Foaia poporului, 1922 (Anul 30, nr. 1-52)

1922-01-15 / nr. 2

153 p entru Literatura Româna Loco Preţul unui exemplar: 1 Leu Duminecă, 15 Ianuarie 1922 No. 2 3 fiecare Dumineca Cea mai veche foaie naţională poli­­tico-poporala înfiinţată la anul 1892 Apare în fiecare Dumineca PREȚUL ABONAMENTULUI un an........................................*Lei 40.— o jumătate de an . . . . Lei 20.— an pătrat de a.........................Lei 10.— iris America 2 dolari pe un an întreg Redacţia şi Administraţia: SiMet strada Măcelarilor Nr. 12. (lângă poştă) Telefon Nr. 146, Adresa telegrafică: „Foaia Poporului“ ÎNSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI (strada Măcelarilor Nr. 12). Preţul inseratelor: Un şir petit 3 Lei pentru fiecare publicare upă Averescani—să vină Liberalii? de Dr. Aurel Dobrescu deputat de Arpaş. De trei ani şi mai bine, de când s’a fi Unirea tuturor Românilor, ţara noa « frumoasă şi bogată n'a putut ajunge o o clipă la linişte. Alte ţări, cari s’au dat tot pe urma destrămării Monar­­h habsburgice, ne-au luat-o înainte. Ce­­ăcia, spre pildă, şi Iugoslavia, ţări m câmpii rodnice ca ale noastre, •iţi bogaţi în păduri, fier, aur, căr­­i nici izvoarele ’de petrol, pentru •'zmueşte lumea întreagă, au mai r ecere în străinătate. Dovadă, că i! sârbesc şi coroana cehoslovacă sunt în străinătate, decât leul ro­xin eu, care este pricina f­­ireşti şi dureroase. Este lă­­partide din România veche, •*.. a stăpânească şi în România Mare tot du lăcomia lor veche. Cine a fost „in Ţară“, 5 iecă dincolo de Carpaţi, va * văz;;1 m multă mâhnire, în ce stare ne­­ocit­ă au fost ţinute satele acolo, din •u*-- miei ciocoilor, cari n-au voit să dea tr­anului pământul de lipsă pentru un tr­­i tpai omenesc. Două partide erau în vechiul Regat: liberalii îşi Conservatorii, cari stăpâneau ţara pe rând câte 2—3—4 ani, avându-şi Secare slujbaşii, cari ştiind că se schimbă şi ei cu schimbarea guvernului, îşi câştigau când erau „la putere“ bani pe orice cale, da­r să aibă din­ ce trăi când vor fi „cei­lalţi“ la pu­ere. Iar cei mari trăiau în belşug şi în desfătări. În Alegerile pentru întâiul Parla­ment al României Mari, n’au­ mai eşit din vechile partide decât vre­ o sută de depu­taţi din n­oi, câţi erau cu toţii. Deputaţii veniţi şi toate părţile, fiind conduşi de guverni­i lui Alexandru Vaîda-Voevod, au pornit d­­rabă la facerea celei mai în­semnate regi, a celei agrare, prin care pământii,­­ă ajungă iar în mânile pluga­­ru­lui re­ii. Numai decât s’a votat legea pentru împărţirea pământului în Basarabia, nde boerii muscali puseseră mâna pe pă­mântul românesc. Apoi au pus pe masa ornamentului legea pentru împărţirea pă­mântului în vechiul Regat. Când ai văzut boerii şi ciocoii din vară, că ,,bolşevicii“ de Ardeleni vreau ,a le i­a pământul, au făcut atâtea uneltiri şi clevete la Palat, încât Parlamentul Vaida­­’n­ evod a fort disolvit. Când sâ se facă alegeri nouă, ei şi-au o.- pe Ardelenii ăia trebue să-i desbinăm, că de ne Vor Veni din nou uniţi în Sfatul •»» Ţării, tot ne Vor lua pământul, că sun­t foarte îndârjiţi „mocanii“ şi oţeliţi în lupte. Şi şi-au găsit coade de topor, cum a fost Goga, un poet desmierdat învăţat să tră­iască bine, fără prea multă muncă, apoi un Tăslăuanu, învăţat să trăiască bine din­­ punga altora şi alţi oameni uitaţi de sine. Aceştia s’au adăpostit sub mantaua Dlui­­Averescu, un ge­­r­d bun, dar un om cu totul nepriceput în treburile politice. In­­guvernul Averescu s’au adunat cele mai îngâmfate figuri de boieri şi ciocoi cu mo­şii de zeci de mii de iugăre, cum au fost Garoflid '(moşul lui se chema Garoflidis, din Grecia), Argetoianu şi alţii. Un an şi jumătate aceşti oameni şi-au bătut joc de ţară. Ardealul a