Foaia Noastră, 1964 (Anul 8, nr. 1-24)

1964-01-01 / nr. 1

SCRISOARE DIN R. P. R.: LA ANIVERSAREA PROCLAMĂRII R. P. ROMÍNE S-au împlinit șaisprezece ani de cind poporul romin, abolind detestatul sistem monarhic, a proclamat cu un entuziasm unanim Republica Populară Romina. Antimonarhismul poporului romín — din motive bine întemeiate — este de o vîrstă cu însăşi dinastia. Aceasta o dovedeşte şi bogata literatură antidinastică a vremii. Barbu Ştefănescu Delavrancea, de exemplu, nota despre domnitorul Carol I.: „ ... Fără să deschiză atlasul, n-ar fi ştiut că există Romînia. Şi numai linia comercială dintre Londra şi Bombay îl hotărăşte să primească coroana ... Un negustor de cărnuri sărate n-ar fi făcut altfel, şi el ar fi deschis un atlas, şi el ar fi căutat artera exportului... Ubi bene, ibi patria, adică unde te procopseşti, acolo e patria ta, iacă motivul care a hotărît pe regele Carol să vie în Romînia.” Paralel, adevăraţii poeţi ai ţării erau oprimaţi, pentru a nu eclipsa „aureola" reginei „poete”, Carmen Sylva. Situaţia aceasta a fost zugrăvită de către Bogdan Petriceicu Haşdeu cu o satiră usturătoare. Că tronul regal român n-a început să se clatine abia in 1947 sau în 1940, ci mult-mult mai înainte, se vede si din rîndurile aşternute pe hîrtie de către George Ranetti, in care arată cit de fragil este „postul de rege”. Demascind adevărata faţă hidoasă a monarhiei şi a monarhului, in „Scrisoarea către cititor”, Alexandru Vlahuţă arăta printre altele: „Noi avem un rege lacom de bani şi cumplit de avar, care tremură de milogeala unui sărac, ca de cuţitul unui conspirator.” Încă în acelaşi an, 189* marele scriitor Alexandru Vlahuţă, lansa cu mult curaj o nouă şi îndrăzneaţă săgeată împotriva monarhiei profund reacţionare. In nuvela „Auri sacra fames” („Blestemata lăcomie de aur”) Vlahuţă scria printre altele: „ ... A fost odată... a fost un împărat cumplit şi lacom, care s-a lăsat cu o foamete straşnică, asupra unui popor nenorocit, blajin, darnic şi îndurător din caleafară.” Anul „jubiliar” 1906, cea de a patruzecea aniversare a despotismului regal a stîrnit noi valuri de atacuri antimonarhiste. Corifeul satirei române, Ion Luca Caragiale, în poezia sa „Mare farsor, mari gogomani” ataca cu vehemență dinastia. Cine era farsorul, la care se refera Caragiale, reiese clar din ingeniosul calambur Carol Carol, ascuns în penultimul rînd al poeziei. Apoi, cînd la ordinul regelui sînt măcelăriţi unsprezece mii de ţărani, într-o epocă în care se organizează o goană şi chiar vinătoare după „instigatori” intelectuali, Alexandru Vlahuţă săvîrşeşte o faptă deosebit de îndrăzneaţă, dînd dovadă de un deosebit curaj, prin zdrobitorul său act de acuzare împotriva monarhiei. Ca un ecou al urii unui popor întreg răsună gravele lui acuzaţii cuprinse în poezia „1907”: „Minciuna stă cu regele la masă” şi „Nu ţi-ai iubit poporul, maiestate”. Iată adevărata faţă a monarhiei zugrăvită de către clasicii literaturii romíne: în aceşti ani însoriţi ai puterii populare, proclamarea Republicii Populare Romíne, gîndul nostru se îndreaptă cu nespus drag şi recunoştinţă către Partidul Muncitoresc Romín — forţa conducătoare în R. P. R. — făuritorul vieţii noastre noi, luminoase, fericite şi îmbelşugate. L. Dunajecz Maşini agricole maghiare în străinătate Trei noi construcţii ale producţiei de maşini agricole maghiare — trei maşini de recoltat porumbul — au ,,debutat” cu succes în străinătate. In agricultura noastră aceste maşini nu sunt necunoscute, dar cu ocazia experienţelor din anul trecut au fost ridicate împotriva lor mai multe obiecţii. De atunci construcţia lor — în primul rînd siguranţa lor de funcţionare — a fost mult îmbunătăţită. Cele trei maşini sînt remorcate de tractoare şi recoltează ştiuleţii într-un rînd. Afară de aceasta, tipul KBF e şi tocătoare de coceni, iar tipul RCSF totodată desface ştiuleţii. Astă-toamnă aceste