Foaia poporului, 1944 (Anul 51, nr. 1-52)
1944-01-02 / nr. 1
Duminecă 2 Ianuarie, 1944. Exetraplanul Le 7i nu 1 51 (Sene nouă) Nr. 1 CEA MAI VECHE FOAIE POPORALĂ, ÎNFIINŢATĂ IN ANUL 1892 Apare în fiecare Duminecă sub direcţia unui comitet Organ al Asoeratiunii „Astra“ Redacţia şi Administraţia: SIBIU, Str.Şaguna6. Telefon 83/A înscrisă in Reg. Publ.ia Tribunalul Sibiu sub Nr. 67/1943. Redactor responsabil: Nic. Nicoară-Dobârceanu Taxa postard plătită în numerar, conform aprobării Nr. 96.646/ 1943 An nou Din vremurile cele mai vechi toate neamurile lumii au obiceiul să-şi dorească an nou mai bun şi mai fericit decât cel care a trecut. Omul e aşa lăsat de ziditorul lui să năzuiască mereu spre mai multă fericire şiîndestulare. Ca o amintire depărtată a raiului în care au fost aşezaţi strămoşii cei dintâi, ne urmăreşte pe fiecare dorinţa după o viaţă mai bună, mai lipsită de greutăţi şi de suferinţe, şi ca o dovadă că sufletul omului nu se va putea odihni deplin decât în fericirea raiului, în viaţa viitoare. Căci, chiar dacă anii care trec ar fi fost plini de toate bunătăţile, noi nu suntem mulţumiţi şi ne dorim de anul nou, tot mai multă fericire decât am avut. E uşor şi plăcut să ne închinăm un pahar de vin dorindu-ne împrumutat mai mult bine în anul ce vine, dar e mult mai greu să ne hotărîm a ne da toată osteneala noastră pentru ca mai binele să vie în anul viitor. Şi aceasta, ştiut este, nu vine de la sine, ci din îndurarea lui Dumnezeu şi din lupta omului pentru o viaţă mai bună şi mai fericită. Creştinesc şi românesc lucru este, deci, ca la ziua de anul nou să aducem mai întâi, mulţumiri lui Dumnezeu pentru binele ce ni l-a dat în anul trecut: sănătate, viaţă, infelepciune, putere de muncă, roadă la hotar, bunăînţelegere in familie, şi să-L rugăm pentru aceste lucruri şi pentru anul care vine. Dar câţi dintre creştini se gândesc să facă acest lucru? Deşi ştim cu toţii că fără darul Domnului nicio binefacere nu se coboară în lume, căci „toată darea cea bună de sus este, venind de la Părintele luminilor". In al doilea rând ne urăm zadarnic an nou fericit, dacă nu ne tragem seama ca noi înşine să vedem întrucât am contribuit şi noi la lipsurile, durerile şi suferinţele anului trecut, prin purtarea noastră, şi nu ne luăm hotărîrea să ducem o altfel de viaţă ! Pentru că foarte multe suferinţe şi dureri din anul trecut ni le-am causat noi înşine prin viaţa noastră şi potrivnică legilor lui Dumnezeu. Fiecare om care îşi doreşte un an mai fericit, este dator în ziua de anul nou să-şi vadă greşelile ce i au adus nemulţumiri şi nenorociri în anul scurs şi să-şi ia hotărîrea de a nu le mai săvârşi. Dacă omul nu se îndreaptă, nici chiar Dumnezeu nu-l poate ajuta şi nu-i poate da mai mult bine şi fericire în anul care vine. Dacă rămânem şi în anul nou plini de pofte rele, de lăcomie, de ură şi duşmănie, de pismă, de mândrie, şi în casă şi în afară în viaţă, zadarnic vom aştepta an mai bun, căci cele mai multe rele ni le facem noi prin patimile noastre nestăpânite. Şi tot aşa stau lucrurile şi cu un neam întreg. Zadar ni dorim neamului nostru an nou mai bun, dacă noi toţi care facem neamul, nu ne silim să fim mai buni, mai cinstiţi, mai drepţi, mai harnici, mai ascultători şi disciplinaţi, mai solidari în toate năzuinţele, luptele şi lucrările neamului. Căci cele mai multe rele şi suferinţe în viaţa neamului sunt pricinuite de înşişi fiii săi, prin slăbiciunile, poftele rele, şi nedreptăţile lor, uitându-şi să trăiască împreună ca nişte fraţi ce sunt. Biblioteca Județeană ASTRA *312P* Repriune peste anul ce s’a sfârşit târând primejdiile şi nenorocirile, cu suflet întreg, cu inimă întreagă. Pe câmpurile de luptă ostaşii noştri s’au purtat cu bravură lăudată de toată lumea, ţinând departe de hotarele noastre pe cotropitori. Acasă am fost harnici, solidari, ţinând frăţeşte unul la altul. Am păstrat legile lui Dumnezeu şi ale ţării în primejdie, nu ne-am ticăloşit, nu am eşit din rânduri, nu neam făcut de cap, cum s’a întâmplat cu alte neamuri. Am mers pe o linie dreaptă, a cinstei şi omeniei, a dreptăţii şi în războiu şi acasă. Nu am duşmănit pe nimeni, nu am săpat groapa nimănui, ci am fost mereu treji şi cu