simţit amar nepriceperea şi nelegiuirile acestui guvern al partidului Averescan. Ardealul a fost batjocorit şi sărăcit prin schimbarea co­roanelor, oprirea exportului vitelor, a lem­nelor, a vinului. Ardealul a mai fost pân­gărit şi prin unii funcţionari nepregătiţi şi necinstiţi aduşi din vechiul Regat. — O­­noare escepţiunilor. Partidul­­Naţional a luptat din răs­puteri, ca să împiedece potopul acesta de nelegiuiri. Multe păcate au fost astfel oprite­­sau înlăturate. Şi mai multe ar fi fost înlăturate, dacă coadele de topor, cari erau Averescanii aleşi în Ardeal, s'ar fi mişcat şi ei. Dar atunci, când noi asudam sudori­­de sânge, luptând în Parlament pen­tru a împiedeca sărăcirea şi ticăloşirea Ar­dealului şi a Ţării întregi, ei cu buzunarele pline Voiau orice nelegiuire a lui Argeto­ianu. In schimb Goga şi-a cumpărat castel, Bucşan casă la Bucureşti, Tăslăuanu se plimbă în cel mai scump automobil din Bucureşti... ! După m­ulte lupte date de Partidul Naţional, în sfârşit a căzut guvernul de ciocoi al generalului Averescu, şi deputaţii lui se împrăştie ca potârnichile bătând la porţile altor partide. Dar abia am scăpat de pojarul Ave­reseu. Şi acuma gata işi dăm în lingoa­rea liberală. Liberalii, un partid, care lunde se duc încep prin aceea, că-şi pun la cale câte-o bancă, buni îşi pune cucul­­ul în cuibul altuia. Şi-apoi începe să ademenească oa­meni, în­ai ales din cei mai lihniţi de bani. Şi durere, se găsesc astfel de oameni şi în­­Ardeal, cari deşi ştiu ce-au lucrat Libe­ralii ,la ei acasă, unde nu-i mai alege ni­meni, ş­i căci la alegerile din urmă n'au putut scoate în toată ţara mai mult de 7 (şapte) deputaţi , ei „se înscriu“ la Liberali, pentru ca să se căpătuiască. Partidul Naţional va şti să-i pună la locul lor şi pe Liberali, cum i-a pus pe Averescani. Dar e dureros, că trebue să fie tot folosim toate puterile pentru a com­bate poftele rele ale partidelor din vechiul Regat, în Ioc de­ a le întrebuinţa pentru clă­direa temeinică a României Mari. Afară de Partidul Liberal, toate cele­­■lattg­ pATT'.mr ^Ttr Tnteles, că Ardealul­ poate îi condus decât de oameni, cari ci­­nosc legile, datoriile şi sufletul poporului din Ardeal. Şi după păţania cu „Avere­­scanii“ credem, c­ă orice om cu judecată înţelege rostul mare al Partidului Naţional, care de 73 de ani conduce cu cinste şi apără cu destoinicie viaţa curată a popo­rului românesc din Ardeal. in aşteptare. Se face reau se fac presupuneri. Fiecare aşteaptă deschiderea Parlamentului pe ziua de 47 Ianuarie. La acea dată, parcă ar fi ziua deschiderii Cerurilor, când­se vor simţi înşelate­­atâtea credinţi, ruinate, atâtea nă­dejdi şi încurcate multe socoteli. Crăciunul a fost un prilej de tăcere, poate­­de reculegere — am dori noi. In marea Vânturată de toate patimile, de toate trăsăturile iţelor politice — care nu este altceva, decât situaţia politică actuală, — trebuia o zi de sărbătoare, sfântă, a inimei şi­­mai vârtos a minţii. Nici­odată unui râu umflat, risipitor de maluri, nu­­i­ se poate îndruma făgaşul; el n­u se poate canaliza. Trebue să se aştep­­te Venirea lui la albie, ca să curgă liniştit, să­­aibă Volumul de apă normal. O îndru­mare bună în ceea ce priveşte politica in­ternă Şi externă nu se putea face ele spirite agitate, de inimi pornite şi de dorinţi prea mari. Calmul (liniştirea) spiritelor este ne­cesar. Cu s sânge rece trebue judecat ori­şi­­ce fapt. Linişte, dar. Pe valul apei liniştite se poate duce corabia sigur la liman. Pe umărul unui popor, al cărui suflet este împăcat, neatins, se ridică cu vârful cât de Sus, clădirea unei întocmiri sociale. In cazul nostru, a unui stat constituţional, — ieşit din focul războiului celui mare, — mă­rit.__ —------

Next