Foaia noastră, 1972 (Anul 22, nr. 1-24)

1972-01-15 / nr. 2

Deşerturi submarine în Baltica şi în Marea Baltică au apărut adevărate deşerturi submarine, datorită unei lipse acute de oxigen şi a unei înalte concentrări de hidrocarburi provenite în principal din apele poluate, re­vărsate în această mare, de către ţările riverane. După cum a arătat într-o comunicare ştiinţifică făcută la Kiel (R.F.G.) pro­fesorul Ludwik Smudzinski de la Universitatea din Gdynia, a­­ceste deşerturi, în care viaţa a dispărut aproape complet, s-au extins în mod primejdios în ultimele două decenii, pe măsura poluării în continuă creştere. Viaţa biologică a Balticii, a adău­gat savantul polonez, e primejduită, în acelaşi timp şi de sali­­nitatea sporită a apelor ei; concentraţia de sare a ajuns la un nivel fără precedent în ultimul sfert de veac, din motive încă neelucidate. Căutătorii de diastiante Goana după comori a reînceput. Mii de oameni s-au avîntat din nou spre regiuni muntoase şi pustii în diferite colţuri ale pămîntului în speranţa unei îmbogăţiri peste noapte. O ase­menea goană frenetică se înregistrează între altele în statul venezuelean Bolivar, situat la aproximativ 800 km sud de Caracas, unde s-au descoperit în ultima vreme mari zăcăminte diamantifere. Zilnic, spre această regiune decolează din dife­rite localităţi aproximativ 50 de avioane uşoare care transportă mineri şi alimente. Au început tranzacţiile speculative de te­renuri. Autorităţile venezuelene, au fost nevoite să intervină pentru a preveni înstrăinarea unor asemenea bogăţii, întrucît diamante în valoare de peste patru milioane de bolivari au fost deja scoase fraudulos din ţară cu ajutorul unor avioane par­ticulare. Modernul Robinson Un nou Robinson Crusoe a fost descoperit de către prof. Hotto de la Universitatea din Michigan. Acesta se adăpostea în in­sula Kusai din arhipelagul insulelor Caroline. Modernul Robinson este de fapt căpitanul unei nave ameri­cane, care în anul 1901 a naufragiat în arhipelag. Adoptat de un trib de sălbatici, căpitanul s-a decis să trăiască dincolo de . . . binefacerile civilizaţiei. FOAIA NOASTRĂ. — Organ al Uniunii Democratice a Românilor din Ungaria. Apare la 1 şi 15 ale fiecărei luni. — Conducător însărcinat al redacţiei: ALEXANDRU HO­­ŢOPAN. Preşedinte al comisiei redacţionale: PETRU SILAGHI. Editura: întreprinderea „Bekes megyei Lapkiadó Vállalat”. Editor responsabil: MIHÁLY LEHOCZKY. — Redacţia: GYULA, Petöfi ter 2. sz. Telefon: 517, 518. Tiparul: Bekes megyei Nyomdaipari V., Gyula, III/l VIVL/14/1971. Este difuzată de Poşta Maghiară. Abonamente la oficiile poştale, la factorii poştali, la activiştii Uniunii şi la Biroul Central de difuzare a presei (Posta Központi Hirlapiroda, Budapest. V., József Nádor tér 1. sz.) atît perso­nal­ cît şi prin virament la contul de virament KHI 215­ 96162. Abonamente pe un an: 19.20 forinţi. | pvnFX • 295 21 | Dacă din 5000 de forinţi iau 4568, cit fac? Unchiul tău a făcut 2 ani! Marcaţi cite un punct ori de cite ori aţi răspuns DA la una din afirmaţiile de la cifrele: 2, 11, 16, 17, 18. De asemenea, cîte un punct pentru NU la: 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 12, 14, 15, 19. Faceţi totalul: peste 12 puncte — gîndire corectă, înţelegere ra­pidă. Posedaţi un solid bun-simţ. Intre 6 şi 12 puncte — idei clare şi destulă logică pentru a nu vă lăsa păcălit. Nu vă strică să mai re­flectaţi puţin cind vă aflaţi în faţa unor probleme mai subtile. Sub 6 puncte — ori sînteţi poet, ori pur şi simplu foarte, foarte „dis­trat”. Oricum, să nu luaţi în viaţă orice afirmaţii drept adevăr. Cunoşti ceva mai antipatic, decît individul care ia bacşiş? Da, cel care nu dă! FOAIA NOASTRĂ carte.cdate — Mamă, zise domnișoara Lili în vîrstă de 17 ani, Robert mi-a spus că sînt cea mai bu­nă fată din lume. Aș vrea să-l invit la noi acasă. — Nu. Lasă-l să te creadă mai departe tot așa . . . Învățătorul întreabă pe un elev: — Știi care sînt cele două cuvinte pe care le folosesc cu precădere elevii? — Nu știu! — Exact! Astea sînt . . . — Spuneai că vrei să-ți cumperi o mașină de spălat rufe. Am eu una nouă! — Nu, m-am răzgîndit. — De ce? — De ieri s-a însănătoșit mama! Un recrut primește de aca­să un plic în care se află o hîrtie albă. — Ce-i asta? O farsă? îl în­treabă sergentul. — Nu, e o scrisoare de la nevastă-mea. — Și de ce nu-ți scrie ni­mic? — Pentru că sîntem supă­rați și nu vorbim unul cu al­tul .. . Un autor începător se adre­sează vecinului său: — Nu-mi găsesc nicăieri manuscrisul. Nu cumva mi l-o fi aruncat la coş fiul dumnea­voastră? — Dragul meu, dar copilul nici nu ştie să citească! — Te ocupi cu studiul chi­miei? — Nu, asta-i masa de toa­letă a nevesti-mi. . . Judecătorul către o marto­ră: Cîţi ani aveţi? Nu uitaţi că aţi jurat să spuneţi adevă­rul. — Douăzeci şi unu şi cîte­­va luni. — Cîte luni? — O sută zece. Băiatul se întoarce de la şcoală cu căciula cea nouă, ruptă și murdară de noroi. — Ce s-a întîmplat cu că­ciula ta? îl întrebă maică-sa. — Băieţii au jucat fotbal cu ea. — Și tu unde erai? — în poartă! 