Foaia Noastră, 1965 (Anul 9, nr. 1-24)
1965-01-15 / nr. 2
8 FOAIA NOASTRĂ Opt zile într-o fără prietenă Ori de cite ori am auzit rostindu-se cuvîntul : Germania, ori am zărit pe hartă Germania, involuntar mi-a venit în minte războiul. E o amintire a copilăriei mele, pe care nu o pot uita niciodată, rămîne adine întipărit în mine, deși eram pe atunci numai în vîrstă de opt ani. Tropotele cizmelor, cavalcada de comenzi militare, ropotele armelor şi bubuitul tunurilor sînt toate arme, care amintesc de război. Aşadar este de sine înţeles, că am aşteptat cu strîngere de inimă momentul, cînd să pot vedea pentru întîia oară pămîntul Germaniei. Din lecturi istorice, descrieri geografice şi din povestirile oamenilor mai vîrstnici, am mai avut anumite cunoştinţe despre această ţară. Totuşi, este cu totul alta să faci cunoştinţă nemijlocit şi să vezi cu ochii tăi realităţile şi rezultatele obţinute de oamenii muncii germani în ultimele două decenii. Astfel mi s-a înfăţişat în realitatea ei această ţară care depune străduinţe pentru a face să dispară amintirile triste ale trecutului. Am fost curios să văd la ce grad de dezvoltare a ajuns Republica Democrată Germană după douăzeci de ani de la eliberare, cum trăiesc şi muncesc oamenii simpli germani. Primul oraş, pe care l-am vizitat, era Drezda. Urmele războiului încă n-au fost îndepărtate în întregime, dar în toate cartierele oraşului se înalţă noi blocuri de locuinţe, s-au construit uzine moderne şi magazine frumos amenajate. Aproape nu-ţi vine să crezi că acest oraş, în optzeci de procente distrus în timpul celui de al doilea război mondial, s-a refăcut cu atîta repeziciune, şi populaţia lui munceşte cu încredere în viitor. Oare cum au făcut aceasta, cum s-a ridicat din ruine şi prăpăd Republica Democrată Germană? Care era acea forţă, care i-a făcut pe germani să obţină succese atît de remarcabile? Am încercat să primim răspuns la aceste întrebări aici, la faţa locului în cadrul unei întîlniri de prietenie, la care s-au citat cuvintele unei figuri marcante a poporului german, condamnată şi executată de fascişti, deoarece a avut îndrăzneala să-şi ridice glasul în contra războiului: „Germania şi socialismul vor reconstrui şi înfăptui aceia, care vor supraveţui”. în zilele noastre poporul german face sforţări uriaşe, ca acestea să devină realitate, cu toate că se mai văd urmele războiului, case distruse sau construcţii încă neterminate, totuşi Drezda trăieşte, munceşte şi oamenii sunt în stare să zîmbească, au puterea de a obţine succese şi mai frumoase, sunt cuprinşi de un optimism sănătos. Oare ce am fi putut să le mai urăm? Dorim din toată inima, ca străduinţa lor de a-şi făuri patria şi mai frumoasă, şi mai minunată, să fie încununată de succes. Plimbîndu-ne prin oraş, n-am neglijat să vizităm renumita Galerie de Picturi din Zwinger şi colecţia de tezaur regal intitulat „Bolta Verde”. La Galeria de Picturi sunt expuse tablouri ale maeştrilor Raffaele, Tiziano, Rembrandt şi Rubens. In plus ne-a produs o mare plăcere vizita făcută la faimoasa manufactură de porţelan din Meissen. A doua localitate vizitată de noi a fost oraşul Leipzig. Fiecare dintre noi ardea de dor să vadă Monumentul Bătăliei Naţiunilor, oraşul vestitelor tîrguri internaţionale şi Institutul superior de cultură fizică, care constituia obiectul principal al excursiei noastre. Monumentul, înalt