Foaia poporului, 1923 (Anul 31, nr. 1-52)

1923-06-10 / nr. 23

No. 23 Dreptul la pensie îndrumări pentru cereri de pensiuni, după Legea generală de pensiuni a vechiului regat. (Pentru diferiţi funcţionari de stat). (Urmare). B) Pensionarea pentru răniri şi infir­mităţi-Referitor la pensionarea pentru rănniri şi infirmităţi. Art. 3 i al legea de pensiuni cuprinde următoarele dispoziţiuni: a) Când un funcţionar, print­run act de curaj sau de devotament al său pentru Stat, sau din cauza unui accident, la care s'a ex­pus în îndeplinirea serviciului, a căpătat ră­niri, leziuni sau infirmitate gravă, care îl pun în inposibilitate permanentă şi absolută de a-şi câştiga existenţa prin ori­ce fel de muncă, el are drept la o pensiune, care se va stabili după timpul servit, adăugându-se 5 ani. In orice caz pensiunea nu va fi mai mică de 75% din ultima retribuţiune a func­ţionarului, ori­care ar fi fost timpul servit. Dacă rănirile, leziunile sau infirmităţile g­rave, provenite din cauzele de mai sus, pun în imposibilitate pe funcţionar numai de a-şi continua serviciul său, fără a-l face impropriu de orice fel de muncă, el va avea d­reptul la o pensiune egală cu 40% din ultima sa retribuţiune, dacă avea mai puţin de 15 ani de serviciu, pentru fiecare an, ce trece peste 15, pensiunea i se va spori cu 4°/°. b) Când funcţionarul, suferind de in­firmităţi, deşi nu provenite din accidente sau din acte de devotament excepţional, ci totuşi dobândite din cauza serviciului, ar fi pus în imposibilitate permanentă şi abso­lută de a-şi câştiga existenţa prin orice fel de muncă, el va avea drept la pensiune, cu condiţiune să fie îndeplinit 10 ani de ser­viciu. Cantitatea pensiunii, în acest caz, va fi de 20o/o din ultima retribuţiune, dacă are minimum 10 ani de serviciu; pensiunea se va spori cu 4%, pentru fiecare an, ce trece peste 10. c) Când funcţionarul a dobândit infirmi­tăţi, cari îl fac impropriu serviciului, fie că sunt sau nu provenite din cauza lui, el va avea drept la pensiune conform art. 1, cu condiţiune să fie îndeplinit 15 ani de ser­viciu. Pentru toate aceste cazuri (a, b şi c) pensiunea nu poate întrece maximul de 9000 lei; pentru cazurile de sub litera a) şi b) nu va putea trece nici căţimea ultimei­­retribuţiuni, iar pentru cazurile de sub lit. c) nici media retribuţiunii pe 5 ani. P­rin art. 3, lit. a) se prevede o pen­siune excepţională pentru acte de devota­ment, curaj, sau accidente, cari au pricinuit răniri, leziuni sau infirmităţi grave, aducând funcţionarul în imposibilitate permanentă şi absolută de a munci. Astfel de infirmităţi ar fi: Infirmităţile, în care este căzut un militar în timp de răsboiu, rănirile prin exploziuni, orbirea, infirmităţile unui func­ţionar de la C. F. R. cu ocaziunea unui acci­dent de drum, al unui poliţist cu ocaziunea prinderii unui făcător de rele etc. Cazuri, ca d. e. o persoană în înde­plinirea funcţiunei sale a fost surprins de o ploaie, în urma căreia, căzând bolnav de răceală, a încetat din viaţă, nu intră în ca­zurile prevăzute în art. 3, lit. a), întru­cât ploaia nu este decât un fenome­n natural în­­potriva căruia se puteau lua măsuri. Dreptul de a ieşi la pensiune pentru infirmităţi, fiind o favoare excepţională a­­cordată funcţionarilor, cari independent de voinţa lor sunt obligaţi a înceta serviciul, nu poate fi acordat acelora, care prin vo­inţa lor şi prin viţiu se pun singuri în impo­sibilitate de a mai sluji. (Comis. pens, decis No. 460/1910). — In urmare alcoolismul nu poate servi, ca motiv de pensiune. Funcţionarul, care solicită aşezarea la pensiune pentru infirmităţi, va trebui să prezinte Ministerului: 1. Certificatul Curţii de conturi pentru anii serviţi, cu indicaţiunea retribuţiunii pen­tru tot timpul servit şi cu menţiunea ex­presă, dacă i s'au făcut sau nu reţineri pen­tru pensiuni. 2. Certificatul autorităţii, unde funcţio­­n­a­rul a servit în ultimul timp, cu indica­ţiunea motivelor ieşirii sale din funcţiune. In caz de retragere prin demisiune, certifi­catul va arăta, că demisiunea a fost primită. 3. Un certificat din partea autorităţilor, unde funcţionarul a servit, cu arătarea de concediile avute în tot timpul serviciului. 4. Un certificat liberat de primăria co­munei, unde domiciliază, doveditor, că este în viaţă. 5. Copie de procesul-verbal de consta­tarea ce se va în­cheia de una din comisiunile prevăzute de lege la art. 26, obţinut conform dispoziţiilor de mai sus. Constatarea infirmităţilor se va face, când funcţionarul e în viaţă de o comisiune medicală, iar dacă funcţionarul a încetat din viaţă de o comisiune administrativă, Comisiunea medicală se compune, pentru funcţionarii civili şi eclesiastici ai statului, judeţelor, comunelor urbane, şi ai ad­mini­­straţiunilor de utilitate publică, de medicul curant al infirmului, un medic-delegat al mi­nisterului de finanţe şi un delegat admini­strativ al Casei pensiunilor. Spre a obține procesul verbal de con­statare al comisiunei medicale sau admini­strative, funcționarul infirm, sau persoana, care-l reprezintă în mod legal, va adresa Ministerului de finanțe o cerere, cerând con­vocarea comisiunei medicale prevăzută în art. 26 din lege. In cerere se va arăta apinat, care din cele 4 cazuri de infirmități, fiesate la art. 3, sunt a se constă de comisiunea medicală sau administrativă. In conformitate cu acea­sta va alătura și anumite certificate. La constatarea cazului din art. 3, lit. a) aliniat prim va anexa: 1. Certificatul medicului curant, care să cuprindă: data de la care infirmul se află în căutarea sa, o descriere amănunţită a infirmităţii, a cauzelor şi urmărilor din punct de vedere medical, a gravităţii lor şi a ori­căror consideraţiuni medicale relative la im­posibilitatea absolută şi permanentă de a-şi mai câştiga existenţa prin orice fel de muncă. 