Foaia Noastră, 1962 (Anul 6, nr. 1-24)
1962-12-01 / nr. 23
8 Fotografia lui Petőfi? — Prima fotografie a poetului, considerată originală — „La sfîrșit de septembrie”___O dată cu sosirea toamnei în amintirea multora se evocă această poezie, care este una dintre cele mai frumoase din lume. Așa se întîmplă și cu dr. István Lehoczky, conducătorul tehnic al construcţiilor de drumuri de la silvicultura din Bakony, un îndrăgostit al poeziilor lui Petőfi. In căminul său liniştit din Békés, — unde s-a reîntors pentru cîteva zile să-şi viziteze soţia — evocă o întîmplare de acum 26 de ani. ... Sîntem în anul 1936. Era o zi ca oricare altă zi. în căsuța văduvei lui József Haris din orășelul Békés, bătrîna — gazdă pe atunci a lui Lehoczky — deschide aparatul de radio. Acordurile uneia dintre simfoniile lui Liszt au umplut camera. — Acest Liszt a fost un om mare, zicea regretatul meu soț — apoi nana Haris întorcîndu-se către István Lehoczky, subchiriaşul ei, a continuat astfel: „Eu am fotografia lui şi încă una a unui poet mare .. . ba şi alte multe fotografii ale oamenilor renumiţi. Toate sunt într-o casetă în pod”. Apoi a adus caseta din pod ca să arate conţinutul ei. Din cutia de lemn a scos una după alta treizeci de fotografii vechi. István Lehoczky privea emoţionat fotografiile care înfăţişau următoarele personalităţi celebre: János Arany, Mihály Vörösmarty, Laura Csajághy, Mór Jókai, Ede Szigligeti, Ferenc Deák, Mihály Munkácsy, Otto Herman. Deodată i-a căzut în mînă o fotografie curată, binereușită. în clipa aceea i-a străfulgerat prin gînd: aceasta e fotografia lui Petőfi, a poetului său cel mai drag! — O am de la soțul meu care mi-a spus că acesta a fost un poet mare — îi spunea gazda. Lehoczky i-a propus numaidecît bătrînei să-i cumpere fotografia. Nana Haris l-a îndemnat pe Lehoczky să mai ia şi altele. Şi dînsul, afară de fotografia lui Petőfi, şi-a mai ales patru, ale lui Vörösmarty, Laura Csajághy, Liszt. — Dar cum a ajuns fotografiile în posesia familiei Haris? — Unchiul lui Haris a fost un colecţionar pasionat de fotografii ale figurilor celebre. A fost membru al partidului lui Kossuth. De la dînsul a moştenit vărul său József Haris caseta cu fotografii şi cărţi foarte valoroase ... Terminîndu-şi povestirea, István Lehoczky a adus fotografiile. Le-a scos cu precauţiune din hîrtia de mătase şi le-a pus pe masă. Erau fotografii de culoare brună şi făcute pe cartoane groase de 6/10 cm mărime. Intîmplător mi-a căzut în mînă tocmai fotografia „aceea”. Ştiu, fără ca gazda să-mi fi atras atenţia: asemănarea este absolută, totuşi, altcum se arată decît fotografiile cunoscute pînă acum. Il înfăţişează pe Petőfi fără nici o idealizare. István Lehoczky mi-a arătat trei volume scrise în 1896 de Zoltán, Ferenczi, purtînd titlul: „Biografia lui Petőfi”. Un capitol din volumul doi cuprindea, cu lux de amănunte, semnalmentele lui Petőfi. Descrierea din cartea lui Ferenczi se potriveşte de minune cu fotografia de 6 pe 10 centimetri. Costumele nu puteau fi ale celor fotografiaţi. De bună seamă erau din recuzita atelierului de fotografiat. Vörösmarty a murit în anul 1855, fotografia lui a fost făcută mult mai