de nouăzeci şi opt metri, uriaşa piaţă înconjurătoare, străzile curate, magazinele moderne şi edificiile atît de caracteristice arhitecturii germanilor, ridică pe drept cuvînt oraşul la rangul celor mai mari oraşe din Europa. Locuitorii oraşului Leipzig sînt foarte mîndri de gara lor, care, după gara de la Milano, ocupă după mărime al doilea loc în Europa. Cartierele de şcoli şi în special Institutul superior de cultură fizică, satisfac toate exigenţele. în acest institut studiază fii din toate continentele, atît din Europa şi America, cît şi de pe fostele colonii recent eliberate ale Africii. Cît de juste par cuvintele unui tovarăş de drum al nostru, care declara că ar fi mai nimerit dacă acest institut superior s-ar numi Şcoala superioară de cultură fizică a naţiunilor, încă ceva despre germani. Am încercat — pe cît mi-a permis timpul scurt de cîteva zile — ca să urmăresc cu atenţie obiceiurile, viaţa de toate zilele ale oamenilor muncii germani şi a face o comparaţie cu cele ale noastre. Prima mea impresie era, că oamenii din Germania sunt foarte economi, muncesc cu mare elan şi sîrguinţă şi totodată sînt foarte politicoşi. Aceasta se manifestă atît la staţiile de tramvai şi autobuze, cît şi în magazine. Se poate observa, că tot, ceea ce fac, fac cu chibzuinţă. Temeinicia proverbială germană e pe deplin motivată. Mi-am păstrat din frageda copilărie amintiri din război, iar acum sunt bucuros că această călătorie de studiu m-a ajutat să dispară aceste amintiri triste, să pot vedea într-o altă lumină Germania democratică, oamenii, obiceiurile şi viaţa lor de toate zilele. în Republica Democrată Germană războiul aparţine trecutului, iar viitorul este al oamenilor muncii germani, care construiesc socialismul şi luptă pentru pace. GHEORGHE MARC Primăria oraşului din Leipzig Teatrul de operă din Leipzig, una din cele mai renumite opere din Europa Statuia lui Frederic August în faţa pinacotecii „Zwinger” din Drezda GYULA — Cinematograful Erkel 22—23 ianuarie: 101 căţeluşi (101 kiskutya). 24—25 ianuarie: Pisica îşi întinde ghearele (A macska kinyújtja karmait). 26— 27 ianuarie: Duminică ploioasă (Esős vasárnap). 29—31 ianuarie: Acuzatul (A vádlott). 1—3 februarie: Căluşei (Körhinta). GYULA — Cinematograful Petőfi 21—26 ianuarie: Capul de aur (Az aranyfej). 28—31 ianuarie: Pînă la sfîrşitul lumii (A világ végéig). 1—2 februarie: Aripi negre (Fekete szárnyak). ELEK — Cinematograful 7 Noiembrie 21—22 ianuarie: Numele morţii, Engelchen (A halál neve, Engelchen). 23—24 ianuarie: Cenușă și diamant (Hamu és gyémánt). 25—26 ianuarie: Maria cu mîini de aur (Aranykezű Mária). 28—29 ianuarie: Tătucul cu dolari (Dollárpapa). 30— 31 ianuarie: Groaza (Félelem). 1—2 februarie: Om în lună (Ember a holdon). BATTONYA — Cinematograful Constituția 21—23 ianuarie: Flăcări pe străzi (Láng az utcákon). 24— 26 ianuarie: Căsătoria interzisă (Férjhez menni tilos!). 28 ianuarie: Un drum de un an (Egy évig tartó út). 29—31 ianuarie: Mr. Hobbs în concediu (Mr. Hobbs szabadságra megy). 1—2 februarie: Cele două coaste ale lui Adam (Ádám két bordája). KÉTEGYHAZA — Cinematograful Pacea 23—25 ianuarie: Accidentul (Karambol). 27—29 ianuarie: Împuşcătură în ceaţă (Lövés a ködben). 30 ianuarie—1 februarie: Adolescenta (Bakfis). 3—5 februarie: Vă plac oamenii, domnule profesor? (Szereti az embereket, professzor úr?). MÉHKERÉK — Cinematograful Petőfi 23—24 ianuarie: In poarta vieţii (Az élet kapujában). 