Foaia poporului, 1928 (Anul 36, nr. 1-52)
1928-01-15 / nr. 3
Anul 36-lea PREŢUL UNUI NUMĂR 3 LEI Dumineca, 15 Ianuarie 1928,Nr. 3 Apare in fiecare Duminecă Cea mai Veche ludîe na|ională poli- Apare în fiecare Duminecă tîcă-poporală înfiinţată în anul 1892 Sibiu, strada Mitropoliei (Măcelarilor) Nr. 12 (lângă poştă) Manuscrisele intrate nu se înapoiază INSERATE Un şir petit 8 Lei pentru fiecare publicare Redacţia şi Administraţia: PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an . . .........................Lei 160.— Pe o jumătate de an ... . Lei 80.— Pentru America 3 dolari pe un an întreg Un număr costă 3 Lei se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, strada Mitropoliei (Măcelarilor) Nr. 12 Preţul inseratelor: Franţa şi Italia faţă de România România, Franţa, Italia şi Spania sunt locuite de popoare, a căror origină se trage de la vechii Romani. De aceea se numesc popoare de origină romană sau latină. România a şi ţinut totdeauna foarte mult la Franţa, care e cea mai puternică ţară de origină latină. In acelaş timp, Românii şi-au arătat dragostea lor frăţească şi faţă de Italieni, cu cari am dorit să întreţinem de asemenea cele mai bune legaturi. In marele răsboiu aceste ţări au luptat împreună. ... După încheierea păcii, şi mai cu seamă de când guvernul Italiei e condus de Musolini, legăturile între Italia şi Franţa s’au cam răcit, ba s’au arătat chiar unele semne de duşmănie. In schimb Italia pare a se apropia tot mai multe de Anglia. Faţă de România, înanii din Urană,s'a arătat Franţa mai prietenoasă decât Italia. Aceasta din urmă, abia acum un an a votat recunoaşterea alipirii Basarabiei laRomânia, pe când Franţa şi Anglia făcuse acest lucru cu mulţi anii înainte. In schimb, anul trecut Italia a încheiat de alianţă cu Ungaria... Cum sunt a Se înţelege aceste stări? Italia a început a face politică imperială de mare putere. Ar vrea să fie — îşi zice probabil Musolini — ca şi Franţa, ba dacă ar putea chiar s-o întreacă. De aceea umblă după alianţe, încercând a pune piciorul colo şi dincolo. Italia ne-ar vrea desigur aliata ei. Dar România a încheiat deja mai înainte o alianţă cu Franţa. Pe de altă parte suntem aliaţi cu Polonia. Apoi, prin Mica înţelegere (Mica Antantă) suntem înalianţă cu Iugoslavia şi Cehoslovacia. Cu aceste ţâri e aliată şi Franţa. Astfel desvoltându-se lucrurile, în anul trecut Italia a încheiat alianţă cu Ungaria, ceea ce a surprins pe mulţi. Căci pentru primaoară se întâmplă, după răsboiu, că un stat învingător (Italia) încheie alianţă cu un stat învins (Ungaria). Această alianţă italo-ungară o putem considera, ca un pas de înstrăinare a Italiei faţă de România. Şi de ce aceasta din partea Italiei? Unii spun: In urma alianţei României cu Franţa, e răspunsul, că n’am stat mai aproape de Italia, ca de Franţa. Interesantă mai este părerea ce o spune gazeta franţuzească „La Victoire“ din Paris, care în zilele trecute a scris în această chestie. „La Victoire“ ocupându-se de plănuita călătorie a dlui Titulescu la Roma şi la Paris, declară că, întrecerea dintre Franţa şi Italia, pentru prietenia lor cu România, e cu totul lipsită de rost. Dl Titulescu e de părere, că nici măcar o umbră despre aşa ceva nu trebue să existe. Franţa şi Italia pot aduce fiecare mari servicii României. Franţa, legată •*"» DAtwoma •rvrtfi A dlînnf X o i nrîr a efroncu prietenie, garantează starea de azi în Europa Centrală. Italia întreţine bune legături cu Bulgaria şi mai ales cu Ungaria, ale cărei uneltiri, — dovadă ultima afacere cu mitralierele — ar putea deveni primejdioase. Gazeta franţuzească „La Victoire“ se întreabă: „Cine mai mult ca Italia, ar putea da sfaturi de cuminţenie Ungariei?