Foaia poporului, 1922 (Anul 30, nr. 1-52)
1922-01-15 / nr. 2
153 p entru Literatura Româna Loco Preţul unui exemplar: 1 Leu Duminecă, 15 Ianuarie 1922 No. 2 3 fiecare Dumineca Cea mai veche foaie naţională politico-poporala înfiinţată la anul 1892 Apare în fiecare Dumineca PREȚUL ABONAMENTULUI un an........................................*Lei 40.— o jumătate de an . . . . Lei 20.— an pătrat de a.........................Lei 10.— iris America 2 dolari pe un an întreg Redacţia şi Administraţia: SiMet strada Măcelarilor Nr. 12. (lângă poştă) Telefon Nr. 146, Adresa telegrafică: „Foaia Poporului“ ÎNSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI (strada Măcelarilor Nr. 12). Preţul inseratelor: Un şir petit 3 Lei pentru fiecare publicare upă Averescani—să vină Liberalii? de Dr. Aurel Dobrescu deputat de Arpaş. De trei ani şi mai bine, de când s’a fi Unirea tuturor Românilor, ţara noa « frumoasă şi bogată n'a putut ajunge o o clipă la linişte. Alte ţări, cari s’au dat tot pe urma destrămării Monarh habsburgice, ne-au luat-o înainte. Ceăcia, spre pildă, şi Iugoslavia, ţări m câmpii rodnice ca ale noastre, •iţi bogaţi în păduri, fier, aur, cări nici izvoarele ’de petrol, pentru •'zmueşte lumea întreagă, au mai r ecere în străinătate. Dovadă, că i! sârbesc şi coroana cehoslovacă sunt în străinătate, decât leul roxin eu, care este pricina fireşti şi dureroase. Este lăpartide din România veche, •*.. a stăpânească şi în România Mare tot du lăcomia lor veche. Cine a fost „in Ţară“, 5 iecă dincolo de Carpaţi, va * văz;;1 m multă mâhnire, în ce stare neocită au fost ţinute satele acolo, din •u*-- miei ciocoilor, cari n-au voit să dea tranului pământul de lipsă pentru un tri tpai omenesc. Două partide erau în vechiul Regat: liberalii îşi Conservatorii, cari stăpâneau ţara pe rând câte 2—3—4 ani, avându-şi Secare slujbaşii, cari ştiind că se schimbă şi ei cu schimbarea guvernului, îşi câştigau când erau „la putere“ bani pe orice cale, dar să aibă din ce trăi când vor fi „ceilalţi“ la puere. Iar cei mari trăiau în belşug şi în desfătări. În Alegerile pentru întâiul Parlament al României Mari, n’au mai eşit din vechile partide decât vre o sută de deputaţi din noi, câţi erau cu toţii. Deputaţii veniţi şi toate părţile, fiind conduşi de guvernii lui Alexandru Vaîda-Voevod, au pornit drabă la facerea celei mai însemnate regi, a celei agrare, prin care pământii,ă ajungă iar în mânile plugarului reii. Numai decât s’a votat legea pentru împărţirea pământului în Basarabia, nde boerii muscali puseseră mâna pe pământul românesc. Apoi au pus pe masa ornamentului legea pentru împărţirea pământului în vechiul Regat. Când ai văzut boerii şi ciocoii din vară, că ,,bolşevicii“ de Ardeleni vreau ,a le ia pământul, au făcut atâtea uneltiri şi clevete la Palat, încât Parlamentul Vaida’n evod a fort disolvit. Când sâ se facă alegeri nouă, ei şi-au o.- pe Ardelenii ăia trebue să-i desbinăm, că de ne Vor Veni din nou uniţi în Sfatul •»» Ţării, tot ne Vor lua pământul, că sunt foarte îndârjiţi „mocanii“ şi oţeliţi în lupte. Şi şi-au găsit coade de topor, cum a fost Goga, un poet desmierdat învăţat să trăiască bine, fără prea multă muncă, apoi un Tăslăuanu, învăţat să trăiască bine din punga altora şi alţi oameni uitaţi de sine. Aceştia s’au adăpostit sub mantaua DluiAverescu, un gerd bun, dar un om cu totul nepriceput în treburile politice. Inguvernul Averescu s’au adunat cele mai îngâmfate figuri de boieri şi ciocoi cu moşii de zeci de mii de iugăre, cum au fost Garoflid '(moşul lui se chema Garoflidis, din Grecia), Argetoianu şi alţii. Un an şi jumătate aceşti oameni şi-au bătut joc de ţară. Ardealul