2. Certificatul autorităţii superioare de c­are depinde funcţionarul, în care să se a­­rate amănunţit circumstanţele, în cari s’a produs actul de curaj, devotament excepţio­nal pentru stat, sau accident provenit în timpul şi din cauza serviciului, cum şi orice alte fapte şi consideraţiuni, din cari să re­zulte, că aceste acte s'au petrecut cu oca­ziunea îndeplinirii serviciului şi că infirmi­tatea de care sufere îl pune pe funcţionar în inposibilitate permanentă nu numai de a continua serviciul, dar chiar de a-şi câştiga existenţa prin orice fel de muncă. Acest certificat va fi liberat numai pe baza unui proces-verbal sau acte indosate de autorităţile militare, judecătoreşti sau admi­nistrative, prin care s-a constatat cazul de devotament, etc., fie aceste procese-verbale sau acte încheiate din oficiu sau după ce­rerea celor interesați. La certificat se va anexa și copii du­pa procesele verbale sau actele cari au servit drept bază la libera­rea lui. La constatarea cazului de la art. 3, lit. a) aliniat 2, se vor anexa aceleași acte, cu deosebirea că atât certificatul 1 cât și 2 vor constata imposibilitatea de a mai con­tinua serviciul. La cereri pentru constatarea infirmității prevăzute la art. 3, lit. b) se vor anexa: 1. Certificatul medicului curant, care va cuprinde data de când are pe bolnav în cău­tarea sa, descrierea amănunţită a infirmităţii,­­ a cauzelor şi urmărilor ei din punct de ve­dere medical, a gravităţii ei şi a oricăro­i consideraţiuni medicale relative la imposibi­litatea absolută şi permanentă de a-şi câştiga existenţa prin orice fel de muncă. 2. Certificatul autorităţii superioare de­­ cia­re depinde funcţionarul, în care sa se a­rete amănunţit funcţiunea, ce îndeplinea, con­­diţiunile speciale, în cari a fost silit să-şi îndeplinească serviciul, prin deosebire de cei­lalţi funcţionari de aceeaşi categorie, cum și orice fapte şi consideraţiuni din cari să re­zulte, că infirmitatea îl pune în permanentă şi absolută imposibilitate, nu numai de a continua serviciul, dar chiar de a-şi putea câştiga existenţa prin ori­ce fel de muncă şi că această infirmitate este provenită nu­mai din cauza serviciului, iar nu şi din alte cauze în afara de serviciu, cum ar fi cele datorite neglijenţei sale, constituţiunii sale, predispunerii naturale, condiţiunilor neigie­­nice în care trăieşte, locuinţei insalubre şi altele. Acest certificat va fi liberat numai în baza unui cercetări ordonate de autoritatea superioară, de care depinde funcționarul, du­pă cererea acestuia. Procesul verbal, ce se va încheia în urma cercetării, va cuprinde detailat elementele necesare autorității su­perioare, pentru a putea pe baza lui, să prevadă în certificat toate punctele necesare stabili­rii faptelor, astfel cum se arată în aliniatul de mai sus. La certificat se va anexa și copie de pe p­rocesul verbal de cercetare, care­­a avut de bază la eliberarea lui. 3. Certificatul Curţii de conturi pentru anii serviţi, din care să rezulte, că are cel puţin 10 ani de serviciu cu reţineri pentru Casa pensiunilor. La cereri pentru constatarea infirmităţii prevăzute la art. 3, lit. c) se va anexa: 1. Certificatul medicului curant al in­firmului, care va cuprinde o descriere amă­nunţită ,a infirmităţii şi a urmărilor ei din punct de vedere medical, a gravităţii ei şi a oricăror consideraţiuni medicale, relative la imposibilitatea ce a mai continua serviciul. 2. Certificatul autorităţii superioară de care depinde funcţionarul, în care să se a­­ltete faptele şi consideraţiunile pentru cari nu mai poate continua servietei. La acest certificat se va anexa în copie şi raportul şefului serviciului, unde îşi îndeplinia func­ţionarul serviciul, în care se va arăta a­­mănunţit faptele şi consideraţiunile, pentru cari nu mai poate continua funcţiunea. 3. Certificatul Curţii de conturi pentru anii serviţi, din care să rezulte, că are cel puţin 15 ani de serviciu cu reţineri pent­ru Casa pensiunilor. Cererile de constatare a infirmităţii pre­văzută la art. 3, lit. a) aliniat prim şi doi se face către Ministerul de finanţe direcţia pensiilor, îndată după accident sau cel mai târziu în termen de 3 luni din ziua săvârşirii faptului, sub pedeapsa perderii devptivilor, ce decurg din asemenea infirmităţi atât pen­­tru Inf. cât şi pentru Urmaşii lui. (Va urma). FOAIA POPORULUI Pag. 5

Next