“ (Aşa ar fi să fie. Dar noi vedem, că în loc de sfaturi de linişte, Italia livrează Ungariei mitraliere. Vezi cele scrise pe pagina a doua. Red. Foni. Pop.). De încheiere „La Victoire“ mai observă : „Convorbirea ce, în curând va avea loc între d-nii Titulescu şi Musolini, ne face a crede, că va căpătă o în sănătate mai mare“.Ar fi de dorit, ca atât Franţa cât şi Italia,să vaă în România o soră bună, iar nu să caute în noi un aliat pentru scopuri ascunse în viitor. Iată de ce România trebue să se refacă şi să fie tare: atunci va fi în viitor de toţi curtenită şi de nimenea îngenunchiată. Căci nu ne va putea. Redacţia Foii Pop.). Politica în ţară Nu s’a întâmplat nici o schimbare în politica internă. Abia acum după serbători, e probabil să fie numit dl Victor Antonescu ministru de finanţe în locul dlui V. Brătianu, care vrea să rămână numai ministru-preşedinte, fără nici un portofoliu. — Parlamentul să deschide la 25 ianuarie. Deşi e vacanţă, totuşi e mare frământare şi discuţie, în ziare ca şi în cercurile politice, în legătură cu stabilizarea lemei (introducerea leului aur) şi a împrumutului extern. In cercurile guvernamentale se susţine, că împrumutul se va înfăptui în curând, iar deodată cu aceasta şi stabilizarea leului. Din alte părţi, cari au legătură cu opoziţia, se susţine că nu e nimic sigur. Străinătatea ar pune liberalilor condiţii umilitoare. In cel mai scurt timp se va lămuri însă pe deplin situaţia, care va fi hotărîtoare şi pentru viitorul guvernului. Dl prof. N. Iorga va candidă pentru locul de deputat la Ismail, devenit vacant prin moartea profesorului Paşcanu. Partidul Naţional Ţărănesc nu pune contra-candidat şiprobabil nici averescanii sau liberalii nu vor pune. Ar urmă deci ca votarea nici să nu se mai ţină, di dl Iorga să fie proclamat ales. • Mare surprindere, ba am putea zice îngrijorare, atât la noi în ţară cât şi în străinătate, a produs descoperirea transportului de mitraliere, trimise din Italia pentru Ungaria. Amănunte scriem pe pagina a doua a foii de azi, iar în fruntea gazetei dăm o descriere generală în legătură cu politica Franţei şi a Ita- Iîpî Info Paritaniîi Parastas întru pomenirea lui Dr. loan Raţiu O sută de ani de la naşterea sa,Parohia română unită din Sibiu, păstrând piosul obiceiu introdus de vreo câţiva ani, a prăznuit şi în anul acesta cu evlavia cuvenită în ziua de Sf. loan (7 ian.) pomenirea marelui român Dr. loan Raţiu, ale cărei rămăşiţe pământeşti sunt aşezate spre veşnică odihnă lângă biserica din oraşul de jos. Înplinindu-se în anul acesta o sută de ani dela naşterea lui Raţiu, parastasul s’a celebrat cu o solemnitate deosebită. La ridicarea acestei solemnităţi mult au contribuit, autorităţile locale, cari — cu disparente excepţiuei — n’au pregetat a răspunde invitării. Şi se cuvine să fie aşa, pentru că marele defunct nu a fost al unui singur partid sau al unei singure biserici, ci al întregului neam românesc, fără deosebire de partid sau confesiune. La primul loc trebue să remarcăm participarea impunătoare a reprezentanţilor armatei. Am putut notă pe dl general Găvăneseu, comandantul corpului VII armată (cu doamna), d-nii generali Daschievici şi Oresiovni, med. gen. Mihaescu, colonelii Klimke, Spiess, Raduleanui, Radu, Georgescu, Grigoriu, Mândreanu, Florescu, med.-col. Horea, It.-com Faltanescu (cu doamna), Iliescu, Stroia, Heinrich, Theban, intendant-maior î. r. duceam, căpitani Hurbeanu şi Belagen (cu doamna), d-na văduvă maior Hurbeanu şi alţii, al căror nume, spre regretul nostru, ne scapă. Erau nişte momente de o spontană înălţare sufletească, când vedeai pe reprezentanţii glorioşilor făuritori cu arma ai României Mari,aducând prinosul de pietate şi recunoştinţă memoriei aceluia, care, cu alte mijloace şi fie alte căi, dar pentru acelaş măreţ scop s’a luptat, a suferit şi s’a jertfit Am mai remarcat în aleasa asistenţă pe dl prefect Dr. Regman, pe dl secretar general al municipiului orăşenesc Dr. Bărbat, pe dl inspector şcolar S. Ţeposu, dela Adm. Financiară s’a prezentat dl Dr. Coltău, dela conducerea spitalului de boli mintale dl director Dr. Preda şi dl controlor Nic. Muntean, dl Dr. Preda totodată şi în calitate de v.-preşedinte al „Astrei“ împreună cu d-nii secretari R. Simn şi Fl. P.Petrescu. Organizaţia judeţeană a partidului naţional-ţărănesc a participat cu o delegaţie sub conducerea dlor generali. Boeriu şi Dr. Gh. Moga. Din partea familiei a fost de faţă d-şoara Feliem Raţiu, fiica răposatului; venerabila doamnă văd. Fntilia Dr. Raţiu, din motive sanitare n’a putut lua parte. Despre cuvântarea ocazională a părintelui prof. Ioan Isaicu va ajunge să constatăm, că a fost un model de discurs comemorativ, vrednic în toată privința de numele acelui băr.