Foaia poporului, 1923 (Anul 31, nr. 1-52)

1923-10-14 / nr. 41

Pag. 2 ai înălţării sfântului lăcaş. Iar în ziua de 7 Octomvrie a aceluiaş an, după ce s’au făcut îndatinatele rugăciuni cătră cel Atotpute­rnic părinte ceresc,. s’a alezat, cu m­aire pompă, peatra de temelie a clădirii în care s’a pus pentru conservare în viitorul cât mai depărtat şi acest act,­ în prezenţa mai marilor diregă­tori ai Statului, ierarhi ai Bisericei, comandanţi ai oştilor şi fruntaşi ai clerului şi Poporului“. Episcopul Clujului Ivan ia cuvântul cel dintâi,, spunând pe scurt următoarele: Episco­pia Clujului a fost şi în planurile marelui Şaguna să o reînfiinţeze, împrejurările vitrege sau înpedecat. A trebuit să vină unirea tutu­ror românilor ca acest gând sa devină faptă., Azi Clujul din Golgota suferinţelor noastre a devenit centru de cultură românească. Pe lângă şcoalele cari dau lumină, biserica pro­­povădueşte pacea, dragostea­ cătră de a­­proapele şi preamă­rirea lui Dumnezeu. Pentru aceasta îşi clădeşte nou lăcaş sfânt, ca să cheme cu convingere şi cu dragoste pe cre­dincioşi către o adevărată cunoaştere a în­văţăturilor Mântuitorului nostru. A. S. Regală Principele Carol a vorbit tiber,începând cu cuvintele: „Mare eşti Doam­ne şi minunate sunt lucrurile Tale“. Prin clă­direa bisericii episcopale din Cluj — spune A. Sa — trebue să vedem un simbol curat românesc. Ca şi în vremile strămoşeşti, când voevozii noştrii însemnau prin pietrile biserici­i isbânzile mari... aşa noi românii de azi în­semnăm punctul final al victoriei noastre... întemeind azi o bisrică, arătăm ca misiu­nea Românilor e o misiune de pace, căci cine întemeiază o biserică nu poate avea alt gând decât acela, a întemeietorului ei. Biserica este chemată să propovăduiască pacea şi buna Înţelegere între fraţi“, încheind vorbirea, stri­găte de: Ura! au isbucnit din toate părţile. Au vorbit, tot înălţător şi frumos, M­­itro­­politul Moldovei, Mitropolitul Ardealului, Mi­nistrul cultelor C. Banu,, p­rof. universitar Al. Lăpădatu din partea Sinodului Eparchial, Va­sile Goldiş în numele „Asociaţiunii“ şi la urmă Dr. Utalea, primarul oraşului Cluj. Se stropesc cu apă sfinţită şanţurile fundamentu­lui şi solemnitatea se încheie. Fruntaşii oa­speţilor, în număr de 200, s-au înt­runit la un banchet. Aici a toastat Episcopul Clujului pentru familia regală. A răspuns A. Sa prin­cipele moştenitor. La Teatrul Naţional după masă a avut loc un mare festival artistic bine reuşit. Cu aceasta pompă s'a făcut sfinţirea pietrii fundamentale, ca falnicile ziduri sa se ridice cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Mare parte din banii, cari trebue pentru zidirea de acum, trebue sa fie şi adunaţi. Ii va da stăpânirea, îi vor aduna credincioşii, căci a­­ceastă catedrală nu e numai a Clujjlui, e a întregei eparchii, a ţâ­rii. Fie ca glasul care va cere obolul pentru zidirea sfântului locaş, să fie cu prisosinţă ascultat, dând putinţa sfinţirii în timpul cel mai scurt, spre lauda şi preamărirea lui Dumnezeu, D. Antal. Politica externă Germania. Situaţia în Germania,, în săp­tămâna aceasta a fost tot învolburată. Teama că Bavaria se va rupe de Germania, s-a­­ menţinut până în ultimul timp, când dicta­torul Bavariei a declamat singur, ca nici gândi­toare să se rupă de Ge­rmania. Această de­claraţie a făcut-o numai după ce Franţa a spus, ca la un caz că se întronează