Foaia poporului, 1932 (Anul 40, nr. 1-52)

1932-01-03 / nr. 1

Nr. 1 Situafia In tară In politica dinlăuntru a tării nici o schim­bare mai de seamă. Vacanta de sărbători a Parlamentului, a adus o mulcumire in vieta politică. Pentru a se bucura mai din plin de binefacerile vacan­tei, ministrul Argetoianu, pe care se reazimă guvernul de specialiști,­­ a luat drumul străinătăţii, plecând în Italia şi de aici în Franţa. Despre această călăto­rie se spun fel de fel de lucruri, cari par cusute cu etă albă. Adevărul este că atunci când un ministru pleacă în străinătate, nu se spovedeşte la colţuri de stradă. De aceea cele ce se vorbesc pe stradă trebue luate mai mult ca vorbe d­acă. Adevăratul scop al călătoriei ministrului de finanţe şi interne în străinătate este de a se convinge, cu ce ochi privesc conducătorii ţărilor străine, gu­vernul de specialişti al ţării româneşti şi de câtă încredere este învrednicit acest guvern peste hotarele ţării, fiindcă străi­nătatea urmăreşte pas cu pas cele ce se în­tâmplă la noi şi în măsura în ce se află de bune faptele guvernului îi dă încrederea care i se cuvine. Numai că această încredere sau neîncredere a străinătăţii se răsfrânge asupra ţării întregi.* O călătorie în străinătate, ce a făcut mai mare vâlvă a fost aceea a fostului sub­secretar de stat Ionel Lugosianu, care a fost trimis de partidul national-tărănesc cu o solie la dl Nicolae Titulescu ministrul tării noastre la Londra. In jurul acestei călătorii s’au tors sfori, si s’au temut fel de fel de basme şi intrigi. Ba, ce ministrul Titulescu este rugat să ia preşedenţia partidului naţional ţărănesc, ba că e vorba de cine ştie câte alte împletituri politice. Şi această vorbărie goală a ţinut până acum câteva zile, când solul partidului naţional-ţărănesc, întors de la Londra a arătat, că rostul călătoriei sale a fost de a aduce parti­dului ştiri de la ministrul Titulescu, asupra stă­rilor dinafară, deoarece partidul naţional ţără­nesc ţine să ştie amănunţit tot ceia ce se petrece în lume şi cum sunt privite acolo stările de la noi. Fruntaşul partidului naţional-ţărănesc Lugoşianu a arătat gazetelor, că între parti­dul naţional-ţărănesc şi ministrul Titulescu este într-adevăr o strânsă prietenie. * In ce priveşte conversiunea, adică pre­luarea datoriilor agricole de către stat, se ve­steşte, că guvernul va primi totuşi unele propu­neri făcute de partidul naţional-ţărănesc de a lărgi legea a­stfel, ca să fie preluate şi da­toriile acelor plugari, cari au peste cinci hec­tare de pământ. Partidul naţional-ţărănesc va lupta cu toată tăria, ca legea să fie lăr­gită în chipul acesta In străinătate Mai mari frământări sunt însă în viaţa politică a lumii. Sleirea puterilor de plată ale Germaniei este viu discutată atât în Franţa şi Anglia, cât şi în America. Pentru a se sfătui ce e de făcut cu datoriile ger­maniei se va ţinea în 18 ianuarie o confe­rinţă aşa zisă a reparaţiilor la Haga sau la Geneva. Unele dintre marile puteri euro­pene sunt de părere, ca această conferinţă să nu se mărginească numai la datoriile de răsboi ale nemţilor, ci să discute şi criza economică, ce bântue astăzi toată lumea şi să se caute leacul pentru vindecarea ei. America este de părerea ca numai atunci să-şi trimită delegaţi la conferinţă dacă ea se va ocupă şi de criza economică a lumii întregi. ^* In zilele din urmă s’a vorbit de o uniune vamală între Cehoslovacia, Ungaria şi Au­ politică stria. Faptul acesta a făcut mare vâlvă în toate ţările şi la noi şi în Iugoslavia îndeosebi. Ministrul Cehoslovaciei la Bucureşti a declarat că nu poate fi vorba de aşa ceva. Totul se datoreşte numai faptului că gazetele din Ungaria au ţinut să răstălmăcească, după după bunul lor plac, unele declaraţii ale mi­nistrului de externe al Cehoslovaciei, Beneş, care a arătat că este pentru o înţelegere vamală între ţările dunărene. Ungurii au uitat însă că de-a lungul Dunării este şi ţara noa­stră şi Iugoslavia. E o veche boală ungu­rească, de a nu vedea dincolo de Budapesta. FOAIA POPORULUI Cui se datoresc taxele vamale pe produsele agricole în Anglia Am arătat şi noi, că Anglia s’a îngrădat împotriva cumpărării de cereale din străină­tate prin punerea de taxe vamale. Această măsură luată pentru a apăra pe agricultorii englezi se datoreşte şefului partidului con-şeful partidului conservator din Anglia servator Baldwin, care a ieșit cel mai tare din alegerile ce s’au făcut în toamnă. Vamă pusă pe cerealele străine în An­glia este ce e drept foerie