Foaia noastră, 1972 (Anul 22, nr. 1-24)

1972-01-15 / nr. 2

2 Cu oca­za celei de-a 30-a aniversări de la m­­­in­area Parti­dului Muncitoresc Unit Polone c­onducătorii de partid au depus co­roane de flori la monumentul revoluţionarilor ucişti de nazişti Noul secretar general al O.N U.: KURT WILM­EIK /• La 22 decembrie, Adunarea Generală a O.N.U., la recoman­darea Consiliului de Securitate, a ales în funcţia de secretar ge­neral al Organizaţiei Naţiunilor Unite pe Kurt Waldheim, fost ministru al afacerilor externe al Austriei şi reprezentant perma­nent al Austriei la O.N.U. Kurt Waldheim, care a preluat aceas­tă funcţie la 1 ianuarie a.c. este al patrulea secretar general al O.N.U., după Trygve Lie (Nor­vegia), Dag Hammarskjöld (Suedia) şi U Thant (Birmania) Cu privire la rolul O.N.U., Kurt Waldheim a declarat: „Organi­zaţia Naţiunilor Unite constituie un cadru potrivit pentru ca statele membre să examineze şi să-şi aducă contribuţia la soluţionarea problemelor lumii con­temporane. Problemele care se pot ivi, trebuie aduse în faţa Consiliului de Securitate înainte ca ele să ducă la luptă ". In problema Orientului Apropiat, el a relevat că a sprijinit întru totul propunerile lui Gunnar Jarring și speră ca această problemă va fi rezolvată pe calea negocierilor. Cîteva date biografice ale noului secretar general, Kurt Waldheim s-a născut la Viena în 1918, într-o familie de profesori. După cursurile universitare terminate la Viena, a urmat, în 1938, Academia consulară. έn anul 1945 intră în diplomaţie şi participă la negocierile in vederea Tratatului de stat austriac. Intre anii 1948—1951 a ocupat postul de secre­tar de legaţie la ambasada austriacă din Paris. Şef al serviciu­lui personalului din Ministerul Afacerilor Externe în perioada 1951—1955, Kurt Waldheim a fost trimis ulterior ca observa­tor pe lingă Organizaţia Naţiunilor Unite. Intre 1956—1960 ocupă funcţia de ambasador în Canada. Incepînd din 1934 este reprezentantul permanent al Austriei la O.N.U., calitate în care a prezidat mai multe comisii ale organizaţiei internaţio­nale. La 17 ianurie 1968 Kurt Waldheim a preluat portofoliul afacerilor externe. A participat la alegerile parlamentare din 1970, ca reprezentant al Partidului democrat-creştin (populist) şi in aprilie 1970 părăseşte ministerul de externe, reluîndu-şi funcţia de reprezentant permanent al Austriei la O.N.U. In martie 1971 a publicat lucrarea, „Drumul austriac”, în care pre­zintă politica externă a Austriei din 1918 pînă în prezent. FOAIA NOASTRĂ R.S. Romania IWTMAn«n 9nn in Mil 1 uul (lulul luUll dlB Mil lulrlt/l J Marea Adunare Naţională a in­vestit cu putere de lege planul de dezvoltare economico-socială pen­tru perioada 1971—1975, program care va asigura realizarea unor paşi înainte pe calea progresului multilateral al societăţii socialiste româneşti. Planul pentru această perioadă s-a elaborat în concordanţă cu Directivele Congresului al X-lea al partidului, care a definit acest cincinal drept o etapă importantă în procesul istoric de făurire a so­cietăţii socialiste multilateral dez­voltate. El vizează continuarea procesului de dezvoltare a unei economii moderne, bazată pe o in­dustrie puternică şi o agricultură înaintată, pe folosirea superioară resurselor ţării, pe cuceririle ştiinţei şi tehnicii contemporane, pe o înaltă productivitate a mun­cii, care creează condiţii de viaţă din ce în ce mai bune tuturor ce­tăţenilor ţării. CREŞTERE ECONOMICA DINAMICĂ, EFICIENTA întreaga construcţie a planului a fost orientată spre o creştere economică dinamică şi eficientă, ca urmare a găsirii de posibilităţi suplimentare, de natură să asigure ritmuri de creştere a producţiei materiale, a eficienţei economice şi a nivelului de trai superioare celor avute în vedere iniţial. în toate ramurile economiei na­ţionale au fost prevăzute ritmuri înalte de dezvoltare, care vor con­tribui