Foaia Noastră, 1964 (Anul 8, nr. 1-24)
1964-01-01 / nr. 1
FOAIA MO GAZETA OAMENILOR MUNCII ROMÂNI DIN UNGARIA Anul VIII. Nr. 1. — Miercuri, 1 ianuarie 1964. 8 pagini 60 fill SÁNDOR DEMETER: SPOR LA MUNCĂ ÎN NOUL AN! Anul 1963 a luat sfîrşit, a rămas în urma noastră. Cu bucurie putem constata că, în toate domeniile vieţii am obţinut rezultate. Poziţiile socialismului s-au întărit atît în industrie, cît şi in agricultură ; s-a dezvoltat viaţa noastră socială, în conştiinţa oamenilor s-au produs schimbări profunde. S-au creat condiţiile care asigură triumful luptei dusă pentru desăvîrşirea construirii socialismului. în dezvoltarea vieţii noastre economice am făcut un pas important înainte. In pofida condiţiilor nefavorabile — iarnă grea şi aspră, vară secetoasă — am îndeplinit cele mai importante prevederi ale planului economiei naţionale, ba în unele ramuri le-am şi depăşit. O deosebită bucurie constituie pentru noi faptul că în urma muncii sîrguincioase a ţărănimii noastre muncitoare, majoritatea gospodăriilor noastre colective au devenit de sine stătătoare, şi s-au întărit economiceşte. Deşi producţia cerealelor a fost mai redusă decît s-a aşteptat, averea comună a gospodăriilor colective a fost majorată, şi prin aceasta şi venitul individual socotit după unităţile de muncă. Obţinerea rezultatelor a fost influenţată de mai multe împrejurări. Am dispus de un număr mai mare de maşini agricole moderne, am aplicat pe scară largă substanţele chimice şi au fost majorate şi suprafeţele irigate. în gospodăriile comune lucrează acum în număr mai mare — deşi mai puţini decît s-ar cere — oameni specializaţi în agricultură, cu o pregătire superioară, sau cel puţin medie. Şi ceea ce poate este şi mai important, majoritatea membrilor gospodăriilor colective au recunoscut că gospodărirea socialistă de mare productivitate — atît din punct de vedere social, cît şi individual — este mai avantajoasă decît mica gospodărie ţărănească producătoare de mărfuri. Această recunoaştere astăzi a început să ia o formă tot mai concretă în atitudinea faţă de muncă, faţă de averea comună, şi pe terenul înviorării vieţii gospodăriilor colective. Toate acestea înseamnă că putem să înaintăm mai repede spre soluţionarea sarcinilor ce stau în faţa agriculturii. Desigur, mai avem mult de făcut ca ţărănimea din gospodăriile colective să fie înzestrată cu o temeinică pregătire profesională, cerută de vremurile de astăzi. Formarea relaţiilor de producţie socialiste în agricultură a avut o influenţă şi asupra vieţii sociale de la sate. Concepţia satului de astăzi diferă mult de aceea a satului vechi. Trăsătura cea mai caracteristică o constituie faptul că au dispărut acele deosebiri de interese şi de averi — izvorîte din esenţa proprietăţii particulare — care au despărţit diferitele categorii ţărăneşti, ba chiar le-au pus faţă în faţă, şi încetul cu încetul se dau uitării şi concepţiile vechi, care oglinesc stările de odinioară. Astăzi nu se mai face nici o deosebire între membrii gospodăriilor colective, pe considerentul dacă pe vremuri au fost proletariagricoli, mijlocaşi, sau chiaburi, în concepţia de astăzi se foloseşte o singură noţiune: colectivist. Din punct de vedere calitativ, aceasta înseamnă ceva nou, înseamnă că se află în formare o clasă ţărănească unitară, în care interesul comun, munca executată pentru un scop comun, îi uneşte pe toţi membrii ei. Marile, schimbări sociale produse în viaţa satului au un efect şi asupra formării relaţiilor dintre naţionalităţi şi populaţia maghiară, şi chiar dintre diferitele naţionalităţi, înfiinţarea gospodăriilor comune, adică a gospodăriilor agricole colective, a dărîmat acele bariere artificiale care au fost ridicate de politica „divide et impara” a societăţii exploatatoare şi care au despărţit între ele diferitele pături sociale ale naţionalităţilor şi cele ale populaţiei maghiare. Munca executată în comun în gospodăriile colective şi comunitatea de interese a unit diferitele grupuri ale populaţiei, indiferent de apartenenţa lor naţională. Astăzi omul e judecat după munca şi activitatea depusă în interesul societăţii. Această legătură cu conţinut socialist şi aprecierea omului pe baza muncii executate, în practica de toate zilele are numeroase consecinţe. A crescut răspunderea omului faţă de om şi faţă de treburile comune. Desigur, aceasta încă nu înseamnă că