Foaia poporului, 1924 (Anul 32, nr. 1-52)
1924-01-06 / nr. 1
Oil. Asoc. pentru Literatura Română Str. Şaguna 6 PREŢUL ABONAMENTULUI Pe «an an ^ . Lei 199.— Pe o jumătate de an . . . . Lei 50.— Pentru America 3 dolari pe 1111 an întreg Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 (lângă poştă) Adresa telegrafică: „Foaia Poporului'X Apare în fiecare Duminecă I~tt.C I U1L, \Jk* KJ »44. *■«. Duminecă, 6 ianuarie 1924« No. 1 Apare în fiecare Duminecă Cea mai veche foaie naţională politică poporală înfiinţată la anul 1892 INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 Preţul inseratelor: Un şir petit 5 Lei pentru fiecare publicare !I 11} i 1 1I i I i l I iI Steaua lui Christos Trei crai dela răsărit Ca stear* au călătorit. La casele creştinilor răsună iarăşi glasuri argintii vestind Naşterea cel nice pentru mântuirea noastră a luat trup omenesc din Buhul Sfânt şi din Fecioara Maria. Aceleaşi Sfaturi ne vestesc călătoria Crailor dela Răsărit, cari conduşi de o stea luminoasă s’au grăbit spre ieslea sfinţită, ca să se închine acului născut şi să-i ducă daruri împărăteşti. Ca înspre orice lucru mare, drumul nu a fost fără piedeei şi ispite: steaua li s’a ascuns şi cei trei Crai au intrat la Irod, ca să-l întrebe de cel ce s’a născut. El nu le-a putut spune nimic, dar, păcătos cum are, se temea că împăratul, care coborîse pe pământ îi va lua stăpânirea cea pământească. Steaua cea bunăi s’a arătat de nou şi cei trei Crai şi-au împlinit, dorinţa, dar au aflat din gura îngerului să se ferească de-a mai trece pe la Irod, care avea gând rău. Aceasta e povestea simplă şi veche, dar veşnic nouă, a celor trei Crai dela răsărit, cari cu steaua au călătorit. * Prâznuim aceasta sărbătoiare de perne • mM« nouăsute de ani şi totdeauna o aşteptăm, bătrân» şi tineri, cu multă dragoste. Căci e plină de mângâiere şi de speranţă, ca Ceke s’a născut atunci din dragoste cătră neamul omenesc, cu aceeaşi dragoste ne va pizi pe noi şi pe urmaşii noştri din veac lu veac. Dar atâta nu e destul. Sărbătorile cele mari ale bisericii noastre trebuie să fie pentru noi un prilej de reculegere sufletească. Din darurile de veselie pământească, pricinuită şi de acest mare praznic împărătesc, trebuie să rupem câteva minute pentru a ne îndrepta sufletul asupratrebuinţelor sale şi asupra mijloacelor, cari să ni-l păstreze curat pentru ziua judecăţii celei mari. Pentru munca aceasta ne vine în ajutor întâmplarea celor trei Crai, cari au călătorit îndrumaţi de steaua cea strălucitoare. Şi noi să ne croim în sufletul nostru o stea curată, după care să ne îndreptăm pe drumul vieţii noastre. Iar steaua aceasta nu poate fi decât învăţătura Mântuitorului Christos, care strălacerte de atâtea veacuri şi va străluci până la sfârşitul veacurilor. Adevărat, că drumul până la această stea nu e uşor, el duce prin pustiuri, prin întuneric, prin năcazuri; uneori întâmplările vieţii, amărăciunea inimei o ascund. Se arată şi Ispititorul, care" cu vorbe dulci ne face să credem, că şi el vrea să ajungă la ţâniful cloiflă, pe când el urmăreşte tocmai întunecarea de tot a ei. Dar pe omul, viaţa căruia e un drum spre lumina strălucitoare a mântuirii în Christos, nici greutăţile drumului, nici ispitele necurate nu-l pot abate din acest drum. Căci acest drum va fi împodobit cu roadele iubirii de Dumnezeu, ale iubirii deaproapelui, ale îngrijirii de gospodăria lui, ale creşterii bune ce o dă copiilor săi şi ale împlinirii datoriei faţă de neam şi ţară. Acestea sunt aurul, smirna şi tămâia, adecă darurile pe cari Ie aşteaptă Mântuitorul dela cei ce fac drumul vieţii lor după Steaua lui Christos spre mântuirea de veci. Aceasta e steaua cea bună a vieţii noastre. Dar dujmanul sufletelor noastre ştie să facă să apară înaintea noastră şi steaua cea rea, care pare ce aai slab de suflet mai strălucitoare şi mai apropiată, drumul la ea mai plăcut, căci e mai neted, mai fără oboseală. Şi e mare