Foaia noastră, 1972 (Anul 22, nr. 1-24)
1972-01-15 / nr. 2
6 Turneul teatrului „Vigszinház” In R.S.R. Spectacole ale prieteniei Prin numai şase spectacole — patru în sala Teatrului de Comedie din Bucureşti şi două în sala Teatrului Naţional din Timişoara — ansamblul „Vigszinház” din Budapesta i-a cucerit pe spectatorii din România. Despre spectacole au apărut cronici deosebit de elo- gioase, atît în presa maghia- ră — în revista „A het” sem- nată de Păl Nagy, în ziarul „Előre” semnată de Anna Halăsz, „Szabad Szo” semnată de Măria P. Pongrácz —, cît și în presa română, în revistele „Contemporanul” semnată de Radu Mavrodin, „Săptămîna culturală a Capitalei” semnată de Ileana Colomiei, ca să amintim doar cîteva dintre ele. In coloanele prestigioasei reviste „România literară”, scriitorul Ion Horea elogiază „elementele memorabile ale piesei”, evidenţiind „jocul luminii şi umbrei” în „excepţionala interpretare a artistei emerite Măria Sulyok” în rolul doameni Orbăn din „Joc de pisici”. Referindu-se la regia şi interpretarea comediei „Defecţiune tehnică”, Ion Horea scrie: „ ... o subtilă gîndire regizorală, aparţinînd artistului emerit Zoltăn Vărkonyi şi de actori remarcabili, ca artiştii emeriţi Antal Păger şi Elma Bulla, apoi Mari Csomos şi Lăszlo Kozăk, care au dat acestei comedii amare înfăţişarea scenică de neuitat”. în aceeaşi cronică mai citim: „Trebuie găsit un cuvînt cuprinzător pentru ceea ce a oferit teatrul budapestan publicului din Bucureşti, un cuvînt care trece dincolo de înţelesurile comediei, ale amuzamentului, într-un teritoriu al gîndirii grave asupra existenţei ... Cu piesele „Defecţiune tehnică” de Kăroly Szakony şi „Joc de pisici” de Istvan Orkeny, ni s-au relevat nu numai virtuţile unui prestigios colectiv teatral, ci şi două remarcabile creaţii ale dramaturgiei maghiare actuale”. In ziarul timişorean „Drapelul roşu”, cronica semnată de artistul emerit George Leahu, director al Teatrului Naţional din Timişoara, poartă sugestivul titlu: „Un turneu sub semnul prieteniei artistice”, cronică din care ţinem să cităm cele ce urmează: „ ... sala Teatrului nostru Naţional a găzduit Teatrul de comedie din Budapesta. Este cea dinţii vizită artistică a acestui excepţional colectiv teatral din ţara vecină şi prietenă, şi e firesc ca şi publicul, prin influenţa sa, să răspundă ce caldă ospitalitate şi interes acestui eveniment artistic. Colegii noştri din Budapesta au venit în cadrul acordului suitural multilateral între ţările noastre, înfrăţite de aceleaşi idealuri sociale [. . .] un colectiv de reputaţi actori şi regizori, un repertoriu bogat şi variat, cunoscut nu numai In fruntariile ţării vecine [...] Trebuie să mulţumim, cei care nu posedăm limba maghiar, conducerii Teatrului budapestan pentru că ne-a oferit ăşti prin care am putut ur-1 nări simultan, printr-o tra- ducere îngrijită, chiar cu une- le nuanţe de interpretare, textul pieselor [. . .] Cuplul Elma Bulla — Antal Păger, formează acel soi special de protagonişti [.. .] tot ce fac, are ceva care nu se poate defini, care înconjoară veşnic pe marii artişti [...] A fost frumoasă şi nu numai atît, Wanda lui Ilona Bereş, a fost fermecătoare Soţia lui Mari Osomos (ca director de teatru, pe ea aş fi angajat-o imediat. E un gen artistic rar şi de înaltă calitate. Firescul şi compoziţia ei m-au emoţionat) . . . Seara aceasta de neuitat datorează recunoştinţa noastră fără rezerve celor două mari actriţe maghiare, Măria Sulyok, laureată a premiului Kossuth, artistă emerită şi Elma Bulla [...] Cine n-a văzut-o pe Măria Sulyok, acompaniată de vioara discretă şi de mare sensibilitate artistică a lui Elma Bulla, adică, „Joc de pisici”, s-a lipsit de profunda plăcere pe care ţi-o oferă numai înălţimile cutezante şi perene. Dacă aş fi în vizită la Budapesta şi aş cerceta afişele teatrale, primul nume pe care l-aş căuta cu interes artistic maxim ar fi Măria Sulyok. Artistul emerit Zoltăn Greguss impresionează profund prin veridicitatea tipului pe care-l creează. Scenografia (Miklos Feher) şi costumele (Márta Jánoskuti) au adus o notă de distincţie şi acurateţe, de modernism neostentativ şi de bună calitate, evidenţiind semnificaţiile multiple ale textului. Directorul Teatrului din Budapesta ne-a făcut invitaţia unui schimb de spectacole între instituţiile noastre. Aceasta ne-a dovedit că membrii Teatrului de comedie au simţit în căldura cu care au fost primiţi, semnele unui sentiment care trebuie păstrat şi continuat”. Această continuare a spectacolelor prieteniei, se va înfăptui în iunie 1972, prin