Foaia noastră, 1972 (Anul 22, nr. 1-24)
1972-01-15 / nr. 2
7 în lumina reflectorului Micherechiul se poate minări încă cu o excepţională comoară a creaţiilor folclorice: obiecte de artă populară (ţesături, unelte de lucru, piese din ceramică, icoane etc.) şi creaţii orale moştenite din străbuni (cîntece şi dansuri populare, poveşti, zicale, anecdote, bocete, obiceiuri ş.a.m.d.). Şi ce păcat, că această zestre strămoşească a intrat Intr-o fază de distrugere! Pierderile sînt, din zi ce trece, tot mai însemnate şi irecuperabile. In practică, se pare, că în afară de repetarea frazei atît de mult uzată: „păstrarea şi răspîndirea tradiţiilor noastre strămoşeşti este o datorie a tuturor ,nu se face mai mult, decît se contribuie la procesul de destrămare, proces căruia i se asigură chiar şi o asistenţă numeroasă. Nici culegerile de pînă acum, mult prea modeste — faţă de valorile existente, — n-au contribuit la îndrăgirea şi preţuirea artei populare, iar cel mai nou obicei de a culege şi a „valorifica” obiectele de artă populară din Micherechi trebuie adine condamnat, cei în cauză dezarmaţi cit mai urgent! Despre ce este vorba? Inspiraţi de oamenii de specialitate, în general etnografi maghiari, şi DE CE? de cîţiva „colecţionari individuali voluntari”, veniţi de la oraşe, unii micherecheni au început şi ei să adune, să transporte cu autocare şi să vindă ,,delicatesele”obiecte de artă populară, mai ales obiecte vechi şi unelte de lucru. Această indej letnicire — demnă de a fi moral condamnată —, materialiceşte s-a dovedit a fi extrem de rentabilă. Un exemplu concret: o furcă cu roată de tors la Micherechi costă 50 de forinţi, pe cînd preţul mediu de vînzare se ridică la 1000! Certă rentabilita- te! Această exagerare a fost creată de însăşi practica unor nicherecheni. E cazul să putem întrebarea: DE CE? De CE li se permite acestor , contrabandişti morali" să-şi continuie dăunătoarea activitate die a jefui şi distruge cele mai , apreciate mărturii ale vieţii noastre de odinioară? DE CE competenţii, prefăcîndu-se în asistenţă mută, preferă să stea cu mîinile-n poală asigurind drum liber afacerilor de speculă? DE CE intelectualitatea română locală nu se angajează la o complexă muncă de lămurire, pentru a informa masele de proprietari despre valoarea obiectelor etnografice şi despre faptul că păstrarea acestor obiecte va însemna şi păstrarea caracterului naţional al comunităţii? DE CE? întrebarea aşteaptă răspuns, răspuns prin fapte! Al. Hoţopan Secvenţă de toamnă Cum iarna intirzia să mai so- sească, aveam impresia unei zi-le de toamnă tîrzie deşi era deja după sărbătorile de iarnă. Copacii uriaşi, cu coroanele lor îngălbenite şi rare din parcul oraşului, făceau o impresie tristă, deprimantă. Aerul umed şi ceţos emana parcă un miros de frunze putrezite. Vîntul rece şi soarele, care încerca să străbată stratul gros de nori şi ceaţă, nu puteau usca pămintul jilav şi cu simptome de iarnă. In plimbarea mea prin parc, gindurile mele despre tomnă au fost întrerupte de o coincidenţă. M-am întîlnit cu doi bătrîni, adică doi oameni in toamna vieţii: unul era de 87 de ani, celălalt de 93, amîndoi pensionari. . Respectul pentru vîrsta lor m-a făcut să-i salut şi să mă opresc în faţa lor, pentru a schimba citeva cuvinte cu ei. — încă mai e toamnă... Se pare că iarna a uitat de noi... — Totuşi va veni, şi atunci va veni vremea să ne plimbăm pe schiuri... Baciul Valentin arăta bastonul pe care se sprijinea: — De douăzeci de ani acesta e bastonul meu de schi, pe acesta îl folosesc de ani, în alunecările mele peste trotuarele îngheţate. — Sunteţi giulani? — Din naştere nu. Dar aici vom fi îngropaţi, căci trăim aici, la căminul de pensionari. — Şi cum trăiţi la cămin? — Foarte bine, materialiceşte. Nu ducem lipsă de nimic: avem mîncare bună, asistenţă medicală, curăţenie, dragoste şi bunăvoinţă din partea personalului. Avem televizor, radio, şi tot confortul. Un singur lucru nu ne place ... — Şi anume? — Sînt unii pensionari mai tineri, care locuiesc împreună cu noi, dar nu sînt pensionaţi din cauza vîrstei, ci din cazuri de boală. Aceştia ne cam tulbură liniştea, ba ne mai şi batjocoresc. Adeseori stîrnesc neînţelegeri, se ceartă, se mai şi îmbată. Dacă n-ar fi printre noi aceşti cîţiva „tineri”, poate că acum, la bătrîneţe am fi pe deplin fericiţi... Privesc îngîndurat la cei doi mathusalemi, care se pare că se bucură de sănătate şi vigoare fizică şi spirituală. Mă surprinde lectura lor: reviste ştiinţifice şi probleme rebuşiste. Mi-am dat seama, că aceşti bătrîni cu mintea încă tînără ar merita intr-adevăr să se bucure de linişte, căci încă nu şi-au pierdut locul ocupat încă cu mulţi ani, şi cu cinste în societate. Oare modesta doleanţă a celor doi bătrîni şi a semenilor lor, de a fi separaţi de gălăgioşii lor convivi, este neîndreptăţită? Credem că ar merita acest plus de umanism cu prisosinţă. N. Gîndilă FOAIA NOASTRĂ „Mult e dulce şi frumoasă.” In primele zile ale lunii ianuarie a avut loc la Apateu o şedinţă lărgită în cadrul căminului cultural. Din iniţiativa profesorului Ioan Berenyi urmează să se înfiinţeze un curs de limba română, în invitaţiile oficiale, care au fost trimise cadrelor didactice, îndrumătorilor culturali voluntari precum şi mai multor locuitori, au fost specificate atît condiţiile de participare la curs, cit şi programa acestuia. Cursul se va desfăşura în lunile de iarnă, pe o durată de mai multe săptămîni în după-mesele de luni, în sediul nou al şcolii. Cursurile se desfăşoară sub semnul următorului motto: „Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim, altă limbă armonioasă ca ea nu găsim.” Nu ne rămîne decît să dorim reuşită deplină acţiunii iniţiate. — ni — Moi realizări Anul trecut — bogate rezultate politice, economice şi culturale — constituie o etapă nouă în ridicarea nivelului de trai şi în dezvoltarea comunelor noastre. Casele noi din Otlaca-Pustă (sus) ilustrează ritmul de dezvoltare şi modernizare a comunei. Ridicarea hidroglobului din Micherechi (la dreapta) înseamnă încheierea construirii reţelei de apă, fapt de o deosebită însemnătate în viaţa micherechenilor. Căminul de zi din Bătania (jos), deşi nu e o clădire nouă, ci numai reconstruită, dovedeşte atenţia şi grija sfatului comunal local faţă de elevii școlari. Ştiri culturale din Aletea Comitetul comunal al Frontului Popular Patriotic din Aletea a organizat în ziua de 19 decebrie tradiţionala zi a bătrînilor. In căminul cultural au fost prezenţi aproape 400 de oameni. După toasturile sărbătoreşti bunicile şi bunicii au fost felicitaţi de către micii toboşari şi pionieri printr-un program cultural bogat şi variat. După program cei prezenţi au fost poftiţi la o „cină familiară” de către organele locale, care a continuat cu cîntece vesele şi petrecere de dans. Pe lingă polcă, ciardaş şi vals s-a dansat şi lunga, mînînţeaua, ţigăneasca şi sîrba. SERATA CULTURALA In seara primei zile de Crăjciun a avut loc la căminul cultural din Aletea programul artistic dat de Ansamblul de dansuri populare de naţionalitate din comună. După program, a avut loc un bal românesc, care a ţinut pînă în zori. CURS DE PERFECŢIONARE La căminul cultural din Aletea s-a ţinut, timp de două săptămîni, o consfătuire importantă, respectiv un curs de perfecţionare. Sfatul judeţean şi Uniunea judeţeană a cooperativelor agricole de producţie au organizat aici perfecţionarea paznicilor de bun obştesc. In cadrul cursului s-a ajuns la un acord comun în mai multe probleme, mai ales cu privire la timpul şi felul cum trebuie să ia măsuri aceşti paznici în activitatea lor. Paznicii bunului obştesc pot să dea un mare ajutor şi în apărarea frontierei, dacă întreţin legături bune cu grănicerii. Aceasta are importanţă în judeţul Bichiş, fiindcă 50 de paznici funcţionează în localităţi de frontieră. La curs au participat aproape 300 de paznici şi între ei s-au stabilit legături bune. Gh. N.