de mare folos pentru agricultorii englezi, însă ea este cu atât mai mult o lovitură pentru celelalte tari, cari vindeau până aci cereale pe pieţele en­gleze. Cu toate că noi nu am prea avut legături comerciale cu Anglia şi prin urmare, nu am vândut cereale pe pieţele ei, totuşi vama pusă pe cerealele străine, ne atinge peste alte ţări şi pe noi, fiindcă orice îngră­dire vamală la cereale se resfrânge şi asupra noastră. Cu cât se restrâng pieţele străine, cu atât ţările agricole cu mai puţine locuri pentru a-şi vinde cerealele lor. Şi noi fiind în locul de frunte printre aceste ţări, e lucru firesc, că ne ating taxele vamale engleze. Trebue să mai ştim încă un lucru. Nu fiindcă îi merge prea bine Angliei, s’a hotă­rât guvernul englez să pură vamă la cerea­lele străine. O ţară care are câteva milioane de oameni muritori de foame, fiindcă nu au lucru, nu scumpeşte numai aşa din senin pânea. Bald­win Leac american pentru criza economică Marea gazetă americană „Herald Tri­bune“ propune următorul leac pentru criza economică a lumii: Ţările europene să în­cheie între ele o înţelegere asupra tuturor problemelor economice la ordinea zilei şi apoi să pună America în faţa unui fapt îm­plinit, pentru a fi silită să primească şi ea această înţelegere. Gazeta americană are toată dreptatea. Singurul leac pentru vindecarea lumii, de boala care o roade astăzi, ar fi o înţelegere, între toate ţările. Până când, în loc să pună umăr la umăr, tăr­ie vor trage una în dreapta, alta în stânga, nu prea sunt nădejdi, că marea criză economică va putea fi alungată. Pag. 3. Gandhi s’a întoars fără ispradă După ce a stat mai mult timp la Londra,­­ unde a­ discitat cu căpeteniile engleze do­­­ rintele de libertate ale poporului Indiei, de I a se vedea dacă r.u stăpân, dar măcar mai­­ liber în tera Iui, unde liberi și stăpâni sunt I astăzi numai englezii, ceri stăpânesc această ţ­­ară, Mahatma Gandhi, s’a întors în ţara­­ lui fără izbândă. Englezii nu au consimţit să uşureze soarta acelor pe cari îi stăpânesc. Astfel se începe iarăşi lupta între stă­pâniţi­ şi stăpânitori. Şi trebue ştiut, că nu e Mahatma Geridhi (în mijloc) în portul lui obişnuit, vizitând industria de bumbac I din Darwin,­­ I vorba de o luptă aşa cum ştim noi, că se I dau luptele in Europa. Gandhi duce o cu I totul altfel de luptă împotriva englezilor. Po- I­porul indian nu ridică nici ciomagul, nici i­coase, furca, sapa, sau nu şi încleştează î măcar pumnii împotriva stăpânitorilor. Lupta­­ lui se mărginește la un boicot în toată re­­­­gula împotriva englezilor. Adică, nici un in­dian nu cumpără nimic, absolut nimic, de la englezi, cari stăpânesc toate bunurile Indiei, au fabrici de tot felul, au monopolul sării și tot ce-i trebue unui popor. In toată India s’au ridicat sute de mii de răsboaie, nu de omorât oameni, ci de tesut pânză, pentru a nu cumpăra dela en­glezi nici un petec de haină. Sarea și-o scot singuri din mare. Fabricile engleze nu mei au pentru cine să lucreze. S’a încercat îm­potriva indienilor să-i­ înspăimânte prin are­stări, prin prigoniri, dar au fost toate fără leac. S’a încercat să se ia viaţa la mai mulţi inşi prin împuşcare. Cei sortiţi morţii şi-au desvelit piepturile, pentru ca soldaţii englezi să poată trage mai uşor la ţintă. Şi aceasta a fost o adevărată dezarmare, fiindcă englezii nu au mai avut curajul să tragă. Şi acest popor de mucenici numără peste 400 de mi­lioane de suflete. • Vrednic de ştiut este şi cum trăieşte Gandhi. Viaţa lui e o adevărată viaţă de sfânt. Nu mănâncă nici carne, nici peşte, nici ouă şi nu bea nici un fel de beutură spirtuoasă. El trăieşte numai pentru suflet şi pentru poporul care îl cinsteşte şi-l venerează ca pe un sfânt. Hrana lui este laptele, legu­mele şi poamele. Nici odată, ori unde s’ar găsi nu se abate dela acest fel de trai, nici chiar, când este oaspetele unor capete înco­ronate, cum se întâmplă adesea, fiindcă Gandhi este un om foarte învăţat, un ade­vărat filosof, în felul lui. In ce priveşte îm­brăcămintea, nici aceasta nu-i este mai pre­sus decât hrana. Umblă într’o haină lungă de pânză albă şi încălţat cu un fel de încăl­ţăminte-sandale, cari nu au decât talpă. Va reuşi Gandhi şi poporul său în lupta ce o duce ? Aceasta e mai mult decât sigur! . i. - I ! M * i.i -Din Bombay se vesteşte că Gandhi a şi sosit acolo. Când poporul a auzit că en­glezii nu se ţin de vorbă, eu isbucnit câteva tulburări, provocate însă de comunişti Tru­pele engleze au tres focuri de armă asupra lor.

Next