înainte. Şi fotografia despre care se crede că o înfăţişează pe Laura Csajághy, poartă data de 1855, ceea ce dovedeşte că pe acele timpuri se făceau fotografii reuşite. Soţia lui Haris cu ani în urmă a murit. Fiul ei, István, a emigrat în Australia. Fiica ei adoptivă, la care au rămas celelalte 25 de fotografii, şi care probabil trăieşte prin jurul Budapestei, ar mai putea servi — dacă mai trăieşte — şi cu alte date preţioase. Timp de 26 de ani dr. István Lehoczky a păstrat această fotografie interesantă ca o relicvă într-o casetă de fier. Pentru nimic nu s-ar fi despărţit de ea, cu toate că în 1939 un amator de obiecte de artă i-a oferit în schimbul ei două picturi foarte valoroase, una chiar de Raffael, plus 10.000 de phengei bani gata. Acum are de gînd să o dăruiască unui muzeu. Să devină bun obştesc. R. L. In plasa Mezőkovácsháza se vor construi patru licee In perioada celui de-al doilea plan cincinal, în plasa Mezőkovácsháza — una din cele mai mari plăşi din ţară — se vor construi, respectiv se vor lărgi, patru licee cu ajutorul a 19 comune. Pentru construirea acestor şcoli secundare, comunele şi gospodăriile agricole colective din plasă au oferit cinci milioane de forinţi şi munci obşteşti. La Medgyesegyháza şi la Kunágota se vor construi licee noi, iar la Bătania şi la Mezőkovácsháza clădirile existente ale liceelor se vor completa cu săli de clasă. La Mezőkovácsháza — reşedinţa plăşii — pe lîngă liceu se va construi şi un internat pentru elevi. Conform planurilor construirile se vor începe în anul viitor şi vor fi terminate în 1965. De pe şantierul literar Cîntece populare cere mise într-un almanah din Szarvas Almanahul editat în anul trecut de către Institutul superior de conducătoare de grădiniţă din Szarvas a stîrnit un interes general. în zilele trecute a fost editat al doilea almanah al acestui institut, care în acelaşi timp este şi o colecţie de studii valoroase din domeniul pedagogiei de grădiniţă, al educaţiei, al istoriei şi etnografiei, în almanah au apărut textele şi notele cîntecelor populare ceremise, traduse de Gyula Szrűcs şi László Dutkon, profesori ai institutului. Cartea executată cu mult gust este ilustrată cu reproducerile picturilor făcute de Antal Bessenyei şi István Zsáki, profesori şi artişti pictori. FOAIA NOASTRĂ Iubite cititor! Citeşte şi răspîndeşte FOAIA NOASTRĂ gazeta noastră romînească, care ne îndrumă paşii pe drumul împlinirii celor mai bune năzuinţe ale poporului nostru muncitor. 'oro, 'or PROGRAMUL CINEMATOGRAFELOR GIULA — Cinematograful Petőfi 6— 11 decembrie: Duminică ploioasă (Esős vasárnap). 13—15 decembrie: Revoltă (Lázadás). 16— 18 decembrie: La 30 de ani (30. születésnap). GIULA — Cinematograful Erkel 3— 5 decembrie: Adevăr despre minciună (Igazság a hazugságról). 7—9 decembrie: Trezire la conştiinţă (Eszmélés). 10—12 decembrie: Numele n-are a face (Nem ér a nevem). 14—16 decembrie: Generalul şi cu mine (Én és a tábornok). 17—19 decembrie: Am fost studenţi (Diákok voltunk). BĂTANIA — Cinematograful Constituţia (Alkotmány mozi) 2—4 decembrie: Omul-amfibie (A kétéltű ember). 2—8 decembrie: Din nou singur (Újra egyedül). 9—11 decembrie: Pe malul fluviului Inguri (Az Inguri partján). 