urechea aţintita la primejdiile ce ne înconjoară încă. Nu ne-am pierdut încrederea în Dumnezeu şi ci dreptatea neamului, nu am fost laşi, nu am fost mincinoşi, cu două fete, căci noi apărând numai dreptatea nici nu putem avea două fete, căci nici dreptatea nu are două fete. Am răbdat şi am rămas tari în mijlocul tuturor greutăţilor. Neam păstrat sufletul moştenit dela strămoşi. N’am ascultat şi nu ne am luat după îndemnuri ademenitoare pe cari ni le au făcut lupi în piele de oaie. Am ascultat de porunca sângelui vostru. Ţara a fost tot anul plină de pace, de muncă şi de răbdare cuminte. Ne am dovedit a fi un neam care nu se abate de la datoriile lui sfinte nici în împrejurările cele mai grele. Am dovedit-o, în atâtea rânduri, că suntem o naţiune care ştie să sufere, dar care ştie să-şi ia răsplata suferinţelor, îndurate, pe nedrept. Am lucrat pământul ţării în întinderi mai mari decât în vremuri de pace, şi mai bine am făcut colecte de mei milte ori pe an pentru văduve şi orfanii de războiu, pentru cei săaci, adunând cele de lipsă pentru uşurarea vieţii celor lipsiţi, — ceea ce n’am făcut în vremuri de pace. Am hrănit cu mâncare caldă la sute de cantine şcolare pe copiii săraci, şi i-am îmbrăcat în haine date din dragostea noastră. Bunul Dumnezeu, care ştie pentru ce sângerăm iarăşi în războiul cere ştie opintirile de teasă ale neamului românesc, munca şi jertfele ce le aduce, care ştie că noi nu voim decât dreptatea care este fiica Lui, văzând purtarea şi îndreptarea noastră, nea umplut anul trecut de roadă ţarinele, şi de belşug din care se înfruptă şi cei lipsiţi. Căci El răsplăteşte fapta bună, după cum pedepseşte şi greşale. Să mergem neclintiţi pe drumul anului trecut, care este cel bătătorit şi de înaintaşii noştri, şi să fim siguri că ne va răsplăti şi cu ceea ce eşteptăm cu toţii de la anul care vine: reaşezarea neamului creştinesc al românilor în toate drepturile lui fireşti şi sfinte. Neamul românesc poate arunca liniştit şi împăcat o privire peste anul ce s’a sfârşit. Deşi a fost unul dintre cei mai grei pentru existenţa noastră — ca şi ceilalţi de când bântue din nou războiul cumplit — totuşi noi am trecut prin el fără a avea nici un motiv de a ne ruşina, sau de a dispera! Ne-am ţinut tot anul în picioare, drepţi şi hotărîţi întâmpinând şi încă- Urarea anului nou 1944 An nou, ce te sbati să te apropii de noi, Să-ţi fie sosirea în ceas fericit! Căci răul în lume acuma i în toi Şi toţi te aşteaptă cu’n: Bine ai venit! Bătrânii, albiţi de ani, de durere, Copii şi neveste cu ochii cerniţi, Cu toţii aşteaptă s’aduci mângâiere, Vieţii lor triste în ani chinuiţi• Te uită cu groază la anul trecut, Ai milă de lume şi nu-l mai urma, Căci multele rele şi chin ce-am avut, Noi credem, Amice, că te-or îmbuna. Ai, deci, curajul ce fi va slăvit De toată suflarea anume, Şi adâ-ne grabnic momentul dorit, Când pacea domni-va în lume. Şi dacă îţi place să fi an creştin, Adu-ne de grabă sfârşitul durerii, Să piară de-acuma păgânii haini Şi toţi să se ’nchine nvierii. Indură te grabnic de neamul român, Anul e nou cel mult prea dorit, Şi fă să se nchege n pământul străbun Românii cari veacuri de-amar au plinit. Iar Ţării române dă-i grabnic noroc, In ea să domnească dreptatea, Să aibă întrănsa Românii toţi loc, Să piară din ea strâmbătatea. Şi dacă dreptăţii ajuţi ca să vie, Anule nou, cu toţii jurăm, Că numele tău pe veci o să fie Icoana cea sfântă la car’ ne ’nchinem! Ianuarie 1944. Pr. DIONISIE BUCUR ...Este adevărat, însă, că rele şi nenorociri mari ne pot veni şi din afară: nedreptăţi, imputări, războaie, de care noi nu suntem vinovaţi. In faţa lor noi nu avem alta de făcut decât să ne împotrivim lor cu toată puterea şi să ne înarmăm cu îndelungă răbdare, tari în credinţa că Dumnezeu nu lasă până la urmă să birue cel vinovat pe cel nevinovat, cel rău pe cel bun. Şi mai avem o datorie: să rugăm neîncetat pe Dumnezeu săridice cu un ceas mai devreme nenorocirile ce vin peste lume drept pedeapsă pentru păcatele omenilor. In ziua aceasta de an nou să ne rugăm cu căldură pentru pace. Să înceteze sângerarea şi păgânismul, să vedem în anul ce începe zorile împăcării şi bunei înţelegeri între neamurile lumii.