un rege în Bavaria va întervenî cu armata. — Parla­mentul Germaniei, întrunit de câteva zile, a votat încredere în guvernul lui Streseman. Un singur ministru a trebuit să-l schimbe, pe ministrul de finanţe, ca fiind­ cel mai greu FOAIA POPORULUI ministeriu, în situaţia grea financiară a Ger­maniei, când a ajuns valoarea unui milion de mărci să fie un leu de al nostru. In dis- , cursul ce i-a ţinut prim-ministrul Streseman , în parlament, a vorbit despre cauzele care i-a îndemnat să înceapă o politică de îngăciuire cu Franţa. Acum e rândul Franţei, ca să arete, că urmăreşte o politică de pace. Vor­bind despre situaţia internă a Germaniei,, a spus, că nu e chiar aşa de gravă precum­ se prezintă. A îndemnat totuşi pe funcţionari şi lucrători, să lucreze mai mult. Starea de a­­sediu va rămânea în întreagă ţara, ca să se împiedece orice tulbu­rări a ordinei interne. Franţa aşteaptă cu răbdare să vadă, dacă politica germană este sinceră. După declaraţiunile făcute de prim-ministrul franc­­­cez, Franţa pretinde ca şi până acuma ca­­ Germania să plătească despăgubirile cu care­­ e datoare. Oricum se va arăta, Germania de­­ sub aceste datorii lui se poate subtrage, căci ar fi prea curios, ca Franţa, care a fost co­tropită şi devastată de germani, să nu fie despăgubită pentru pagubele îndurate. Anglia, ca şi până acum, duce o politică­­ cam ascunsa, ce priveşte conflictul între Fran- I ţa şi Germania. Această politică e aspru cri-­­ ticată de ziarele franceze şi o provoacă să-şi­­ spună mai deschis cuvântul în acest lucru,­­ căci contractul de pace general împreună cu­­ englezii a fost făcut şi se cade ca să lupte alăturea cu Franţa la aplicarea lui în faptă. In Bulgaria revoluţia comunistă a fost înfrântă de tot. Aproape 20 de mii de co­munişti şi-au aflat moartea în înfrângerea acestei revoluţii. Luptele între fraţi de multe­­ori sunt mai crude ca între popoare străine. Guvernul bulgar a dat ordine stricte, ca pri­­zonerii comunişti să fie trataţi omeneşte şi să n­u mai fie nici unul o­mo­rit fără judecată. Portugalia. După exemplul Vecinei sale Spania, şi aici s’a încercat o revoluţie. Re­voluţionarii neavând puterea recerută, revo­luţia a fost înăbuşită în sânge. Polonia. Tot după exemplul Spaniei, s-a încercat şi aici o revoluţiune, însă făr­ă re­zultat. România şi ocuparea Ruhrului Ce restrângere a avut asupra ţării noastre ocupaţiunea Ruhrului de cătră Francezi. Cu ocupaţiunea Ruhrului, în întreagă Eu­ropa s’a revăţrsat un val de nelinişte, de teamă, ca nu cumva această ocupaţiune să dea prilej la un nou răsboiu, mai ales că Anglia de foc n’a aprobat această ocupa­ţiune. Din fericire acest fapt n’a dus la răs­boiu, dar a produs în schimb o puternică tul­­burare în mersul normal al vieţii economice din toate ţările, mai mult sau mai puţin în legături negustoreşti cu Germania. Cea dintâi urmare păgubitoare a fost căderea cu iuţeală ne mai­pomenită a pre­ţului mărcii germane. Aceasta s’a întâmplat îndată după ce guvernul german a început a tipări din greu la bani şi a ajuta pe cei ce nu lucrau în Ruhr. Mii de persoane, cari­­ se încredeau în întărirea Germaniei, au cum­părat pe apucate bani germani, ca în câteva luni să-şi peardă toţi banii. Cunoaştem şi noi mulţi speculanţi de aceştia, care s’au fript amar. Aceasta s’a întâmplat nu numai la noi, ci şi toate ţările din lume. Prin rezistenţa pasivă din