1. B. Aveţi o minte logică? Răspundeţi la cîteva întrebări şi veţi vedea în ce măsură puteţi deosebi falsul de adevăr. 1. Amintirile uitate sunt cele romantice? 2. Se poate cintări corect cu o balanţă falsă? 3. Populaţia este in creştere pentru că aşa demonstrează statisti­cile? 4. Un om înzestrat cu mare voinţă îşi poate controla reflexele? 5. Un mincinos minte cind spune că minte? 6. Doi reprezintă întotdeauna 1 plus 1? 7. Se poate cînta fals pe un pian bine acordat? 8. Petre are 19 bile. Ele sînt de lemn. Unele sînt albastre. Deci bilele lui Petre sînt fie de lemn, fie albastre? 9. Un corp solid care nu are nici un unghi este o sferă? 10. O bancnotă de o sută de forinţi are valoare prin ea însăşi? 11. Literele N S E V de pe raza vînturilor aşezată pe acoperişul caselor se întorc după vînt? 12. O piatră aruncată în aer consumă un timp mai mare pen­tru a se ridica decît pentru a cădea? 13. Un ulm care are treizeci de crengi și poartă în medie pe fie­care creangă treizeci de ghinde are in medie nouă sute de ghinde? 14. Cititul la soare obosește ochii? 15. Ochelarii de baga se uzează prin folisire? 16. După ploaie se înseninează? 17. Un tată poate avea un copil dacă acel copil nu este fiul său? 18. Dacă soţia (soţul) dv. e mereu în întîrziere, înseamnă că dv. aţi venit mereu înainte de vreme? 19. Cu cit diametrul roţilor unui automobil este mai mare, cu atît creşte viteza automobilului respectiv? 8 Buchetul latul Ca mulţi alţi şefi nazişti, A­­dolf Eichmann, criminal de răz­boi notoriu, a reuşit să se sus­tragă judecăţii popoarelor timp de 15 ani, însă la 23 mai 1960 s-a anunţat în mod oficial a­­restarea lui Eichmann, care se afla într-o închisoare israelia­­nă. Acesta era punctul final al unei minuţioase acţiuni. „Operaţiunea Eichmann” du­rase mai bine de un deceniu şi a început prin punerea sub su­praveghere imediat după sfîrşi­­tul războiului a tuturor rudelor ofiţerului nazist. Eichmann a reuşit să scape de cîteva ori ca prin urechile acului şi apoi să dispară, se părea definitiv, în America de Sud. Treptat, treptat, cercul se strânge şi anchetatorii stabilesc că ţara în care Eichmann îşi găsise refugiu era Argentina. în acelaşi timp, Simon Wiesenthal, principalul urmăritor al lui Eichmann, descoperă că soţia a­­cestuia a plecat în Argentina şi s-a recăsătorit cu un oarecare Clement din Buenos Aires. Dar... un anunţ mortuar a creat suspiciuni în legătură cu această căsătorie. Anunţul se re­ferea la moartea tatălui lui Eichmann, şi printre rude era menţionată şi Vera Eichmann, actuala doamnă Clement. Pentru ca bănuielile să fie confirmate era necesară o fo­tografie a obersturmbannführe­­rului nazist și compararea ei cu aceea a lui „Ricardo Clement”. Ultima fotografie a lui Eich­mann pe care o posedau anche­tatorii data de la începutul răz­boiului, dar după două dece­nii figura lui suferise, probabil, multe schimbări. Agenţii se­creţi au procedat aici cu multă ingeniozitate, fotografiind pe cei patru fraţi ai lui Eichmann şi compunînd pe baza acestor fotografii un „portret probabil” al criminalului. Ei l-au urmărit pe „Ricardo Clement” timp de mai multe luni, pe drumul său de la fa­­brica unde lucra pînă acasă, într-o suburbie sărăcăcioasă la Buenos Aires. Semnalmentele corespundeau aproape perfect, dar nimeni nu putea afirma cu certitudine că „Ricardo Cle­ment” este identic cu Adolf Eichmann. Aici intervine „buchetul fa­tal”, bineînţeles pentru Eich­mann. Era aniversarea primei căsătorii a Verei Eichmann cu primul ei soţ, cu Adolf Eich­mann. Dar iată că domnul „Ri­cardo Clement”, cel de-al doi­lea soţ, se prezintă acasă, ve­nind din oraş, spre uimirea ob­servatorilor, cu un mare buchet de flori. Era normală această comportare? Cel de-al doilea soţ prezintă felicitări pentru prima căsătorie a soţiei sale? în plus, urmăritorii au constatat că buchetul era alcătuit din tot atîtea flori cîţi ani se împli­neau de la cununia soţilor Eich­mann. Orice posibilitate de e­­roare era eliminată. Acum era sigur că așa-zisul „Ricardo Cle­ment” nu era altcineva decît obersturmbannführerul SS A­­dolf Eichmann. A doua zi, criminalul a fost răpit pe drumul pustiu care du­cea la locuinţa sa. Luat prin surprindere, el a recunoscut: „Da, eu sînt Adolf Eichmann”. Astfel s-a încheiat carierea sân­geroasă a unuia din cei mai mari criminali din istoria lumii.

Next