27 ianuarie: Ultima sentinţă (Az utolsó ítélet). 30—31 ianuarie: Generalul (A generális). 3 februarie: Sus capul! (Fel a fejjel!). PUSZTAOTTLAKA — Cinematograful Toldi 22—24 ianuarie: Țipăt (Sikoly). 26—28 ianuarie: Cele două coaste ale lui Ádám (Ádám két bordája). 29—31 ianuarie: Fotografia decisivă (A sorsdöntő fénykép). 2—4 februarie: Elektra. FEL DE FEL » FEL DE FEL » FEL DE FEL GHETE ÎN RATE Viaţa în Brazilia nu-i tocmai roză. Mai degrabă e destul de albastră. Aşa se face că poţi vedea într-o vitrină un anunţ ca: „Vindem ghete în zece rate lunare”. Cum vedeţi, pentru o pereche de ghete, te ţin datoriile zece luni. De ar ţine atîta şi pingelele! AU FĂCUT-O FIARTĂ Majoritatea restaurantelor din Rhodesia de Sud nu sunt pentru majoritatea populaţiei. Aceasta, pentru că majoritatea populaţiei o constituie negrii, iar majoritatea restaurantelor o constituie cele pentru albi. In puţinele restaurante pentru negri, aceştia pot lua masa, în afară de următoarele cazuri: 1. Cînd restaurantele respective sînt închise. 2. Cînd negrii respectivi sînt închişi. 3. Cînd există mîncare (restaurantele pentru albi au întîietate). 4. Cînd nu face descinderi poliţia (restaurantele pentru negri au întîietate). Cu alte cuvinte, negrii pot lua masa în afară de cazurile cînd vor să mănînce. FURIE LA PUŞCĂRIE O nouă măsură organizatorică la închisoarea Carabanchel (Spania): deţinuţii politici nu au acces la frizerul închisorii. Sînt condamnaţi să nu se mai tundă. Sînt condamnaţi să nu se mai radă. Sunt condamnaţi să facă şi foame, întrucît în unele zile nu primesc altă hrană decit apă chioară. Şi se potriveşte perfect apa chioară, în ţara unde justiţia e .. . oarbă! ( TIMOIR ) SIMPLU Profesorul: — Să-mi spui ce se întîmplă cu o bucată de fier pe care o laşi afară în ploaie? Elevul: — Rugineşte. Profesorul: — Dar dacă e de aur? Elevul: — Dispare! LA COMISARIAT Comisarul: — Nu ţi-e ruşine să vii din nou aici? Pungaşul: — Rîdeţi de mine, d-le comisar? Aţi uitat că m-ați adus dv.? PROPORȚII — Jean mi-a oferit mîna și averea sa. — Și le-ai acceptat? — Nu. Prima era prea mare, iar a doua prea mică ... S-A GÎNDIT — N-ai nici un pic de rușine! Ai mîncat toate prăjiturile, fără să te gîndești și la fratele tău. — Ba m-am' gîndit mereu la el, tată. Tot timpul mi-era teamă c-o să vină .. . LA ȘCOALĂ ! Inspectorul: — Elevul din banca a doua, să-mi spună ce reprezintă SO,Ho. Elevul: — Un moment d-le inspector. Știu ce reprezintă, îmi stă pe limbă ... Inspectorul: — Scuipă-l repede, elev! E acid sulfuric . .. EXPLICAŢII — De ce nu luaţi o bibliotecă? Văd că aveţi volume multe şi frumoase. — Dintr-un singur motiv: bibliotecile sînt mai greu de împrumutat decît cărţile. FOAIA NOASTRĂ. — Gazeta oamenilor muncii români din Ungaria. — Apare la 1 şi 15 ale fiecărei luni. — Redactor şef: dr. ENDRE RAlFFY. Preşedinte al comitetului obştesc de redacţie: PETRU SILAGHI — Editură întreprinderea Lapkiadó Válalat. SÁNDOR SALA, editor responsabil. — Redacţia: Budapest V., Dorottya u. 8. Telefon: 380—423 şi 185—438. — Editura: Budapest VII., Lenin körút 9—11. Telefon: 221—285. — Tiparul: Állami Nyomda, Budapest. 4119/2. — Gazeta este răspîndită de Poşta Maghiară (Magyar Posta). Abonamente la Oficiile Poştale. Abonamente pe Van 3.60 Ft. Dec: 61.221 . Index: 25291.