turneul pe care îl va întreprinde în Ungaria colectivul Teatrului de Comedie din București, prof. L. Dunajecz FOAIA NOASTRĂ (Urmare din pag. 1 a) Bilanţul muncii comisiilor obşteşti ale Uniunii dată pe mîinile unui tînăr ambiţios şi competent, în persoana profesorului de limba română Andrei Sălăjan, învăţătorul Gheorghe Dulău a optat pentru înfiinţarea cît mai urgentă a unei comisii etnografice, în vederea culegerii de folclor şi de obiceiuri tradiţionale. Gheorghe Nistor, directorul casei de cultură din Aletea a propus, în interesul înfiinţării unor cercuri de cîntece populare, să se organizeze deja în primăvara anului 1972 o întrecere între cercurile nou înfiinţate. Pentru o activitate cât mai cu succes a cluburilor de naţionalitate, Gheorghe Nistor a mai propus, ca în cazul unor cluburi nou înfiinţate, la conducerea a-cestora să stea o comisie obştească de cel puţin zece persoane, ca astfel să fie atraşi şi cointeresaţi cît mai mulţi oameni în activitatea şi în buna funcţionare a clubului românesc respectiv. Şi ceilalţi vorbitori au dat sugestii valoroase pentru o activitate cît mai rodnică a comisiei culturale din cadrul Uniunii. Aceste sugestii sînt binevenite şi la întocmirea planului de activitate al U.D.R.U. pe anul 1972. Ţinînd cont de aceste sugestii, planul de activitate întocmit va fi şi mai apropiat de interesele populaţiei de naţionalitate, exprimînd şi mai bine realităţile şi planurile de perspectivă ale acesteia. I. M. Şedinţa comisiei redacţionale Şedinţa a avut loc de asemenea la 22 decembrie, anul trecut, organizată de organul gazdă al presei noastre, aceasta, în ordine, fiind a treia consfătuire cu aceeaşi temă: problemele legate de apariţia giulană al organului român de presă „Foaianoastră”. Informativul prezentat de Gheorghe Petruşan, secretarul comisiei, — făcînd o apreciere a nunţii redacţionale, a conţinutului şi formei de apariţie al actualului limbaj, a menirii, aărgirii reţelei de corespondenţi voluntari şi a altor probleme de acest gen — s-a dovedit a fi o bună introducere la dezbaterile care au urmat, înscriindu-se la cuvînt toţi cei prezenţi: Alexandru Hoţopan, redactorul Foti, membru al Secretariatului, Vioara Darăczi, reprezentanta Secţiei naţionalităţilor din Ministerul Culturii şi Gheorghe Santău, Nicolae Gîndilă, Ştefan Oroian, Petru Cîmpian membri ai comisiei. Discuţiile s-au încheiat cu o s serie de sugestii utile, şi a fost cceptată propunerea, formulaă de secretrul general al Uniunii, Petru Sihaghi, preşedintele comisiei redacţionale, ca în următorul semestru unii membri să urmărească consecvent şi cu un deosebit interes anumite pagini ale gazetei, ca apoi, la proxima şedinţă a comisiei, însărcinaţii respectivi să se prezinte cu experienţele, părerile acumulate pe parcurs. Această hotărîre s-a născut cu intenţia de a da un sprijin şi mai concret, sperăm, că şi mai eficace —, comitetului redacţional. — ah — Membrii comisiei în timpul dezbaterilor Portrete cu şi fără comentarii După 13 ani, îmi întâlnesc un coleg de facultate. După cîte îmi amintesc, era un băiat cu multă putere de muncă, perseverent şi modest. Cum s-ar spune, „la locul lui”. Nu m-am gîndit vreodată că i-ar fi putut surîde zeii atît de mult şi să-l poarte pe „înălţimi nebănuite.” Iată-l, din întîmplare, în faţa mea după o îndelungată absenţă. Aş spune, de nerecunoscut, dacă nu ar fi avut circumstanţe: anii care te fac să te schimbi, viaţa, „vocea” „aerul”.. . — Ce faci? Unde eşti? — Grozav! Unde nu sînt! îmi răspunde el mulţumit. Şi, numai ce începu să-mi înşire cîteva din ... onorabilele sale funcţii, cu cele mai „radicale” cuvinte pentru a-mi sugera importanţa lor, şi bineînţeles, şi a lui. — Bine, dar cum poţi să le rezolvi pe toate? zisei eu?. Cu aer de superioritate şi, pasămite, cu ani de „experienţa vieţii” în spate, îmi răspunse : — Totul în viață e să știi să te strecori!Și.... important e să ajungi. Eram oarecum amici. De cîte ori ne vedeam, discutam ba de una, ba de alta. De la un timp, nu l-am mai văzut. Din întîmplare îl întîlnesc pe stradă. — Ce faci? Ai fost bolnav? — Aș, nu!M-am mutat de acolo. — Cum? De ce? — Ce să fac? Să mă fi îndobitocit? Ce, eu eram făcut pentru o asemenea muncă? N-toceam cu cine discuta acolo nimic mai serios! — Ei, aici îți place? — Grozav! Nu peste mult timp, îl revăd. Cum merge treaba? — Am pus mina pe ceva și mai bun. M-am convins că pot face foarte mult. N-am ştiut să mă valorific. In sfîrşit, am găsit un post pe măsura mea! Mai zic şi eu, între oameni cu „stofă”. Aici pot să mă desfăşor. Florica Popescu