conştiinţa oamenilor s-a eliberat definitiv de concepţiile mic-burgheze, dăunătoare şi nejuste. Asemenea concepţii mai persistă şi astăzi. împotriva acestora trebuie să ducem o luptă consecventă, chiar şi în cazul cînd ele nu se manifestă conştient. Lumea satelor a pornit pe drumul cel just şi îl va face pînă la capăt. în această privinţă ţărănimea muncitoare trebuie ajutată cu eficienţă. Anul nou pune sarcini mari în faţa fiecărui membru al societăţii. Rezultatele obţinute constituie numai cite o treaptă în procesul lung de dezvoltare. Trebuie să înaintăm bazîndu-ne pe acestea. Drumul mersului înainte a fost trasat de către cel de-al VII-lea Congres al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar şi această înaintare se realizează în planurile economiei naţionale. In interesul îmbunătăţirii şi mai mari a muncii gospodăriilor colective, este necesară întărirea conducerii şi a democraţiei interne din aceste gospodării. Prin organizarea mai bună a muncii, prin aplicarea metodelor moderne de producţie şi prin folosirea experienţelor, trebuie intensificată productivitatea muncii, îmbunătăţirea calităţii, trebuie asigurată îndeplinirea sau chiar şi depăşirea planurilor, însă îndeplinirea sarcinilor economice în sine, prin folosirea mai intensă a mijloacelor tehnice existente este imposibilă. Munca executată cu succes cere mai mult. Este neapărat necesar ca agricultura să dispună de cît mai multe unelte moderne. Fără acestea progresul este de neînchipuit. Dar chiar şi cea mai modernă maşină rămîne nefolositoare dacă omul nu dispune de acele cunoştinţe care sînt necesare la mînuirea acestor maşini. Cerinţele vremurilor noastre pretind ca în agricultură să activeze cît mai mulţi oameni înzestraţi cu o cultură generală temeinică din punct de vedere ideologic şi cu cunoştinţe profesionale solide, nu numai la posturile de conducere, ci şi în rîndurile membrilor gospodăriilor colective. Soluţionarea şi lărgirea calificării muncitorilor specializaţi în agricultură astăzi încă are multe piedici. Una şi cea mai semnificativă dintre acestea este că o parte din gospodăriile noastre colective — chiar dacă au recunoscut necesitatea calificării muncitorilor — n-au ajuns pînă acolo ca această recunoaştere să şi o traducă în viaţă. Trebuie remarcat însă că şi în rîndurile colectiviştilor mai dăinuieşte acea concepţie greşită, că pentru executarea muncii pe un anumit teren este pe deplin satisfăcătoare experienţa cîştigată în mica gospodărie ţărănească. Soluţionarea problemei calificării muncitorilor nu poate să fie numai o sarcină a unuia sau a altuia dintre organele de stat. Ca cerinţele din ce în ce mai arzătoare să le putem satisface cu un număr corespunzător de muncitori calificaţi, este nevoie de o colaborare mai intensă dintre gospodăriile colective, organele de stat şi cele sociale. Schimbările care se petrec în zilele noastre în viaţa socială a satelor ne pun sarcini nu numai în domeniul economiei. Fermentaţia trebuie ajutată şi printr-o muncă conştientă de educaţie ideologică şi culturală. Aceasta este foarte important, fiindcă se prezintă contradicţii. Trebuie să ţinem seamă de faptul că faţă de cerinţele sociale mereu crescînde, majoritateaoamenilor muncii de la sate încă nu au terminat (Continuare în pag. 3.) LA MULTI ANI! URARE Urarea mea se-nalţă pentru voi Acum, în pragul anului ce vine, Măreţi constructori, ne-nfricaţi eroi Ai zărilor de-apururea senine. V-a dăltuit Partidul drum spre zori Şi vă zăresc cu zorile pe schele, Inaintînd mereu biruitori, Imbelşugînd pămîntul ţării mele. Urarea mea-i dorinţa arzătoare Ce-a clocotit şi clocoteşte-n voi, Ca să-nălţaţi oraşele spre soare Cu zidurile nesfîrşit de noi. Ca din pămînturi încă neumblate , Să ne redaţi străvechile comori, Din ape să-nălţaţi lumini prin sate, Şi din construcţii, anii vitori. Urarea mea e nestematul cint Ce-l revărsaţi din zori şi pină-n seară, Să crească mări de holde ce sub vînt Vor povesti de-a ţării primăvară. Să izvorască plturi de belşug Cu soare inundînd ograda noastră, Tractoarele să mine noul nlug, Să rîdă fericirea la fereastră. Urarea mea se-nalţă pentru voi Mulţi ani vă spun şi-n cale numai bine, Măreţi constructori, ne-nfricaţi eroi ai zărilor de-apururea senine. NICOLAE NASTA CU PRILEJUL ANULUI NOU URÂM CITITORILOR, COLABORATORILOR ŞI CORESPONDENŢILOR NOŞTRI VOLUNTARI NOI SUCCESE ÎN MUNCĂ!