13—15 decembrie: Locotenentul lui Rákóczi (Rákóczi hadnagya). 16—18 decembrie: Pescar în frac (Halászlegény frakkban). ALETEA — Cinematograful 7 Noiembrie 2—4 decembrie: La 20 de ani depărtare (Húsz évre egymástól). 6—8 decembrie: Intîlnire confundată (Az elcserélt randevú). 9—11 decembrie: Polițistul (A rendőr). 13—15 decembrie: Hotărîre grea (Súlyos döntés). 16—18 decembrie: Paradisul pierdut (Elveszett paradicsom). CHITIGHAZ — Cinematograful Pacea (Béke) 5—7 decembrie: Se caută un tată (Apát keresünk). 8—10 decembrie: Zilele babelor (Fagyosszentek). 12—14 decembrie: Încercuit (Bekerítve). 15—17 decembrie: Nimeni nu știe nimic (Senki nem tud semmit). MICHERECHI — Cinematograful Petőfi 5 decembrie: Alibiul fals (A hamis alibi). 8—9 decembrie: E prea tînără pentru dragoste (Túl fiatal a szerelemre). 12 decembrie: Pe pămîntul îngerilor (Angyalok földje). OTLACA-PUSTA — Cinematograful Toldy 4— 6 decembrie: Corespondenţă de dragoste (Szerelmi levelezés). 7— 9 decembrie: Zile de lucru scrise cu litere roşii (Pirosbetűs hétköznapok). 11—13 decembrie: Cel ce trece prin zid (Aki átmegy a falon). 14—16 decembrie: Bucuriile unui oraş mare (A nagyváros örömei). RECTIFICARE în ultimul număr al gazetei noastre, la titlurile articolelor s-au strecurat unele greşeli regretabile de ordin tehnic. Titlurile corecte sunt: „Un bilanţ strălucit” şi „Strigături”. PESCUITUL PE MARE Pescuitul de toamnă pe Marea Neagră în apropierea orașului Sozopol din R.P. Bulgaria. PAŢANIA LUI FIŢUICA — SCHIŢĂ UMORISTICĂ — După ce a ajuns în comitetul de conducere de la „OTESU” (Oficiul de ţinere în evidenţă a scobitorilor uzate), toţi care-l cunosc erau încredinţaţi că Trandafir Fiţuică va face carieră mare. Aceasta părea cu totul natural. Înzestrat cu atîtea calităţi, necesare omului menit să conducă masele: cultură temeinică, fermitate, modestie, bunăvoinţă faţă de colaboratori, şi multe altele. Mai ales modestia — nu prea încetăţenită la oficiul lor — l-a făcut să se deosebească de ceilalţi, să fie privit ca tipul omului nou. Concluzia folosită de el ca încheiere, ori de cite ori lua cuvîntul pe la întruniri, devenise un fel de axiomă pe buzele tuturor: „Mai multă modestie, tovarăşi!” Oamenii mai vîrstnici vedeau în persoana lui pe acel bărbat din generaţia tînără care va nimici cu paloşul simbolic şi nevăzut al caracterului său balaurul cu cele şapte capete (tot nevăzut) al birocratismului de la sediul lor. Era o persoană respectată de toţi. Cei mai tineri şi femeile îi căutau prietenia. Insă admiraţia manifestată faţă de el nu a avut nici o înrîurire asupra lui, ca la atîţia oameni celebri căzuţi în capcana vanităţii. Nu, un Trandafir Fiţuică nu se lasă ademenit de nimic. El nu-i oricine. Asta o ştiu şi alţii, dar o ştie şi el. A căzut un Napoleon Bonaparte? Să fie sănătos! De ce a fost ambiţios şi de ce a vrut să ajungă stăpînul lumii. A căzut văru-său, Toader Boroboaţă, fostul preşedinte de la „Avîntul”? Treaba lui, de ce a căzut în mreaja cultului personalităţii. De ce a uitat că există pe lume şi cinste şi modestie. Astfel de gînduri îl frămîntau în timp ce urca treptele la etajul întîi unde se afla