numărul celor ce se lasă înşelaţi, pe timp mai scurt sau mai îndelungat, unii pentru toată viaţa lor, de steaua cea rea. Aceştia sunt cei ce îşi bat joc de învăţaturile Evangheliei trăind numai pentru stomacul lor, căutând numai împlinirea poftelor lor isvorâte din mândria lumească şi fiind fără mustrare de conştiinţă în alegerea mijloacelor pentru a ajunge la steaua cea rea, unde nu găsesc pe Mântuitorul, ci moartea sufletului. Aceştia sunt toţi cei ce selasă ispitiţi de steaua lor cea rea să meargă pe drumul minciunii, al lenei, al beţiei, al jefuirii deaproapelui, al necinstirii celor sfinte, al neîmplinirii datorinţelor faţă de neam şi stat. * Pentru vremurile mari, pe cari le-am ajuns cu voia lui Dumnezeu, trebuie să ne mai gândim la ceva în momentele de reculegere, pe care ni le îngădue Naşterea lui Christos. Am ajuns în sfârşit stăpâni în ţara noastră, steaua căreia a stat atâta amar de vreme ascunsă sub fărădelegile asupritorilor noştri. Ne vom dovedi însă stăpâni vrednici numai dacă vom lucră cu tot dinadinsul, ca statul nostru să scape cât mai curând din bolile, pe cari ni le-a lăsat răsboiul. Pentru a ne face datorinţa se cere, să tăim după rândueala care ne duce spre Steaua lui Cristos, dar se mai cere să ne îngrijim, ca în fruntea ţării şi mai ales cei ce fac legile să fie tot oameni, cari calcă acelaş drum. Şi tocmai aici vine ispita cea mare adusă de oameni, cari lipsiţi de adevărata dragoste de neam şi ţară, ne arată strălucirea mincinoasă a stelei lor, care nu e steaua cea bună a ţării, ci steaua la capătul căreia ei vin îmbogăţirea şi mărirea lor. Feriţi-vă de aceştia, dacă sunt uşor de cunoscut, sunt veniţi din ţinuturi, unde nimeni nu a vrut să-i bage în seamă, său sunt de cei ce îşi schimbă mereu steaua, adecă partidul, numai să-şi împlinească pofta de mărire în orice înţeles. Două drumuri, fiecare cu o stea în capăt, ne stau deschise. Serbătoarea Naşterii Mântuitorului ne arată luminos, pe care trebuie să-l alegem. Fie, ca Românii noştr să aleagă pe cel bun, cel luminat de stema cea bună, pentru ca să se împlinească ura ca colindătorilor noştri. Naşterea lui Christos Să ne fie de folos. Un cuvânt către cetitori Cu numărul de faţă „Foaia Poporului“ intră în anul al 32-lea. De 31 de ani, această gazetă bate în fiecare Sâmbătă sau Duminecă dimineaţa la casa ţăranului nostru din sat, aducându-i sfaturi şi îndemnuri pentru uşurarea vieţii lui destul de grea. A cui trebue să fie şi pe cine trebue să apere această gazetă, o spune titlul ei. Noi, cei ce o conducem de mulţi ani înainte de răsboiu, am căutat totdeauna să rămânem credincioşi programului Foii. Până la înfăptuirea idealului naţional — în 1918 — am stat lângă cei ce erau în fruntea mişcării pentru drepturile naţionale ale Românilor. Ne-am făcut datoriniţa cu vârf şi îndesat, deşi pe atunci lupta naţională costa multe jertfe... Din 1918 încoace, odată România mare înfăptuită, ne-am luat înainte a apăra cu toată tăria interesele poporului nostru de jos, fiindcă ne-am zis: Da, am luptat din tot sufletul pentru idealul naţional. Şi ne bucurăm de înfăptuirea gândurilor noastre de odinioară. Dar acum, în România mare, vrem şi noi ceva. Vrem să ne o croim o viaţă mai uşoară, un traiu mai bunişor ca sub domnia străină, vrem să simţească şi poporul de jos că s’a făcut România mare şi ara ajuns la dreptate egală pentru toţi. Cum însă în vechiul regat, unii ciocoi şi bogătani nu iau prea mult în seamă legile, s’a întâmplat, că în curând după Unire, cei mai mulţi dintre conducătorii vechi ai Ardealului au ajuns la deosebire de vederi cu aceşti ciocoi. Aşa s-a ajuns la neînţelegerile dintre Partidul Naţional din Ardeal cu Partidul generalului Averescu pe deoparte şi între Partidul Naţional al nostru cu Partidul Naţional-Liberal din vechiul regat. „Foaia Poporului“ a rămas neclintita lângă vechii conducători ai Ardealului şi Banatului. Aceştia erau şi sunt oamenii pro- I