nemijlocit la creşterea ve­nitului naţional cu 11—12 la sută, faţă de 7,7 — 8,5 la sută cît se în­­trevăzuse în momentul elaborării Directivelor. Creşterea venitului naţional şi stabilirea unei cote a fondului de acumulare de 30—32 la sută, va permite statului să in­vestească din fondurile centrali­zate 470 miliarde lei, faţă de 420—435 miliarde lei cît se stabi­lise la Congres. Reevaluarea priveşte îmbunătă­ţirea condiţiilor de viaţă mate­rială, socială şi culturală a oame­nilor muncii. Se vor crea cca. un milion de locuri de muncă, în ca­drul căruia vor fi atrase din agri­cultură cca. 400 mii de persoane, ceea ce va duce şi la schimbarea structurii pe ramuri a populaţiei ocupate, prin scăderea ponderii celor din agricultură şi cerşterea ponderii celor din industrie. Legat de aceasta, trebuie subliniat fap­tul că veniturile totale din salarii vor creşte cu peste 50 la sută, sa­lariul real crescînd şi el cu 20 la sută, iar veniturile ţărănimii, pro­venite din producţia agricolă, cal­culate pe o persoană activă, vor spori cu 22—30 la sută. Grija pen­tru cei ce, datorită vîrstei, se re­trag din viaţa activă este reflecta­tă de faptul că pensia medie de a­­sigurări sociale de state va fi mă­rită cu peste 18 la sută. De asemenea, din fondurile de investiţii ale statului sînt reparti­zate 52 miliarde lei pentru acţiuni cu efecte directe asupra condiţii­lor de viaţă ale întregii populaţii. Sînt prevăzute construirea de că­tre stat a 520 mii de apartamente, faţă de 30 mii în cincinalul tre­cut, sporirea confortului locuinţe­lor, precum şi fonduri însemnate pentru lucrări de gospodărie co­munală, lărgirea şi modernizarea bazei materiale a învăţămîntului, artei, culturii, ocrotirii sănătăţii. Producţia industrială cu ritmuri de creştere cuprinse între 11—12,2 la sută, comparativ cu 8,9—9,5 la sută cît se prevăzuse în Directive, rămîne cea mai dinamică ramu­ră a economiei, iar în cadrul aces­teia, industria mijloacelor de pro­ducţie urmează să se dezvolte cu un ritm mediu anual de 11,7—13 la sută şi producţia bunurilor de consum cu 9,5—11 la sută. Aceas­tă orientare va face ca în actualul cincinal industria noastră să fie capabilă să acopere cca. 70 la su­tă din necesarul de utilaje al ţă­rii, să furnizeze de aproape 1,5 ori mai multe mărfuri pentru fon­dul pieţei şi de 1,9 ori mai multe produse pentru export. Asemenea ritmuri vor face ca, pentru o se­rie de produse industriale de o deosebită importanţă, cum sînt: e­­nergia electrică, oţelul, îngrăşă­­mintele minerale, cimentul, ţe­săturile şi zahărul, România să se situeze, pe locuitor, la nivelele a­­propiate de realizările obţinute în ultimii ani de unele ţări dezvolta­te. PROCES INTENS DE MODERNIZARE, ÎNALTA CALITATE O trăsătură caracteristică a in­dustrializării ţării în acest cinci­nal o constituie intensificarea pro­cesului de modernizare a structu­rilor pe ramuri şi subramuri. Pe această bază se înscriu orientările cu privire la dezvoltarea mai ra­pidă a industriei constructoare de maşini şi a ramurei industriei chi­mice în ansamblu. Toate aceste orientări, pentru a deveni şi eficiente, trebuie să meargă mînă în mînă cu creşterea productivităţii muncii, care ur­mează să fie mai mare cu 42 la sută, concomitent cu 11—12 la su­tă a cheltuielilor la 1000 de lei producţie marfă industrială. Planul cincinal acordă, de ase­menea, o importanţă deosebită calităţii produselor, criteriu esen­ţial în aprecierea rezultatelor. în lumina acestor considerente, s-a elaborat un program special de ridicare a nivelului tehnic şi a ca­lităţii produselor care orientează toate ramurile economiei naţiona­le spre realizarea de noi mărfuri, modernizarea unora dintre cele ce se fabrică în prezent şi sistarea celor care au la bază o tehnică în­vechită. Ponderea produselor noi sau modernizate va trebui să ajun­gă în anul 1975, pe ansamblul in­dustriei, la 47 la sută, din