biroul directorului oficiului pentru ţinerea în evidenţă a scobitorilor uzate. Acolo, împreună cu directorul, aşteptau încă doi şefi de secţie sosirea lui. Dintre ei patru, urma să fie ales noul director al oficiului, aşa cum prevăd statutele, pe baza voturilor mulţimii. Directorul le vorbise despre măreţia clipei de faţă şi despre democratismul instaurat la oficiul lor, unde masele au ocazia să-şi spună cuvîntul la alegerea conducătorilor. De alături, din sala de festivităţi, se auzea ca un zumzet înăbuşit, murmurul mulţimii adunate la vot. Şi directorul tot vorbea şi vorbea, dar ceilalţi trei nu înţelegeau, păreau absenţi. Fiecare era frămîntat de gîndurile lui proprii: cine dintre ei va fi ales în funcţia de director? Din toată truda directorului amicul nostru, Fiţuică, a înţeles doar atîta că directorul accentuase cantitatea mult mai mare de scobitori întrebuinţate de oamenii muncii din ţară în perioada directoratului său. Încolo nimic. Şedea cu fruntea rezemată în palmă şi se gîndea unde să şadă dacă vor trece dincolo în sala de festivităţi, ca să poată fi văzut cit mai bine de alegători. De data aceasta va lăsa la o parte modestia şi va căuta să ocupe locul cel mai bun din sală. După ce directorul îşi termină tirada, zise către ceilalţi: — Să trecem in sala de festivităţi, tovarăşi! Să vedem pe care dintre noi ne va alege poporul. In sala de festivităţi fură primiţi de aplauze furtunoase. Cum intrau, amicul Fiţuică cuprinse cu privirea toată sala şi îşi alese scaunul cel mai înalt din faţa scenei, care părea anume pus acolo pentru el. Cei trei rivali se ţineau scai de el. „Acuma modestie încoace, modestie încolo, dacă nu-mi iuţesc pasul, mă întrece careva dintre pîrliţii ăştia şi va ocupa locul de frunte” — se gîndi el îngrijorat. O luă la fugă. Ceilalţi după el. Alegătorii îi priveau îngrijoraţi. Scaunul mai ridicat era o capcană, anume pregătită pentru rivalii lui Fiţuică, pe care toţi îi ştiau vanitoşi şi carierişti. Scaunul era aşezat pe muşamaua întinsă peste locul orchestrei. „Nu, nu se poate ca tocmai Trandafir Fiţuică, întruchiparea modestiei, să aspire la cocoţarea pe scaunul-capcană” — îşi ziceau în gînd admiratorii lui. Implorau în gînd puteri supranaturale ca să-şi amintească de axioma lui proprie: „Mai multă modestie!”, dar era prea tîrziu. Amicul Fiţuică parcă uitase cu totul de modestie. Ajungînd primul la scaune se avîntă pe cel mai ridicat şi atunci — vai, de păcatele lui — intr-o clipă dispăru din faţa mulţimii ... căzu în adîncime. De atunci nu l-am mai văzut. Unii susţin că-i la spital să-şi vindece coastele şi vanitatea care l-a cuprins la un moment de slăbiciune. 1. GIULANU FOAIA NOASTRA. — Organul Uniunii Democratice a Românilor din Ungaria. — Apare la 1 şi 15 ale fiecărei luni. — Redactor-şef: dr. ENDRE PALFFY — Editură- Intror:Hunf„r„n r Vállalat. SALA SÁNDOR, editor responsabil. - Redacţia şi editura: Budapest VIL. Lenin körüt 9-11. Telefon: 421-340 şi 221-285*- Tiparul: Allfmi N^mda, iudapestaSof/SoLeta est^ ----------- — ------------- — -340 și 221—285, răsplndită de Poșta Maghiară (Magyar Posta). Abonamente la Oficiile Poștale. Abonament pe 7, an 3,60 Ft. Dec. 61.221.