a simţit amar nepriceperea şi nelegiuirile acestui guvern al partidului Averescan. Ardealul a fost batjocorit şi sărăcit prin schimbarea coroanelor, oprirea exportului vitelor, a lemnelor, a vinului. Ardealul a mai fost pângărit şi prin unii funcţionari nepregătiţi şi necinstiţi aduşi din vechiul Regat. — Onoare escepţiunilor. PartidulNaţional a luptat din răsputeri, ca să împiedece potopul acesta de nelegiuiri. Multe păcate au fost astfel opritesau înlăturate. Şi mai multe ar fi fost înlăturate, dacă coadele de topor, cari erau Averescanii aleşi în Ardeal, s'ar fi mişcat şi ei. Dar atunci, când noi asudam sudoride sânge, luptând în Parlament pentru a împiedeca sărăcirea şi ticăloşirea Ardealului şi a Ţării întregi, ei cu buzunarele pline Voiau orice nelegiuire a lui Argetoianu. In schimb Goga şi-a cumpărat castel, Bucşan casă la Bucureşti, Tăslăuanu se plimbă în cel mai scump automobil din Bucureşti... ! După multe lupte date de Partidul Naţional, în sfârşit a căzut guvernul de ciocoi al generalului Averescu, şi deputaţii lui se împrăştie ca potârnichile bătând la porţile altor partide. Dar abia am scăpat de pojarul Avereseu. Şi acuma gata işi dăm în lingoarea liberală. Liberalii, un partid, care lunde se duc încep prin aceea, că-şi pun la cale câte-o bancă, buni îşi pune cuculul în cuibul altuia. Şi-apoi începe să ademenească oameni, înai ales din cei mai lihniţi de bani. Şi durere, se găsesc astfel de oameni şi înArdeal, cari deşi ştiu ce-au lucrat Liberalii ,la ei acasă, unde nu-i mai alege nimeni, şi căci la alegerile din urmă n'au putut scoate în toată ţara mai mult de 7 (şapte) deputaţi , ei „se înscriu“ la Liberali, pentru ca să se căpătuiască. Partidul Naţional va şti să-i pună la locul lor şi pe Liberali, cum i-a pus pe Averescani. Dar e dureros, că trebue să fie tot folosim toate puterile pentru a combate poftele rele ale partidelor din vechiul Regat, în Ioc de a le întrebuinţa pentru clădirea temeinică a României Mari. Afară de Partidul Liberal, toate cele■lattg pATT'.mr ^Ttr Tnteles, că Ardealul poate îi condus decât de oameni, cari cinosc legile, datoriile şi sufletul poporului din Ardeal. Şi după păţania cu „Averescanii“ credem, că orice om cu judecată înţelege rostul mare al Partidului Naţional, care de 73 de ani conduce cu cinste şi apără cu destoinicie viaţa curată a poporului românesc din Ardeal. in aşteptare. Se face reau se fac presupuneri. Fiecare aşteaptă deschiderea Parlamentului pe ziua de 47 Ianuarie. La acea dată, parcă ar fi ziua deschiderii Cerurilor, cândse vor simţi înşelateatâtea credinţi, ruinate, atâtea nădejdi şi încurcate multe socoteli. Crăciunul a fost un prilej de tăcere, poatede reculegere — am dori noi. In marea Vânturată de toate patimile, de toate trăsăturile iţelor politice — care nu este altceva, decât situaţia politică actuală, — trebuia o zi de sărbătoare, sfântă, a inimei şimai vârtos a minţii. Niciodată unui râu umflat, risipitor de maluri, nui se poate îndruma făgaşul; el nu se poate canaliza. Trebue să se aştepte Venirea lui la albie, ca să curgă liniştit, săaibă Volumul de apă normal. O îndrumare bună în ceea ce priveşte politica internă Şi externă nu se putea face ele spirite agitate, de inimi pornite şi de dorinţi prea mari. Calmul (liniştirea) spiritelor este necesar. Cu s sânge rece trebue judecat orişice fapt. Linişte, dar. Pe valul apei liniştite se poate duce corabia sigur la liman. Pe umărul unui popor, al cărui suflet este împăcat, neatins, se ridică cu vârful cât de Sus, clădirea unei întocmiri sociale. In cazul nostru, a unui stat constituţional, — ieşit din focul războiului celui mare, — mărit.__ —------