în vedere înaltul scop ce ne-am propus, fac apel la toate autorităţile com­­petinte şi la toţi bunii români, a da con­cursul moral şi material al acestor Serbări şi­­colecte, contribuind în cât mai largă măsură ,cu obolul lor ajutorarea acestor martiri ai Neamului Românesc I. O. V. de­­răsboiu, care prin jertfa lor ne-au adus mărirea și strălucirea zilelor de astăzi. Ro­mânia Mare. Comandant. Comand. Terit. C. 7 A. General (ss) G. Mironescu. Calendarul Poporului pe anul 1922 care se tipăreşte la „Foaia Poporului'’', î isprăvit. S'a pus în vânzare pentru Si­biu­­ şi jur în zilele trecute. Tot în a­­ceste zile s’a început expediţia şi pe poştă. Nu s’a­ putut isprăvi mai curând din cauza­­grevei tipografilor în lunile tre­cute. Preţul unui exemplar este 4 lei, iar pentru poştă 1 leu deosebit. De la 10 exemplare în sus se dă rabatul cuvenit. Cine comandă numai 1,5 exemplare trebue să­­trimită banii înainte, altcum vine poşta şi mai scumpă. Comande de cel puţin 10 exemplare se pot trimite şi cu ramburs. De asemenea şi pachete mai mari. Orice comande de călindare nu se pot face decât trimiţând banii înainte sau plă­tind la scoaterea pachetului, când cuprinde deja 10 exemplare în sus. Pe aşteptare nu se poate da Calen­darul. Avem spese mari şi vecinica con­trolare cu cei ce au plătit sau nu, ne în­greunează prea mult lucrul, după ce Ca­lendarul e şi aşa foarte ieftin, în compa­raţie cu scumpetea hârtiei şi a Im­arului. Câte 2—3 calendare nu e bine a co­manda, că Uşor se perd pe poştă, ci mai mulţi inşi cel puţin 10 calendare, cari merg ca pachet. Din plângerile invalizilor şi orfanilor !" Dela Zlatna. Domnule Redactor, binevoiţi a publica în foaie, — ca să se audă mai uşor la cei de­­sus! — că aici în Zlatna suntem vre-o câţiva, invalizi şi văduve de răsboiu, cari nu ne putem căpăta nici cum penzia. In za­­dar întrebăm la Primărie, în zadar la Per­­ceptorat în Alba-Iulia, tot cu aia ne trezim, că acuma de 6 sau 8 luni — nici nu mai ştim de când, — nu mai căpătăm nimic. Iar­­ca nouă le mai merge şi altora, prin alte părţi! Un invalid. Din jurul Sibiului. Onorată Redacţie, vă rog ,a publica în foaia D-Voastră plângerea mai multor văduve șî orfani din răsboiu, pe cari ne­norocita soartă a răsboiului i-a lăsat fără

Next