maşini au fost supuse unor probe de funcţionare în patru gospodării mari, unde au strîns recolta de pe 100 de iugăre. Pentru a le expune la o încărcare şi mai mare, s-a parcurs cu ele un drum de 600 de kilometri. Randamentul lor a fost de cca 1/3 de hectar pe oră. Pe baza calculelor detaliate s-a constatat că, prin folosirea acestor maşini cheltuielile de recoltare a porumbului se reduc la jumătate. Probele de funcţionare au dovedit că aceste maşini corespund în general atît din punct de vedere tehnologic cît şi agrotehnic. Probele făcute în străinătate au dovedit acelaşi lucru. In Bulgaria, Cehoslovacia şi Romînia specialiştii maghiari au prezentat aceste maşini în curs de funcţionare. FOAIA NOASTRA Din activitatea unui sfat popular Acum, în pragul anului nou am găsit nimerit să ne adresăm tovarăşului Teodor Borszéki, preşedintele sfatului popular din Méhkerék, cerîndu-i lămuriri cu privire la înfăptuirile anului trecut în comuna lor şi la planurile de viitor. L-am găsit la sfat, cu toate că trecuse de mult timpul orelor de birou. Tocmai îl lămurea pe un sătean cum să completeze formularul pentru obţinerea documentului necesar pentru a călători la rudele din R. P. Romînă. Este nevoit să stea la sfat şi după orele de serviciu — îmi spune printre altele — fiindcă deocamdată n-au secretar la sfat şi-i de la sine înţeles că el trebuie să rezolve multe treburi care de altfel ar intra în atribuţia secretarului. Speră însă că în curînd se va rezolva şi aceasta şi vor găsi un secretar înzestrat cu calităţile necesare pentru a îndeplini acest post. Un alt motiv cu care explică această zăbovire la birou este nerespectarea orelor de serviciu de către unii locuitori nedisciplinaţi din comună. Sunt unii care dacă au nevoie de o lămurire sau eventual de o iscălitură, consideră ceva natural să meargă la locuinţa lui sau a altuia dintre funcţionarii statului, indiferent dacă-i zi de muncă sau de repaus. Din fericire însă numărul celor binecrescuţi şi disciplinaţi este mult mai mare, astfel în această privinţă lucrurile au început să se îndrepteze. O altă problemă despre care a vorbit preşedintele, ca despre ceva caracteristic în ultimii ani, este sporirea numărului de căsătorii din sat şi procentajul cam ridicat al divorţurilor. După noua procedură civilă, cei care vor să divorţeze, mai întîi trebuie să se prezinte la sfat, unde preşedintele încearcă să-i împace şi să-i convingă ca să renunţe la divorţ, În ultimul timp patru perechi tinere au venit mai întîi la sfat să declare că „nu mai pot trăi împreună”. După cum precizează tovarăşul Teodor Borszéki, în cele mai multe cazuri motivele divorţului sunt: lipsa de locuinţe, sau amestecul „soacrelor” în căsnicia tinerilor. — O femeie tînără — nu de mult căsătorită — a venit la sfat împreună cu soțul ei, căruia nici prin gînd nu-i trece să se despartă de ea, declarînd că propiu-zis nici ea nu are nimic împotriva bărbatului, însă fiindcă locuiesc împreună cu socrii, are mult de suferit din cauza lor, aşa încît nu mai poate trăi ,,cu bătrînii sub un acoperiş”. Bărbatul însă nu vrea să-şi lase părinţii. — Într-o altă căsnicie bărbatul este acela care se declară nemulţumit, în zadar lucrează ziua şi noaptea, din banii cîştigaţi soţia rar cumpără ceva pentru el şi cheltuieşte banii numai „pentru ai ei”. Deci, după cum se vede, motivele divorţurilor în majoritatea cazurilor izvorăsc din lipsa de locuinţe şi la sate. Cu toate că s-a schimbat felul de viaţă şi altele sunt şi condiţiile de muncă ca în trecut, tinerii cu alte concepţii de viaţă sînt nevoiţi să trăiască împreună cu bătrînii, trebuie să se acomodeze vederilor lor,deoarece deocamdată ei sînt stăpînii caselor şi ai ogrăzilor. Iar preşedintele sfatului popular trebuie să se străduiască să le dea întotdeauna poveţe bine răzgîndite. Am mai vorbit cu tovarăşul Borszéki şi despre înfăptuirile din anii trecuţi şi planul