care, în unele ramuri, această pondere ur­mează să fie mult mai mare: 63 la sută în construcţiile de maşini şi 52 la sută în industria metalur­gică, iar în industria uşoară, prac­tic, sortimentele de produse vor fi în întregime reînnoite. DINAMICA PRODUCŢIEI ÎN PRINCIPALELE RAMURI Datorită efortului ce se va de­pune pentru modernizarea econo­miei în general şi a industriei în special, ramurei energiei electrice îi revine un rol deosebit de impor­tant, ca producţia acesteia să crească de la 35,1 miliarde kwh în anul 1970, la 58,0—60,8 miliarde kwh în 1975. După cum este ştiut, rolul me­talului într-o economie modernă este determinant, fapt care se concretizează prin stabilirea unui nivel al producţiei de oţel la 9,7 milioane tone, cu aproape 50 la sută mai mare decît în anul 1970. Va creşte producţia de laminate de peste 1,5 ori şi se va dezvolta cu prioritate fabricarea produse­lor plate — table şi benzi — pre­cum şi cea de profile, ce conferă un grad mai ridicat de prelucra­re a metalului. Totodată, produc­ţia de aluminiu va creşte peste 1,5 ori. In industria constructoare de maşini, ramură-cheie a dezvoltării întregii economii, se prevăd în continuare ritmuri înalte de creş­tere a producţiei — în medie cu 14,1—15,fi la sută. Astfel, produc­ţia industriei electrotehnice, aso­ciată cu modernizarea rapidă a structurii ei interne, — aparate de măsură şi control, mijloace de automatizare, tehnică de calcul — va creşte aproape de două ori. Industria de mecanică fină şi op­tică va trebui să capete o pozi­ţie din ce în ce mai importantă, tendinţă ilustrată de dublarea greutăţii ei specifice în această ramură. Necesitatea valorificării cît mai eficiente a unor resurse materiale, a impus ca în ramura chimiei rit­mul de creştere să fie cuprins în­tre 16,2—17,5 la sută, aceasta ră­­mînînd cea mai dinamică ramură a industriei. Pentru industria uşoară s-au prevăzut sporuri însemnate de ţesături şi tricotaje, confecţii, în­călţăminte, marochinărie, sticlă­rie etc., această ramură urmînd să-şi organizeze astfel producţia pentru a folosi pe scară largă ma­teriile prime sintetice fabricate în ţară, în industria alimentară volu­mul produselor va creşte pînă în anul 1975 cu peste 64 la sută faţă de cel atins în 1970, ceea ce în­seamnă de 2,2 ori mai multă car­ne, de 2,2 ori mai mult lapte şi produse lactate, de peste 4,8 ori mai mult peşte, de 2,6 ori mai multe conserve de legume şi fruc­te. Ţinînd seama de cerinţele dez­voltării în ansamblu a economiei, de importanţa deosebită a agri­culturii în condiţiile noastre, pla­nul cincinal are în vedere intensi­ficarea valorificării resurselor mari de care dispune această ra­mură, sporirea aportului ei la creşterea venitului naţional şi la ridicarea nivelului de trai. Inves­tiţiile alocate acestei ramuri vor însuma cca. 100 miliarde lei, din fondurile centralizate ale statului, adică de 2 ori mai mult decît cin­cinalul anterior. Producţia globa­lă urmează să fie cu cca. 36—49 la sută mai mare ca media anilor 1966—1970. La elaborarea planului cincinal s-a ţinut seama şi de faptul că în lumea contemporană, toate sta­tele vor trebui să fie antrenate intens în schimbul mondial de va­lori materiale şi spirituale. în a­­cest scop s-a avut în vedere parti­ciparea activă a României în Con­siliul de Ajutor Economic Reci­proc, dezvoltarea colaborării bila­terale şi multilaterale cu ţările ca­re fac parte din această organiza­ţie şi cu toate celelalte ţări socia­liste. în legea de adoptare a pla­nului cincinal se sublini­aă că se vor lua toate măsurile pentru rea­lizarea prevederilor cuprinse în „Programul complex al adîncirii şi perfecţionării în continuare a colaborării şi dezvoltării integră­rii economice socialiste a ţărilor membre CAER”, promovînd for­me, căi şi metode de lărgire con­tinuă a colaborării economice şi tehnico-ştiinţifice. Virgil Pop secretar de ambasadă

Next