Ruhr, în­treagă industria din Germania a început să sufere din greu, scumpindu-se toate articolele. Cum România a fost unul dintre cei mai buni clienţi ai industriei germane, scumpirea pro­duselor germane s-a resimţit foarte tare, mai Nouile taxe vamale au apărut în „Monitorul Oficial“ Nr. 151 dela 9 Oct. 1923 şi sunt următoarele: Oua 1.50 lei bucata. Cărnuri proaspete, fie chiar şi preparate sau conservate (afară de carnea de porc) 20 lei kilogramul. Căr­nuri proaspete de porc, fie chiar şi preparate sau conservate, 25 lei kilogramul. Şunca (jam­bon) 25 lei un kgr. Salam 30 lei un kgr Ghiudem 25 lei un kgr. Mezeluri 25 lei un kgr. Carne de cal şi de măgar 1 leu un kgr. Zdrenţe de lână 6 lei un kgr. Ipsos (se în­trebuinţează la tencueli) 500 lei vagonul. Boi, vaci, bivoli, tauri şi bivoliţe 8000 lei de cap. Berbeci 400 lei de cap. Piei de nuci, de berbeci şi de oaie tunse, 30 lei un kilo­gram. Sticlărie fabricată în ţară 1000 lei vagonul. Turte uleioase 6000 lei vagonul. Resturi de floarea soarelui şi de cânepă ră­mase prin scoaterea uleiului cu benzină, 6000 lei vagonul. Toate mărfurile susnumite sunt libere la export, pe lângă plata taxelor vamale, fără a se mai cere vreo altă autorizaţiune, a­­fară de: tauri,, bivoliţe şi carnea de porc, cari în prezent sunt oprrite, iar ouăle sunt libere numai până la 1 Noemvrie 1923, con­form ordonanţei­­dată mai nainte. Taxă de comision încă nu mai trebue plătit, fiind cuprinsă în taxele de sus. S-au fixat taxe şi la tauri, bivoliţe şi carne de porc, pentru cazul când vor fi lăsate libere la export şi acestea. Asta se va a­­nunţa la timpul său. — Taxele din ordonanţe de sus intră în vigoare cu începere de Vineri 12 Octomvrie 1923. Ceva uşurinţă pentru export aduce noui­ taxe, totuşi pentru vite de pildă sunt încă mult prea urcate. 8000 Iei pe capul de vită e din caie afară de mult. Aceste taxe au fost ho­tarite în şedinţa comisiei superioare vamale dela 17 Sept. a. c„ dar au fost ţinute secret până acum. Unii susţin, că anumite persoane erau interesate în cauza. * Pe când la noi se discută cu lunile a­­supra diferitelor taxe de export, ştiri sosite din Iugoslavia spun, ca acolo în ultimele zile s’au cumpărat cantităţi m­ari de vite pentru Austria şi Italia. De asemenea a so­sit o delegație a morarilor cehoslovaci, cari voesc să cumpere grâu din Iugoslavia. Cursul banilor la București, în 9 Oct. 1923, a fost în valută următorul: francul francez 12.70 Iei, lira ster­lina 990 lei, dolarul 220 lei, lira italiană 9.70 lei, francul elveţian 39 lei, coroana cehă 6.40 Iei, 1000 mărci 2 bani, 100 cor. austii. 30 bani, 100 cor. ing. 75 bani, dinarul 2.30 bani. — Leul la Paris în zilele din urmă 7.50—7.80 centime. No. 41 ales în industria petroliferă, apoi cea de textile, colori, medicamente etc. De aici s-a pornit o mare parte din valul de scumpete revărsat în anul acesta asupra ţării noastre. încetarea rezistenţei pasive a Germaniei şi o eventuală înţelegere deplină cu Franţa, va pune cu siguranţă capăt la creşterea scum­­­petei, ceea ce e foarte înbucurâtor pentru toată lumea. Când se iveşte o neînţelegere, o re­voluţie sau altă nenorocire mare într’o ţară, nici­odată să nu ne bucurăm, căci o parte din răul de acolo se revarsă şi asupra noastră. Viaţa economică, comercială şi industrială e legată în lumea întreagă cu cele mai fine fire. Orice adiere cât de mica să resimte.

Next