pentru anii vitori. A vorbit despre căminul cultural şi despre întărirea gospodăriei colective „N. Bălcescu”, care, avem toată speranţa, în anul viitor va realiza venituri mult mai mari şi astfel şi membrii vor cîștiga mult mai mult. Sub stratul, de zăpadă al hotarului lor vegetează cele mai bune semănături ce le-au avut cîndva la Méhkerék. Prin angajarea noului agronom-șef Lőrinczi, gospodăria lor e pe cale să se întărească. Planuri de viitor au destule, principalul este însă construirea unui castel de apă (rezervor de apă). Dar trebuie să mai aștepte un an, doi, pînă ce se va strînge suma necesară pentru aceasta. I. IVANUS AGLOMERAŢIE LA CUMPĂRĂTURI Iată două aspecte care ilustrează aglomeraţia la cumpărături şi bogatul sortiment cu care magazinele din Capitală aşteptau pe cumpărători înainte de sărbători La stingă: Secţia de instalare a locuinţelor din Magazinul de Stat „Otthon” La dreapta: Femei făcînd cumpărături la Magazinul de Stat „Luxus” 3 SPOR LA MUNCĂ ÎN NOUL AN! (Urmare din pag. 1.) şcoala generală, nu şi-au însuşit încă acele cunoştinţe, care în zilele noastre constituie o cerinţă faţă de fiecare om. Este adevărat că mii şi mii de persoane au luat loc în băncile şcolilor generale ale oamenilor muncii şi se străduiesc să-şi completeze cunoştinţele de care în trecut au fost privaţi de împrejurări vitrege. Trebuie însă să facem mai mult, ca însuşirea culturii de bază să devină o necesitate pentru fiecare membru al societăţii noastre socialiste. Această sarcină ne-a trasat-o şi Congresul al VIII-lea al Partidului. Trebuie să vedem clar că condiţia de bază a dezvoltării economiei naţionale şi a vieţii noastre întregi este, ca să progresăm în formarea conştiinţei socialiste a ţărănimii muncitoare, în ridicarea nivelului cultural şi profesional al ei, să lichidăm, rămînerea în urmă şi nivelul cultural al satelor să-l aducem mai aproape de cel al oraşelor socialiste. Accentuarea lipsurilor nu înseamnă că în viaţa culturală a satelor nu s-au produs schimbări. Şi aici progresul este considerabil. E destul să amintim numai că a crescut exigenţa culturală a ţărănimii muncitoare. Astăzi în foarte multe case de la sate intră cultura prin televiziune, dar sunt mulţi săteni care iau parte la conferinţele de răspîndire a cunoştinţelor, la academii, la spectacolele teatrului sătesc şi la diferite manifestări. Frecventarea bibliotecilor, creşterea numărului abonaţilor la ziare şi reviste, toate dovedesc că, ţărănimea care înaintează pe drumul socialismului vrea să se cultive şi prin cultură să cunoască lumea înconjurătoare. La aceasta trebuie asigurate toate posibilităţile, în educarea ideologică şi ridicarea culturii generale a oamenilor muncii de la sate are un rol important — în primul rînd în teritoriile locuite de naţionalităţi — activitatea culturală a Uniunilor naţionalităţilor. Turneele culturale şi informările, dările de seamă legate de aceste turnee, contribuie şi ele la dezvoltarea societăţii săteşti, la lărgirea sferei de cunoştinţe a oamenilor şi la formarea conştiinţei lor. Cultivarea limbii materne, păstrarea şi răspîndirea datinilor progresiste fac parte organică din cultura noastră socialistă, chiar şi în cazul cînd au un caracter mai special şi un cerc mai restrîns de influenţă. Este necesar ca Uniunile să îndeplinească roluri mai importante în îndeplinirea sarcinilor culturale generale care privesc societatea întreagă — deci şi pe naţionalităţi. în anul nou trebuie să facem mult ca ţara noastră, constructoare a socialismului, să progreseze într-un ritm şi mai viu în toate domeniile vieţii economice, sociale şi culturale. Sarcinile noastre sunt comune, iar succesele obţinute servesc binele nostru, al tuturora. La munca depusă în interesul ţelurilor comune şi al desăvîrşirii construcţiei socialiste, dorim în anul nou oamenilor muncii ai naţionalităţilor spor la muncă, sănătate şi multă bucurie !